ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3115/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 525 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul P.D.L.  la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99, 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 110 cu referire la art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 110

1

raportat la art. 103 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare și până la împlinirea vârstei de 18 ani să nu frecventeze localuri publice în care se consumă băuturi alcoolice.

Totodată, în baza art. 110

1

C. pen. s-a impus inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, să se supună unor măsuri de supraveghere, fiind încredințată supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110

1

alin. (3) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M.L. și P.E.I. să plătească părții civile A.M.A. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 27 septembrie 2009, în jurul orelor 13,00, partea vătămată A.M.A., în vârstă de 10 ani, a mers împreună cu sora ei I.A., în vârstă de 17 ani, la bunicii materni, care locuiesc în satul O.

După un timp, partea vătămată s-a dus la scena din curtea Căminului Cultural, situat în apropierea parcului comunal, unde se afla și inculpatul minor P.D.L., în vârstă de 14 ani și alți copii.

La un moment dat, partea vătămată s-a dus în spatele Căminului Cultural pentru a-și recupera bicicleta împrumutată martorului P.S.I., ocazie cu care a fost acostată de inculpat sub pretextul că vrea să-i spună ceva. Folosind un limbaj vulgar, inculpatul i-a cerut minorei să întrețină relații sexuale cu el, propunere refuzată de partea vătămată, însă, sub amenințarea că o bate, a condus-o într-una din cabinele unei toalete dezafectate. Inculpatul i-a cerut să se dezbrace, a poziționat-o cu spatele la el și a întreținut un raport anal, în pofida faptului că victima țipa de durere.

După consumarea raportului sexual partea vătămată a relatat martorei A.I.A. ce i s-a întâmplat, martora a contactat-o telefonic pe mama inculpatului, iar acesta a recunoscut actul sexual.

Situația de fapt reținută a rezultat din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu certificatul medico-legal eliberat de I.M.L. Iași și cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 57 din 17 martie 2011, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la un an închisoare la 2 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, conform art. 100 C. pen., la alegerea sancțiunii - măsură educativă sau pedeapsă - care se aplică infractorului minor, se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit, precum și de alte elemente care să caracterizeze persoana inculpatului minor. Prin urmare, la alegerea sancțiunii, instanța trebuia să țină seama de gradul de pericol social al faptei comise și nu numai de elementele de natură să caracterizeze persoana minorului.

În cauză, individualizarea pedepsei de către ambele instanțe (de fond și apel) nu s-a făcut conform textelor de lege mai sus-arătate, fiind exclus criteriul gradului de pericol social al faptei comise și urmărilor pe care aceasta le-a produs.

Operațiunea de individualizare a pedepsei trebuie să aibă în vedere faptul că între criteriile prevăzute de legiuitor există o legătură indisolubilă, astfel încât, situațiile și împrejurările în contextul cărora s-a comis infracțiunea sunt deosebit de semnificative și au ca efect concret, în cazul de față, un grad sporit de pericol social.

Referitor la gradul de pericol social este de necontestat că infracțiunile privitoare la viața sexuală sunt infracțiuni grave, sancțiunile aplicabile fiind pe măsură.

Inculpatul a nesocotit aceste dispoziții legale, în concret acesta a atras-o pe partea vătămată, în vârstă de numai 10 ani, într-un loc dosnic, a amenințat-o cu bătaia și profitând de starea de neputință a minorei a violat-o, fiind insensibil la țipetele de durere ale victimei.

După comiterea faptei inculpatul a denaturat situația de fapt, a încercat să inducă ideea că partea vătămată a acceptat și chiar a avut inițiativa întreținerii actului sexual.

Urmările faptei inculpatului sunt de o gravitate extremă și au caracter ireparabil, victima suferind un șoc psihic în urma experienței negative la care a fost supusă, dezvoltând un sindrom acut de stres post-traumatic marcat prin tulburări somatice.

Ambele instanțe s-au concentrat exclusiv pe calitatea de delincvent juvenil a inculpatului minor (este adevărat fără antecedente penale la vârsta de 14 ani) însă au făcut abstracție de faptul că Legea nr. 272/2004 protejează și drepturile victimei, nu numai ale inculpatului minor.

Pe de altă parte nu trebuie omise celelalte criterii de individualizare a pedepsei, care se referă la persoana făptuitorului, și care au fost neobservate de instanța de fond și cea de control judiciar.

Așa cum rezultă din actele aflate la dosar au existat factori favorizanți ce au influențat conduita generală a inculpatului: nu a avut un interes deosebit pentru școală, a avut preocupări nepotrivite vârstei lui (fumatul și consumul de alcool), ieșiri verbale necontrolate, vulgare față de colegii de clasă și față de persoanele cu care venea în contact.

Mai mult, referatul de evaluare psihologică a minorului rezultă că acesta nu a manifestat compasiune pentru victimă, preferând să creadă că partea vătămată în vârstă de 10 ani a fost la originea celor întâmplate.

În raport de considerentele expuse, raportat la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire a faptei, consecințele produse, cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului urmează a fi majorat, la 3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție, prin înlăturarea dispozițiilor art. 110 și 81 C. pen., menținându-se circumstanțele atenuante reținute justificat de prima instanță și de instanța de apel.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani și vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 57 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.D.L.

Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la aplicarea art. 110 și art. 81 C. pen., dispoziții pe care le înlătură, și la pedeapsă.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

Inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2011.