ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4909/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 18

iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul M.F.D. la:

- 10 ani închisoare și interzicerea

pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în perversiune sexuală prevăzută de art.

201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

A privat pe inculpat de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă timpul executat de la 11 septembrie 2002 la 18 iunie 2003.

În baza art. 162 C. proc. pen., a

confirmat măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical

până la însănătoșire, luată prin încheierea din 19 martie 2003 a Tribunalului

Hunedoara.

În baza art. 14 și art. 346 C. pen.

și art. 998 și următoarele C. civ., a obligat pe inculpat la 50.000.000 lei

daune morale către partea civilă S.I., ca reprezentantă legală a minorei S.A.C.

A obligat pe inculpat la 2.200.000

lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorar pentru avocatul

din oficiu în faza de urmărire penală și 1.195.000 lei taxă expertiză

medico-legală psihiatrică.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată S.A.C. în vârstă de

12 ani locuiește împreună cu părinții săi în satul Ciula Mare din județul

Hunedoara și este vecină cu inculpatul M.F.D., de la care obișnuia să ia cu

împrumut bicicleta pentru a se plimba prin sat.

În data de 8 septembrie 2002, la

orele 17,00, în timp ce se plimba cu bicicleta pe care o luase din nou cu

împrumut, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M.F.D., care era însoțit

de nepoata lui O.L.F.

Inculpatul a oprit-o pe partea

vătămată și i-a spus să-i dea nepoatei sale bicicleta pentru a se plimba.

După ce O.L.F. a plecat, inculpatul

a profitat de faptul că se aflau într-un loc unde nu mai erau alte persoane, a

luat-o pe partea vătămată în brațe și a dus-o după niște tufișuri, la o

distanță de circa 50 de metri de drum, lângă un copac.

Când au ajuns aici, inculpatul i-a

cerut părții vătămate să se dezbrace și întrucât minora a început să plângă a

refuzat acest lucru, i-a ridicat rochița și i-a dat jos chiloții.

Observând că partea vătămată este în

perioada menstruației, inculpatul i-a cerut să se îmbrace și să facă ce-i va zice

el, altfel o va bate.

După aceste amenințări, inculpatul a

așezat-o pe fetiță jos, sprijinită cu spatele de un copac, s-a deschis la

șlițul pantalonilor și i-a cerut să-i ia penisul în gură. Deoarece partea

vătămată a refuzat și a început să plângă, inculpatul i-a dat două palme și cu

forța i-a introdus penisul în gură, întreținând raport sexual oral cu partea

vătămată.

După circa 10 minute, inculpatul s-a

oprit și i-a cerut minorei să nu povestească nimănui cele întâmplate, pentru că

o va omorî.

Cele întâmplate au fost povestite de

partea vătămată martorilor O.L.F., M.A.A., iar de la aceștia au aflat și alte

persoane din sat, care s-ai indignat la aflarea veștii.

La data de 11 septembrie 2002, mama

părții vătămate, numita S.I. a reclamat organelor de poliție faptele săvârșite

de inculpat.

Inculpatul a recunoscut fapta

comisă.

Fapta inculpatului astfel cum a fost

expusă mai sus a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul a acționat cu intenția de

a realiza actul sexual oral, prin cosntrângere, ceea ce s-a și întâmplat,

situație în care actul de perversiune sexuală este absorbită în infracțiunea

mai gravă.

Prin urmare s-a impus în baza art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de

viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și perversiune sexuală

prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C.

pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și

reducerea pedepsei pentru că nici nu știa vârsta minorei și are și un

discernământ redus.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin

decizia penală nr. 267/ A din 7 august 2003, a admis apelul declarat de

inculpatul M.F.D. împotriva sentinței penale nr. 142 din 18 iunie 2003 a

Tribunalului Hunedoara pe care o desființează cu privire la încadrarea juridică

și pedeapsă, și rejudecând:

Schimbă încadrarea juridică a faptei

inculpatului din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (2) și

(4) C. pen. Înlătură pedeapsa aplicată.

În baza art. 201 alin. (2) și (4) C.

pen., condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de

perversiune sexuală și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

S-a prelungit măsura arestării

preventive și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării cu începere de la 11

septembrie 2002 până la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând fie, achitarea sa

în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen.,

respectiv nu a comis-o în public și nici nu a produs scandal public relația pe

care a avut-o cu minora, fie, să i se aplice largi circumstanțe atenuante fiind

bolnav psihic, să se reducă pedeapsa prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și apoi, să se suspende executarea acesteia, potrivit art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul

administrat, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că

probele au fost corect și legal evaluate și potrivit acestora, activitatea

infracțională efectiv desfășurată de recurent, întrunește toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen.

Ca atare, perversiunea sexuală

săvârșindu-se în forma calificată, prevăzută de alin. (2) și (4) ale art. 201

C. pen. (asupra unei persoane sub 15 ani și prin constrângere) nu se cere ca

actele să fie săvârșite în public sau să producă scandal public, caracteristici

ce sunt specifice doar formei simple a acestei infracțiuni, prevăzută în alin.

(1).

Cu toate acestea, fapta comisă de

inculpat a produs și scandal public și oscilațiile din poziția și

comportamentul său, pe parcursul urmăririi penale și apoi de pe timpul anchetei

judecătorești, nu pot fi apreciate decât, ca apărări pe care a înțeles să și le

facă în limita instrucției și capacităților sale mentale.

Cum datele personale și starea

sănătății inculpatului, au fost avute în vedere de către instanțe, la

individualizarea pedepsei, ce a fost stabilită la limita medie a textului de

încriminare, sancțiunea aplicată în apel, de 5 ani închisoare, nu poate fi

socotită excesivă.

Cu privire la modalitatea de

executare de asemeni se apreciază că, instanțele au avut o bună orientare, în

raport de gravitatea faptei comise, urmările acesteia pentru victimă, dar și

pentru societate, precum și față de afecțiunea psihică și potențialul antisocial

al recurentului, față de care s-a aplicat și măsura de siguranță medicală

prevăzută de art. 113 C. pen.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.D. împotriva deciziei penale nr. 267/ A din 7 august

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2002, la 31

octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.