ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 12 august 2010

a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 3921/85/2009, în temeiul art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului G.V.G.

Instanța a constatat

că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

G.V.G. fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4

ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.G., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile

care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că inculpatul G.V.G. a fost condamnat în baza art. 197 alin.

(1) și 3 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la o pedeapsă de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 71 C.

pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a b), e) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în seara zilei de 1 noiembrie 2009, în jurul orelor 22

00

, partea

vătămată Ț.C., în vârstă de 12 ani a fost invitată de vecina sa T.A. în vârstă

de 15 ani la domiciliul acesteia. După un interval relativ scurt de timp, T.A.

a părăsit încăperea în care se aflau Ț.C. și fratele său G.G.V. în vârstă de 17

ani, sub pretextul că merge la toaletă. Aceasta a revenit în încăperea unde se aflau

Ț.C. și inculpatul G.G.V., însă după câteva minute a părăsit din nou camera în

care se afla împreună cu cei doi, fiind chemată în stradă de prietenul său D.,

cu care de altfel a și plecat spre localitatea Vârd.

Profitând de faptul

că a rămas singur cu minora Ț.C., inculpatul a încuiat cele două uși ale

camerei în care se aflau. Deși Ț.C. s-a speriat și a încercat să iasă din

cameră, inculpatul a luat-o în brațe, i-a pus mâna pe gură să o împiedice să

țipe, după care a pus-o pe pat și cu cealaltă mână a început să o dezbrace.

După ce a reușit să o

dezbrace, a continuat să îi acopere gura cu mâna, în timp ce cu cealaltă mână a

imobilizat-o, urcându-se peste ea. Din declarația minorei rezultă că inculpatul

a reușit să o penetreze, după care a întreținut cu aceasta în mod repetat

raporturi sexuale.

În jurul orei 3

00

inculpatul i-a permis părții vătămate Ț.C. să plece spre domiciliul său, nu

înainte însă de a-i atrage atenția că dacă spune vreunei persoane despre celei

întâmplate o va agresa.

În cursul zilei de 2

noiembrie 2009, minora a rămas la domiciliul ei până în momentul în care, un

membru al familiei sale a observat starea precară de sănătate a acesteia,

sesizând medicul din localitatea Chirpăr. În urma consultului medical s-a

constatat că minora prezintă leziuni Ia nivelul organelor genitale. Ulterior,

partea vătămată a povestit cadrelor medicale și familiei că în noaptea

precedentă a fost obligată de către inculpatul G.V.G. să întrețină raporturi

sexuale fără consimțământul ei.

În urma consultului

efectuat la S.M.L.J. Sibiu a fost întocmit raportul de constatare medico-legală

care a concluzionat că minora Ț.C. prezintă rupturi la nivelul vaginului și

perineului, care s-au putut produce prin acțiunea violentă a unui factor

traumatic mecanic local, posibil în cadrul unui raport sexual vaginal recent,

care poate data din noaptea de 1 spre 2 noiembrie 2009.

Curtea constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există

mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat

a faptei ce i se impută (fiind, de altfel și condamnat în primă instanță), iar

pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o infracțiune privitoare

la viața sexuală, împrejurările în care a fost comisă, faptul că partea

vătămată era minoră) justifică aprecierea că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând

necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, așa cum corect a

stabilit instanța de apel.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva Încheierii din 12

august 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 3921/85/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.