ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2541/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2541/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114
din 27 martie 2008, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul J.A., în
baza art. 174 C. pen., la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit.
a) și b) C. pen.
A dedus reținerea și
arestarea preventivă a inculpatului de la data de 11 iunie 2007 la zi,
menținând măsura privativă de libertate.
Inculpatul a fost obligat la
despăgubiri civile către partea civilă M.L., în sumă de 2600 lei reprezentând
daune materiale, către partea civilă A.D.D. la 25.000 lei reprezentând daune
morale și la 25.000 lei către partea civilă A.F.A., reprezentând daune morale.
L-a mai obligat pe inculpat
la plata a câte 54 lei cu titlu de rentă lunară în favoarea minorilor A.D.D. și
A.F.A. începând cu data de 10 iunie 2007 și până la încetarea stării de nevoie
a celor doi minori.
Inculpatul a fost obligat și
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt,
că, începând din luna ianuarie 2007, inculpatul J.A. și victima M.F.G. s-au
aflat în relații de concubinaj, conviețuirea acestora fiind marcată de
frecvența stării conflictuale concretizate în violențe ale inculpatului față de
victimă și totul pe fondul consumului, împreună și excesiv, de băuturi
alcoolice.
Deși a încercat de mai multe
ori să întrerupă relația cu inculpatul, victima nu a reușit, întorcându-se de
fiecare dată la acesta.
La data de 6 iunie 2007,
după o nouă despărțire, victima a revenit la locuința inculpatului.
Aici cei doi au consumat
băuturi alcoolice, ajungând să se certe și în acest context inculpatul,
potrivit propriilor declarații, a lovit-o pe victimă în mod repetat, cu pumnii
peste față și în abdomen.
Victima a rămas în
continuare la inculpat iar, în zilele următoare a început să se simtă tot mai
rău, astfel că în noaptea de 9 iunie 2007 a decedat.
Din raportul medico-legal de
necropsie rezultă că moartea victimei M.F.G. a fost violentă, datorată șocului
traumatic și hemoragic consecutiv unui traumatism abdominal cu multiple
hematoame și infiltrate sanguine în țesuturile moi.
Între traumatismul abdominal
cu hemoragie internă și decesul victimei există un raport direct de
cauzalitate.
Caracterizând juridic fapta,
instanța a apreciat ca legală încadrarea în prevederile art. 174 C. pen.,
reținând, în acest sens, că inculpatul a aplicat victimei, cu intensitate, mai
multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care se află,
conform raportului medico-legal, în relație cauzală directă cu decesul, acesta
având posibilitatea să prevadă rezultatul grav, pe care l-a acceptat.
Împotriva acestei hotărâri
inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante
întrucât s-a aflat în stare de ebrietate și, de urmare, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 45
din 15 mai 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul
inculpatului, instanța de control judiciar constatând că în cauză nu se
justifică reținerea circumstanțelor atenuante și nici nu se impune reducerea
pedepsei.
Decizia penală
sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris,
însă susținut oral, personal și prin apărător, solicitând reținerea
circumstanțelor atenuante, inclusiv săvârșirea faptei în stare de provocare și
reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea
atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul
inculpatului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat.
În cauză, situația de fapt a
fost corect și complet stabilită pe baza probelor administrate atât în cursul
urmăririi penale cât și în cel al judecății.
Este, astfel, pe deplin
dovedit, fapt confirmat și prin declarația numitei B.C.L., sora victimei, că
atât inculpatul cât și victima aveau obișnuința consumului excesiv de alcool,
sub influența căruia relațiilor lor degenerau în certuri și acte de violență,
acestea din urmă săvârșite de inculpat.
Atât inculpatul cât și
victima aveau, fiecare, câte doi copii minori din alte legături conjugale.
Inculpatul și-a recunoscut
vinovăția, inclusiv prin declarația din fața instanței de recurs, precizând
însă că nu a urmărit să o ucidă pe concubină.
Încadrarea juridică reținută
de instanțe în precedent este legală.
Inculpatul, aplicând
victimei numeroase lovituri cu pumnii peste cap și abdomen, timp de 2 - 3
minute, conform propriei declarații din fața instanței, producându-i șoc
traumatic, hemoragie internă și infiltrate sanguine, care se constituie în
cauză directă a decesului, a acționat neîndoielnic cu vinovăția în forma
intenției indirecte, ce rezultă din însăși materialitatea faptei, acceptând,
astfel, posibilitatea producerii rezultatului mai grav, moartea, deși nu l-a
urmărit.
Reținerea circumstanțelor
atenuante generale legale, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum
solicită inculpatul, nu se justifică.
În cauză nu s-a făcut dovada
că victima ar fi săvârșit acte de violență față de copilul inculpatului, așa
cum susține acesta și, în orice caz, această împrejurare, chiar reală, nu ar fi
fost de natură să provoace inculpatului tulburarea puternică sub stăpânirea
căreia să comită omorul.
Nici circumstanțele
atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., nu pot fi
reținute față de gravitatea infracțiunii, modul și mijloacele de săvârșire a
faptei.
Recursul inculpatului, însă,
este fondat pentru greșita individualizare a pedepsei principale, a celei
complementare și a celei accesorii.
Deși în cauză, așa cum s-a
arătat, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante cu efectul
coborârii pedepsei sub limita minimă legală specială, împrejurările relative la
comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului și lipsa antecedentelor
penale [(măsura educativă a internării pentru fapta comisă în timpul
minorității neatrăgând incapacități sau decăderi conform art. 109 alin. (4) C.
pen.)] pot și trebuie să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei între
limitele legale speciale.
Curtea apreciază că pedeapsa
aplicată la minimul prevăzut de lege este justificată, necesară și suficientă
atât pentru realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii,
cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Pe de altă parte, nu există
nicio justificare pentru a-i interzice inculpatului J.A., ca pedeapsă
complementară și, respectiv, accesorie, dreptul de a alege, prevăzut de art. 64
alin. (1) lit. a) teza I C. pen., sancțiunea nefiind necesară.
Față de cele ce preced,
recursul inculpatului J.A. urmează să fie admis și, casând hotărârile
pronunțate în cauză, numai cu privire la individualizarea pedepselor, se va
proceda la o nouă individualizare a acestora.
Din pedeapsa aplicată se va
scade timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la data de
11 iunie 2007 la 20 august 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul J.A. împotriva deciziei penale nr. 45/A/2008 din 15 mai 2008 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Casează decizia atacată
precum și sentința penală nr. 114/2008 din 27 martie 2008 a Tribunalului
Hunedoara, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor
(principală, complementară și accesorie) și, rejudecând:
Reduce de la 14 ani
închisoare la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
Restrânge conținutul
pedepsei complementare și a celei accesorii la interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții
ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2007 la
20 august 2008.
Onorariul apărătorului din
oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 august 2008.