ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2335/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 432/ S din 19 decembrie 2002, Tribunalul Brașov, a respins cererea formulată de inculpatul T.Ș. de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și, în baza primului text, l-a condamnat la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 13 C. pen., precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. A dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2002, menținând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc.

pen. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în noaptea de 20 iunie 2002, în localitatea Zărnești, jud. Brașov, în timp ce partea vătămată A.M. se întorcea spre casă, însoțită de mai multe persoane, inculpatul a forțat-o să-l însoțească în scara unui bloc. Cu toată opunerea celor care o însoțeau, inculpatul a reușit să o ducă pe partea vătămată în scara blocului, reproșându-i că, în ciuda vârstei ei, întreține relații sexuale cu un anume C.C.R. Inculpatul i-a cerut părții vătămate (minoră în vârstă de 14 ani) să se dezbrace, dar pentru că aceasta a refuzat, a lovit-o cu palma peste față. Timorată, minora a cedat violențelor, iar inculpatul a încercat, în aceste condiții, să întrețină un raport sexual.

Nereușind, a forțat-o pe partea vătămată să-l însoțească, pe un teren situat în apropiere, acolo unde a întreținut un raport sexual, deflorând-o. În dimineața zilei de 21 iunie 2002, partea vătămată, însoțită de martorele M.A. și B.A., a mers la Poliția Zărnești unde a depus plângere pentru viol. Fapta a fost probată prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu ale martorilor R.I., Z.R., P.N.G., A.E., B.N., M.A. și B.A., cu raportul medico-legal, care relevă leziunile produse și existența unei deflorări ce poate data din noaptea de 20 iunie 2002. Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., a fost respinsă, dovedindu-se că inculpatul știa vârsta părții vătămate, el cunoscând familia acesteia și reproșând relațiile minorei cu prietenul ei, în ciuda vârstei lui A.M.

Apelul inculpatului, care a vizat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, a fost respins prin decizia penală nr. 30/ AP din 12 februarie 2003, a Curții de Apel Brașov. Inculpatul a atacat această hotărâre cu recurs pe care l-a înaintat, în termen legal, Curții Supreme de Justiție, secția penală. Recursul vizează un motiv principal: schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu orientarea pedepsei spre minimul special și un motiv subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, pentru infracțiunea reținută de cele două instanțe.

Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Probele administrate în cauză relevă fără dubii că, după o încercare nereușită de a întreține raport sexual cu minora, inculpatul a condus-o forțat pe un teren din apropiere și a avut cu minora un raport sexual complet, ocazie cu care a deflorat-o. Raportul medico-legal evidențiază atât leziunile produse prin lovirea părții vătămate cât și consumarea raportului sexual. În aceste condiții primul motiv invocat de inculpat nu poate fi reținut, fiind contrazis de ansamblul probator administrat în cauză. Relativ la pedeapsa aplicată inculpatului se reține că instanța de fond, evaluând temeinic criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, la limita minimă a textului incriminator.

Având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, pericolul social concret al acesteia, persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., apte să reducă pedeapsa sub limita minimă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.Ș., împotriva deciziei penale nr. 30 din 12 februarie 2003, a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, de la 24 iunie 2002, la 20 mai 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.