ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din 6 august 2008, Tribunalul Hunedoarea,

secția penală, a condamnat pe inculpatul B.M.N., la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. A privat pe inculpat de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71

C. pen.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ.,

a obligat pe inculpatul B.M.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L.

la plata sumei de 4810 lei despăgubiri civile din care 310 lei daune materiale

și 4500 lei daune morale către partea civilă R.C. reprezentată de R.M. A

respins în rest pretențiile civile formulate în cauză și l-a obligat pe

inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 434/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara a fost trimis în judecată inculpatul B.M.N. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (l) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a reținut că inculpatul, în vârstă de 17 ani, o cunoștea de mai mulți

ani pe partea vătămată R.C. în vârstă de 10 ani. în seara zilei de 25 iunie

2007 partea vătămată a ieșit din bloc cu intenția de a-și satisface nevoile

fiziologice și inculpatul a observat-o pe partea vătămată, care s-a deplasat

spre zona verde aflată în apropierea blocului lângă stația de prelucrare a

betonului, și i-a propus acesteia să întrețină raporturi sexuale. întrucât

partea vătămată a refuzat, inculpatul a prins-o de mâini, a tras-o de păr și a

trântit-o în iarbă și a întreținut raport sexual cu parte vătămată. R.M., mama

părții vătămate, și L.G.I., concubinul acesteia, văzând că partea vătămată nu a

revenit în locuință, au plecat în căutarea acesteia. În momentul în care

martorul L.G.I. a ajuns în dreptul zonei verzi unde se aflau părțile,

inculpatul s-a ridicat în picioare având pantalonii lăsați în jos, imediat

ridicându-se și partea vătămată. Inculpatul fiind speriat, i-a cerut martorului

să nu îi spună mamei părții vătămate ceea ce s-a întâmplat, aceiași cerere

fiind făcută și de partea vătămată, care i-a relatat martorului că a întreținut

raport sexual cu inculpatul după ce acesta a bruscat-o. Partea vătămată avea

hainele murdare și pe fustă erau pete de sânge, astfel că mama părții vătămate

a anunțat imediat organele de poliție despre incident.

Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului B.M.N. constituie

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 99

și următoarele C. pen. și că din probele administrate reiese cu certitudine că

inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină raport sexual

prinzând-o de mâini, trăgând-o de păr și trântind-o la pământ. Din certificatul

medico-legal rezultă că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni care s-au

putut produce prin lovire cum și de corpuri dure și prin zgâriere cu unghiile,

ce au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Inculpatul

cunoștea faptul că partea vătămată nu avea împlinită vârsta de 15 ani în

condițiile în care se cunoșteau de mai mult timp și știa că partea vătămată

este elevă la școala generală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.M.N. și a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un

minor și în consecință reducerea pedepsei, iar în măsura în care se va admite

apelul, a susținut că se poarte aplica și art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 34/ A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva sentința penală nr. 238 din 6

august 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă

civilmente B.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia a constat că încadrarea juridică a faptei

este legală, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul

a săvârșit infracțiunea de viol.

Decizia sus menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat și a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de raport sexual cu o

minora, prevăzută de art. 198 C. pen. și aplicarea unei pedepse mai mici, cu

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81

C. pen.

Înalta Curte, verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la

dosar, constată că recursul este nefondat.

Astfel, situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de

instanța de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal

administrate, respectiv declarațiile părții vătămate, reprezentatului legal al

părții vătămate, inculpatului, părții responsabile civilmente B.L., martorii L.G.I.,

B.C. și a certificatului medico legal nr. 362334/ B din 6 iulie 2007 eliberat

de Spitalul Județean de Medicină Legală Hunedoara.

Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de viol în infracțiunea de raport sexual cu un minor, prevăzută de

art. 198 C. pen., nu poate fi primită, întrucât din probele administrate

rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea prin constrângere, cât si

profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, respectiv a tras-o

de păr, a trântit-o în iarbă și a întreținut relații sexuale cu aceasta,

producându-i un sentiment de teamă indus de comportamentul violent al inculpatul,

acest fapt reieșind din declarațiile părții vătămate care a arătat, în mod

constant, că nu a fost de acord să întrețină relații sexuale cu inculpatul și a

fost forțată de acesta.

În mod corect a constatat instanța de fond și de apel că sunt întrunite

elemente constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., față de probele administrate.

Instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă

menținută în mod corect de instanța de prim control judiciar, având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire

a faptei și persoana inculpatului, pedeapsa pronunțată fiind justificată și

necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere, reeducare cât și a

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată.

Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi

primită, față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale

acestuia (nesinceritatea acestuia), și analizând întreg materialul probator, Înalta

Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanța

de fond și menținută de instanța de apel este legală, față de dispozițiile art.

72 C. pen., față de starea de minoritate în care se afla inculpatul la data

săvârșirii faptei și față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată, cererea inculpatului de aplicare a suspendării condiționate a

executării pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen., nu poate fi

primită, având în vedere că modalitatea de executare este bine stabilită în

raport de normele care reglementează pedeapsa, ținându-se seama de gravitatea

faptei, de concluziile referatului de evaluare al S.P. de pe lângă Tribunalul

Hunedoara și de criteriile generale de individualizare și de scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de

administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță (soluție

menținută și în apel), constatând că nu există niciun alt caz de casare care se

ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.M.N.,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva

deciziei penale nr. 34/ A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.