ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.02.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 476/2011

HOTĂRÂRE

09.02.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 476/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 113 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Bicaz

inculpatul B.E. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6

luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1), cu

aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și a fost obligat inculpatul să plătească părții

civile C.I.G. suma de 5.000 lei daune morale.

Apelurile declarate de partea civilă C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., și de

inculpatul B.E. împotriva sentinței mai sus-menționate, au

fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 134/AP din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Neamț.

Prin decizia penală nr. 685 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis recursul declarat de partea

vătămată C.I.G., s-au casat decizia penală nr. 134/2009 și sentința penală nr. 113/2008, s-a reținut cauza spre rejudecare și, pe fond, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei pin actul de sesizare, din infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza

C. pen. și s-a trimis cauza la Tribunalul Neamț pentru soluționare

a cauzei în primă instanță.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că fapta, așa cum apare descrisă în actul de sesizare al instanței, a primit o încadrare

juridică greșită în dispozițiile art. 198 alin. (1) C. pen., încadrarea

juridică corectă fiind aceea de viol, infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) teza

C. pen.

S-a constatat că, atât doctrina cât și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că, fapta inculpatului de a întreține raporturi

sexuale cu victime de o astfel de vârstă, constituie infracțiunea de viol, chiar dacă nu s-a folosit violența sau amenințarea, partea

vătămată fiind în imposibilitate, datorită vârstei, să-și exprime liber

voința și să consimtă la actul sexual.

S-a mai reținut că, datorită particularităților psiho-somatice ale

dezvoltării firești a unui copil de 11 ani, partea vătămată nu a putut

avea reprezentarea a ceea ce presupune un act sexual pentru a putea consimți la acesta. Din chiar declarațiile părții vătămate, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală,

rezultă exercitarea de violențe și amenințări asupra părții vătămate (chiar dacă urmărirea penală a fost superficial instrumentată , iar

procurorul nu s-a mai preocupat de verificarea acestor aspecte și nici

de cercetarea pretinselor fapte comise anterior datei de 5 mai 2007).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 598/188/2008 din 22 decembrie 2009.

Prin sentința penală nr. 70/P din 14 aprilie 2010, pronunțată de

Tribunalul Neamț,

inculpatul B.E.

a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza l-a, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe

durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.L.P.

, domiciliată în localitatea Săvinești, jud. Neamț și în consecință, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile C.L.P.

, în calitate de reprezentant legal al minorei

parte vătămată C.I.G., suma de 5000 lei cu titlu de

daune morale.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile suma de 1483 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost

obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut in

vedere următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.E., în vârstă de 23 ani locuiește în orașul

Bicaz, are gradul de handicap grav gr.l, fiind diagnosticat cu strabism

convergent, conform certificatului nr. 20657/2004 emis de

Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap al județului Neamț și este verișor cu partea vătămată C.I.G.

Partea vătămată locuia la martora S.A.A., în orașul

Bicaz, pentru a termina cursurile școlare începute în această

localitate în timp ce mama acesteia, C.L.P.

locuia în localitatea Săvinești, la domiciliul concubinului ei.

În seara zilei de 05 mai 2007, în jurul orei 20

, S.A.A.

i-a spus părții vătămate să-i aducă o găleată de apă de la izvorul

situat în apropierea casei sale, la o distanță de circa 20 metri.

Partea vătămată s-a dus la locuința lui I.M., situată în

aceeași curte și l-a strigat pe inculpatul B.E., despre care

știa că se află acolo în vizită, cerându-i să o însoțească la izvor.

Inculpatul a acceptat și odată ajunși la izvor a dezbrăcat-o pe

partea vătămată și a întreținut cu ea raport sexual.

Partea vătămată a susținut în mod constant că a fost

amenințată de inculpat, zgâriată și lovită de acesta pentru a nu se

opune.

La întoarcere, S.A.A. a întrebat-o pe partea vătămată

de ce a mers după apă împreună cu inculpatul, însă aceasta nu a dat

nici un răspuns.

În ziua de 07 mai 2007, partea vătămată i-a spus bunicii sale,

A.A. că a fost amenințată de inculpatul B.E.

pentru a întreține raport sexual cu el. A.A. s-a deplasat la

Poliția orașului Bicaz unde a formulat, oral, plângere, după care, împreună cu minora, s-a prezentat la S.M.L. Piatra Neamț, pentru

examinarea acesteia din urmă.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 623 din 08 mai 2007, întocmit de S.M.L. Piatra Neamț rezultă că, la data

menționată, partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche de 14

zile, precum și leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire,

cu, și de corpuri dure și zgâriere cu unghiile, și pot data din

05 mai 2007. Leziunile au necesitat

2-3

zile îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Partea vătămată C.L.P., în calitate de

reprezentant legal al minorei C.I.G. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale (f. 104 dosar).

Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel în termen legal inculpatul B.E. solicitând pronunțarea unei

soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 94 din 7 septembrie 2010, Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că prima

instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate

în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a

inculpatului pentru fapta reținută în actul de sesizare a instanței, pedeapsa aplicată fiind judicios individualizată conform criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul B.E. a

declarat, în termen legal, recursul de față , solicitând, în principal,

pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, pentru cazul de

casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

prin reținerea de circumstanțe atenuante aplicarea unei pedepse a

cărei executare să poată fi suspendată condiționat.

Asupra recursului declarat de inculpat ;

Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu poate fi primită.

Înalta Curte reține, pe baza probelor administrate atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul judecății, că starea de fapt a fost

corect reținută de prima instanță și confirmată în apel.

Astfel situația de fapt reținută de instanța de fond este

confirmată de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile părții

vătămate date în cele două faze procesuale prin care îl încriminează

direct pe inculpat, coroborate cu informațiile cuprinse Raportul de

constatare medico-legală nr. 623 din 8 mai 2007 emis de Spitalul

Județean de Urgență, SML Piatra Neamț (care atestă prezența unor

leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu/și de corpuri dure și zgâriere cu unghiile, la 5 mai 2007, dată la care se reține a fi săvârșită fapta supusă judecății), declarațiile martorelor S.A.A., A.A., G.V., și a mamei

părții vătămate C.L.P., procesul verbal de

confruntare între inculpat și partea vătămată, coroborate cu

declarațiile inculpatului date în cursul procesului penal.

Aceste mijloace de probă, prin conținutul lor informativ, fac

dovada certă, precisă și decisivă a existenței faptei de viol comisă în dauna părții vătămate la data de 5 mai 2009 și a vinovăției inculpatului

față de aceasta, motiv pentru care critica formulată de apărător relativ la insuficiența probelor în acuzare administrate în cauza de față, nu poate fi primită.

Nesinceritatea inculpatului este reliefată și de însăși atitudinea sa inconsecventă manifestată în cursul procesului penal cu ocazia

audierii sale de către organele judiciare.

Astfel, dacă în cursul urmăririi penale, inculpatul s-a apărat

arătând că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, însă având

acordul acestea și fără a folosi mijloace de constrângere, în cursul

judecății în prima instanță și în apel s-a prevalat de alte apărări,

negând că ar fi întreținut vreodată relații intime cu parte vătămată

(declarație fila 19 dosar fond), respective, că a întreținut prima dată

relații sexuale cu aceiași parte vătămată în urmă cu doar câteva

săptămâni, potrivit declarației inculpatului luată în apel.

Un alt element probator, care întărește concluzia privind

vinovăția inculpatului, îl constituie înscrisul depus de acesta în apel,

ce se pretinde a fi o scrisoare olografă, scrisă de partea vătămată, prin care aceasta își manifestă regretul față de faptul că l-ar fi denunțat calomnios pe inculpat.

Examinând conținutul acestui înscris, Curtea apreciază că acesta constituie o probă ticluită de inculpat în scopul disculpării

sale, având în vedere neconcordanța vădită între scrisul și semnătura

părții vătămate(ce pot fi observate în declarația de la fila 8 DUP) și

aceleași elemente, existente pe înscrisul depus de inculpat.

Caracterul simulat al înscrisului depus de inculpat rezultă și din

similaritatea caracterelor grafice din conținutul acestuia cu cele din

declarația inculpatului luată în cursul urmăririi penale (fila 22).

Curtea apreciază însă ca fiind justificată critica referitoare la

modalitatea de executare a pedepsei.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte

împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani și închisoare aplicată

inculpatului este aptă, prin cuantumul său să asigure reeducarea

acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

față de regulile de conviețuire socială.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a participat la

toate etapele procedurii judiciare, este tânăr (are acum, vârsta de 27

ani (iar la data comiterii infracțiunii avea 23 de ani), este încadrat în

gradul

de handicap și, din declarațiile martorilor, rezultă că are un comportament corespunzător în familie și în societate, se apreciază

că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, potrivit art. 81 și urm. C. pen.

Cât privește cererea, formulată de partea vătămată C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare, în recurs, aceasta urmează a va fi respinsă ca nefondată

avându-se în vedere că recursul inculpatului a fost admis.

Examinându-se cauza și potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

, nu s-a constatat existența vreunui alt caz, în afară de cel

referitor la individualizarea pedepsei, care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate.

Astfel fiind, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa, decizia penală recurată în totalitate și, în parte, sentința penală nr. 70/P din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț, s

ecția penală și, rejudecând, în baza art. 81 C. pen., va dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

și va stabili termen de încercare, conform art. 82 C. pen. pe durata de 5 ani.

Îi va fi atrasă inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83