ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2335/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 432/ S din

19 decembrie 2002, Tribunalul Brașov, a respins cererea formulată de inculpatul

T.Ș. de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și,

în baza primului text, l-a condamnat la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 13

C. pen., precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după

executarea pedepsei principale.

A dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 24 iunie 2002, menținând starea de arest a

inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că în noaptea de 20 iunie 2002, în localitatea

Zărnești, jud. Brașov, în timp ce partea vătămată A.M. se întorcea spre casă,

însoțită de mai multe persoane, inculpatul a forțat-o să-l însoțească în scara

unui bloc. Cu toată opunerea celor care o însoțeau, inculpatul a reușit să o

ducă pe partea vătămată în scara blocului, reproșându-i că, în ciuda vârstei

ei, întreține relații sexuale cu un anume C.C.R.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate

(minoră în vârstă de 14 ani) să se dezbrace, dar pentru că aceasta a refuzat, a

lovit-o cu palma peste față.

Timorată, minora a cedat

violențelor, iar inculpatul a încercat, în aceste condiții, să întrețină un

raport sexual.

Nereușind, a forțat-o pe partea

vătămată să-l însoțească, pe un teren situat în apropiere, acolo unde a

întreținut un raport sexual, deflorând-o.

În dimineața zilei de 21 iunie 2002,

partea vătămată, însoțită de martorele M.A. și B.A., a mers la Poliția Zărnești

unde a depus plângere pentru viol.

Fapta a fost probată prin

coroborarea declarațiilor părții vătămate cu ale martorilor R.I., Z.R., P.N.G.,

A.E., B.N., M.A. și B.A., cu raportul medico-legal, care relevă leziunile

produse și existența unei deflorări ce poate data din noaptea de 20 iunie 2002.

Cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., a fost respinsă,

dovedindu-se că inculpatul știa vârsta părții vătămate, el cunoscând familia

acesteia și reproșând relațiile minorei cu prietenul ei, în ciuda vârstei lui

A.M.

Apelul inculpatului, care a vizat,

în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, a fost

respins prin decizia penală nr. 30/ AP din 12 februarie 2003, a Curții de Apel

Brașov.

Inculpatul a atacat această hotărâre

cu recurs pe care l-a înaintat, în termen legal, Curții Supreme de Justiție,

secția penală.

Recursul vizează un motiv principal:

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin.

(3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin.

(1) C. pen., cu orientarea pedepsei spre minimul special și un motiv subsidiar,

reducerea pedepsei aplicate, pentru infracțiunea reținută de cele două

instanțe.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în cauză relevă

fără dubii că, după o încercare nereușită de a întreține raport sexual cu

minora, inculpatul a condus-o forțat pe un teren din apropiere și a avut cu

minora un raport sexual complet, ocazie cu care a deflorat-o. Raportul

medico-legal evidențiază atât leziunile produse prin lovirea părții vătămate

cât și consumarea raportului sexual. În aceste condiții primul motiv invocat de

inculpat nu poate fi reținut, fiind contrazis de ansamblul probator administrat

în cauză.

Relativ la pedeapsa aplicată

inculpatului se reține că instanța de fond, evaluând temeinic criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei,

la limita minimă a textului incriminator.

Având în vedere circumstanțele reale

ale săvârșirii faptei, pericolul social concret al acesteia, persoana

inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) nu se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., apte să

reducă pedeapsa sub limita minimă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.Ș., împotriva deciziei penale nr. 30 din 12 februarie

2003, a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, de la 24 iunie 2002, la

20 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2003.