ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2541/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 27 martie 2008, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul J.A., în baza art. 174 C. pen., la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 11 iunie 2007 la zi, menținând măsura privativă de libertate. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă M.L., în sumă de 2600 lei reprezentând daune materiale, către partea civilă A.D.D. la 25.000 lei reprezentând daune morale și la 25.000 lei către partea civilă A.F.A., reprezentând daune morale.

L-a mai obligat pe inculpat la plata a câte 54 lei cu titlu de rentă lunară în favoarea minorilor A.D.D. și A.F.A. începând cu data de 10 iunie 2007 și până la încetarea stării de nevoie a celor doi minori. Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că, începând din luna ianuarie 2007, inculpatul J.A. și victima M.F.G. s-au aflat în relații de concubinaj, conviețuirea acestora fiind marcată de frecvența stării conflictuale concretizate în violențe ale inculpatului față de victimă și totul pe fondul consumului, împreună și excesiv, de băuturi alcoolice. Deși a încercat de mai multe ori să întrerupă relația cu inculpatul, victima nu a reușit, întorcându-se de fiecare dată la acesta.

La data de 6 iunie 2007, după o nouă despărțire, victima a revenit la locuința inculpatului. Aici cei doi au consumat băuturi alcoolice, ajungând să se certe și în acest context inculpatul, potrivit propriilor declarații, a lovit-o pe victimă în mod repetat, cu pumnii peste față și în abdomen. Victima a rămas în continuare la inculpat iar, în zilele următoare a început să se simtă tot mai rău, astfel că în noaptea de 9 iunie 2007 a decedat. Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei M.F.G. a fost violentă, datorată șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui traumatism abdominal cu multiple hematoame și infiltrate sanguine în țesuturile moi. Între traumatismul abdominal cu hemoragie internă și decesul victimei există un raport direct de cauzalitate.

Caracterizând juridic fapta, instanța a apreciat ca legală încadrarea în prevederile art. 174 C. pen., reținând, în acest sens, că inculpatul a aplicat victimei, cu intensitate, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care se află, conform raportului medico-legal, în relație cauzală directă cu decesul, acesta având posibilitatea să prevadă rezultatul grav, pe care l-a acceptat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante întrucât s-a aflat în stare de ebrietate și, de urmare, reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 45 din 15 mai 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, instanța de control judiciar constatând că în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și nici nu se impune reducerea pedepsei.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susținut oral, personal și prin apărător, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante, inclusiv săvârșirea faptei în stare de provocare și reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat. În cauză, situația de fapt a fost corect și complet stabilită pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cel al judecății. Este, astfel, pe deplin dovedit, fapt confirmat și prin declarația numitei B.C.L., sora victimei, că atât inculpatul cât și victima aveau obișnuința consumului excesiv de alcool, sub influența căruia relațiilor lor degenerau în certuri și acte de violență, acestea din urmă săvârșite de inculpat.

Atât inculpatul cât și victima aveau, fiecare, câte doi copii minori din alte legături conjugale. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, inclusiv prin declarația din fața instanței de recurs, precizând însă că nu a urmărit să o ucidă pe concubină. Încadrarea juridică reținută de instanțe în precedent este legală. Inculpatul, aplicând victimei numeroase lovituri cu pumnii peste cap și abdomen, timp de 2 - 3 minute, conform propriei declarații din fața instanței, producându-i șoc traumatic, hemoragie internă și infiltrate sanguine, care se constituie în cauză directă a decesului, a acționat neîndoielnic cu vinovăția în forma intenției indirecte, ce rezultă din însăși materialitatea faptei, acceptând, astfel, posibilitatea producerii rezultatului mai grav, moartea, deși nu l-a urmărit.

Reținerea circumstanțelor atenuante generale legale, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum solicită inculpatul, nu se justifică. În cauză nu s-a făcut dovada că victima ar fi săvârșit acte de violență față de copilul inculpatului, așa cum susține acesta și, în orice caz, această împrejurare, chiar reală, nu ar fi fost de natură să provoace inculpatului tulburarea puternică sub stăpânirea căreia să comită omorul. Nici circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., nu pot fi reținute față de gravitatea infracțiunii, modul și mijloacele de săvârșire a faptei. Recursul inculpatului, însă, este fondat pentru greșita individualizare a pedepsei principale, a celei complementare și a celei accesorii.

Deși în cauză, așa cum s-a arătat, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă legală specială, împrejurările relative la comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului și lipsa antecedentelor penale [(măsura educativă a internării pentru fapta comisă în timpul minorității neatrăgând incapacități sau decăderi conform art. 109 alin. (4) C. pen.)] pot și trebuie să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei între limitele legale speciale. Curtea apreciază că pedeapsa aplicată la minimul prevăzut de lege este justificată, necesară și suficientă atât pentru realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe de altă parte, nu există nicio justificare pentru a-i interzice inculpatului J.A., ca pedeapsă complementară și, respectiv, accesorie, dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., sancțiunea nefiind necesară. Față de cele ce preced, recursul inculpatului J.A. urmează să fie admis și, casând hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la individualizarea pedepselor, se va proceda la o nouă individualizare a acestora. Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la data de 11 iunie 2007 la 20 august 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul J.A. împotriva deciziei penale nr. 45/A/2008 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează decizia atacată precum și sentința penală nr. 114/2008 din 27 martie 2008 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor (principală, complementară și accesorie) și, rejudecând: Reduce de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. Restrânge conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2007 la 20 august 2008. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.