ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1048/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1048/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra
recursurilor de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 355 din 17 octombrie
2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins cererile de schimbare a
încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen. sau art. 12 alin. (1) din Legea nr.
678/2001, formulate de apărătorii inculpaților.
În baza art. 12 alin.
(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la 6 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34
C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen.
S-au aplicat
inculpatului G.E. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15
octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul
G.E. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 656/2002.
În baza art. 12 alin.
(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.F., la 5 ani
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată
aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34
C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)
C. pen.
S-a aplicat
inculpatei G.F. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatei pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15
octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 12 alin.
(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. a fost condamnată inculpata G.C. (fostă D. zisă L.), la 5 ani închisoare
și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 33, 34
C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
S-au aplicat
inculpatei G.F. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15
octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 12 alin.
(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a fost condamnat inculpatul G.M.B., aflat în stare de deținere în
Penitenciarul Colibași (în altă cauză) la 5 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 33, 34
C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
S-a aplicat
inculpatului G.M.B. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv 18
octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 și 21 noiembrie 2008 - 07 mai 2010.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata
G.D.F. (fostă C.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au aplicat
inculpatei G.D.F. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie
2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct.
2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata
G.D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata
M.D.L. (fostă G.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au aplicat
inculpatei M.D.L. dispozițiile art. 57 C. pen.
S-au interzis
inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 03
septembrie 2009 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct.
2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata
M.D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a menținut măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara instituită în sarcina inculpaților
în cursul judecății.
Au fost obligați
inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 100.000 euro daune morale și 30.000 euro
daune materiale către partea civilă I.(D.)N.M.
Au fost obligați
inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro
daune morale către partea civilă C.L.E.
Au fost obligați
inculpații G.E., G.D.F. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro
daune morale către partea civilă C.M.M.
Au fost obligați
inculpații G.F. și G.C. la 15.000 euro daune morale și 3000 euro daune
materiale către partea civilă C.F.
S-a luat act că
partea vătămată V.(B.)A.M. renunță la constituirea de partea civilă.
S-au menținut
măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. A fost obligat fiecare
inculpat la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile
apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate în avans din fondurile
Ministerului de Justiție. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a
reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
din 05 martie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea, în Dosarul nr. 88D/P/2006,
s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
G.E. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.F., pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.; G.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din
Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen., G.D.F. (fostă C.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din
Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen. și G.M.B., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr.
39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind
înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 786/90/2009.
Prin rechizitoriul
din 21 decembrie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea în Dosarul nr.
15D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, și
a inculpatei M.D.L. (fostă G.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.
7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 4216/90/2012.
Având în vedere că
sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. pen., respectiv că între cauza
privind pe inculpata M.D.L. și cauza privind pe ceilalți inculpați există
indivizibilitate, instanța de fond a procedat la reunirea cauzelor.
În fapt, a reținut
prima instanță că inculpații, în perioada 2003 - 2008, au recrutat, găzduit și
transportat în Spania un număr de 9 persoane de sex feminin în vederea
exploatării sexuale în Spania, în regiunile Benidorm sau Alteea, în special
prin promisiunea unor locuri de muncă legale în agricultură sau ca barmanițe.
De asemenea, s-a mai reținut și că grupul a fost organizat și condus de G.E.,
că G.C., G.F., G.E. și G.M.B. s-au ocupat de recrutarea victimelor ce erau în
unele cazuri cazate o perioadă în localitatea Călimănești, de către G.F., apoi
transportate în Spania și cazate în locuința aparținând lui G.E. ori G.C. și
obligate să practice prostituția în folosul inculpaților sub supravegherea
inculpatelor G.C., G.D.F. ori M.D.L.
S-a reținut de către
prima instanță faptul că inculpații au recunoscut doar în parte săvârșirea
faptelor, arătând fie că unele dintre victime au cunoscut de la început și au
consimțit să practice prostituția, plătind inculpaților doar chiria pentru
locuință ori contravaloarea transportului, iar în cazul altora din victime,
arătând că alte persoane au fost cele care le-au traficat.
Față de probele
administrate în cauză, constând în declarațiile părților și ale martorilor,
înscrisurile aflate la dosar și transcrierea unor convorbiri telefonice ale
inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În anul 2003, partea
vătămată I.N.M. lucra ca barman la un local de pe Valea Oltului în a cărui
parcare numeroase persoane de sex feminin din zonă practicau prostituția. În
aceste condiții, a cunoscut-o pe inculpata G.C. care, după ce a reușit să se
împrietenească cu partea vătămată, i-a propus să o însoțească în Spania unde ar
putea-o sprijini să-și găsească un loc de muncă la un bar, inducând-o în eroare
că fratele său deja lucrează la un astfel de local și are nevoie de o fată
pentru spălat vase.
Față de promisiunile
inculpatei și oferta atractivă, respectiv salariul de 600 euro pe lună, partea
vătămată a acceptat oferta. În perioada următoare, G.C. a ajutat-o inclusiv
financiar să-și obțină pașaportul turistic.
În luna iulie a
aceluiași an, partea vătămată a fost căutată la locuința sa de inculpata G.C.,
însoțită de inculpatul G.M.B., plecând împreună spre localitatea Pitești de
unde urmau să se deplaseze în Spania cu un autocar.
Ajunși în Pitești,
inculpata i-a adus la cunoștință că nu va pleca în acel moment, ci se va
deplasa în Spania ulterior, astfel că partea vătămată va pleca în Spania
împreună cu inculpatul G.M.B.
Plecarea a avut loc
cu un autocar al firmei SC L.T. SRL, iar la trecerea frontierei, la solicitarea
lui G.M.B., șoferul a prezentat suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi
trebuit să o aibă asupra sa. În localitatea Benidorm, inculpatul G.M. a
condus-o la apartamentul inculpatului G.E., unde se mai aflau G.D. și alte trei
fete, A., T. și M. A fost servită cu o cafea și G.E. i-a pus în vedere să facă
un duș și să se odihnească întrucât, chiar din acea seară, va începe să
practice prostituția pe stradă. La refuzul părții vătămate, G.E. i-a arătat pe
un ton ridicat că nu are altă variantă, cu atât mai mult cu cât victima nu avea
bani, iar pașaportul său se afla la G.M. Ca urmare, a ieșit împreună cu G.D.,
A., T. și M. pe șoseaua ce lega localitățile Alteea și Benidorm unde celelalte
patru femei au practicat prostituția, iar partea vătămată - pentru a evita să
aibă clienți - s-a așezat pe trotuar și nu se apropia de aceștia.
Fiind informat de
acest aspect de către G.D., G.E. a fost nemulțumit, iar G.M., aflat în stare de
ebrietate, i-a reproșat că nu a făcut bani și a agresat-o cu cruzime, fiind
oprit de G.E.
Ulterior, în Spania a
venit și G.C. și au început să iasă împreună pe stradă, victima având proprii
săi clienți dar banii îi lua G.C. care îi împărțea cu G.M.B.
A mai arătat partea
vătămată că, inițial, G.E. îi impunea inculpatei G.D. să aducă în fiecare
noapte suma de 1000 de euro, obligând-o în acest fel ca, o bună perioadă să
practice prostituția fără selecție, în aceleași condiții cu celelalte femei
supuse acestui regim și că, doar după ce au fost aduse și alte femei, câștigând
astfel mai mult, i s-a permis să își aleagă clienții. În medie, partea
vătămată, așa cum arată, avea 6 - 7 clienți pe noapte, cu tarife de la 20 la 50
euro ori 100 euro pe oră dacă se deplasa la locuința clientului.
După o perioadă de
trei luni, partea vătămată a fugit cu un cetățean francez și, după circa două
săptămâni, s-a întors în localitatea Benidorm pentru a se întâlni cu o anume A.
ce urma să îi procure o foaie consulară, cu ajutorul căreia să revină în țară.
După ce s-a întâlnit cu respectiva A. și un anume "M." a continuat să
practice prostituția pentru a strânge banii necesari în vederea întoarcerii în
țară, și de teamă că "A. și M. o vor vinde" a preferat să se întoarcă
la E. și că, de asemenea, după ce a lucrat o perioadă la struguri în zona
Alicante "întrucât se plătea foarte puțin s-a întors la E.".
S-a apreciat că, după
ce partea vătămată s-a întors din Franța, nu se mai poate vorbi de infracțiunea
de trafic ci, așa cum a arătat cu claritate chiar aceasta, nemulțumită de
câștigul din agricultură, a preferat să practice din nou prostituția cu
ajutorul inculpatului G.E.
De asemenea, a
reținut prima instanță, în luna februarie 2005, inculpații G.E. și G.M., s-au
deplasat în localitatea Reghin unde, prin intermediul numitului G.S., le-au
cunoscut pe părțile vătămate C.L.E. și C.M.M., cărora le-au propus un loc de
muncă în agricultură, respectiv cules de căpșuni, urmând ca inculpații să le
faciliteze deplasarea în Spania, precum și angajarea. Pe fondul situațiilor
familiale deosebite, cele două au acceptat și au fost transportate în
localitatea Călimănești, la locuința aparținând lui G.E. unde, au stat circa o
săptămână, G.F. ocupându-se de ele în această perioadă. Sub pretextul
programării deplasării, G.E. le-a luat pașapoartele. S-a reținut faptul că
poarta casei era încuiată, însă cele două părți vătămate au ieșit la discotecă
împreună cu alte persoane și că, pe fondul consumului de alcool, G.E. a
agresat-o pe C.M., iar G.B. pe C.L. Deplasarea către Spania au făcut-o împreună
cu G.E., G.M. și alte persoane, iar în Spania, C.L. a fost preluată de G.C. și
dusă la locuința acesteia unde a fost cazată împreună cu alte fete ce practicau
prostituția, iar C.M. a fost cazată la locuința lui G.E. împreună cu G.D. și,
de asemenea, alte fete. Încă din prima zi li s-a pus în vedere că urmează să
practice prostituția în folosul inculpaților. C.L. a practicat prostituția sub
supravegherea și în beneficiul inculpatei G.C., iar C.M. în beneficiul lui
G.E., fiind însoțită și supravegheată pe stradă de G.D. care colecta banii de
la persoanele care practicau prostituția împreună cu ea și sub supravegherea
ei. S-a mai arătat și că realizau circa 400 până la 1000 euro într-o seară,
toți banii fiind însușiți fie de G.C., fie de G.D.
În esență, prin actul
de sesizare s-a arătat că cele două victime au fost exploatate efectiv și
supravegheate și de inculpata M.D.L. În declarațiile date în cursul urmăririi
penale, C.M. a susținut doar că aceasta practica prostituția, fără a face nicio
referire la activități de exploatare sau supraveghere, iar C.L. a susținut că
"G.S. le supraveghea pe fete și le transporta la locul respectiv" și
că "operațiuni de același gen efectuau și G.D.L., precum și G.M.".
Instanța de fond a
apreciat că o astfel de exprimare nu poate aparține părții vătămate față de
nivelul ei de pregătire și de dificultățile de exprimare în limba română și, de
altfel, nici nu arată în concret la care activități s-a referit, respectiv de
supraveghere sau de transport al victimelor.
De asemenea, s-a
reținut și faptul că C.M.M. a arătat cu claritate că M.D. doar practica
prostituția și a locuit împreună cu alte fete la G.C., dar că nu a avut nicio
problemă cu aceasta, nu i-a cerut bani, nu s-a interesat de activitatea ei și
că, deși s-a mai certat cu C.L., nu a supravegheat-o și nu i-a luat acesteia
banii.
Totodată, a reținut
prima instanță, în vara anului 2005, inculpata G.F., împreună cu numita O.M.,
au vizitat-o la domiciliul ei pe partea vătămată C.F. Așa cum a arătat partea
vătămată în cele două declarații olografe, G.F. i-a propus să o sprijine în
deplasarea în Spania, unde urma să obțină venituri din cerșit, cu sprijinul lui
G.C. și cu care urma să împartă banii astfel obținuți.
Aceeași afirmație,
respectiv că urma în principal să meargă la cerșit și, doar eventual să lucreze
în agricultură, și-a menținut-o partea vătămată și în fața instanței. Pentru a
se convinge de rentabilitatea acestei oferte, a fost invitată la domiciliul
familiei G. pentru a vedea situația familială a acestora. La locuința acestora,
găzduită fiind de G.F. și G.E., partea vătămată a stat circa o săptămână cu
soțul și copilul său. În această perioadă, o cunoștință a soțului său i-a pus
în vedere că în Spania va fi dusă pentru a practica prostituția astfel că a
telefonat la poliție, apoi s-a și deplasat la sediul poliției unde a dat pe
scurt o declarație, apoi a fost dusă la locuința sa din localitatea Băbeni.
Ulterior, a fost din nou căutată de G.F. și convinsă să plece, ceea ce a
acceptat, timp în care G.F. s-a ocupat și de obținerea pașaportului.
Acceptând în cele din
urmă să se deplaseze în Spania, a plecat împreună cu un anume T.L. care a
transportat-o în localitatea Benidorm la locuința inculpatei G.C. unde locuiau
mai multe persoane care practicau prostituția, inclusiv G.D.L. și G.M.
G.C. i-a pus în
vedere că nu va practica cerșetoria, și nu va lucra în agricultură, ci va
practica prostituția, exprimându-și nemulțumirea în sensul că partea vătămată
este cam slabă și, de asemenea, i-a adus o fustă scrută și o pereche de cizme
pe care urma să le poartă pe stradă.
Față de refuzul
părții vătămate, inculpata i-a pus în vedere că nu poate refuza întrucât nu are
pașaport, nici bani și nu cunoaște limba spaniolă. Chiar din acea seară a
început să practice prostituția în folosul inculpatei G.C.
S-a reținut de către
prima instanță că, pe stradă, supravegherea efectivă și colectarea sumelor de
bani erau asigurate de soția lui G.B. care, apoi, îi dădea inculpatei G.C.
sumele astfel obținute. A măi arătat partea vătămată că, deși ea nu a fost
agresată, inculpata G.C. a bătut o altă fată, precum și pe sora sa, G.D.L.,
care avea obiceiul să dispară mai multe zile.
Deși în declarația
tehnoredactată, dată în faza de urmărite penală, partea vătămată arată că a
fost amenințată în mod direct de G.E., și că C.D.(G.D.) manifesta exces de zel
agresând femeile ce refuzau să practice prostituția, în fața instanței de fond
partea vătămată a arătat cu claritate că pe E. l-a văzut foarte puțin în
Spania, că acesta nu a amenințat-o și nu a avut nicio problemă cu el și că nici
cu G.D. nu a avut vreo problemă ci doar a văzut-o venind cu fetele pe stradă.
Prima instanță a
apreciat că această poziție se coroborează cu cea exprimată în declarația
olografă din anul 2005 în care, de asemenea, a arătat că doar G.C. și soția lui
G.B., pe nume R., au exploatat-o, supravegherea efectivă fiind asigurată de R.
Partea vătămată a
practicat prostituția, practic, 2 săptămâni, realizând un câștig de circa 3000
de euro, sumă ce a fost în totalitate însușită de inculpata G.C.
Instanța de fond a
constatat că, în anul 2006, persoana vătămată M.E. a cunoscut-o în Târgu Jiu pe
numita C.E.N. care, i-a promis că o va sprijini să-și găsească un loc de muncă
în Spania, la cules de portocale sau căpșuni, urmând să o ajute și să își
obțină pașaportul.
În aceeași perioadă
și în mod similar, C.E.N. a recrutat-o și pe R.S.M., făcându-i aceleași
promisiuni. Practic, în acest timp, până la obținerea documentelor și plecarea
efectivă, R.S. a și locuit cu M.E. într-o garsonieră aparținând numitei C.E.
La 29 iunie 2006,
cele două au plecat din țară cu un microbuz de lângă localitatea Petroșani,
fiind transportate până în acel loc de un anume G.D.
Au fost însoțite până
în Spania de același G.D. care a și avut asupra sa pașapoartele celor două pe
timpul deplasării. În localitatea Valencia cele două au fost așteptate de
numitul C.A. concubinul inculpatei G.C. și transportate în localitatea
Benidorm, unde acesta avea un apartament închiriat, locuind împreună cu numitul
C.I.D. și soția acestuia C.C. căreia G.D. i-a și predat pașapoartele celor două
victime.
Tot C.C. a cumpărat
fuste scurte și bluze decoltate pentru cele două, le-a pus în vedere că vor
practica prostituția iar la protestele lor, a agresta-o pe R.S.
În aceste condiții au
fost exploatate sexual, fiind transportate de C.C. și supravegheate de aceasta
și soțul ei, zis M., care și colectau banii obținuți.
După circa trei luni,
cele două s-au întors în România împreună cu C.C. și soțul ei, fiind ulterior
exploatate de aceleași două persoane în localul numit F.T.E. deschis în Târgu
Jiu de C.C. și soțul său.
În încercarea de a le
transporta din nou în Spania, în același scop, C.C. a încercat să obțină bani
de la G.B. și G.E., pe fondul unui conflict între cele două familii. Pe fondul
refuzului acestora, cele două părți vătămate au fost determinate să dea
declarații în sensul că nu numai cei doi, ci întreaga familie G. le-au
traficat.
Instanța de fond a
stabilit situația de fapt reținută pe baza declarațiilor date de cele două persoane
vătămate, atât în cauza de față, în cursul urmăririi penale și judecății, dar
și în dosarul în care inculpata G.C., alături de alți inculpați a fost judecată
de către Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15365/95/2008, precum și alte probe
administrate în prezenta cauză.
Prin actul de
sesizare, s-a reținut că, în cursul anului 2006, cele două părți vătămate, prin
intermediul unor persoane din Târgu Jiu au fost recrutate, li s-a promis un loc
de muncă, au fost determinate să se prostitueze, fără a se indica în concret ce
persoană sau persoane le-au recrutat, induse în eroare, transportat și
determinat să se prostitueze.
S-a reținut și faptul
că în perioada în care au practicat prostituția au fost supravegheate
îndeaproape și exploatate sexual de G.E., G.M.B., G.C., G.D.L., dar și de G.F.,
care le-a primit în țară și le-a îndrumat să ajungă în Spania și și-a adus o
contribuție concretă și nemijlocită la supravegherea victimelor în Spania, unde
s-a deplasat pentru a vizita pe G.C. ce se afla în loc de detenție.
Prima instanță a
arătat că se observă o contradicție din această expunere din actul de sesizare
în sensul că, dacă G.F. s-a deplasat în Spania pentru că G.C. era încarcerată,
ar fi fost imposibil ca în același timp G.C. să le supravegheze și exploateze. Declarațiile
date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză și care incriminează pe
inculpați sunt, în opinia instanței de fond, nesincere.
Totodată, s-a
apreciat de către prima instanță că declarațiile din 05 octombrie 2006 ale
celor două părți vătămate sunt identice până la semnele de punctuație, și
inclusiv ca paragrafe, precum și că exprimarea este mult superioară pregătirii
și modului de a se exprima al celor două persoane. De asemenea, s-a reținut din
aceste declarații că cele două s-au deplasat de la Târgu Jiu la Râmnicu Vâlcea,
de unde, G.F. le-a îndrumat spre un autocar către Spania, în timp ce, în
declarațiile date în cauza instrumentată și judecată la Gorj au arătat cu
claritate că microbuzul către Spania l-au luat de lângă aeroportul din Petroșani
de unde au fost însoțite în permanență de un anume G.D. până în Valencia.
În declarația
consemnată de lucrătorul de poliție, în aceeași dată, s-a reținut că M.E. a
mers la locuința numiților G.E. și D. L., deși, în realitate, cei doi locuiau
separat, neexistând o locuință comună.
În aceeași
declarație, M.E. nu a arătat niciun aspect privind pe G.F., respectiv că s-ar
fi deplasat în Spania și le-ar fi supravegheat.
De asemenea, a
rezultat și faptul că, în declarația sa olografă, nici R.S. nu a făcut nicio
referire la deplasarea în Spania a inculpatei G.F. și la "activitățile de
nemijlocită supraveghere și exploatare".
În fața instanței de
fond, partea vătămată M. (devenită B.) E. a reafirmat susținerile că, împreună
cu R.S., au fost recrutate de C.N., au fost transportate în Spania de o
persoană din Târgu Jiu, iar în Spania au fost primite, cazate și exploatate de
C.A. și C.C. Aceasta a susținut, din nou, cu claritate că nu a fost exploatată
sau supravegheată de G.F., G.C., G.D. ori M.D. A recunoscut, însă, starea
conflictuală dintre familiile G. și C., faptul că a fost determinată de C.C. să
dea declarație împotriva familiei G. și condițiile în care le-a dat, precum și
o ceartă între G.F. și C.C. în perioada în care G.F. a fost în Spania.
Practic, aceste declarații
ale celor două victime interesau pe C.C. și ceilalți, nu doar pentru a obține
sume de bani de la G.E. ci și pentru că, reținându-se că cele două au fost
traficate de familia G., membrii familiei C. ar fi fost astfel exonerați de
răspundere pentru traficarea acestora.
O altă probă în
sensul că C.N. și N.C. le-au traficat este, în opinia primei instanțe,
convorbirea telefonică din 09 mai 2008 pe care cele două o poartă cu G.C.
privind traficarea în trecut a lui M.E. și a unei așa numite S., și interesul
de a o convinge din nou să se deplaseze în Spania pentru a practica
prostituția, G.C. cerându-le celor două să se intereseze și, dacă este de
acord, să-i spună că o va aștepta în Spania.
De asemenea, în acea
perioadă, adică înainte și după plecarea celor două victime în Spania, C.E.N. a
primit din Spania mai multe sume de bani de la C.A.S., G.C. și C.I.D.
Instanța de fond a
apreciat că împrejurarea conform căreia numitul G.D. se cunoștea din
penitenciar cu C.A.S. confirmă faptul că, în realitate, reală este situația de
fapt ce a format obiectul Dosarului nr. 15365/95/2008 al Tribunalului Gorj,
respectiv că R.S. și M.E. au fost recrutate și induse în eroare de C.E.N.,
transportate de G.D. și primite, cazate și exploatate efectiv de C.A., C.I.D.,
C.C. și G.C., fără ca vreunul din ceilalți inculpați din prezenta cauză să-și
fi adus contribuția la traficarea celor două.
De asemenea,
împrejurarea că G.C. colabora în acea perioadă cu C.A., C.I. și C.C., a
apreciat prima instanță că este confirmată și de martora M.I., care arată că în
anul 2007 a plecat în Spania cu C.N. și minora T.M., în alt autoturism
deplasându-se C.A. și G.C., apoi G.C. a plecat cu avionul în Spania, iar la
Benidorm le-a preluat pe victime.
De altfel, s-a
constatat că inculpata G.C. a și fost condamnată în cauza respectivă la
pedeapsa închisorii de 6 ani și 6 luni, inclusiv pentru traficarea acestor două
victime, alături de ceilalți membrii ai familiei C.
În aceste condiții,
instanța de fond nu a reținut că ceilalți inculpați din prezenta cauză au
săvârșit vreo infracțiune asupra celor două victime.
S-a reținut însă că
partea vătămată D.C. se cunoștea de mai multă vreme, inclusiv din mediul
penitenciar, cu C.C., C.I.D. și C.A. În aceste condiții, la sfârșitul anului
2005, aceștia au convins-o să se deplaseze în Spania unde i-au promis că-i vor
găsi la cules de portocale. În aceleași împrejurări, aceleași persoane au
recrutat și pe V.A.M. și o anume fată B.V. V.A.M. și D.C. nu dețineau
pașapoarte și nici măcar acte de identitate, astfel că G.F. le-a găzduit la
locuința din orașul Călimănești, timp în care s-a ocupat de obținerea actelor
de identitate, luându-le în spațiu în imobilul din str. G., precum și a
documentelor de călătorie, respectiv pașapoarte. În această locuință, i-au
cunoscut pe G.E. și G.B., însă la scurt timp aceștia au plecat în Spania cu mai
multe persoane de sex feminin, cele două rămânând cu G.F. și soțul acesteia.
Văzând că
respectivele fete erau machiate violent, iar lor li s-a impus să-și vopsească
părul, V.A.M. a intuit scopul pentru care urmează a fi trimise în Spania și a
discutat acest lucru cu G.F. care i-a confirmat, spunându-i că 6 luni vor plăti
fiicei sale G.C. datoria, 6 luni vor împărți banii cu aceasta pe jumătate, după
care le vor reveni lor toate sumele obținute. A discutat și telefonic cu G.C.
însă aceasta le-a spus că doar vor lucra într-un club fără a practica
prostituția. Având în vedere că porțile erau închise, iar la domiciliu se afla
și un alt fiu al lui G.F., S., nici după ce a reușit să-și recupereze actele nu
au putut pleca, astfel că, împreună cu D.C. și numita B.V., au fost puse,
practic, într-un microbuz care a plecat de la poarta familiei G.
Pe drum, cele două au
discutat despre aceste lucruri, D.C. arătând că este dispusă să meargă în
Spania și să-și asume acest risc, însă V.A.M. pentru a evita să iasă din țară
dar pentru a-și recupera și pașaportul, la punctul de trecere a frontierei a
început să protesteze spunând că nu vrea să iasă din țară, provocând chiar un
mic scandal, astfel că șoferul a sunat-o pe inculpata G.C. și care, telefonic,
a încercat să o convingă să-și continue deplasarea, însă, a determinat totuși
pe funcționarul vamal să-i restituie pașaportul și să-i anuleze viza de
plecare, fapt ce a determinat-o inclusiv pe D.C. să provoace scandal. V.A.M. a
reușit să se întoarcă acasă și a fost ulterior apelată telefonic de G.F. și
G.C. în încercarea de a o determina totuși să se deplaseze în Spania, iar G.C.
i-a și trimis prin serviciul W.U. suma de 100 de euro.
În fața primei
instanței, V.A.M. a arătat, cu claritate, că a fost recrutată prin intermediul
lui D.C. și transportată de la Târgu Jiu la Călimănești, că nu a avut nicio
tangență cu G.E. ori G.M.B. ci, doar i-a văzut în Călimănești și că nu este
sigură că pe G.D.L. a văzut-o în casă. S-a mai susținut că a fost trimisă la
G.F. și i-a fost recomandată G.C. de două persoane din Târgu Jiu, cunoscuți ai
lui D.C.
D.C. a continuat
deplasarea în condițiile arătate mai sus, fiind așteptată în localitatea
Benidorm de G.C. și C.A., în timp ce B.V. și-a continuat deplasarea spre o altă
localitate. În localitatea Benidorm a fost cazată într-un apartament al
inculpatei G.C. și al lui C.A. unde se aflau și alte persoane de sex feminin,
respectiv M.V., o anume M. precum și o verișoară și o soră a inculpatei G.C.
Pașaportul s-a aflat în posesia celor doi, iar părții vătămate i s-a pus în
vedere că va practica prostituția pe stradă în folosul lor ca și celelalte
persoane din apartament, urmând să trimită acasă de două ori câte o sută de
euro lunar. În timpul în care a practicat prostituția, i-a cunoscut și pe R.S.
și M.E. care, de asemenea, practicau prostituția pentru C.C. și C.I.D., cu atât
mai mult cu cât, după arestarea lui G.C. și C.A., D.C. și M.V. au și fost
cooptate în grupul lor de C.I. și C.C., continuând să practice prostituția în
favoarea acestora, dar la scurt timp, tot în urma arestării celor doi, au
plecat către România și C.C. și C.I.D. împreună cu M.E. și R.S.
Prima instanță a
reținut că, atât în fața procurorului și Tribunalului Gorj, cât și în prezenta
cauză, partea vătămată D.C. a confirmat această stare de fapt, precum și
împrejurarea că atât ea, cât și R.S. și M.E., au fost aduse la Vâlcea de C.C.
pentru a da declarații împotriva familiei G.
S-a apreciat de către
instanța de fond că interesul ei de a da declarații împotriva familiei G. se
explică, pe de o parte, prin aceea că se cunoștea dinainte cu membrii familiei
C. având atât concubinul ei cât și ea probleme de natură penală și, pe de altă
parte, prin aceea că, în acest fel, își putea minimaliza propria contribuție la
recrutarea și încercarea de a o transporta în Spania pe V.A.M. și de a o
convinge să continue deplasarea.
Faptul că
declarațiile date în dosarul instrumentat pe raza Judecătoriei Gorj sunt
conforme cu realitatea, a rezultat, în opinia primei instanțe, și din aceea că
se coroborează și cu continuarea respectivei declarații privind exploatarea
ulterioară a lui M.E. în Târgu Jiu de către soții C., precum și de recrutarea
de către aceiași doi soți. C. a fiicei sale minore, E. și a altor două minore,
C.A. și B., ce au fost ulterior transportate în Spania, ca și împrejurările
privind recrutarea și transportarea în Spania a martorei M.I.
Instanța de fond a
apreciat că declarațiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză de
către părțile vătămate M.E., R.S., V.A.M. și D.C. sunt nesincere și pentru că
acestea conțin contradicții imposibil de explicat.
Astfel, în declarația
părții vătămate D.C., s-a precizat că a întâlnit-o pe G.F. în orașul Vulcani,
deși toate celelalte probe, inclusiv celelalte declarații ale sale au arătat că
pe G.F. a cunoscut-o în Călimănești, unde s-a deplasat cu un taxi. De asemenea,
s-a arătat că ar fi fost luată din Târgu Jiu de G.F., G.E., G.M.B. și
transportată în Călimănești și că, aceștia au racolat o altă fată din orașul
Vulcani, respectiv V.A.M., în condițiile în care, în celelalte declarații ale
sale și în chiar declarația lui V.A.M. se arătat că s-a deplasat la Călimănești
cu taxiul împreună cu V.A.M. și acolo i-a cunoscut pe o parte din membrii
familiei G., iar V.A.M. a susținut că, D.C. a vizitat-o și a propus să meargă
în Spania, deplasându-se amândouă cu taxiul la Călimănești.
S-a constatat că în
declarația dată în fața procurorului D.I.I.C.O.T. BT Gorj, aceeași D.C. a
arătat că a fost sunată la telefon de C.I., că acesta i-a făcut legătura
telefonică cu G.C., că împreună cu V.A.M. s-a deplasat la Târgu Jiu de unde un
taximetrist ce avea legătură cu G.C. le-a deplasat la Călimănești.
Prima instanță a
apreciat că o altă contradicție în declarația lui V.A.M. în fața procurorului,
apare tot privind șederea în Călimănești. S-a specificat în această declarație
că, după ce au servit masa, le-au fost confiscate actele de identitate, iar
G.E. le-a împărțit pe grupuri ce urmau să fie supravegheate în Spania,
stabilind ca mama sa să se ocupe de obținerea actelor de identitate și apoi a
pașapoartelor.
Instanța de fond a
considerat că, pe lângă faptul că această declarație o contrazice pe cea dată
în fața instanței și pe cea dată în fața organelor judiciare din județul Gorj,
mai cuprinde și o altă contradicție, respectiv, dacă abia urmau să le fie
întocmite acte de identitate, se pune problema ce acte de identitate le-a
confiscat G.E.
În legătură cu
declarațiile persoanelor vătămate M.E. și R.S., pe lângă faptul că, așa cum s-a
arătat mai sus, acestea au fost identice inclusiv ca punctuație și aranjamente
paragrafe, tribunalul a apreciat că acestea contrazic toate celelalte
declarații date de ele, atât în prezenta cauză cât și în dosarul de pe raza
Tribunalului Gorj.
Mai mult, din aceste
declarații a rezultat faptul că, după arestarea inculpatei G.C. și G.F. s-a
ocupat de supravegherea lor, în declarațiile date în fața organelor judiciare
din Gorj, dar și în declarațiile date în prezenta cauză chiar de D.C., s-a
arătat că, de fapt, după arestarea lui G.C., C.A., C.C. și C.I.D. au părăsit
Spania, luându-le cu ei, deci, G.F. nu avea cum să le mai supravegheze în
Spania după acest moment.
De asemenea, s-a
reținut că, după arestarea inculpatei G.C. și a lui C.A., D.C. a fost cooptată
de C.C. și soțul ei, practicând prostituția în folosul acestora alături de M.E.
și R.S., până când soții C., însoțiți de cele două, au părăsit Spania.
În cursul lunii
aprilie 2008, inculpatele G.F. și G.C., au contactat-o pe persoana vătămată
B.A.I., încercând să o convingă să se deplaseze în Spania în vederea
practicării prostituției, știind că aceasta practică prostituția în România. În
acest scop, G.C. i-a și cumpărat o pereche de adidași și un trening, și i-a
înmânat suma de 20 de euro. Datorită opoziției tatălui său, B.A. nu a mai
plecat în Spania.
Deși aceasta era
minoră, s-a reținut prin actul de sesizare că cele două inculpate nu cunoșteau
cu certitudine vârsta persoanei vătămate.
În fața instanței de
fond, și-a retras declarațiile și a negat aceste împrejurări însă, din
interceptarea unor convorbiri purtate în data de 14 aprilie 2008, a rezultat că
G.C. i-a imputat lui B.A. că, după ce a cheltuit cu ea diverse sume de bani, cu
drumuri la Sibiu unde a cumpărat îmbrăcăminte, aceasta nu mai face deplasarea
în Spania, astfel că i-a cerut să o despăgubească cu suma de 500 de euro,
reieșind, totodată, că tatăl său a sfătuit-o pe B.A. să nu meargă în Spania și
aceasta i-a oferit inculpatei suma de 100 de euro pentru cheltuielile făcute.
Din numeroasele
interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate între inculpați ori între
inculpați și alte persoane, în ciuda încercărilor lor de a se apăra, instanța
de fond a reținut că au constituit un grup condus de G.E., în care ceilalți
inculpați aveau diverse roluri privind recrutarea, cazarea, întocmirea actelor,
transportarea, primirea și supravegherea de persoane de sex feminin care să
practice prostituția în Spania în zona Benidorm pentru sume de bani ce și le
însușeau inculpații. S-a mai reținut și faptul că, în afară de inculpații din
prezenta cauză, grupul mai era sprijinit și de alte persoane, ca de exemplu
P.C., G.A., " M." și alții.
Tot din aceste
convorbiri a rezultat preocuparea continuă a inculpaților de a găsi tot mai
multe persoane de sex feminin în acest scop și de a-și proteja zonele în care
acestea practicau prostituția de "concurență", G.D., M.D.L. ori P.C.
zisă M., informând în permanență pe G.E. ori pe G.M.B. dacă și alți proxeneți
încercau să-și introducă persoanele exploatate în zonele respective pentru ca
aceștia să ia măsuri în vederea îndepărtării lor.
S-a mai reținut că
apărătorii inculpaților au cerut instanței de fond schimbarea încadrării
juridice a faptelor din dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001 în dispozițiile art. 329 C. pen. ori, în subsidiar, în
dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Prima instanță a
respins cererile de schimbare a încadrării juridice pentru următoarele
considerente:
Infracțiunea
prevăzută de art. 329 C. pen., presupune atragerea, îndemnul, înlesnirea unei
persoane pentru a practica prostituția, fără a se folosi vreunul din mijloacele
prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și fără să aibă ca scop
exploatarea persoanei, astfel cum este definită la art. 2 din aceeași lege,
respectiv obligarea la practicarea prostituției.
Cu alte cuvinte, s-a
apreciat că atunci când făptuitorul recrutează o persoană majoră pe care o
determină altfel decât prin inducere în eroare, constrângere, lipsire de libertate,
etc. să practice prostituția ori trage foloase de pe urma acestei activități,
fapta este susceptibilă de a constitui infracțiunea de proxenetism.
De asemenea, prima
instanță a considerat faptul că esențial este acordul persoanei ce urmează a
practica prostituția, iar acest acord să fie dat de persoana aflată în deplină
cunoștință de cauză.
Practic, are loc un
acord de voință între proxenet și persoana care practică prostituția. În
această situație, în mod evident s-a adus atingere doar relațiilor sociale
privind bunele moravuri și asigurarea licită a mijloacelor de existență.
Instanța de fond a
apreciat că atunci când recrutarea, transportul, cazarea sau primirea persoanei
se realizează prin violență, amenințare, fraudă, înșelăciune ori alte forme de
constrângere, iar scopul urmărit este de a obliga persoana respectivă să
practice prostituția, fapta aduce atingere în primul rând relațiilor sociale
privind libertatea persoanei, și constituie infracțiunea de trafic de persoane.
În cauză, recrutarea
persoanelor vătămate a avut loc prin înșelăciune în sensul că li se promiteau
locuri de muncă, în special în agricultură, iar scopul urmărit l-a constituit
exploatarea în sensul că au fost constrânse inclusiv prin agresiuni să practice
prostituția în folosul exclusiv al inculpaților, lor rămânându-le sume de bani
modice pentru a le trimite în țară familiilor.
S-a apreciat că nici
cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art 12 alin. (1), nu
este întemeiată. Apărătorii inculpaților au arătat că, din moment ce s-a
reținut în sarcina inculpaților și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea
nr. 39/2003, ce presupune participarea a trei persoane, nu se poate reține și
agravanta prevăzută la lit. a) alin. (2), respectiv săvârșirea faptei de două sau
mai multe persoane împreună.
Dispozițiile art. 7
din Legea nr. 39/2003 incriminează o formă a pluralității constituite, și anume
atunci când o anumită înțelegere și asociere de trei sau mai multe persoane,
pentru a săvârși anumite infracțiuni și în anumite condiții, constituie
infracțiune distinctă.
Pentru a săvârși
această infracțiune, a apreciat prima instanță, nu este neapărat necesar ca
toți membrii grupului infracțional să săvârșească în mod nemijlocit și
infracțiunea scop a grupului, ei putând doar să săvârșească acte de sprijinire
a activității grupului infracțional ori de aderare. Aceia dintre membrii
grupului care săvârșesc și nemijlocit infracțiunea ori infracțiunile pentru
care s-a constituit grupul, săvârșesc un concurs de infracțiuni. Infracțiunea
scop poate fi săvârșită nemijlocit doar de un singur membru al grupului
infracțional organizat.
Prin urmare, a
rezultat faptul că nu este neapărat necesar ca la infracțiunea de constituire,
scopul - grupării infracționale - să participe toți membrii acesteia însă,
atunci când înțeleg să o săvârșească doi sau mai mulți, aceasta va fi săvârșită
de către o pluralitate ocazională de infractori, ce coexistă cu pluralitatea
constituită.
Mai mult, s-a
apreciat că la săvârșirea uneia sau unora din infracțiunile ce constituie
scopul grupului, pot participa chiar și persoane care nu sunt membrii ai
acestuia, acționând în pluralitatea ocazională de infractori.
În prezenta cauză,
s-a apreciat de către prima instanță că toate infracțiunile de trafic de ființe
umane au fost săvârșite în pluralitate ocazională în sensul că, în ce privește
pe partea vătămată I.M., a fost recrutată de G.C., transportată de G.M.B. și
primită și cazată de G.E.; C.L. și C.M.M. au fost recrutate de G.E. și G.M.,
transportate de aceștia, iar C.L. a fost primită și cazată de G.C.; C.F. a fost
recrutată de G.F. și primită și cazată de G.C.
Ca urmare, s-a
apreciat că, pe lângă infracțiunea de inițiere, aderare și sprijinire a unui
grup infracțional, infracțiunile concrete de trafic de ființe umane săvârșite
au fost săvârșite în modalitate prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 678/2001.
Cât privește latura
civilă, în cauză părți civile s-au constituit I.N.M., C.L.E., C.M.M. și C.F.
Partea vătămată I.N.
s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale și 30.000 euro
daune materiale. Având în vedere perioada de timp de aproape trei ani în care a
fost supusă exploatării în Spania, instanța de fond a considerat întemeiată
cererea în totalitate, astfel că, a obligat în solidar, pe inculpații în
sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane la
plata sumelor solicitate.
C.L.E. s-a constituit
parte civilă cu 100.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale. S-a
apreciat că, dacă în ce privește suma cerută cu titlu de daune morale,
tribunalul o găsește rezonabilă, având în vedere că a fost supusă exploatării
circa 7 luni, apare exagerat cuantumul daunelor materiale. În raport de chiar
declarațiile sale, în sensul că în medie avea 7 clienți pe noapte cu un tarif
de 30 euro pe oră și că doar în mod excepțional tariful era de 150 de euro pe
oră dacă se deplasa la un hotel sau 1000 de euro dacă petrecea toată noaptea cu
clientul, s-a reținut de către prima instanță că ar rezulta o sumă de circa
30.000 de euro, sume de care a fost deposedată de inculpați. Ca urmare,
inculpații G.E., G.C. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane
asupra acestei părți vătămate au fost obligați în solidar la plata acestor
sume.
C.M.M. s-a constituit
parte civilă pentru suma de 100.000 euro, incluzând ambele categorii de daune.
Instanța de fond a apreciat, în ce privește această persoană vătămată, că suma
de 30.000 euro este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral, iar ca
daune materiale, respectiv sumele de bani de care a fost deposedată, de
asemenea, suma de 30.000 euro estimată pe baza declarațiilor părților vătămate,
respectiv câștigurile medii. La plata acestor sume au fost obligați în solidar
inculpații G.E. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane, dar
și G.D.F., inculpată care, deși nu a săvârșit infracțiunea de trafic de ființe
umane care, din punct de vedere al legii civile contribuție la crearea
prejudiciului, întrucât ea încasa efectiv sumele de bani de la partea civilă și
le transmitea lui G.E.
Și partea vătămată
C.F. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15000 euro daune morale și 3000
euro daune materiale. Tribunalul a constatat că aceste sume sunt chiar
rezonabile, astfel că a obligat pe inculpatele G.F. și G.C., care au
traficat-o, la plata sumelor.
Deși în cursul
urmăririi penale partea vătămată V.A.M. s-a constituit parte civilă, în cursul
judecății a renunțat la constituire, ca și la calitatea de parte vătămată.
Pentru garantarea
executării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, instanța de fond a
menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra
bunurilor și valorilor aparținând inculpărilor.
Cât privește
eventuala confiscare a acestor bunuri, s-a constatat că la momentul instituirii
măsurilor asigurătorii, bunurile au fost evaluate la 680.232 RON.
Având în vedere că
valoarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților civile, depășește
această valoare, instanța de fond a constatat că nu se mai impune sancțiunea
confiscării speciale.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații G.E.,
G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. și G.F. care au criticat-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În dezvoltarea
motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea consideră greșită achitarea
inculpatului G.E. cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de
art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Se arată că beneficiile
rezultate din activitățile de traficare a părților vătămate au fost însușite și
învestite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux și bijuterii. Se
invocă dispozițiile art. 24
1
din Legea nr. 656/2002 conform cărora
în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor, luarea
măsurilor asigurătorii este obligatorie. Astfel, se solicită a se confisca
bunurile dobândite de inculpat cu banii rezultați din săvârșirea infracțiunii
de trafic de persoane. A doua critică privește greșita achitare a inculpatei
G.D.F. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane în temeiul prevăzut de
art. 10 lit. d) C. proc. pen. Se arată că în analiza acestei infracțiuni
trebuie analizate cele trei elemente esențiale: actele, mijloacele și
scopurile. În categoria mijloacelor precizează că sunt incluse amenințările,
violența, alte forme de constrângere, răpirea, frauda, înșelăciunea, abuzul de
autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și
exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte
foloase.
În categoria
scopurilor este avută în vedere exploatarea ființei umane, în acest caz în mod
concret prin obligarea la practicarea prostituției. Precizează procurorul că
din probatoriul administrat în cauză rezultă implicarea inculpatei G.D.F. în
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în raport de părțile vătămate
I.N.M., C.L.E. și C.M.M. A treia critică privește greșita achitare a inculpatei
M.D.L. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane - părți vătămate fiind:
C.F.D., C.L.E., R.S.M., M.E. și D.C. în final, se arată că instanța nu a
acordat semnificația corespunzătoare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a
aplicat pedepse greșit individualizate. Se arată că, în ceea ce le privește pe
inculpatele G.D.F. și M.D.L., instanța de fond nu a precizat în concret temeiul
juridic al circumstanțelor judiciare reținute în favoarea lor.
Inculpații G.E. și
G.D.F. au criticat sentința penală exclusiv sub aspectul individualizării
pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere poziția
procesuală, iar cea din urmă arată că nu are antecedente penale.
Inculpații G.M.B. și
G.F. au criticat sentința penală sub două aspecte. În principal, arată că se
impune achitarea lor potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât din
probatoriu nu se poate stabili contribuția lor în cadrul grupului organizat. În
subsidiar, se solicită diminuarea pedepsei cu reț