ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261 din 16 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 1999.1/102/2008 s-a dispus

condamnarea inculpatului

N.J.

(fiul lui D. și F., născut

la 15 mai 1978 în Tg. Mureș, recidivist) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (3)

teza I, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus executarea, de

către inculpat, a pedepsei celei mai grele de 5 ani și 6 luni închisoare și 3

ani pedeapsa complimentară a prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C.

pen.

A interzis inculpatului

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile

și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest și în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă, din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2008 la zi.

În baza art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a admis, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă H.C.M., prin reprezentant

legal, H.A., și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 euro

sau echivalentul acestei sume în lei, la data plății efective, cu titlu de

despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

A obligat inculpatul,

conform art. 193 alin. (1) și art. 191 alin. (1) C. pen. la plata cheltuielilor

judiciare către partea civilă și stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că, în seara zilei de 3 iunie

2008, inculpatul N.J., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, prin

constrângere psihică, sub amenințarea bătăii, a determinat-o pe minora H.C.M.,

în vârstă de 11 ani, să-l însoțească într-o zonă relativ izolată a municipiului

Tg. Mureș. Aici a dezbrăcat-o cu scopul de a întreține relații sexuale, însă

fapta nu s-a consumat întrucât strigătele de ajutor ale minorei au fost auzite

de martori care au sosit la fața locului într-un timp util.

Profitând de violențele

aplicate, inculpatul și-a însușit de la partea vătămată un telefon mobil.

În raport de starea de fapt

reținută și de probele administrate, instanța de fond a reținut că faptele

inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. și art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Tg. Mureș și inculpatul N.J.

Parchetul a solicitat

majorarea pedepsei, în timp ce inculpatul a solicitat reducerea acesteia prin

reținerea atitudinii sale procesuale sincere dar și pentru faptul că are

probleme familiale.

Prin Decizia penală nr. 9/A

din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, desființarea sentinței și în cadrul

rejudecării au fost majorate pedepsele pentru infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., de la 5 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 5 ani și 2 luni închisoare la 7 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul urmând a executa

pedeapsa de 7 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa

complementară aplicată de instanța de fond conform art. 197 alin. (3) teza I C.

pen. pe durata de 3 ani.

Au fost menținute celelalte

dispoziții.

A fost menținută starea de

arest și dedusă perioada detenției provizorii la zi.

A fost respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.J.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.J., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen.,

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Realizarea scopului legii

penale, prin aplicarea efectivă a pedepsei și a modalității de executare a

acesteia, implică realizarea scopului pedepsei, iar realizarea scopului

pedepsei, presupune înfăptuirea integrală și cu maximă eficiență a funcțiilor

atribuite pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 52

C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și totodată un mijloc de

reeducare al inculpatului.

Pe de altă parte legiuitorul

alege, din cadrul general de pedepse, pe cele corespunzătoare fiecărei

infracțiuni în parte, stabilind limitele speciale pentru fiecare pedeapsă.

Limitele acestora sunt

astfel stabilite încât să asigure, prin individualizare, o pedeapsă aptă să

realizeze scopul legii penale și al pedepsei, oricare ar fi gravitatea concretă

a infracțiunii sau periculozitatea inculpatului.

Exigențele impuse de

principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea

pedepsei să se facă în limitele stabilite de norma de incriminare ci, pe lângă

aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza

unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare

a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod arbitrar, ci,

dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute

de lege. Aceste criterii – prevăzute de art. 72 C. pen. – sunt elemente după

care instanța de judecată este obligată să țină seama în activitatea de

individualizare a pedepsei.

În cauza de față inculpatul

a săvârșit două infracțiuni deosebit de grave, tentativă de viol și tâlhărie,

ambele îndreptate împotriva unui minor în vârstă de 11 ani.

Infracțiunea de viol nu s-a

consumat, astfel cum rezultă din probele administrate, nu din voința

inculpatului ci datorită strigătelor de ajutor ale minorei.

Inculpatul a săvârșit

faptele, pe timp de noapte, profitând de vârsta fragedă a părții vătămate,

fiind conștient că aceasta nu poate să-i opună rezistență.

Împrejurările comiterii

celor două infracțiuni trebuie corelate cu consecințele asupra victimei, a

psihicului acesteia.

Se adaugă starea de recidivă

postexecutorie, ceea ce denotă perseverență infracțională, impunând, implicit

un regim sancționator sever.

Atitudinea procesuală a

inculpatului nu este suficientă pentru aplicarea unei pedepse minime sau

coborârea acesteia sub minimul special.

Față de considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.J.

împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 23 ianuarie 2009.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.J. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 23 ianuarie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2008 la 30

martie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 martie 2009.