ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 303 din 25 iunie 2009 Tribunalul Giurgiu a respins cererea respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul G.V. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) - (3) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b), c) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., cetățenie română, studii 4 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 3 iulie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cuțit, având mânerul din lemn confecționat artizanal și o lungime totală de 31 cm., din care mânerul de 14 cm. și lama de 17 cm., cu o lățime la mâner de 3 cm. aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V.,  cetățenie română, studii 4 clase, concubinaj, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 3 iulie 2008 la zi.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului G.V., sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani - termen de încercare.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Giurgiu lunar, în ultima săptămână a fiecărei luni;

b) să anunțe, Serviciului de Probațiune al Tribunalului Giurgiu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice, Serviciului de Probațiune al Tribunalului Giurgiu, și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune al Tribunalului Giurgiu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

e) să nu intre în legătură cu partea vătămată B.R.;

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. proc. pen. privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în caz de neîndeplinire cu rea-credință a obligațiilor stabilite.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.V.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen și art. 998 - 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de S.U.U. București, cu sediul în S.I., sector 5 și a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile suma de 2980 RON cu titlul de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen și art. 998 - 999 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.R. și a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile suma de 15.000 RON cu titlul de despăgubiri civile, din care 5.000 RON pentru daune materiale și 10.000 RON pentru daune morale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 RON reprezintă onorariu apărător oficiu, iar pe inculpatul G.V. la plata sumei de 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 28 iunie 2008 în jurul orelor 18,00, numiții B.M., B.I., B.N., B.I., B.R., T.V., B.A., D.V.-M., T.M.-M., T.V., T.D., G.A., D.S. și T.V., s-au deplasat cu mai multe autoturisme spre locuința numitului B.M. Autoturismele erau conduse de M.N., B.N., D.V.M. și B.I.

Când au ajuns în dreptul locuinței familiei G., unde se aflau la poartă 3 - 4 membri ai familiei G., autoturismele au încetinit și două din ele au oprit, ocupanții au coborât și între membrii celor două grupuri au avut loc apoi schimburi reciproce de lovituri. Au venit și alți membrii ai familiei G. înarmați cu bâte și alte obiecte care au lovit și în autoturismele oprite, provocându-le distrugeri. Autoturismul condus de B.N. a întors și, în timpul altercației, B.N. l-a lovit ușor cu autoturismul pe inculpatul C.G. Acesta a mers în curte, de unde a revenit pe stradă având asupra sa un cuțit. Văzând că partea vătămată B.R. se afla deasupra numitului G.C., inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracică spate. După ce acesta a căzut, inculpatul G.V. i-a aplicat părții vătămate lovituri pe corp, cu un topor, iar numitul G.D. l-a lovit cu o greblă.

Tot în timpul altercației, inculpatul C.G. l-a alergat pe partea vătămată T.V., pe care l-a ajuns din urmă în fața unui magazin din apropiere și i a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracică și în antebraț.

Deși membrii grupării B. susțin că membrii grupării G. le-au blocat drumul și au fost în imposibilitate să continue deplasarea, membrii grupării G. susțin că autoturismele au oprit la poarta lor și din mașini au coborât mai multe persoane înarmate cu bâte, leviere și alte obiecte contondente, instanța a reținut că autoturismele au oprit voluntar, fără să fie blocate, coroborând declarațiile martorilor M.S. și P.I., considerând declarațiile acestora ca având un grad mai mare de obiectivitate decât a celorlalți martori care aparțin grupărilor aflate în conflict.

Din raportul medico-legal rezultă că numitul B.R. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 28 iunie 2008, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietor-înțepătoare (posibil cuțit, topor) și lovire cu și de corpuri dure și planuri dure. Aceste leziuni necesită 17 - 19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și i-au pus în primejdie viața.

Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, întrunită în ședința din 7 ianuarie 2009 a aprobat Raportul medico-legal întocmit la S.J.M.L. Giurgiu și privind pe B.R., cu precizarea că leziunile descrise au caracteristicile unor leziuni fizice produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător, respectiv cuțit, fără a fi descrise alte leziuni tipice producerii cu obiect tăietor-despicător tip topor (aviz din 14 ianuarie 2009).

Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. "M.M." întrunită în ședința din 23 aprilie 2009 a emis Avizul prin care a aprobat avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București din 14 ianuarie 2009.

Din raportul medico-legal din 30 iunie 2008, rezultă că numitul T.V. prezintă leziuni traumatice corporale ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și lovire cu corpuri dure tăietoare (posibil cuțit), care necesită 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile constatate nu i-au pus în primejdie viața și nu se constituie în infirmitate sau sluțire.

Față de inculpatul C.G. s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, iar din raportul de expertiză medico-legală, emis de I.N.M.L. "M.M." București, rezultă că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip anti-social, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Inculpatul C.G. a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul G.V. a avut o atitudine nesinceră declarând că nu a avut asupra sa decât un băț, deși din declarațiile unora dintre martorii audiați în cauză rezultă că acesta l-a lovit cu un topor pe partea vătămată.

Inculpatul G.V. a adoptat aceeași atitudine de negare a faptei și în fața instanței de judecată el declarând că pe data de 28 iunie 2008 în jurul orelor 18 se afla în curtea părinților săi și la un moment dat a apărut un număr mare de mașini care s-a oprit la poarta lor. Una din mașini l-a lovit pe C.G. și pe mama sa, arată inculpatul că din mașini au coborât mai multe persoane înarmate cu bâte, leviere și alte obiecte contondente care au început să arunce cu diferite obiecte în curtea lor unde se afla el împreună cu frații săi C., V., D. și V.

Susține inculpatul că a luat un băț din curte iar frații săi au rupt din gard niște scânduri și au ieșit în întâmpinarea agresorilor. A început o încăierare în care cele două grupuri s-au lovit reciproc, arătând inculpatul că nu l-a lovit cu toporul pe B.R. motiv pentru care nu este de acord să-i plătească despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații G.V. și C.G.

Inculpatul C.G. și-a retras apelul.

În apelul inculpatului G.V. este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că el nu a lovit victima cu nici un obiect contondent, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În situația în care se reține existența unei infracțiuni în sarcina sa solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 322 C. pen. sens în care solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus urmând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 205 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva Sentinței penale nr. 303 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală.

A luat act de declarația inculpatului C.G. de retragere a apelului, consemnată și în încheierea din data de 17 august 2009.

A dedus prevenția inculpatului C.G. de la 3 iulie 2008 la zi.

A obligat inculpații la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit temeinic situația de fapt în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată se reține că a fost corect individualizată în mod corect fiind reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V. criticând-o pentru nelegalitate invocând temeiul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. în sensul că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul G.V. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte opinează că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond rezultând din coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică este justă, în mod corect reținând că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpatului G.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută și pedepsită de disp. art. 322 C. pen. așa cum de altfel în mod corect au reținut atât instanța de fond cât și instanța de apel. Existența acestei infracțiuni presupune o confruntare între două grupuri de persoane în cadrul căreia fiecare lovește practic, la întâmplare atât din instinctul de apărare cât și pentru a plica o corecție grupării rivale, fiind practic imposibil de a stabili contribuția fiecăruia la încăierare.

Or, în cauza dedusă judecății, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că partea vătămată B.R. a fost agresată atât de către inculpatul C.G. cât și de inculpatul G.V., această situație rezultând din declarațiile constante ale părții vătămate cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, partea vătămată a declarat pe parcursul procesului penal că inculpatul G.V. era înarmat cu un topor cu care l-a lovit în spate.

Aceeași situație este confirmată și de martorii B.M., B.N., B.I. și D.V.M. care au arătat că în timpul conflictului inculpatului G.V. a lovit-o pe partea vătămată cu un topor în spate, cu tăișul.

Având în vedere această situație de fapt stabilită în baza probelor administrate în cauză, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului G.V. este justă în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului G.V., Înalta Curte reține că a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și anume sub imperiul unei puternice tulburări produsă de atitudinea agresivă a părții vătămate și a persoanelor ce o însoțeau pe aceasta, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală.

În cauză nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Neexistând alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.