ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 12 august 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3921/85/2009, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.V.G. Instanța a constatat că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.V.G. fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent. Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul G.V.G. a fost condamnat în baza art. 197 alin. (1) și 3 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), e) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 1 noiembrie 2009, în jurul orelor 22 00 , partea vătămată Ț.C., în vârstă de 12 ani a fost invitată de vecina sa T.A. în vârstă de 15 ani la domiciliul acesteia. După un interval relativ scurt de timp, T.A. a părăsit încăperea în care se aflau Ț.C. și fratele său G.G.V. în vârstă de 17 ani, sub pretextul că merge la toaletă. Aceasta a revenit în încăperea unde se aflau Ț.C. și inculpatul G.G.V., însă după câteva minute a părăsit din nou camera în care se afla împreună cu cei doi, fiind chemată în stradă de prietenul său D., cu care de altfel a și plecat spre localitatea Vârd. Profitând de faptul că a rămas singur cu minora Ț.C., inculpatul a încuiat cele două uși ale camerei în care se aflau.

Deși Ț.C. s-a speriat și a încercat să iasă din cameră, inculpatul a luat-o în brațe, i-a pus mâna pe gură să o împiedice să țipe, după care a pus-o pe pat și cu cealaltă mână a început să o dezbrace. După ce a reușit să o dezbrace, a continuat să îi acopere gura cu mâna, în timp ce cu cealaltă mână a imobilizat-o, urcându-se peste ea. Din declarația minorei rezultă că inculpatul a reușit să o penetreze, după care a întreținut cu aceasta în mod repetat raporturi sexuale. În jurul orei 3 00 inculpatul i-a permis părții vătămate Ț.C. să plece spre domiciliul său, nu înainte însă de a-i atrage atenția că dacă spune vreunei persoane despre celei întâmplate o va agresa. În cursul zilei de 2 noiembrie 2009, minora a rămas la domiciliul ei până în momentul în care, un membru al familiei sale a observat starea precară de sănătate a acesteia, sesizând medicul din localitatea Chirpăr.

În urma consultului medical s-a constatat că minora prezintă leziuni Ia nivelul organelor genitale. Ulterior, partea vătămată a povestit cadrelor medicale și familiei că în noaptea precedentă a fost obligată de către inculpatul G.V.G. să întrețină raporturi sexuale fără consimțământul ei. În urma consultului efectuat la S.M.L.J. Sibiu a fost întocmit raportul de constatare medico-legală care a concluzionat că minora Ț.C.

prezintă rupturi la nivelul vaginului și perineului, care s-au putut produce prin acțiunea violentă a unui factor traumatic mecanic local, posibil în cadrul unui raport sexual vaginal recent, care poate data din noaptea de 1 spre 2 noiembrie 2009. Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind, de altfel și condamnat în primă instanță), iar pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o infracțiune privitoare la viața sexuală, împrejurările în care a fost comisă, faptul că partea vătămată era minoră) justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel.

În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva Încheierii din 12 august 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3921/85/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.