ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2432/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 410 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția penală, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv începând cu 9 august 2004.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict, care a servit la comiterea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile V.O. suma de 25.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile V.O., în favoarea minorului V.A., suma de 800.000 lei lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 01 septembrie 2004 și până la majoratul acestuia, precum și la 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 14.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 12.722.000 lei, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale, iar 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut în esență următoarele:

Inculpatul C.A. a întreținut relații de concubinaj cu V.R. și s-au despărțit, astfel că, în seara zilei de 08 august 2004, cei doi s-au întâlnit în casa martorei R.K., unde au purtat discuții, iar inculpatul i-a reproșat faptul că nu mai dorește să reia conviețuirea cu el, deși au locuit împreună aproximativ 3 ani.

Victima i-a cerut acestuia să o lase în pace, întrucât nu mai dorește să reia conviețuirea și a plecat acasă, de unde a revenit în stradă după foarte puțin timp cu fiul său în vârstă de 2 ani.

Inculpatul a ieșit și el din casa martorei și, văzând-o pe victimă s-a apropiat de ea, a început să o amenințe și să-i reproșeze o relație cu un alt bărbat și urmare a faptului că victima a început să râdă, l-a amenințările inculpatului, acesta a scos un cuțit și i-a aplicat o lovitură, după care a fugit fiind depistat la data de 09 august 2004.

În urma loviturii aplicate, victima a decedat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Medico Legal Județean Baia Mare, rezultă că moartea numitei V.R. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe survenite în urma unei plăgi tăiate și înțepate, penetrante aortic și că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin acțiunea de lovire cu un corp tăietor înțepător și că moartea poate data din 08 august 2004.

În contextul situației de fapt expuse și reținute, activitatea materială a inculpatului a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, pedeapsa ce i se va aplica urmează să-și producă efectele înscrise în dispozițiile înscrise în art. 52 C. pen.

Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, că ele se mențin în continuare în raport de prevederile art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., că a fost stabilită vinovăția și fiind condamnat, s-a menținut starea de arest, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada executată în arest preventiv.

Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare, ocazionate cu înmormântarea victimei și obiceiurile ulterioare, precum și la o prestație periodică lunară în favoarea fiului victimei în vârstă de 2 ani, avându-se în vedere pretențiile părții civile, actele și dovezile de la dosar, precum și declarația inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească în care a arătat că înțelege să fie obligat la despăgubirile civile solicitate, așa că, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și daune morale în cuantumul menționat mai sus.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a criticat-o pe aspecte de netemeinicie, constând în aceea că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei când i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare, care este o pedeapsă mare, exagerată, în raport de datele personale.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a examinat motivul de apel invocat de apelantul-inculpat, în raport de materialul probator existent la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 18/ A din 24 ianuarie 2004 a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a menționat că individualizarea pedepsei s-a făcut cu interpretarea corectă a prevederilor art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică reducerea pedepsei.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând aceeași critică ca și în apel, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată față de poziția sinceră și lipsa antecedentelor penale.

Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, urmând a se respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În cauză, instanțele față de actele și lucrările de la dosar au pronunțat hotărâri legale și temeinice, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.

La individualizarea și aplicarea pedepsei, instanțele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt cuprinse între 15 și 25 ani închisoare, precum și datele personale ale inculpatului.

Poziția sinceră și lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei când i s-a aplicat recurentului inculpat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, de 15 ani închisoare.

Ca atare, față de gradul de pericol ridicat al faptei, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale, astfel încât pedeapsa să fie redusă sub limita minimă specială a pedepsei care este de 15 ani închisoare.

Conchizând că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., iar pedeapsa de 15 ani închisoare reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 9 august 2004 la 12 aprilie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 09 august 2004 la 12 aprilie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2005.