ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2424/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 352/P/2010 din 17 septembrie 2010, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul P.Z., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a reținut că, în data de 29 iulie 2010, la ora 14,50 organele de poliție ale municipiului Târnăveni au fost sesizate telefonic de către ofițerul de serviciu de la I.P.J. Mureș despre faptul că în satul V. comuna S. a avut loc un viol comis asupra unei minore. În urma cercetărilor, aceștia au constatat că la Postul de Poliție G.D. se află numita H.M. cu fiica acesteia  minora H.K., care reclama faptul că aceasta a fost victima unui viol comis în noaptea de 28/29 iulie 2010.

După audierile efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Suplac și a Poliției municipiului Târnăveni, s-a constatat că în seara zilei de 28 iulie 2010, părinții minorei H.K. aflându-se în satul T., s-au întâlnit cu inculpatul P.Z., pe care l-au dus la domiciliul lor pentru a le zugrăvi locuința. Aici au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat în timpul nopții s-a deplasat în patul unde se afla minora, s-a pus lângă ea, a ținut-o de gură cu mâna stângă ca să nu strige și i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, provocându-i dureri.

Minora H.K. a fost examinată medico-legal la data de 29 iulie 2010, din concluziile provizorii emise de I.M.L. Tg. Mureș reieșind că aceasta prezintă leziuni traumatice constând în "excoriații perigenitale cu crustă" produse prin zgâriere, că necesită 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și că prezintă deflorare recentă, care se putea produce prin penetrare cu corp cilindric, posibil cu degetul. Raportul medico-legal de constatare emis de I.M.L. Tg. Mureș la data de 10 septembrie 2010 a menținut concluziile provizorii, arătându-se că minora a prezentat leziuni traumatice perigenitale, care s-au putut produce la data de 29 iulie 2010 prin zgâriere cu unghiile, iar la nivel genital s-a pus în evidență o ruptură recentă a himenului, care s-a putut produce cel mai probabil cu un corp cilindric de mici dimensiuni, posibil cu degetul.

Inculpatul P.Z. a recunoscut, în faza de urmărire penală, comiterea faptei, arătând că a săvârșit-o din cauza stării de ebrietate în care se afla. A mai arătat că nu dorește să dea declarații de învinuit și de inculpat, însă a arătat că menține declarația olografă pe care a dat-o în fața poliției.

Din declarația olografă a acestuia, a rezultat faptul că în noaptea de 28/29 iulie 2010, după ce a consumat o cantitate mare de alcool împreună cu M.L. și L.R., a înnoptat în locuința primului și în jurul orelor 05,00 s-a trezit și s-a deplasat din camera unde se afla într-o altă cameră și s-a așezat pe un pat unde dormea partea vătămată și o soră de-a ei. La un moment dat minora H.K. s-a trezit, spunându-i inculpatului că o doare piciorul deoarece acesta o incomoda stând pe el, iar acesta și-a introdus degetul arătător în vaginul minorei, care i-a spus inculpatului că o doare și a început să plângă. În acel moment s-a trezit și tatăl minorei, M.L., care a întrebat-o pe fiica sa de ce plânge, minora a povestit ce i s-a întâmplat, motiv pentru care numitul L.R. l-a lovit peste față pe inculpat de două ori. Inculpatul a mai menționat că după aceasta, fiind-i frică să nu primească bătaie de la tatăl fetei și de la L.R., a părăsit locuința și s-a îndreptat spre domiciliul său, după care a plecat la pescuit.

Din declarația părții vătămate a rezultat că în noaptea de 28/29 iulie 2010 s-a trezit, simțind că cineva o ține de gură cu o mână și cu cealaltă mână încearcă să-i dea jos chiloții. S-a speriat și a vrut să o strige pe mama sa și chiar a apucat să o strige, însă inculpatul, pe care l-a recunoscut după voce, a lovit-o de mai multe ori peste față, spunându-i să tacă. Numita H.K. a mai arătat că a început să plângă, însă inculpatul i-a dat jos chiloții și și-a băgat mâna între picioarele ei, penetrându-i cu degetul vaginul. A început din nou să plângă și a strigat-o pe mama sa, însă inculpatul a ținut-o cu forța pentru a nu scăpa. A mai declarat că strigătele sale au fost auzite până la urmă de tatăl său, care l-a găsit pe inculpat lângă patul ei, după care acesta a părăsit locuința. Imediat a venit la ea și mama ei, i-a găsit chiloții, care erau plini de sânge, după care, împreună cu părinții săi, au mers la poliție în comuna G.D. pentru a anunța despre cele întâmplate, iar apoi s-au deplasat la I.M.L. Tg. Mureș, unde a fost examinată.

În cauză a fost audiată mama minorei, în calitate de martor, aceasta arătând că în noaptea respectivă inculpatul a fost la locuința sa, deoarece soțul ei l-a rugat să le zugrăvească locuința. A mai declarat că inculpatul a rămas peste noapte la locuința lor, iar ea nu a auzit strigătele sau plânsul fetei sale, aflând abia în dimineața zilei de 29 iulie 2010 ce s-a întâmplat, de la fiica ei.

În cauză au fost audiați martorii M.L. și L.R., care au confirmat starea de fapt expusă mai sus, arătând că au fost treziți de plânsul părții vătămate, inculpatul recunoscând în fața lor că a agresat-o sexual pe minora H.K., stârnind furia martorilor, martorul L.R. dându-i două palme inculpatului, care a părăsit în fugă locuința, iar cei doi martori au pornit în urmărirea sa, însă nu l-au mai prins.

Partea vătămată H.K., însoțită de mama sa, s-a prezentat la D.G.A.S.P.C., Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, Abuz, Neglijare, Trafic, Migrare, unde, în urma discuțiilor purtate cu aceasta, s-a constatat că minora nu prezintă simptome specifice victimelor abuzului sexual, recomandându-se însă consilierea psihologică a minorei, urmând ca Primăria comunei Suplac să monitorizeze situația acesteia.

În ceea ce privește latura civilă, partea vătămată prin reprezentantul ei legal a declarat că nu formulează pretenții civile în cauză față de inculpat, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta comisă.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.Z. de a avea un act sexual cu partea vătămată H.K. în vârstă de 8 ani prin constrângerea acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Prin Încheierea penală nr. 72/C din 31 iulie 2010 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș privind arestarea preventivă a inculpatului P.Z., dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 31 iulie 2010 până la data de 28 august 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă. Măsura preventivă a arestării s-a prelungit prin Încheierea penală nr. 80/C din data de 25 august 2010 pe o durată de 30 zile începând cu data de 29 august 2010 până la data de 27 septembrie 2010.

Acuza procurorului s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunțului oral; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; declarație de parte vătămată; declarație reprezentant legale parte vătămată; declarație olografă făptuitor; raport medico-legal de constatare; declarație învinuit; declarație de inculpat; - cazier judiciar; declarații de martori; înscrisuri emise de Consiliul Județean Mureș; dovadă ridicare - predare de bunuri; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Partea vătămată H.K. - prin reprezentanții săi legali, a arătat și în fața instanței, că nu se constituie parte civilă. În atare situație potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. pen., reprezentanta parchetului a înțeles să exercite din oficiu acțiunea civilă în ceea ce o privește pe partea vătămată B.A., dat fiind faptul că aceasta este minoră, solicitând, la fel ca și în cazul celeilalte părți vătămate, obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 RON daune morale.

În fața instanței de judecată, inculpatul P.Z. a dat o declarație de recunoaștere, arătând că regretă sincer cele petrecute și că nu-și explică cum a fost în stare să facă așa ceva, probabil că din cauza faptului că era sub influența băuturilor alcoolice pe care le consumase într-o cantitate mai mare în seara respectivă.

Partea vătămată H.K. a declarat în fața judecătorului (ascultată fiind într-o manieră specifică vârstei și pregătirii sale) că tot ce a arătat că noaptea, în timp ce dormea în pat cu sora sa mai mică, Z. a venit la ea, i-a pus mâna acolo - adică în zona organelor genitale și atunci a durut-o și a plâns, dar inculpatul a prins-o de gură, a lovit-o peste față, spunându-i să tacă. A mai declarat că strigătele sale au fost auzite până la urmă de părinții săi care l-au găsit pe inculpat lângă patul ei, iar mama ei s-a uitat "acolo" și a văzut că era plină de sânge.

În vederea clarificării aspectelor laturii penale, au fost audiați martorii propuși de către acuză: H.M. - mama părții vătămate și M.L. - tatăl acesteia.

La dosarul cauzei, la solicitarea instanței, s-a efectuat și s-a depus o anchetă socială realizată la domiciliul familiei părții vătămate; de asemenea, s-a mai depus un referatul de evaluare cu referire la partea vătămată; de asemenea, s-au depus la dosar și acte medicale și un raport de evaluare cu referire la starea părții vătămate, ca urmare a consilierii acordate ei de către psihologii Organizației "S.C." Mureș care au asistat-o pe minoră pe parcursul procesului.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta recunoscând faptul că ar fi exercitat actele de agresiune sexuală victimei.

Din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, precum și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut că în seara zilei de 28 iulie 2010 inculpatul P.Z., aflându-se în satul T., s-a întâlnit cu părinții minorei H.K. și s-a înțeles cu tatăl minorei să le zugrăvească întreaga casă, sens în care s-au și deplasat la domiciliul lor. Aici, inculpatul și părinții minorei au consumat împreună băuturi alcoolice, după care, în jurul orei 4 dimineața s-au culcat; la un moment dat, înspre dimineață, în jurul orelor 5,25 inculpatul care dormea afară, în tindă, s-a deplasat în camera unde dormea minora, la patul acesteia, s-a pus lângă ea, a ținut-o de gură cu mâna stângă ca să nu strige și i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, provocându-i dureri. Partea vătămată a început să plângă, fiind auzită de părinții ei care dormeau în camera alăturată, iar când tatăl fetei l-a văzut pe inculpatul în pat cu fata, acesta a vrut să fugă, fiind oprit în pragul ușii.

Minora H.K. a fost examinată medico-legal la data de 29 iulie 2010, din concluziile provizorii emise de I.M.L. Tg. Mureș reieșind că aceasta prezintă leziuni traumatice constând în "excoriații perigenitale cu crustă" produse prin zgâriere, că necesită 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și că prezintă deflorare recentă, care se putea produce prin penetrare cu corp cilindric, posibil cu degetul. Raportul medico-legal de constatare emis de I.M.L. Tg. Mureș la data de 10 septembrie 2010 a menținut concluziile provizorii, arătându-se că minora a prezentat leziuni traumatice perigenitale, care s-au putut produce la data de 29 iulie 2010 prin zgâriere cu unghiile, iar la nivel genital s-a pus în evidență o ruptură recentă a himenului, care s-a putut produce cel mai probabil cu un corp cilindric de mici dimensiuni, posibil cu degetul.

Așadar, instanța a reținut că inculpatul P.Z., prin constrângerea minorei și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința - atât prin prisma faptului că minora dormea, cât și a vârstei ei fragede care practic, o pune în imposibilitate a de a-și exprima în vreun fel consimțământul într-o formă valabilă - a întreținut relații un act sexual cu partea vătămată H.K., fără acordul ei.

Din cuprinsul raportului psihologic a rezultat faptul că deși partea vătămată nu prezintă simptomele specifice unui abuz sexual, probabil că și prin prisma caracteristicilor specifice ale acesteia (de dezvoltare fizică și psihică, a personalității sale etc.), s-a menționat faptul că aceste modificări în sfera cognitiv-afectivă, comportamentală psiho-somatică și chiar relațională, pot apărea și mai târziu, mai ales că fapta a avut ca urmare deflorarea minorei la o atare vârstă, sens în care s-a și recomandat a fi necesară supravegherea acesteia. Raportul amintit este relevant, atât sub aspectul impactului faptei asupra victimei, cât și ca imagine a caracterului acesteia.

Așadar, în drept, fapta inculpatului P.Z. de a de a avea un act sexual cu partea vătămată H.K. în vârstă de 8 ani prin constrângerea acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-și exprima voința, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Fiind dovedită existența infracțiunii, cât și împrejurarea că inculpatul răspunde din punct de vedere penal, instanța a dispus tragerea la răspundere penală a acestuia.

La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, în condițiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracțiunii pe care a comis-o cu vinovăție sub forma intenției directe, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de viol în forma consumată, dar și extrinseci acesteia, cum sunt, în esență, numărul acțiunilor inculpatului asupra minorei - în speță un singur act, natura intenției sale și manoperele folosite - constrângere, amenințare și chiar și violență - în realizarea rezultatului dorit și urmărit, locul și timpul comiterii activităților infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale ale părții vătămate - dreptul la integritate corporală și la libertatea vieții sexuale, dar și dreptul la o dezvoltare normală, armonioasă a victimei, sub toate aspectele, ținând cont de vârsta fragedă a acesteia, de doar 8 ani la acea dată, toate acestea imprimând acțiunii sale un grad deosebit de ridicat de pericol social.

De asemenea, s-a ținut cont și de persoana inculpatului care nu s-a mai confruntat cu legea penală până la acea dată, de faptul că a recunoscut și regretat sincer că a făcut acel gest, ba chiar că îi este rușine, așa cum a rezultat, în mod constant, aspecte care pot duce la concluzia că acesta a înțeles consecințele negative ale conduitei sale antisociale. Relevantă este și atitudinea sa în raport de infracțiunea săvârșită, inculpatului declarând chiar de la momentul inițial că a avut acel act sexual cu minora. Toate aceste aspecte, coroborat cu faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că până la acest moment și-a câștigat existența în mod cinstit, muncind, a justificat din punct de vedere al instanței, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanța de fond cu privire la latura penală a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței penale descris mai sus.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, pe parcursul desfășurării procesului penal, partea vătămată H.K. prin reprezentanții săi legali H.M. și M.L. - părinții săi, a arătat în fața instanței de judecată, că nu se constituie parte civilă, dar conform prevederilor art. 17 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ., acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră H.K. și a fost obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 5.000 RON daune morale, respingând restul pretențiilor civile. Asupra daunelor morale solicitate, probatoriul administrat atestă îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale și, în consecință, solicitarea reprezentantei parchetului de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislația actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice îndurate de parte - în cauza de față concretizate în prejudiciul fizic mai ales la care a fost supusă partea vătămată minoră prin acțiunea agresivă a inculpatului, exercitată asupra unei minore aflate în plin proces de dezvoltare fizică și psihică din perioada preadolescenței - cât și de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului.

Astfel, instanța de fond a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și pct. 13 din Anexa la Legea nr. 76/2008.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul P.Z.

În motivarea apelului, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate și în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisă, arătându-se că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 72 C. pen. privind individualizarea pedepselor.

Inculpatul nu și-a motivat apelul, iar la primul termen de judecată în fața instanței de apel a declarat că își retrage apelul.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 01 aprilie 2011 Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Sentinței penale nr. 18 din 3 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 3248/102/2010.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.Z. împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 381 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 3 februarie 2011 până la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei 300 de RON cu titlu de cheltuielile judiciare parțiale în favoarea statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a se avansa Baroului Mureș din fondul special al Ministerului Justiției.

Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. de către instanța de fond.

De asemenea s-a considerat just individualizată pedeapsa aplicată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. a fost pe deplin justificată.

S-a luat act de retragerea apelului inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tg. Mureș, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii, majorarea pedepsei aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, având în vedere natura faptei, împrejurarea în care s-a comis, urmările produse și traumele asupra fizicului și psihicului părții vătămate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., reținând, în esență, că în noaptea de 28/29 iulie 2010, aflându-se la domiciliul părinților minorei H.K. din satul V., după ce a consumat băuturi alcoolice cu aceștia, la un moment dat, în timpul nopții s-a deplasat în patul unde dormea minora, s-a pus lângă ea și i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, producându-i dureri.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, de împrejurările în care inculpatul a comis fapta (minorei în vârstă de 8 ani, profitând de neputința de a se apăra și de a-și exprima voința, mobilizându-i gura cu mâna stângă ca să nu strige și introducându-i degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, provocându-i dureri fizice), de urmările produse și traumele asupra fizicului, dar mai ales a psihicului părții vătămate, au fost încălcate prevederile art. 52 C. pen., care prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, precum și a art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, motive pentru care se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, față de gravitatea faptei săvârșite, de împrejurările în care aceasta a fost comisă de persoana vizată, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante. Buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii faptei, cât și atitudinea sinceră a acestuia (în condițiile în care a fost surprins de tatăl părții vătămate alertat de strigătele acesteia) nu constituie motive pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. în condițiile în care fapta inculpatului denotă lipsa totală de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Având în vedere importanța valorii sociale încălcate prin întreținerea unor relații sexuale neconsimțite, respectiv libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, care presupune dreptul acesteia de a dispune în mod liber de corpul ei, ținând cont de consecințele ce le poate suferi victima în plan fizic, psihic și social, este fără îndoială că infracțiunea de viol prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Gravitatea abstractă a faptei este reflectată în natura și limitele pedepsei stabilite de legiuitor care a concluzionat că prevențiile specială și generală, precum și readaptarea socială a autorului unei fapte de viol săvârșit în forma prevăzută de alin. (1) și (3) C. pen. poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de la 10 la 25 ani închisoare.

Pericolul social pe care-l reprezintă această infracțiune constă în generarea unor consecințe deosebit de grave asupra victimei, dar are rezonanță în plan social în ceea ce privește desfășurarea normală a vieții sexuale a oamenilor.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv ai pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român în art. 52 alin. (1) potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Față de aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, va casa parțial sentința și decizia, va majora pedeapsa principală la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. la o durată de 5 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția de la 3 februarie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul P.Z.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 18 din 3 februarie 2011 a Tribunalului Mureș, secția penală minori, și rejudecând:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului P.Z. pentru infracțiunea de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen. și pedeapsa complementară privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. de la 2 ani la 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2010 la 16 iunie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2011.