ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4713/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 28 ianuarie

2003, Tribunalul Teleorman a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C.M., din

tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (2) lit. b

1

) C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b

1

) C.

pen., coroborat cu art. 197 alin. (3) C. pen.

În baza art. 20, raportat la art.

197 alin. (2) lit. b

1

) C. pen., coroborat cu art. 197 alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la 5 ani

și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de

3 ani, conform art. 65 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost computată prevenția de la 31 iulie 2002, la 28 ianuarie

2003.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 300.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 29 iulie 2002,

inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a încercat să întrețină cu minora

C.M., în vârstă de 14 ani, relații sexuale, amenințând-o cu un cuțit și

agresând-o atunci când aceasta a încercat să țipe și să plângă pentru a fi

lăsată în pace.

Inculpatul a prins-o de mână pe

partea vătămată și a încercat să o violeze, însă nu a reușit datorită opoziției

acesteia, care izbutind să scape din mâinile inculpatului, a fugit la locuința

martorei P.M.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul C.M.

În apelul Parchetului s-a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că faptei i s-a dat o

greșită încadrare juridică, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit

individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.

S-a motivat că instanța trebuia să-l

condamne pe inculpat și pentru tentativă la infracțiunea de incest, iar

pedeapsa aplicată nu asigură prevenția generală și nici cea specială.

În apelul său, inculpatul a

solicitat redozarea pedepselor, având în vedere circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 282 din 22

mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

A desființat parțial sentința penală

nr. 12 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman și în fond, a fost

majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.

20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., de la 5 ani și 6 luni închisoare la 10 ani

închisoare.

În baza art. 20, raportat la art.

203 și art. 204 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare.

A fost respins apelul declarat de

inculpat, ca nefondat.

A fost computată prevenția

inculpatului de la 31 iulie 2002 la 22 mai 2003.

A fost obligat inculpatul la 800.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat

oficiu s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul C.M., solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14, teza I C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând să fie respins.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța de control judiciar a evaluat în mod corect toate criteriile

generale de individualizare a acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și

împrejurările comiterii lor și anume, inculpatul, tatăl părții vătămate în

vârstă de 14 ani, a pregătit săvârșirea infracțiunilor, în sensul că l-a trimis

pe fiul său în vârstă de 12 ani, la pescuit, pe timp de noapte și i-a cerut

minorei, contrar obiceiului, să rămână să doarmă în adăpostul improvizat din

curte, pentru a întreține relații sexuale cu aceasta.

De asemenea, au mai fost avute în

vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care în calitate de

părinte avea obligația să se ocupe de îngrijirea și educația fiicei sale, nu se

află la prima confruntare cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente

penale, iar pe parcursul desfășurării procesului penal, nu a negat faptele,

însă a declarat că datorită stării de ebrietate în care se afla, nu își mai

amintește cele întâmplate.

Așadar, pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare aplicată inculpatului este de natură a realiza funcțiile și

scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea acestuia,

în vederea reinserției sale în comunitate și prevenția generală.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de

recurs invocat, referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, în

raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului C.M., ca

nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2002 la

23 octombrie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 282 din 22 mai 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2002, la

23 octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 octombrie 2003.