ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 10 martie 2004, Tribunalul Suceava, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., cu referire la art. 197 din același cod, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complimentară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 22 septembrie 2003 la zi.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și următoarele C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000.000 lei reprezentând daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 22 septembrie 2003, soția inculpatului, împreună cu o parte din copiii săi, a plecat la câmp pentru a culege porumb, acasă rămânând 3 copii, B.C. de 9 ani, P. de 6 ani și M. în vârstă de 8 ani și inculpatul care se afla sub influența băuturilor alcoolice. La un moment dat inculpatul a plecat în oraș unde a consumat, de asemenea, băuturi alcoolice, la diferite baruri, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor 17,00, inculpatul s-a reîntors în domiciliu unde se aflau cei trei copii minori, și după ce copii P. și C. au plecat de acasă, acesta s-a deplasat în bucătărie unde a găsit-o pe fiica sa minoră M.E. În acest context, inculpatul a luat-o pe minoră în brațe, a urcat-o pe masa din bucătărie, a dezbrăcat-o de la talie în jos și a încercat să întrețină raport sexual cu aceasta, fără însă să reușească. Minora nu a reacționat în nici un fel, fiindu-i frică de tatăl ei. În timp ce inculpatul încerca să realizeze raportul sexual, în bucătărie au intrat soția acestuia și fiica sa mai mare, B.D., care l-au surprins pe inculpat în momentul în care își ridica pantalonii și se încheia, iar victima M.E.

a sărit de pe masă și s-a îmbrăcat. Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico legal, din certificatul nr. 105/0 din 24 septembrie 2003 rezultând că aceasta este virgină și nu prezintă leziuni de violență. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunțului, procesului verbal de cercetare la locul faptei, planșelor foto executate în cauză, certificatului medico-legal nr. 105/0 din 24 septembrie 2003, raportului de expertiză medico-legală pentru stabilirea capacității de coabitare, depozițiilor martorilor O.C., P.P., C.I., B.V., B.G., H.M., H.N. și M.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 234 din 11 august 2004, a respins apelurile formulate de inculpat și partea vătămată, ca nefondate, apelul părții vătămate vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Împotriva deciziei penale mai sus arătate, partea vătămată a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate și anume că se impunea schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de viol în infracțiunea consumată, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului. Recursul nu este fondat. În cauză, a fost stabilită o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate, în raport de care s-a dat o justă încadrare juridică. Potrivit art. 317 C. proc. pen., așa cum bine a reținut și instanța de apel, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței. Or, instanța de fond a fost investită prin rechizitoriu cu o anumită situație de fapt care în drept întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol și nicidecum ale unei infracțiuni de viol consumat.

Din certificatul medico-legal nr. 105/0 din 24 septembrie 2003 rezultă fără echivoc faptul că partea vătămată, minora B.M.E., este virgină, nu prezintă leziuni de violență din punct de vedere medico-legal nu se poate atesta o agresiune sexuală. Ca atare, încadrarea juridică fiind bine stabilită, recursul declarat nu este fondat și urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, partea vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată B.M.E., prin reprezentantul său legal B.G. împotriva deciziei penale nr. 234 din 11 august 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.V. Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.V. se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.