ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2009

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219

din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în baza art. 103 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului D.F., măsura educativă a libertății supravegheate pe

timp de 1 an pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3)

C. pen., cu referire la art. 99 C. pen.

Totodată, instanța de fond a

încredințat supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Iași, cu respectarea condițiilor cerute de art. 103 alin. (2),

respectiv alin. (6) C. pen.

S-a constatat că partea

vătămată B.A., prin reprezentant legal, B.E., nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea

stare de fapt:

La 8 iunie 2007, partea

vătămată B.A., în vârstă de 7 ani, s-a deplasat la locuința vărului său,

inculpatul D.F., pentru a se juca împreună. La un moment dat, cei doi s-au

urcat în podul casei inculpatului, unde acesta i-a cerut părții vătămate, prin

amenințare cu un cuțit artizanal și chiar înțeparea ei în mână, să se dezbrace

de pantaloni, după care a întreținut cu acesta un act sexual anal.

În timpul derulării acestei

agresiuni sexuale, întrucât partea vătămată a încercat să scape, inculpatul a

lovit-o cu palma peste față.

După consumarea agresiunii,

inculpatul a permis părții vătămate să se îmbrace și să plece. Minorul B.A. a

povestit surorii sale B.L., dar și martorei G.M.A. cele întâmplate,

declarațiile date de aceste persoane fiind elocvente în raport cu situația de

fapt reținută.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 2383/916/OF din 11 iunie 2007 rezultă că partea vătămată B.A.

a prezentat fisuri ale mucoasei anale ce pot fi consecutive unui raport sexual

aberant din 8 iunie 2007 (fila 27 dosar).

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a

criticat-o pentru netemeinicie, referitor la tratamentul sancționator prea

blând aplicat inculpatului și care nu poate contribui la reeducarea sa.

Prin decizia penală nr. 32

din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel de Iași a respins, ca nefondat, apelul

declarat de procuror, reținând în considerente că inculpatul nu are o familie

consolidată, așa cum rezultă din referatul de evaluare, care să prezinte

garanție că-i poate asigura o supraveghere eficientă, așa încât, în mod corect

prima instanță a apreciat că în lipsa acestor garanții este necesar a fi

încredințată supravegherea sa unei instituții specializate care să-l susțină în

procesul de reabilitare comportamentală prin implicarea în programe de

asistență și consiliere.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În esență, s-au criticat

hotărârile atacate pentru netemeinicie în ce privește modalitatea de

individualizare a sancțiunii aplicate, apreciindu-se că în raport de natura și

gravitatea infracțiunii comise, de vârsta părții vătămate se impunea aplicarea

unei pedepse privative de libertate.

În susținerea criticii a

fost invocat, în drept, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate

în raport de această critică, de cazul de casare invocat, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru

considerațiunile ce urmează, că recursul procurorului este nefondat.

În considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., al prevederilor care reglementează minoritatea

și tratamentul sancționator al minorului, cât și în raport de împrejurările

concrete în care s-a comis fapta și datele personale ale inculpatului se apreciază

că sancțiunea aplicată inculpatului minor este îndestulătoare, fiind de natură

să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Din probele cauzei, cât și

din referatul de evaluare rezultă că în momentul comiterii faptei, inculpatul

minor avea vârsta de 14 ani și o lună și o serie de factori negativi, cum ar fi

insuficienta supraveghere din partea părinților, consumul de alcool și de

violență domestică în familie, lipsa școlarizării, existența unei promiscuități

și un comportament negativ în familie lărgită au putut crea un impact negativ

asupra evoluției minorului.

Și cum prin concluziile

referatului de evaluare se apreciază că există posibilități reale de

reintegrare în societate a inculpatului minor, chiar în contextul factorilor

negativi amintiți, în mod justificat s-a dispus de instanță măsura libertății

supravegheate, supravegherea fiind încredințată pentru eficientizare unei

instituții în afara familiei.

Și chiar dacă inculpatul, în

vârstă de 14 ani a comis o infracțiune de viol asupra unui alt minor de 7 ani,

în condiții de carență educațională și de supraveghere familială pe fondul

violenței domestice și al promiscuității din familie, pentru o sancționare

eficientă, dar echilibrată a faptei și făptuitorului, cât și în scopul

acordării unei șanse reale pentru o perspectivă de reintegrare socială a

inculpatului minor se apreciază că se justifică menținerea măsurii educative

dispusă de prima instanță și confirmată ca legală și temeinică în apel.

Desigur, în raport de

considerentele de fapt și de drept prezentate este nejustificată și nefondată

critica formulată de procuror și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge recursul declarat.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca plata onorariului apărătorului

desemnat din oficiu să fie făcută din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 32 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie,

privind pe inculpatul D.F.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

iunie 2009.