ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 366 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen., formulate de apărătorii inculpaților C.V.V., N.D. și N.M. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.M., zis „N.", cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., asupra părții vătămate F.E.L.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare. în baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 57 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 august 2009, până la 31 ianuarie 2011. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D., zis „P.", la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se, totodată, art. 57 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.V.V., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată H.L.).

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.V. la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 741 din 18 decembrie 2008 a Judecătoriei Sibiu, care a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se și art. 57 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul G.R., zis „L.", cu privire la infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-se și art. 57 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului G.I.V., zis „P.", din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (3) C. pen. În baza art. 329 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul G.I.V. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se și art. 57 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului G.V.C., zis „B.", din art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12. salin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 329 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V.C. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se, totodată, art. 57 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. În baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. pen., a fost achitat inculpatul B.A.D., cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul B.A.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 august 2009 până la 31 ianuarie 2011. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu instituită în sarcina tuturor inculpaților. În baza art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.V.V. la 50.000 RON daune morale către partea vătămată minoră D.E.M. S-a luat act că celelalte persoane vătămate nu s-au constituit părți civile. S-au menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. A fost obligat fiecare inculpat la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu, s-a dispus a fi suportate în avans din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că prin Rechizitoriul din 26 noiembrie 2009, dat în Dosarul nr. 51/D/P/2008, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților N.M., zis „N.", pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, raportat Ia art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.D., zis „P.", pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C.V.V., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Leg. nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.R., zis „L.", G.I.V., zis „P.", G.V.C., zis „B.", toți pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Leg. nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și B.A.D., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că în luna aprilie 2008, inculpatul N.M. a recrutat pe partea vătămată S.N. și prin inducere în eroare a determinat-o să practice prostituția în folosul său în municipiul Orșova, apoi, alternând inducerea în eroare cu aplicarea unor violențe a transportat-o în Spania unde, prin aceleași mijloace, a determinat-o să practice în continuare prostituția în folosul său; tot în anul 2008, inculpații N.M., N.D., C.V., G.I.

și G.R. au propus persoanei vătămate R.E. să practice prostituția în favoarea lor, răspunzând refuzului acesteia cu amenințări iar C.V. a și agresat-o într-o noapte, iar în data de 2 septembrie 2008, inculpații, împreună cu alte persoane au bătut-o și au încercat să o introducă într-un autoturism cu scopul de a o constrânge să practice prostituția în beneficiul lor. S-a mai reținut, că începând cu luna mai 2009, D.E.M. a fost obligată de C.V. să practice prostituția în folosul său împreună cu H.C. și B.A.M.L. și că, după ce au plecat în București au fost aduce cu forța înapoi în Brezoi de inculpații C.V. și B.A.; N.M. a exploatat sexual pe R.G.M.; N.D. a exploatat-o pe minora D.I.C.; același N.M.

a exploatat-o pe F.E.L.; G.I. și G.V. au transportat și găzduit pe R.A.P. în vederea practicării prostituției; în luna august 2008, inculpații N.M. și N.D. au încercat să o racoleze în vederea practicării prostituției pe minora B.A.I. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați arătând că persoanele vătămate practicau prostituția încă dinainte de a-i cunoaște și că au fost în relații de concubinaj cu acestea iar ulterior s-au și căsătorit, nefiind recrutate ori determinate de ei în acest sens. Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților și martorilor, interceptarea unor convorbiri telefonice și înscrisurile aflate la dosar, în ce privește acuzația adusă inculpatului N.M., cu privire la traficarea persoanei vătămate minore S.E.N., instanța de fond a reținut, că în luna aprilie 2008 inculpatul a cunoscut persoana vătămată în localitatea Brezoi unde aceasta lucra ca barman.

În aceste condiții între cei doi a debutat o relație, inculpatul purtându-se inițial frumos cu persoana vătămată, făcându-i cadouri și plecând împreună în excursii. Deși i s-a atras atenția de numitul C.A. că inculpatul ar intenționa să o determine la practicarea prostituției, partea vătămată nu l-a crezut. După ce a câștigat încrederea victimei, inculpatul s-a deplasat cu aceasta în municipiul Orșova pretextând că urmează să-i cunoască familia. După circa o săptămână, rămânând fără bani, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să întrețină relații sexuale contra cost, urmând ca el să-i aducă clienți. În fața refuzului inițial, inculpatul a lovit-o și a amenințat-o că îi va scoate ochii. Timp de o lună și jumătate victima a întreținut relații sexuale contra cost, fiind supravegheată și transportată de inculpatul N.M.

la locuința clienților sau în hoteluri, banii fiind însușiți de inculpat. După ce au strâns o sumă de bani, inculpatul a indus-o în eroare pe victimă determinând-o să se deplaseze împreună în Spania, urmând să o ajute să lucreze ca barman. Victima fiind minoră, inculpatul a încercat să obțină o procură cu un act de identitate fals, fără însă a reuși, dar inculpatul plătind suma de 100 euro funcționarului de la frontieră și spunând că partea vătămată își va vizita mama stabilită în Franța au trecut granița țării. Până a ajunge în Spania, partea vătămată a fost obligată să întrețină relații sexuale în parcări pentru a procura motorina necesară în vederea deplasării. Ajunși în Spania, în localitatea Don Benito cu sprijinul unui anume „I.", N.M.

a închiriat un apartament și i-a pus în vedere părții vătămate că va practica prostituția într-un bar, întrucât nu i-a găsit loc de muncă potrivit înțelegerii inițiale. Pentru a nu avea probleme cu organele de poliție privind vârsta, partea vătămată a declarat că și-a pierdut actele și și-a declinat identitatea unei persoane reale de 19 ani din Herculane, astfel că a obținut un înscris cu aceste date și cu ajutorul căruia a putut fi introdusă în localul respectiv. A practicat, astfel, circa 3 săptămâni prostituția și, întrucât patronul localului nu accepta supravegherea din partea proxeneților, inculpatul o aștepta afară, sau în local unde stătea ca simplu consumator. Din sumele obținute persoana vătămată achita patronului localului o sumă pentru că folosea o cameră, iar restul intra în posesia inculpatului N.M.

Întrucât valabilitatea actului eliberat de poliția spaniolă urma să înceteze, cei doi s-au întors în România să încerce să obțină un buletin fals. Pe drumul de întoarcere motorina necesară a fost procurată în același mod. În țară, sub pretextul că își vizitează rudele, persoana vătămată a reușit să scape de sub supravegherea inculpatului însă, în repetate rânduri, acesta a reușit să o găsească, să o agreseze și să o amenințe, inițial pentru a o determina să continue să practice prostituția, apoi pentru a o determina să-și retragă plângerea depusă și să își schimbe declarațiile. În acest context instanța de fond a reținut, că inculpatul a știut că victima este minoră. Deși în fața instanței persoana vătămată și-a schimbat declarația, arătând că a formulat plângerile din gelozie, fiind influențată și de bunica sa, instanța a reținut ca reale declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Acestea sunt credibile întrucât se prezintă activitatea inculpatului în mod amănunțit, cu numeroase referiri la locuri și persoane concrete, deci este greu de crezut că astfel de lucruri să fie „plăsmuite" din gelozie ori să fie induse de bunica sa. De asemenea, acest mod de operare care presupunea, pe de o parte, aparenta afecțiune și inducerea persoanei vătămate într-o relație de viitor, iar pe de altă parte, acte de violență atunci când victima refuza să procure foloase prin practicarea prostituției, a fost întrebuințat de inculpat și în exploatarea minorei R.G. Începând cu luna aprilie 2008, partea vătămată R.E. a practicat prostituția în zona motelului L., sub supravegherea și în folosul numitului P.I.

După o perioadă a continuat să practice prostituția pe cont propriu. În aceste condiții inculpații N.M. și N.D., C.V., G.I. și G.R. i-au propus să practice prostituția în favoarea și sub protecția lor, dar au fost refuzați. S-a mai arătat în actul de sesizare, că în dimineața zilei de 2 septembrie 2008, inculpații N.M., N.D., G.R., C.V.V., B.A. și alte persoane, în total 10 - 15, au pătruns într-un local în care se afla partea vătămată, au bătut-o și dezbrăcat-o, după care au încercat să o târască de păr și să o introducă cu forța într-un autoturism, însă ea a reușit să scape și că această agresiune avea ca scop ca, după răpire, inculpații să întrețină relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată, apoi, să o oblige să practice prostituția în beneficiul lor.

Instanța de fond a apreciat, că probele nu confirmă acest mod de desfășurare a evenimentelor. Probele administrate au dovedit că inculpații G.I., G.R., C.V. și B.A. ar fi agresat persoana vătămată, neexistând probe că inculpații au urmărit să o răpească pe partea vătămată pentru a o obliga să practice prostituția în folosul lor. Începând cu luna mai 2009, minora D.E.M. a cunoscut-o pe B.A.M., care i-a propus să practice împreună prostituția în punctul numit Gura L. A fost invitată într-un apartament în care se aflau B.A.M., H.C., copilul minor al acesteia și H.S. În acest apartament C.V. și B.A.M. au încercat să o convingă să practice prostituția pe Valea Oltului sub protecția și în beneficiul lor.

În apartamentul respectiv i-a cunoscut și pe C.A. și B.A. Neavând practic unde să locuiască, întrucât fugise de acasă, minora a acceptat, locuind în acel apartament și practicând prostituția. Aceasta a arătat în declarațiile olografe că nu a fost forțată să practice prostituția ci a fost de acord cu acest lucru. A mai arătat, că uneori cele trei se deplasau la parcări cu autoturismul lui C.V., condus de B.A., iar în alte împrejurări cu un taxi și că inculpatul C. se deplasa să verifice unde se află și câți clienți au, apoi aștepta să îi telefoneze pentru a veni să le ia. De asemenea, partea vătămată a mai susținut că zilnic toate fetele îi dădeau din banii câștigați lui C.V., fiind amenințate cu acte de violență în caz contrar și că, la un moment dat, a agresat-o sub pretext că a stat prea mult cu un client.

Instanța a remarcat că numai în declarația consemnată de procuror apar mențiuni, în sensul că celor trei nu li se permitea să iasă singure din apartament, fiind supravegheate continuu de C.V. și B.A. Este în mod evident imposibil ca cei doi inculpați să se fi aflat în permanență în fața blocului pentru a le supraveghea, cu atât mai mult cu cât, în actul de sesizare, se descriu și alte fapte la care cei doi ar fi participat în aceeași perioadă și din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.A.D. efectua activități de transport cu autoturismul și în beneficiul altor persoane. Mai mult, dacă partea vătămată ar fi dorit să scape practic de sub supraveghere, ar fi avut ocazia să o facă în numeroasele ocazii în care, în urma unor acțiuni organizate a fost depistată practicând prostituția și sancționată contravențional.

Începând cu anul 2005, inculpatul C.V. a determinat-o și pe partea vătămată H.C.L., minoră la acel moment, să practice prostituția în folosul său. Practic, inculpatul a convins-o că are sentimente sincere pentru ea și, timp de aproape un an s-a comportat firesc însă, din ianuarie 2005, a convins-o să practice prostituția spunându-i că va face acest lucru doar pentru o lună pentru că nu au din ce trăi dar, această stare de fapt s-a prelungit ulterior. Din septembrie 2007, C.V. s-a mutat împreună cu B.A.M. într-o garsonieră, iar din aprilie 2008 și-a schimbat și mai mult comportamentul față de H.C.L. devenind violent și cerându-i toți banii pe care-i lua de la clienți. După ce nu a mai putut suporta chiria pentru apartament, practic H.C.L.

a trebuit să locuiască în garsoniera lui B.A.M., ambele practicând prostituția în beneficiul lui C.V. care, se afla în relații de concubinaj cu numita G.I. și, mai venea practic la apartament pentru a dormi și a încasa sumele de bani. Ulterior, din nou s-au mutat într-un apartament cu două camere în Brezoi unde din luna mai a fost adusă, așa cum s-a arătat mai sus și D.E.M. Partea vătămată a arătat, că nu li se interzicea să părăsească imobilul și că a hotărât să plece în București întrucât cunoscuse un alt băiat cu care vroia să înceapă o nouă viață. Cât privește activitatea lui B.A., a arătat că acesta conducea autoturismul lui C.V. transportându-le la stradă ori aducându-le înapoi la apartament.

Începând cu anul 2007 și partea vătămată B.A.M. a început să practice prostituția, fiind apoi contactată de C.V.V. care, la început s-a oferit să-i acorde protecție percepând anumite sume de bani ocazionale. Ulterior, după ce și-a procurat un autoturism, C.V., i-a asigurat și transportul, atât ei cât și lui H.C.L., conducător auto fiind B.A. Partea vătămată s-a mutat apoi în apartamentul lui C.V. unde locuiau și H.C.L. și fratele ei și, din acel moment, au început să practice prostituția în favoarea lui C.V. Ulterior a fost adusă în apartament și D.E.M. În momentul în care H.C.L. a hotărât să plece în București și B.A.M. și D.E.M. s-au înțeles să o urmeze. Profitând de lipsa de la domiciliu a lui C.V., au apelat la ajutorul unui anume M., care Ie-a transportat până la intrarea în București.

De acolo, cele trei, împreună cu fiica minoră a Iui H.C.L. și C.V., precum și H.A.S., au fost transportate de respectivul F., cunoscutul lui H.C.L., la un apartament unde urmau să locuiască. Fiind sunată de C.V.V. care a început să plângă și a spus că îi este dor de fiica lui, B.A.M. i-a comunicat lui C.V. unde se află. Urmare acestui fapt, C.V. și fratele său C.A., s-au deplasat în București cu autoturismul condus de B.A. Cei doi frați au urcat la apartamentul respectiv, iar C.V. a agresat-o pe H.C.L. și i-a tăiat părul cu un briceag, apoi, Ie-a cerut să coboare în curtea blocului și să o apeleze pe D.E.M., care nu era acasă, să vină și ea. În curtea blocului, C.A. și C.V. au lovit-o pe D.E.M., acuzând-o că ea a instigat-o pe H.C.L.

să plece, apoi Ie-a cerut să urce în mașină pentru a se deplasa înapoi la Brezoi. B.A.D. a încercat să îi ia telefonul lui H.C.L. însă, aceasta a scos cartela și a rupt-o, apoi B.A.D. i-a luat din mână cele două telefoane ale lui D.E.M. și Ie-a aruncat în mașină, motivându-și gestul prin aceea că voia să evite ca acesta să cheme alte persoane și să se producă vreo altercație. În deplasarea spre Brezoi au fost opriți pe autostradă de organele de poliție procedându-se la luarea de declarații. În anul 2006, inculpatul N.M. a cunoscut-o pe R.G.M. în vârstă atunci de 15 ani. Deși cunoștea că aceasta e minoră, inculpatul a intrat într-o relație de concubinaj cu ea, rezultând și o minoră. Ulterior, inculpatul a determinat-o să practice prostituția în beneficiul său, prin ambele metode pe care Ie-a folosit și cu S.N., atât folosindu-se de sentimentele cultivate persoanei vătămate față de el, cât și prin amenințări și violențe.

Atât persoana vătămată, cât și inculpatul au prezentat o altă situație de fapt, respectiv că inculpatul nu cunoștea că R.G.M. practică prostituția și că, atunci când a aflat, i-a interzis acest lucru. Instanța de fond a apreciat, că materialul probator administrat în cauză contrazice însă afirmațiile celor doi, rezultând că inculpatul era implicat activ în racolarea de clienți, însușirea banilor obținuți, supravegherea victimei, amenințări și violențe la adresa acesteia. Astfel, în data de 21 mai 2009, inculpatul a anunțat-o că e solicitată de un client, deja cunoscut ca „B." care numai pe ea o vrea, iar la refuzul acesteia motivat că îi este rău și că „nu merge cu țiganii", inculpatul o amenință că „o rupe cu bătaia",că „o bate de o omoară", dar încearcă să o impresioneze și că „își pune toată lumea în cap" ori că „se bagă sub TIR". În data de 29 august 2008, același inculpat se informează de la R.G.M.

dacă „au venit mascații" și, aflând că nu, îi replică „bine, stai afară acolo și fă bani"; în 24 mai 2009, inculpatul cere victimei să întrețină relații sexuale cu un anume C. pentru 100 euro, iar la refuzul acesteia, din nou o amenință cu moartea întrucât are nevoie de bani pentru a-și achita datoriile, etc. Și persoana vătămată D.I.C. a părăsit domiciliul la vârsta de 15 ani, începând să practice prostituția în zona Robești, locuind într-o cameră a motelului situat în zonă. În Brezoi, I-a cunoscut pe inculpatul N.D. cu care a intrat în concubinaj. Deși cunoștea vârsta acesteia, inculpatul a înțeles să beneficieze de sumele obținute de minoră din practicarea prostituției, cerându-i cu autoritate să „facă bani" pentru el.

Probele au dovedit că inculpatul cerea victimei minore să procure bani din practicarea prostituției, pentru a-l întreține sau pentru a-și achita datoriile. S-a arătat în actul de sesizare că, pentru a achita o datorie către N.M., numitul P.C. a exploatat-o sexual pe F.E.L. Nu este însă trimis în judecată, iar din faptul că N.M. urma să primească banii, nu se poate reține că a exploatat-o pe F.E.L. În jurul datei de 30 iulie 2009, prin intermediul nepoatei lor, R.M., G.I. și G.V., aflați în localitatea Orșova, au cunoscut pe numita R.A.P. După două zile petrecute împreună, aflând că la întoarcerea în Râmnicu Vâlcea îi va însoți R.M., R.A.P. și-a exprimat voința de a se deplasa cu ei în Râmnicu Vâlcea.

În acest oraș, s-au cazat în apartamentul în care locuia G.I., împreună cu mama lui. După două zile, R.M. și R.P. și-au exprimat voința de a câștiga bani din practicarea prostituției, fiind de notorietate că pe Valea Oltului se practică intens această activitate. Aceasta a arătat cu fermitate, că cei doi inculpați i-au atras atenția că, minoră fiind, este o activitate periculoasă, însă R.P. și R.M. au început să practice prostituția în zona Motelului L. Cele două erau transportate cu autoturismul de G.I. și G.V., iar din sumele câștigate, le-au plătit celor doi suma de 85 RON, contravaloarea transportului și chiriei apartamentului. La 6 august 2009, ca urmare a intervenției autorităților, această activitate a încetat.

Singurele probe privind această stare de fapt sunt declarațiile părților. Nu există probe și nici indicii, că inculpații ar fi determinat în vreun fel pe R.P. să practice prostituția în folosul lor, ori că și-ar fi însușit alte sume de bani decât contravaloarea transportului și chiria locuinței, ori că, încă de la momentul în care au adus-o în Râmnicu Vâlcea, ar fi urmărit să o oblige la practicarea prostituției. Cât privește pretinsa faptă constând în încercarea de recrutare de către inculpații N.M. și N.D. a numitei B.A.I., instanța de fond nu a reținut această faptă, neexistând probe în acest sens.

Astfel, la dosar se află o așa-numită „declarație", luată prin tehnoredactare, de un organ necompetent a efectua cercetări cu privire la infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001, pe coală albă, nenumerotată și neînseriată, fără dovada că i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale, având mai degrabă,caracterul unui act premergător, dar fără a respecta nici cerințele unui proces-verbal de consemnare a unui astfel de act. De asemenea, la dosar se află o plângere către DIICOT, de asemenea tehnoredactată și semnată de pretinsa persoană vătămată. Instanța a avut în vedere că potrivit art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Nu există nicio altă probă care să confirme săvârșirea acestei pretinse fapte. Mai mult, în fața instanței, a declarat că nu a fost audiată la sediul vreunui organ judiciar ci în discotecă, aspect care explică gravele vicii de formă ale înscrisului impropriu numit „declarație". Tot în fața instanței a declarat că niciunul din inculpați nu a încercat să o recruteze în vederea practicării prostituției,și că avea această ocupație, dar pe cont propriu. Modul în care s-au efectuat cercetările în cauză a ridicat instanței numeroase întrebări, declarațiile de părți vătămate sau martori cuprinzând aspecte pe care nu s-a stabilit dacă și din ce sursă le puteau cunoaște, ori exprimări mult peste gradul de pregătire și înțelegere al acestora.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părților, ale martorilor, precum și din convorbirile telefonice și mesajele SMS purtate între inculpați ori între aceștia și alte persoane, instanța de fond a constatat, că inculpații, ca și alte persoane, cooperau în activitatea infracțională, ținându-se reciproc la curent cu situația fiecăruia, furnizându-și informații cu privire la situația în locurile în care se practica prostituția, cu intrarea altor persoane în locurile respective, cu razii ale Poliției, procurarea de fete pentru clienți etc. De asemenea, își asigurau reciproc, la nevoie, transport cu autoturismele, pentru ei sau pentru fetele care practicau prostituția, ori se împrumutau reciproc cu sume de bani, urmând a fi plătite din sumele obținute din prostituție.

Aceste activități i-au constituit, practic, într-un grup, însă unul nestructurat, fără lideri și sarcini precise, ci sprijinindu-se reciproc în caz de nevoie, nefiind întrunite condițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, ci ale art. 8 din aceeași lege. Potrivit art. 13 din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. Exploatarea este definită la art. 2 din lege, alin. (2) lit. c) prevăzând, ca formă a exploatării, în sensul legii,obligarea la practicarea prostituției. Rezultă deci, a apreciat instanța de fond, că pentru existența infracțiunii de trafic de minori, pe de-o parte, subiectul activ trebuie să efectueze una din acțiunile care constituie element material al infracțiunii, astfel cum sunt enumerate la art. 13 și, pe de altă parte, să acționeze în acest mod în scopul obligării la practicarea prostituției.

În aceste condiții, instanța de fond nu a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, decât în sarcina inculpaților care au desfășurat activități ce se circumscriu elementului material al acestei infracțiuni, astfel cum este definit în lege și au acționat în scopul prevăzut de lege. Ca urmare, față de situația de fapt expusă mai sus, instanța de fond a reținut săvârșirea de către inculpați a următoarelor infracțiuni: Inculpatul N.M. a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a recrutat, transportat și găzduit, prin înșelăciune, amenințare și violență pe victimele minore S.N.

și R.G.M., în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, ajutat de alte persoane, respectiv un anume „I." și soția acestuia, în ce privește exploatarea victimei S.N. și de alte persoane,între care și unii dintre inculpații din prezenta cauză. Tot în sarcina inculpatului N.M. s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., ambele fapte fiind săvârșite în stare de recidivă post executorie. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor, pericolul social abstract, dar și concret al acestora, faptul că a traficat două victime, ca și antecedentele penale și starea de recidivă, astfel că îi va aplica pedepsele de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv, pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, în regim de deținere, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii acelorași drepturi, iar din durata pedepsei s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive. Cum din probele administrate în cauză nu a reieșit că inculpatul ar fi săvârșit vreun act de recrutare, transportare, transferare găzduire sau primire cu privire la persoana vătămată F.E.L., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului sub acest aspect. Inculpatul N.D. a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în intervalul 2006 - 2009 a recrutat și găzduit pe minora D.I.C.

pe care, atât prin înșelăciune, cât și prin amenințare și violență a obligat-o la practicarea prostituției, fiind sprijinit în această activitate de N.M. (a se vedea convorbirile telefonice din 5 iulie 2009 și 6 iulie 2009), dar și de alții din inculpați ori alte persoane,care-i furnizau informații despre razii și controale, etc. S-a reținut, de asemenea și infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., ambele fiind în stare de recidivă postexecutorie. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor, pericolul social abstract, dar și concret al acestora, faptul că a traficat o singură victimă cu care, ulterior s-a și căsătorit, ca și antecedentele penale și starea de recidivă,astfel că îi va aplica pedepsele de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv, pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, în regim de deținere, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii acelorași drepturi și deducându-i-se perioada reținerii și arestării preventive. Inculpatul C.V. a recrutat și găzduit, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prin inducere în eroare, dar și prin violență și amenințare, pe victimele minore H.L., B.A.M. și D.E.M., ajutat în această activitate de alte persoane, respectiv B.A., H.A.S. și alte persoane care, de asemenea, furnizau acestuia informații despre activitatea de prostituție practicată de acestea, le asigurau transportul la parcări ori localuri etc. Ca urmare, a apreciat instanța de fond, fapta se încadrează în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen constituindu-l pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 741 din 18 decembrie 2008 a Judecătoriei Sibiu. Și în sarcina inculpatului C.V. s-a reținut infracțiunea prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de asemenea în stare de recidivă postcondamnatorie. Inculpatul C.V. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că victima H.L. „a devenit majoră mai târziu". În realitate, la momentul recrutării, victima era minoră, ceea ce a atras încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001, fapta fiind deja consumată.

Legea nu incriminează exploatarea propriu-zisă a persoanei, care, prin definiție, se prelungește în timp, ci oricare din activitățile de recrutare, găzduire, transportare, transferare, primire etc. săvârșite în scopul exploatării. Ca urmare, și fapta comisă asupra victimei H.C.L. face parte din infracțiunea continuată de trafic de minori, în forma agravată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neexistând și o infracțiune de trafic de ființe umane săvârșită de C.V., în forma prev. de art. 12,asupra victimei majore H., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunilor, pericolul social abstract dar și concret al acestora, faptul că a traficat trei victime, ca și antecedentele penale și starea de recidivă, astfel că i-a aplicat pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv, pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, în regim de deținere, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii acelorași drepturi. În aplicarea disp.

art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 741/2008 a Judecătoriei Sibiu, ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,astfel că inculpatul va executa în total pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., deducându-i-se perioada reținerii și arestării preventive. Inculpatul G.R. a fost achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neavând vreo participare la vreo asemenea infracțiune.

Instanța de fond a apreciat, că în actul de sesizare, nu se arată în concret ce activități din cele care constituie element material al infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 a desfășurat inculpatul G.R., numele său fiind menționat doar în legătură cu pretinsa agresiune asupra lui R.E. și în legătură cu transportul, alături de alte persoane, al lui D.E.M. la locul în care aceasta practica prostituția. În legătură cu pretinsa faptă asupra persoanei vătămate R.E., așa cum s-a arătat cu ocazia analizei situației de fapt, G.R. a fost prezent la localul unde a avut loc conflictul, dar nu s-a implicat, așa cum arată chiar persoana vătămată în fața instanței. De asemenea, acest incident nu constituie activitate din cele care, potrivit legii, se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de ființe umane, neavând legătură cu exploatarea vreunei persoane.

Cât privește persoana vătămată D.E.M., acesta a prezentat nu mai puțin de 6 declarații în cursul urmăririi penale, iar în niciuna din acestea nu face vreo referire la inculpatul G.R. Instanța de fond a apreciat, că din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv transcrierile unor convorbiri telefonice, rezultă că inculpatul G.R. a desfășurat activități de sprijinire a grupului constituit din inculpați și alte persoane, în scopul obținerii de beneficii materiale din activități de proxenetism și trafic de ființe umane. S-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol concret al infracțiunii, amploarea fenomenului și preocuparea permanentă a inculpaților de a-și extinde activitatea, astfel că va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în loc de deținere și cu deducerea duratei reținerii și arestării preventive. Inculpatul G.I.V. a găzduit în perioada 1 august - 6 august 2009 pe minora R.A.P., i-a asigurat deplasarea împreună cu G.V. până în zona Motelului L., în vederea practicării prostituției și a primit de la aceasta suma de 50 RON, chiria apartamentului, știind că aceasta e minoră.

Cum singura probă reiese din declarația numitei R.P., care arată cu claritate că practicarea prostituției a reprezentat propria sa voință și nu a fost obligată, nici măcar influențată în vreun fel, nu s-a reținut recrutarea sau găzduirea în scopul exploatării, întrucât, la art. 2 lit. c) din lege, exploatarea e definită ca obligarea la practicarea prostituției. În consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 13 raportat la art. 12 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., constând în aceea că a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către un minor.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol concret al infracțiunii, amploarea fenomenului și preocuparea permanentă a inculpaților de a-și extinde activitatea, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În sarcina aceluiași inculpat, s-a reținut și infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reieșind aceeași preocupare de a sprijini în activitățile de trafic de ființe umane și proxenetism grupul, prin asigurarea autoturismului, informații, legătură între persoane etc. faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

în urma contopirii, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, în regim de deținere și cu deducerea duratei reținerii și arestării preventive. Inculpatul G.V.C., de asemenea, a asigurat cazarea minorei R.A.P. în Râmnicu Vâlcea și, la cererea acesteia, i-a asigurat deplasarea în zona motelului L., încasând contravaloarea drumurilor efectuate, știind că aceasta se deplasează pentru a practica prostituția și că este minoră. Din considerentele expuse anterior, instanța de fond nu a reținut infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, ci a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., constând în aceea că a înlesnit și tras foloase din practicarea prostituției de către o minoră.

De asemenea, s-a reținut și săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, respectiv, sprijinirea grupului organizat, în vederea obținerii de beneficii materiale din săvârșirea infracțiunii de proxenetism și trafic de ființe umane.

Inculpatul G.V., zis B., sprijinea grupul în special prin asigurarea deplasărilor membrilor acestuia sau al persoanelor care practicau prostituția,dar și de a-i informa despre situația de la locurile unde se practica prostituția, despre acțiunile altor persoane implicate etc. Având în vedere gradul de pericol abstract, dar și concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat, amploarea fenomenului infracțional în zona Brezoi și preocuparea continuă, alături de ceilalți inculpați, de a-și extinde activitatea infracțională, instanța a aplicat inculpatului pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., și 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În urma contopirii pedepselor, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, din care s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive. Inculpatul B.A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 12 și de art. 13 din Legea nr. 678/2001, reținându-se că a traficat pe B.A.M., H.C.L. și D.E.M., arătându-se că inculpatul le transporta și asigura permanenta lor supraveghere. Din probele administrate, instanța de fond nu a reținut că acuzațiile ce-i sunt aduse sunt dovedite. Este adevărat, că în declarația dată în fața procurorului de D.E.M., se menționează că erau supravegheate permanent de C.V., în principal, și de B.A., în subsidiar, că nu li se permitea să iasă din apartament și că cei doi erau în permanență în fața blocului.

Instanța de fond nu a reținut această afirmație ca având putere probatorie, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă. În faza de urmărire penală a mai dat încă patru declarații olografe, în care nu prezintă asemenea aspecte, mai mult, arată că, atunci când se aflau în locurile în care practica prostituția, C.V.V. venea să vadă unde stau, cam câți clienți aveau, apoi pleca și aștepta să-l sune pentru a veni să le ia, și că, uneori, se deplasau cu taxiul. Nici H.C.L. și B.A.M. nu confirmă acuzațiile,arătând că erau libere să iasă în oraș, și că B.A.D. nu avea vreo implicare în supravegherea lor sau colectarea sumelor de bani, ci conducea autoturismul lui C.V.V., asigurându-le uneori deplasarea la moteluri apoi acasă.

De altfel, a apreciat instanța de fond, nici nu s-ar putea în mod rațional reține că în permanență B.A. se afla în fața blocului pentru a nu le permite să iasă din apartament, cât timp în același act de sesizare se arată că, în data de 2 septembrie 2009, B.A.D. și C.V.V. ar fi participat la scandalul de la Motelul L. De asemenea, au fost audiați martori în fața instanței, care au arătat că, în această perioadă, inculpatul B.A.D. a lucrat ca DJ într-un club, ca taximetrist fiind, deci, imposibil ca acesta să fi supravegheat în permanență locuința victimelor. Nu există nicio probă în sensul că inculpatul B.A.D. ar fi recrutat, transferat, cazat, găzduit, primit vreo persoană în scopul exploatării.

Singura problemă s-ar pune în legătură cu activitatea de transportare. S-au reținut prin actul de sesizare două categorii de astfel de activități, respectiv că, uneori, efectua curse asigurând deplasarea victimelor în zona „Gura Lotrului", apoi înapoi în Brezoi și că, Ia solicitarea lui C.V., Ie-a adus pe H.C.L., B.A.M. și D.E.M. de la București. Prima categorie de activități, respectiv cursele către și de la locul în care victimele practicau prostituția, nu constituie element material al infracțiunii de trafic de ființe umane. Această activitate, pentru a intra în conținutul constitutiv al infracțiunii, trebuie să reprezinte o „mutare" a victimei, dintr-un loc în altul, în scopul exploatării, referindu-se, deci, la momentele inițiale, imediat după recrutare.

În cauză, a reținut prima instanță, deja infracțiunea era consumată de la momentul la care inculpatul C.V. le recrutase și le găzduise. Activitatea inculpatului B.A.D. practic, nu diferă de a altor conducători auto care efectuau activitate de taximetrie, fie legal, fie fără autorizație și transportau frecvent pe victimele traficului de la domiciliu la locul practicării prostituției și înapoi. Chiar din declarațiile acestora și chiar din actul de sesizare, reiese că inculpatul B.A.D. le transporta „frecvent", dar că același gen de deplasări îl efectuau și alte persoane. S-a mai arătat în actul de sesizare că inculpatul B.A.D. „îl ajuta pe C.V.V. în activitatea de supraveghere". Așa cum s-a arătat mai sus, acest aspect apare într-o singură din cele 5 declarații ale victimei D.E.M., pe care nu și-a menținut-o în instanță și nu este confirmat de B.A.M.

și H.C.L. Oricum, supravegherea nu face parte din acțiunile care, potrivit art. 12 și 13 din lege constituie element material al infracțiunii de trafic de ființe umane. Nici „exercitarea unui rol mult mai activ, ce friza uneori manifestările de agresivitate fizică" nu constituie element material al infracțiunii, și, de altfel nu se arată în concret în ce consta „rolul mult mai activ" și care au fost „manifestările de agresivitate fizică". Cât privește transportul de la București la Brezoi, în data de 5 iulie 2009, de asemenea, nu s-a reținut că ar constitui infracțiunea de trafic de ființe umane. La data respectivă, inculpatul B.A.D. a fost solicitat de C.V. să se deplaseze la București pentru a aduce acasă pe concubina acestuia, H.C.L.

și pe fiica sa minoră. Cât privește „manifestările de violență", singurul act a fost o lovitură aplicată lui D.E.M. pentru că a refuzat să-i dea cele două telefoane mobile. Din acel moment, după ce au fost opriți pe autostradă de organele de Poliție practic, a încetat orice contact între B.A. și D.E.M. ori H.C.L. În condițiile descrise mai sus, a apreciat instanța de fond, nici această acțiune nu poate fi calificată drept „transportarea unei persoane în scopul exploatării", neexistând nicio probă că inculpatul B.A.D. ar fi urmărit acest scop, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat mai sus, nici anterior nu desfășurase asemenea activitate. Ca urmare, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de trafic de ființe umane și trafic de minori.