ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în baza art. 103 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.F., măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 99 C. pen. Totodată, instanța de fond a încredințat supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, cu respectarea condițiilor cerute de art. 103 alin. (2), respectiv alin. (6) C. pen. S-a constatat că partea vătămată B.A., prin reprezentant legal, B.E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: La 8 iunie 2007, partea vătămată B.A., în vârstă de 7 ani, s-a deplasat la locuința vărului său, inculpatul D.F., pentru a se juca împreună. La un moment dat, cei doi s-au urcat în podul casei inculpatului, unde acesta i-a cerut părții vătămate, prin amenințare cu un cuțit artizanal și chiar înțeparea ei în mână, să se dezbrace de pantaloni, după care a întreținut cu acesta un act sexual anal. În timpul derulării acestei agresiuni sexuale, întrucât partea vătămată a încercat să scape, inculpatul a lovit-o cu palma peste față. După consumarea agresiunii, inculpatul a permis părții vătămate să se îmbrace și să plece.

Minorul B.A. a povestit surorii sale B.L., dar și martorei G.M.A. cele întâmplate, declarațiile date de aceste persoane fiind elocvente în raport cu situația de fapt reținută. Din raportul de constatare medico-legală nr. 2383/916/OF din 11 iunie 2007 rezultă că partea vătămată B.A. a prezentat fisuri ale mucoasei anale ce pot fi consecutive unui raport sexual aberant din 8 iunie 2007 (fila 27 dosar). În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o pentru netemeinicie, referitor la tratamentul sancționator prea blând aplicat inculpatului și care nu poate contribui la reeducarea sa.

Prin decizia penală nr. 32 din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel de Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, reținând în considerente că inculpatul nu are o familie consolidată, așa cum rezultă din referatul de evaluare, care să prezinte garanție că-i poate asigura o supraveghere eficientă, așa încât, în mod corect prima instanță a apreciat că în lipsa acestor garanții este necesar a fi încredințată supravegherea sa unei instituții specializate care să-l susțină în procesul de reabilitare comportamentală prin implicarea în programe de asistență și consiliere. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. În esență, s-au criticat hotărârile atacate pentru netemeinicie în ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate, apreciindu-se că în raport de natura și gravitatea infracțiunii comise, de vârsta părții vătămate se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate.

În susținerea criticii a fost invocat, în drept, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile atacate în raport de această critică, de cazul de casare invocat, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul procurorului este nefondat. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., al prevederilor care reglementează minoritatea și tratamentul sancționator al minorului, cât și în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și datele personale ale inculpatului se apreciază că sancțiunea aplicată inculpatului minor este îndestulătoare, fiind de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Din probele cauzei, cât și din referatul de evaluare rezultă că în momentul comiterii faptei, inculpatul minor avea vârsta de 14 ani și o lună și o serie de factori negativi, cum ar fi insuficienta supraveghere din partea părinților, consumul de alcool și de violență domestică în familie, lipsa școlarizării, existența unei promiscuități și un comportament negativ în familie lărgită au putut crea un impact negativ asupra evoluției minorului. Și cum prin concluziile referatului de evaluare se apreciază că există posibilități reale de reintegrare în societate a inculpatului minor, chiar în contextul factorilor negativi amintiți, în mod justificat s-a dispus de instanță măsura libertății supravegheate, supravegherea fiind încredințată pentru eficientizare unei instituții în afara familiei.

Și chiar dacă inculpatul, în vârstă de 14 ani a comis o infracțiune de viol asupra unui alt minor de 7 ani, în condiții de carență educațională și de supraveghere familială pe fondul violenței domestice și al promiscuității din familie, pentru o sancționare eficientă, dar echilibrată a faptei și făptuitorului, cât și în scopul acordării unei șanse reale pentru o perspectivă de reintegrare socială a inculpatului minor se apreciază că se justifică menținerea măsurii educative dispusă de prima instanță și confirmată ca legală și temeinică în apel. Desigur, în raport de considerentele de fapt și de drept prezentate este nejustificată și nefondată critica formulată de procuror și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge recursul declarat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu să fie făcută din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 32 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie, privind pe inculpatul D.F. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.