ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1048/2014

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 355 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen. sau art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, formulate de apărătorii inculpaților. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. S-au aplicat inculpatului G.E. dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.E. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.F., la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a aplicat inculpatei G.F.

dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata G.C. (fostă D. zisă L.), la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat inculpatei G.F. dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.B., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Colibași (în altă cauză) la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a aplicat inculpatului G.M.B. dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv 18 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 și 21 noiembrie 2008 - 07 mai 2010. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.D.F.

(fostă C.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat inculpatei G.D.F. dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata M.D.L. (fostă G.), la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat inculpatei M.D.L. dispozițiile art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 03 septembrie 2009 până la 07 mai 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara instituită în sarcina inculpaților în cursul judecății. Au fost obligați inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 100.000 euro daune morale și 30.000 euro daune materiale către partea civilă I.(D.)N.M. Au fost obligați inculpații G.E., G.C. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale către partea civilă C.L.E. Au fost obligați inculpații G.E., G.D.F. și G.M.B. la 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale către partea civilă C.M.M. Au fost obligați inculpații G.F. și G.C. la 15.000 euro daune morale și 3000 euro daune materiale către partea civilă C.F. S-a luat act că partea vătămată V.(B.)A.M. renunță la constituirea de partea civilă.

S-au menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. A fost obligat fiecare inculpat la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate în avans din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 05 martie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea, în Dosarul nr. 88D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: G.E. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.F., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.D.F. (fostă C.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și G.M.B., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 786/90/2009. Prin rechizitoriul din 21 decembrie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea în Dosarul nr. 15D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, și a inculpatei M.D.L. (fostă G.), pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 4216/90/2012.

Având în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. pen., respectiv că între cauza privind pe inculpata M.D.L. și cauza privind pe ceilalți inculpați există indivizibilitate, instanța de fond a procedat la reunirea cauzelor. În fapt, a reținut prima instanță că inculpații, în perioada 2003 - 2008, au recrutat, găzduit și transportat în Spania un număr de 9 persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale în Spania, în regiunile Benidorm sau Alteea, în special prin promisiunea unor locuri de muncă legale în agricultură sau ca barmanițe. De asemenea, s-a mai reținut și că grupul a fost organizat și condus de G.E., că G.C., G.F., G.E. și G.M.B. s-au ocupat de recrutarea victimelor ce erau în unele cazuri cazate o perioadă în localitatea Călimănești, de către G.F., apoi transportate în Spania și cazate în locuința aparținând lui G.E.

ori G.C. și obligate să practice prostituția în folosul inculpaților sub supravegherea inculpatelor G.C., G.D.F. ori M.D.L. S-a reținut de către prima instanță faptul că inculpații au recunoscut doar în parte săvârșirea faptelor, arătând fie că unele dintre victime au cunoscut de la început și au consimțit să practice prostituția, plătind inculpaților doar chiria pentru locuință ori contravaloarea transportului, iar în cazul altora din victime, arătând că alte persoane au fost cele care le-au traficat. Față de probele administrate în cauză, constând în declarațiile părților și ale martorilor, înscrisurile aflate la dosar și transcrierea unor convorbiri telefonice ale inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În anul 2003, partea vătămată I.N.M.

lucra ca barman la un local de pe Valea Oltului în a cărui parcare numeroase persoane de sex feminin din zonă practicau prostituția. În aceste condiții, a cunoscut-o pe inculpata G.C. care, după ce a reușit să se împrietenească cu partea vătămată, i-a propus să o însoțească în Spania unde ar putea-o sprijini să-și găsească un loc de muncă la un bar, inducând-o în eroare că fratele său deja lucrează la un astfel de local și are nevoie de o fată pentru spălat vase. Față de promisiunile inculpatei și oferta atractivă, respectiv salariul de 600 euro pe lună, partea vătămată a acceptat oferta. În perioada următoare, G.C. a ajutat-o inclusiv financiar să-și obțină pașaportul turistic. În luna iulie a aceluiași an, partea vătămată a fost căutată la locuința sa de inculpata G.C., însoțită de inculpatul G.M.B., plecând împreună spre localitatea Pitești de unde urmau să se deplaseze în Spania cu un autocar.

Ajunși în Pitești, inculpata i-a adus la cunoștință că nu va pleca în acel moment, ci se va deplasa în Spania ulterior, astfel că partea vătămată va pleca în Spania împreună cu inculpatul G.M.B. Plecarea a avut loc cu un autocar al firmei SC L.T. SRL, iar la trecerea frontierei, la solicitarea lui G.M.B., șoferul a prezentat suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi trebuit să o aibă asupra sa. În localitatea Benidorm, inculpatul G.M. a condus-o la apartamentul inculpatului G.E., unde se mai aflau G.D. și alte trei fete, A., T. și M. A fost servită cu o cafea și G.E. i-a pus în vedere să facă un duș și să se odihnească întrucât, chiar din acea seară, va începe să practice prostituția pe stradă.

La refuzul părții vătămate, G.E. i-a arătat pe un ton ridicat că nu are altă variantă, cu atât mai mult cu cât victima nu avea bani, iar pașaportul său se afla la G.M. Ca urmare, a ieșit împreună cu G.D., A., T. și M. pe șoseaua ce lega localitățile Alteea și Benidorm unde celelalte patru femei au practicat prostituția, iar partea vătămată - pentru a evita să aibă clienți - s-a așezat pe trotuar și nu se apropia de aceștia. Fiind informat de acest aspect de către G.D., G.E. a fost nemulțumit, iar G.M., aflat în stare de ebrietate, i-a reproșat că nu a făcut bani și a agresat-o cu cruzime, fiind oprit de G.E. Ulterior, în Spania a venit și G.C. și au început să iasă împreună pe stradă, victima având proprii săi clienți dar banii îi lua G.C.

care îi împărțea cu G.M.B. A mai arătat partea vătămată că, inițial, G.E. îi impunea inculpatei G.D. să aducă în fiecare noapte suma de 1000 de euro, obligând-o în acest fel ca, o bună perioadă să practice prostituția fără selecție, în aceleași condiții cu celelalte femei supuse acestui regim și că, doar după ce au fost aduse și alte femei, câștigând astfel mai mult, i s-a permis să își aleagă clienții. În medie, partea vătămată, așa cum arată, avea 6 - 7 clienți pe noapte, cu tarife de la 20 la 50 euro ori 100 euro pe oră dacă se deplasa la locuința clientului. După o perioadă de trei luni, partea vătămată a fugit cu un cetățean francez și, după circa două săptămâni, s-a întors în localitatea Benidorm pentru a se întâlni cu o anume A. ce urma să îi procure o foaie consulară, cu ajutorul căreia să revină în țară.

După ce s-a întâlnit cu respectiva A. și un anume "M." a continuat să practice prostituția pentru a strânge banii necesari în vederea întoarcerii în țară, și de teamă că "A. și M. o vor vinde" a preferat să se întoarcă la E. și că, de asemenea, după ce a lucrat o perioadă la struguri în zona Alicante "întrucât se plătea foarte puțin s-a întors la E.". S-a apreciat că, după ce partea vătămată s-a întors din Franța, nu se mai poate vorbi de infracțiunea de trafic ci, așa cum a arătat cu claritate chiar aceasta, nemulțumită de câștigul din agricultură, a preferat să practice din nou prostituția cu ajutorul inculpatului G.E. De asemenea, a reținut prima instanță, în luna februarie 2005, inculpații G.E.

și G.M., s-au deplasat în localitatea Reghin unde, prin intermediul numitului G.S., le-au cunoscut pe părțile vătămate C.L.E. și C.M.M., cărora le-au propus un loc de muncă în agricultură, respectiv cules de căpșuni, urmând ca inculpații să le faciliteze deplasarea în Spania, precum și angajarea. Pe fondul situațiilor familiale deosebite, cele două au acceptat și au fost transportate în localitatea Călimănești, la locuința aparținând lui G.E. unde, au stat circa o săptămână, G.F. ocupându-se de ele în această perioadă. Sub pretextul programării deplasării, G.E. le-a luat pașapoartele. S-a reținut faptul că poarta casei era încuiată, însă cele două părți vătămate au ieșit la discotecă împreună cu alte persoane și că, pe fondul consumului de alcool, G.E.

a agresat-o pe C.M., iar G.B. pe C.L. Deplasarea către Spania au făcut-o împreună cu G.E., G.M. și alte persoane, iar în Spania, C.L. a fost preluată de G.C. și dusă la locuința acesteia unde a fost cazată împreună cu alte fete ce practicau prostituția, iar C.M. a fost cazată la locuința lui G.E. împreună cu G.D. și, de asemenea, alte fete. Încă din prima zi li s-a pus în vedere că urmează să practice prostituția în folosul inculpaților. C.L. a practicat prostituția sub supravegherea și în beneficiul inculpatei G.C., iar C.M. în beneficiul lui G.E., fiind însoțită și supravegheată pe stradă de G.D. care colecta banii de la persoanele care practicau prostituția împreună cu ea și sub supravegherea ei.

S-a mai arătat și că realizau circa 400 până la 1000 euro într-o seară, toți banii fiind însușiți fie de G.C., fie de G.D. În esență, prin actul de sesizare s-a arătat că cele două victime au fost exploatate efectiv și supravegheate și de inculpata M.D.L. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, C.M. a susținut doar că aceasta practica prostituția, fără a face nicio referire la activități de exploatare sau supraveghere, iar C.L. a susținut că "G.S. le supraveghea pe fete și le transporta la locul respectiv" și că "operațiuni de același gen efectuau și G.D.L., precum și G.M.". Instanța de fond a apreciat că o astfel de exprimare nu poate aparține părții vătămate față de nivelul ei de pregătire și de dificultățile de exprimare în limba română și, de altfel, nici nu arată în concret la care activități s-a referit, respectiv de supraveghere sau de transport al victimelor.

De asemenea, s-a reținut și faptul că C.M.M. a arătat cu claritate că M.D. doar practica prostituția și a locuit împreună cu alte fete la G.C., dar că nu a avut nicio problemă cu aceasta, nu i-a cerut bani, nu s-a interesat de activitatea ei și că, deși s-a mai certat cu C.L., nu a supravegheat-o și nu i-a luat acesteia banii. Totodată, a reținut prima instanță, în vara anului 2005, inculpata G.F., împreună cu numita O.M., au vizitat-o la domiciliul ei pe partea vătămată C.F. Așa cum a arătat partea vătămată în cele două declarații olografe, G.F. i-a propus să o sprijine în deplasarea în Spania, unde urma să obțină venituri din cerșit, cu sprijinul lui G.C. și cu care urma să împartă banii astfel obținuți.

Aceeași afirmație, respectiv că urma în principal să meargă la cerșit și, doar eventual să lucreze în agricultură, și-a menținut-o partea vătămată și în fața instanței. Pentru a se convinge de rentabilitatea acestei oferte, a fost invitată la domiciliul familiei G. pentru a vedea situația familială a acestora. La locuința acestora, găzduită fiind de G.F. și G.E., partea vătămată a stat circa o săptămână cu soțul și copilul său. În această perioadă, o cunoștință a soțului său i-a pus în vedere că în Spania va fi dusă pentru a practica prostituția astfel că a telefonat la poliție, apoi s-a și deplasat la sediul poliției unde a dat pe scurt o declarație, apoi a fost dusă la locuința sa din localitatea Băbeni.

Ulterior, a fost din nou căutată de G.F. și convinsă să plece, ceea ce a acceptat, timp în care G.F. s-a ocupat și de obținerea pașaportului. Acceptând în cele din urmă să se deplaseze în Spania, a plecat împreună cu un anume T.L. care a transportat-o în localitatea Benidorm la locuința inculpatei G.C. unde locuiau mai multe persoane care practicau prostituția, inclusiv G.D.L. și G.M. G.C. i-a pus în vedere că nu va practica cerșetoria, și nu va lucra în agricultură, ci va practica prostituția, exprimându-și nemulțumirea în sensul că partea vătămată este cam slabă și, de asemenea, i-a adus o fustă scrută și o pereche de cizme pe care urma să le poartă pe stradă. Față de refuzul părții vătămate, inculpata i-a pus în vedere că nu poate refuza întrucât nu are pașaport, nici bani și nu cunoaște limba spaniolă.

Chiar din acea seară a început să practice prostituția în folosul inculpatei G.C. S-a reținut de către prima instanță că, pe stradă, supravegherea efectivă și colectarea sumelor de bani erau asigurate de soția lui G.B. care, apoi, îi dădea inculpatei G.C. sumele astfel obținute. A măi arătat partea vătămată că, deși ea nu a fost agresată, inculpata G.C. a bătut o altă fată, precum și pe sora sa, G.D.L., care avea obiceiul să dispară mai multe zile. Deși în declarația tehnoredactată, dată în faza de urmărite penală, partea vătămată arată că a fost amenințată în mod direct de G.E., și că C.D.(G.D.) manifesta exces de zel agresând femeile ce refuzau să practice prostituția, în fața instanței de fond partea vătămată a arătat cu claritate că pe E. l-a văzut foarte puțin în Spania, că acesta nu a amenințat-o și nu a avut nicio problemă cu el și că nici cu G.D.

nu a avut vreo problemă ci doar a văzut-o venind cu fetele pe stradă. Prima instanță a apreciat că această poziție se coroborează cu cea exprimată în declarația olografă din anul 2005 în care, de asemenea, a arătat că doar G.C. și soția lui G.B., pe nume R., au exploatat-o, supravegherea efectivă fiind asigurată de R. Partea vătămată a practicat prostituția, practic, 2 săptămâni, realizând un câștig de circa 3000 de euro, sumă ce a fost în totalitate însușită de inculpata G.C. Instanța de fond a constatat că, în anul 2006, persoana vătămată M.E. a cunoscut-o în Târgu Jiu pe numita C.E.N. care, i-a promis că o va sprijini să-și găsească un loc de muncă în Spania, la cules de portocale sau căpșuni, urmând să o ajute și să își obțină pașaportul.

În aceeași perioadă și în mod similar, C.E.N. a recrutat-o și pe R.S.M., făcându-i aceleași promisiuni. Practic, în acest timp, până la obținerea documentelor și plecarea efectivă, R.S. a și locuit cu M.E. într-o garsonieră aparținând numitei C.E. La 29 iunie 2006, cele două au plecat din țară cu un microbuz de lângă localitatea Petroșani, fiind transportate până în acel loc de un anume G.D. Au fost însoțite până în Spania de același G.D. care a și avut asupra sa pașapoartele celor două pe timpul deplasării. În localitatea Valencia cele două au fost așteptate de numitul C.A. concubinul inculpatei G.C. și transportate în localitatea Benidorm, unde acesta avea un apartament închiriat, locuind împreună cu numitul C.I.D.

și soția acestuia C.C. căreia G.D. i-a și predat pașapoartele celor două victime. Tot C.C. a cumpărat fuste scurte și bluze decoltate pentru cele două, le-a pus în vedere că vor practica prostituția iar la protestele lor, a agresta-o pe R.S. În aceste condiții au fost exploatate sexual, fiind transportate de C.C. și supravegheate de aceasta și soțul ei, zis M., care și colectau banii obținuți. După circa trei luni, cele două s-au întors în România împreună cu C.C. și soțul ei, fiind ulterior exploatate de aceleași două persoane în localul numit F.T.E. deschis în Târgu Jiu de C.C. și soțul său. În încercarea de a le transporta din nou în Spania, în același scop, C.C. a încercat să obțină bani de la G.B.

și G.E., pe fondul unui conflict între cele două familii. Pe fondul refuzului acestora, cele două părți vătămate au fost determinate să dea declarații în sensul că nu numai cei doi, ci întreaga familie G. le-au traficat. Instanța de fond a stabilit situația de fapt reținută pe baza declarațiilor date de cele două persoane vătămate, atât în cauza de față, în cursul urmăririi penale și judecății, dar și în dosarul în care inculpata G.C., alături de alți inculpați a fost judecată de către Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15365/95/2008, precum și alte probe administrate în prezenta cauză. Prin actul de sesizare, s-a reținut că, în cursul anului 2006, cele două părți vătămate, prin intermediul unor persoane din Târgu Jiu au fost recrutate, li s-a promis un loc de muncă, au fost determinate să se prostitueze, fără a se indica în concret ce persoană sau persoane le-au recrutat, induse în eroare, transportat și determinat să se prostitueze.

S-a reținut și faptul că în perioada în care au practicat prostituția au fost supravegheate îndeaproape și exploatate sexual de G.E., G.M.B., G.C., G.D.L., dar și de G.F., care le-a primit în țară și le-a îndrumat să ajungă în Spania și și-a adus o contribuție concretă și nemijlocită la supravegherea victimelor în Spania, unde s-a deplasat pentru a vizita pe G.C. ce se afla în loc de detenție. Prima instanță a arătat că se observă o contradicție din această expunere din actul de sesizare în sensul că, dacă G.F. s-a deplasat în Spania pentru că G.C. era încarcerată, ar fi fost imposibil ca în același timp G.C. să le supravegheze și exploateze. Declarațiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză și care incriminează pe inculpați sunt, în opinia instanței de fond, nesincere.

Totodată, s-a apreciat de către prima instanță că declarațiile din 05 octombrie 2006 ale celor două părți vătămate sunt identice până la semnele de punctuație, și inclusiv ca paragrafe, precum și că exprimarea este mult superioară pregătirii și modului de a se exprima al celor două persoane. De asemenea, s-a reținut din aceste declarații că cele două s-au deplasat de la Târgu Jiu la Râmnicu Vâlcea, de unde, G.F. le-a îndrumat spre un autocar către Spania, în timp ce, în declarațiile date în cauza instrumentată și judecată la Gorj au arătat cu claritate că microbuzul către Spania l-au luat de lângă aeroportul din Petroșani de unde au fost însoțite în permanență de un anume G.D. până în Valencia.

În declarația consemnată de lucrătorul de poliție, în aceeași dată, s-a reținut că M.E. a mers la locuința numiților G.E. și D. L., deși, în realitate, cei doi locuiau separat, neexistând o locuință comună. În aceeași declarație, M.E. nu a arătat niciun aspect privind pe G.F., respectiv că s-ar fi deplasat în Spania și le-ar fi supravegheat. De asemenea, a rezultat și faptul că, în declarația sa olografă, nici R.S. nu a făcut nicio referire la deplasarea în Spania a inculpatei G.F. și la "activitățile de nemijlocită supraveghere și exploatare". În fața instanței de fond, partea vătămată M. (devenită B.) E. a reafirmat susținerile că, împreună cu R.S., au fost recrutate de C.N., au fost transportate în Spania de o persoană din Târgu Jiu, iar în Spania au fost primite, cazate și exploatate de C.A.

și C.C. Aceasta a susținut, din nou, cu claritate că nu a fost exploatată sau supravegheată de G.F., G.C., G.D. ori M.D. A recunoscut, însă, starea conflictuală dintre familiile G. și C., faptul că a fost determinată de C.C. să dea declarație împotriva familiei G. și condițiile în care le-a dat, precum și o ceartă între G.F. și C.C. în perioada în care G.F. a fost în Spania. Practic, aceste declarații ale celor două victime interesau pe C.C. și ceilalți, nu doar pentru a obține sume de bani de la G.E. ci și pentru că, reținându-se că cele două au fost traficate de familia G., membrii familiei C. ar fi fost astfel exonerați de răspundere pentru traficarea acestora. O altă probă în sensul că C.N.

și N.C. le-au traficat este, în opinia primei instanțe, convorbirea telefonică din 09 mai 2008 pe care cele două o poartă cu G.C. privind traficarea în trecut a lui M.E. și a unei așa numite S., și interesul de a o convinge din nou să se deplaseze în Spania pentru a practica prostituția, G.C. cerându-le celor două să se intereseze și, dacă este de acord, să-i spună că o va aștepta în Spania. De asemenea, în acea perioadă, adică înainte și după plecarea celor două victime în Spania, C.E.N. a primit din Spania mai multe sume de bani de la C.A.S., G.C. și C.I.D. Instanța de fond a apreciat că împrejurarea conform căreia numitul G.D. se cunoștea din penitenciar cu C.A.S. confirmă faptul că, în realitate, reală este situația de fapt ce a format obiectul Dosarului nr. 15365/95/2008 al Tribunalului Gorj, respectiv că R.S.

și M.E. au fost recrutate și induse în eroare de C.E.N., transportate de G.D. și primite, cazate și exploatate efectiv de C.A., C.I.D., C.C. și G.C., fără ca vreunul din ceilalți inculpați din prezenta cauză să-și fi adus contribuția la traficarea celor două. De asemenea, împrejurarea că G.C. colabora în acea perioadă cu C.A., C.I. și C.C., a apreciat prima instanță că este confirmată și de martora M.I., care arată că în anul 2007 a plecat în Spania cu C.N. și minora T.M., în alt autoturism deplasându-se C.A. și G.C., apoi G.C. a plecat cu avionul în Spania, iar la Benidorm le-a preluat pe victime. De altfel, s-a constatat că inculpata G.C. a și fost condamnată în cauza respectivă la pedeapsa închisorii de 6 ani și 6 luni, inclusiv pentru traficarea acestor două victime, alături de ceilalți membrii ai familiei C. În aceste condiții, instanța de fond nu a reținut că ceilalți inculpați din prezenta cauză au săvârșit vreo infracțiune asupra celor două victime.

S-a reținut însă că partea vătămată D.C. se cunoștea de mai multă vreme, inclusiv din mediul penitenciar, cu C.C., C.I.D. și C.A. În aceste condiții, la sfârșitul anului 2005, aceștia au convins-o să se deplaseze în Spania unde i-au promis că-i vor găsi la cules de portocale. În aceleași împrejurări, aceleași persoane au recrutat și pe V.A.M. și o anume fată B.V. V.A.M. și D.C. nu dețineau pașapoarte și nici măcar acte de identitate, astfel că G.F. le-a găzduit la locuința din orașul Călimănești, timp în care s-a ocupat de obținerea actelor de identitate, luându-le în spațiu în imobilul din str. G., precum și a documentelor de călătorie, respectiv pașapoarte. În această locuință, i-au cunoscut pe G.E.

și G.B., însă la scurt timp aceștia au plecat în Spania cu mai multe persoane de sex feminin, cele două rămânând cu G.F. și soțul acesteia. Văzând că respectivele fete erau machiate violent, iar lor li s-a impus să-și vopsească părul, V.A.M. a intuit scopul pentru care urmează a fi trimise în Spania și a discutat acest lucru cu G.F. care i-a confirmat, spunându-i că 6 luni vor plăti fiicei sale G.C. datoria, 6 luni vor împărți banii cu aceasta pe jumătate, după care le vor reveni lor toate sumele obținute. A discutat și telefonic cu G.C. însă aceasta le-a spus că doar vor lucra într-un club fără a practica prostituția. Având în vedere că porțile erau închise, iar la domiciliu se afla și un alt fiu al lui G.F., S., nici după ce a reușit să-și recupereze actele nu au putut pleca, astfel că, împreună cu D.C.

și numita B.V., au fost puse, practic, într-un microbuz care a plecat de la poarta familiei G. Pe drum, cele două au discutat despre aceste lucruri, D.C. arătând că este dispusă să meargă în Spania și să-și asume acest risc, însă V.A.M. pentru a evita să iasă din țară dar pentru a-și recupera și pașaportul, la punctul de trecere a frontierei a început să protesteze spunând că nu vrea să iasă din țară, provocând chiar un mic scandal, astfel că șoferul a sunat-o pe inculpata G.C. și care, telefonic, a încercat să o convingă să-și continue deplasarea, însă, a determinat totuși pe funcționarul vamal să-i restituie pașaportul și să-i anuleze viza de plecare, fapt ce a determinat-o inclusiv pe D.C.

să provoace scandal. V.A.M. a reușit să se întoarcă acasă și a fost ulterior apelată telefonic de G.F. și G.C. în încercarea de a o determina totuși să se deplaseze în Spania, iar G.C. i-a și trimis prin serviciul W.U. suma de 100 de euro. În fața primei instanței, V.A.M. a arătat, cu claritate, că a fost recrutată prin intermediul lui D.C. și transportată de la Târgu Jiu la Călimănești, că nu a avut nicio tangență cu G.E. ori G.M.B. ci, doar i-a văzut în Călimănești și că nu este sigură că pe G.D.L. a văzut-o în casă. S-a mai susținut că a fost trimisă la G.F. și i-a fost recomandată G.C. de două persoane din Târgu Jiu, cunoscuți ai lui D.C. D.C. a continuat deplasarea în condițiile arătate mai sus, fiind așteptată în localitatea Benidorm de G.C.

și C.A., în timp ce B.V. și-a continuat deplasarea spre o altă localitate. În localitatea Benidorm a fost cazată într-un apartament al inculpatei G.C. și al lui C.A. unde se aflau și alte persoane de sex feminin, respectiv M.V., o anume M. precum și o verișoară și o soră a inculpatei G.C. Pașaportul s-a aflat în posesia celor doi, iar părții vătămate i s-a pus în vedere că va practica prostituția pe stradă în folosul lor ca și celelalte persoane din apartament, urmând să trimită acasă de două ori câte o sută de euro lunar. În timpul în care a practicat prostituția, i-a cunoscut și pe R.S. și M.E. care, de asemenea, practicau prostituția pentru C.C. și C.I.D., cu atât mai mult cu cât, după arestarea lui G.C.

și C.A., D.C. și M.V. au și fost cooptate în grupul lor de C.I. și C.C., continuând să practice prostituția în favoarea acestora, dar la scurt timp, tot în urma arestării celor doi, au plecat către România și C.C. și C.I.D. împreună cu M.E. și R.S. Prima instanță a reținut că, atât în fața procurorului și Tribunalului Gorj, cât și în prezenta cauză, partea vătămată D.C. a confirmat această stare de fapt, precum și împrejurarea că atât ea, cât și R.S. și M.E., au fost aduse la Vâlcea de C.C. pentru a da declarații împotriva familiei G. S-a apreciat de către instanța de fond că interesul ei de a da declarații împotriva familiei G. se explică, pe de o parte, prin aceea că se cunoștea dinainte cu membrii familiei C. având atât concubinul ei cât și ea probleme de natură penală și, pe de altă parte, prin aceea că, în acest fel, își putea minimaliza propria contribuție la recrutarea și încercarea de a o transporta în Spania pe V.A.M.

și de a o convinge să continue deplasarea. Faptul că declarațiile date în dosarul instrumentat pe raza Judecătoriei Gorj sunt conforme cu realitatea, a rezultat, în opinia primei instanțe, și din aceea că se coroborează și cu continuarea respectivei declarații privind exploatarea ulterioară a lui M.E. în Târgu Jiu de către soții C., precum și de recrutarea de către aceiași doi soți. C. a fiicei sale minore, E. și a altor două minore, C.A. și B., ce au fost ulterior transportate în Spania, ca și împrejurările privind recrutarea și transportarea în Spania a martorei M.I. Instanța de fond a apreciat că declarațiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză de către părțile vătămate M.E., R.S., V.A.M.

și D.C. sunt nesincere și pentru că acestea conțin contradicții imposibil de explicat. Astfel, în declarația părții vătămate D.C., s-a precizat că a întâlnit-o pe G.F. în orașul Vulcani, deși toate celelalte probe, inclusiv celelalte declarații ale sale au arătat că pe G.F. a cunoscut-o în Călimănești, unde s-a deplasat cu un taxi. De asemenea, s-a arătat că ar fi fost luată din Târgu Jiu de G.F., G.E., G.M.B. și transportată în Călimănești și că, aceștia au racolat o altă fată din orașul Vulcani, respectiv V.A.M., în condițiile în care, în celelalte declarații ale sale și în chiar declarația lui V.A.M. se arătat că s-a deplasat la Călimănești cu taxiul împreună cu V.A.M. și acolo i-a cunoscut pe o parte din membrii familiei G., iar V.A.M.

a susținut că, D.C. a vizitat-o și a propus să meargă în Spania, deplasându-se amândouă cu taxiul la Călimănești. S-a constatat că în declarația dată în fața procurorului D.I.I.C.O.T. BT Gorj, aceeași D.C. a arătat că a fost sunată la telefon de C.I., că acesta i-a făcut legătura telefonică cu G.C., că împreună cu V.A.M. s-a deplasat la Târgu Jiu de unde un taximetrist ce avea legătură cu G.C. le-a deplasat la Călimănești. Prima instanță a apreciat că o altă contradicție în declarația lui V.A.M. în fața procurorului, apare tot privind șederea în Călimănești. S-a specificat în această declarație că, după ce au servit masa, le-au fost confiscate actele de identitate, iar G.E. le-a împărțit pe grupuri ce urmau să fie supravegheate în Spania, stabilind ca mama sa să se ocupe de obținerea actelor de identitate și apoi a pașapoartelor.

Instanța de fond a considerat că, pe lângă faptul că această declarație o contrazice pe cea dată în fața instanței și pe cea dată în fața organelor judiciare din județul Gorj, mai cuprinde și o altă contradicție, respectiv, dacă abia urmau să le fie întocmite acte de identitate, se pune problema ce acte de identitate le-a confiscat G.E. În legătură cu declarațiile persoanelor vătămate M.E. și R.S., pe lângă faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, acestea au fost identice inclusiv ca punctuație și aranjamente paragrafe, tribunalul a apreciat că acestea contrazic toate celelalte declarații date de ele, atât în prezenta cauză cât și în dosarul de pe raza Tribunalului Gorj. Mai mult, din aceste declarații a rezultat faptul că, după arestarea inculpatei G.C.

și G.F. s-a ocupat de supravegherea lor, în declarațiile date în fața organelor judiciare din Gorj, dar și în declarațiile date în prezenta cauză chiar de D.C., s-a arătat că, de fapt, după arestarea lui G.C., C.A., C.C. și C.I.D. au părăsit Spania, luându-le cu ei, deci, G.F. nu avea cum să le mai supravegheze în Spania după acest moment. De asemenea, s-a reținut că, după arestarea inculpatei G.C. și a lui C.A., D.C. a fost cooptată de C.C. și soțul ei, practicând prostituția în folosul acestora alături de M.E. și R.S., până când soții C., însoțiți de cele două, au părăsit Spania. În cursul lunii aprilie 2008, inculpatele G.F. și G.C., au contactat-o pe persoana vătămată B.A.I., încercând să o convingă să se deplaseze în Spania în vederea practicării prostituției, știind că aceasta practică prostituția în România.

În acest scop, G.C. i-a și cumpărat o pereche de adidași și un trening, și i-a înmânat suma de 20 de euro. Datorită opoziției tatălui său, B.A. nu a mai plecat în Spania. Deși aceasta era minoră, s-a reținut prin actul de sesizare că cele două inculpate nu cunoșteau cu certitudine vârsta persoanei vătămate. În fața instanței de fond, și-a retras declarațiile și a negat aceste împrejurări însă, din interceptarea unor convorbiri purtate în data de 14 aprilie 2008, a rezultat că G.C. i-a imputat lui B.A. că, după ce a cheltuit cu ea diverse sume de bani, cu drumuri la Sibiu unde a cumpărat îmbrăcăminte, aceasta nu mai face deplasarea în Spania, astfel că i-a cerut să o despăgubească cu suma de 500 de euro, reieșind, totodată, că tatăl său a sfătuit-o pe B.A.

să nu meargă în Spania și aceasta i-a oferit inculpatei suma de 100 de euro pentru cheltuielile făcute. Din numeroasele interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate între inculpați ori între inculpați și alte persoane, în ciuda încercărilor lor de a se apăra, instanța de fond a reținut că au constituit un grup condus de G.E., în care ceilalți inculpați aveau diverse roluri privind recrutarea, cazarea, întocmirea actelor, transportarea, primirea și supravegherea de persoane de sex feminin care să practice prostituția în Spania în zona Benidorm pentru sume de bani ce și le însușeau inculpații. S-a mai reținut și faptul că, în afară de inculpații din prezenta cauză, grupul mai era sprijinit și de alte persoane, ca de exemplu P.C., G.A., " M." și alții.

Tot din aceste convorbiri a rezultat preocuparea continuă a inculpaților de a găsi tot mai multe persoane de sex feminin în acest scop și de a-și proteja zonele în care acestea practicau prostituția de "concurență", G.D., M.D.L. ori P.C. zisă M., informând în permanență pe G.E. ori pe G.M.B. dacă și alți proxeneți încercau să-și introducă persoanele exploatate în zonele respective pentru ca aceștia să ia măsuri în vederea îndepărtării lor. S-a mai reținut că apărătorii inculpaților au cerut instanței de fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în dispozițiile art. 329 C. pen. ori, în subsidiar, în dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanță a respins cererile de schimbare a încadrării juridice pentru următoarele considerente: Infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., presupune atragerea, îndemnul, înlesnirea unei persoane pentru a practica prostituția, fără a se folosi vreunul din mijloacele prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și fără să aibă ca scop exploatarea persoanei, astfel cum este definită la art. 2 din aceeași lege, respectiv obligarea la practicarea prostituției. Cu alte cuvinte, s-a apreciat că atunci când făptuitorul recrutează o persoană majoră pe care o determină altfel decât prin inducere în eroare, constrângere, lipsire de libertate, etc. să practice prostituția ori trage foloase de pe urma acestei activități, fapta este susceptibilă de a constitui infracțiunea de proxenetism.

De asemenea, prima instanță a considerat faptul că esențial este acordul persoanei ce urmează a practica prostituția, iar acest acord să fie dat de persoana aflată în deplină cunoștință de cauză. Practic, are loc un acord de voință între proxenet și persoana care practică prostituția. În această situație, în mod evident s-a adus atingere doar relațiilor sociale privind bunele moravuri și asigurarea licită a mijloacelor de existență. Instanța de fond a apreciat că atunci când recrutarea, transportul, cazarea sau primirea persoanei se realizează prin violență, amenințare, fraudă, înșelăciune ori alte forme de constrângere, iar scopul urmărit este de a obliga persoana respectivă să practice prostituția, fapta aduce atingere în primul rând relațiilor sociale privind libertatea persoanei, și constituie infracțiunea de trafic de persoane.

În cauză, recrutarea persoanelor vătămate a avut loc prin înșelăciune în sensul că li se promiteau locuri de muncă, în special în agricultură, iar scopul urmărit l-a constituit exploatarea în sensul că au fost constrânse inclusiv prin agresiuni să practice prostituția în folosul exclusiv al inculpaților, lor rămânându-le sume de bani modice pentru a le trimite în țară familiilor. S-a apreciat că nici cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art 12 alin. (1), nu este întemeiată. Apărătorii inculpaților au arătat că, din moment ce s-a reținut în sarcina inculpaților și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ce presupune participarea a trei persoane, nu se poate reține și agravanta prevăzută la lit. a) alin. (2), respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 incriminează o formă a pluralității constituite, și anume atunci când o anumită înțelegere și asociere de trei sau mai multe persoane, pentru a săvârși anumite infracțiuni și în anumite condiții, constituie infracțiune distinctă. Pentru a săvârși această infracțiune, a apreciat prima instanță, nu este neapărat necesar ca toți membrii grupului infracțional să săvârșească în mod nemijlocit și infracțiunea scop a grupului, ei putând doar să săvârșească acte de sprijinire a activității grupului infracțional ori de aderare. Aceia dintre membrii grupului care săvârșesc și nemijlocit infracțiunea ori infracțiunile pentru care s-a constituit grupul, săvârșesc un concurs de infracțiuni.

Infracțiunea scop poate fi săvârșită nemijlocit doar de un singur membru al grupului infracțional organizat. Prin urmare, a rezultat faptul că nu este neapărat necesar ca la infracțiunea de constituire, scopul - grupării infracționale - să participe toți membrii acesteia însă, atunci când înțeleg să o săvârșească doi sau mai mulți, aceasta va fi săvârșită de către o pluralitate ocazională de infractori, ce coexistă cu pluralitatea constituită. Mai mult, s-a apreciat că la săvârșirea uneia sau unora din infracțiunile ce constituie scopul grupului, pot participa chiar și persoane care nu sunt membrii ai acestuia, acționând în pluralitatea ocazională de infractori. În prezenta cauză, s-a apreciat de către prima instanță că toate infracțiunile de trafic de ființe umane au fost săvârșite în pluralitate ocazională în sensul că, în ce privește pe partea vătămată I.M., a fost recrutată de G.C., transportată de G.M.B.

și primită și cazată de G.E.; C.L. și C.M.M. au fost recrutate de G.E. și G.M., transportate de aceștia, iar C.L. a fost primită și cazată de G.C.; C.F. a fost recrutată de G.F. și primită și cazată de G.C. Ca urmare, s-a apreciat că, pe lângă infracțiunea de inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional, infracțiunile concrete de trafic de ființe umane săvârșite au fost săvârșite în modalitate prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Cât privește latura civilă, în cauză părți civile s-au constituit I.N.M., C.L.E., C.M.M. și C.F. Partea vătămată I.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale și 30.000 euro daune materiale.

Având în vedere perioada de timp de aproape trei ani în care a fost supusă exploatării în Spania, instanța de fond a considerat întemeiată cererea în totalitate, astfel că, a obligat în solidar, pe inculpații în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane la plata sumelor solicitate. C.L.E. s-a constituit parte civilă cu 100.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale. S-a apreciat că, dacă în ce privește suma cerută cu titlu de daune morale, tribunalul o găsește rezonabilă, având în vedere că a fost supusă exploatării circa 7 luni, apare exagerat cuantumul daunelor materiale.

În raport de chiar declarațiile sale, în sensul că în medie avea 7 clienți pe noapte cu un tarif de 30 euro pe oră și că doar în mod excepțional tariful era de 150 de euro pe oră dacă se deplasa la un hotel sau 1000 de euro dacă petrecea toată noaptea cu clientul, s-a reținut de către prima instanță că ar rezulta o sumă de circa 30.000 de euro, sume de care a fost deposedată de inculpați. Ca urmare, inculpații G.E., G.C. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane asupra acestei părți vătămate au fost obligați în solidar la plata acestor sume. C.M.M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 100.000 euro, incluzând ambele categorii de daune.

Instanța de fond a apreciat, în ce privește această persoană vătămată, că suma de 30.000 euro este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral, iar ca daune materiale, respectiv sumele de bani de care a fost deposedată, de asemenea, suma de 30.000 euro estimată pe baza declarațiilor părților vătămate, respectiv câștigurile medii. La plata acestor sume au fost obligați în solidar inculpații G.E. și G.M.B., autorii infracțiunii de trafic de ființe umane, dar și G.D.F., inculpată care, deși nu a săvârșit infracțiunea de trafic de ființe umane care, din punct de vedere al legii civile contribuție la crearea prejudiciului, întrucât ea încasa efectiv sumele de bani de la partea civilă și le transmitea lui G.E.

Și partea vătămată C.F. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15000 euro daune morale și 3000 euro daune materiale. Tribunalul a constatat că aceste sume sunt chiar rezonabile, astfel că a obligat pe inculpatele G.F. și G.C., care au traficat-o, la plata sumelor. Deși în cursul urmăririi penale partea vătămată V.A.M. s-a constituit parte civilă, în cursul judecății a renunțat la constituire, ca și la calitatea de parte vătămată. Pentru garantarea executării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, instanța de fond a menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor și valorilor aparținând inculpărilor. Cât privește eventuala confiscare a acestor bunuri, s-a constatat că la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, bunurile au fost evaluate la 680.232 RON.

Având în vedere că valoarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților civile, depășește această valoare, instanța de fond a constatat că nu se mai impune sancțiunea confiscării speciale. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpații G.E., G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. și G.F. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea consideră greșită achitarea inculpatului G.E. cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Se arată că beneficiile rezultate din activitățile de traficare a părților vătămate au fost însușite și învestite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux și bijuterii. Se invocă dispozițiile art. 24 1 din Legea nr. 656/2002 conform cărora în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Astfel, se solicită a se confisca bunurile dobândite de inculpat cu banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. A doua critică privește greșita achitare a inculpatei G.D.F. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane în temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Se arată că în analiza acestei infracțiuni trebuie analizate cele trei elemente esențiale: actele, mijloacele și scopurile.

În categoria mijloacelor precizează că sunt incluse amenințările, violența, alte forme de constrângere, răpirea, frauda, înșelăciunea, abuzul de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase. În categoria scopurilor este avută în vedere exploatarea ființei umane, în acest caz în mod concret prin obligarea la practicarea prostituției. Precizează procurorul că din probatoriul administrat în cauză rezultă implicarea inculpatei G.D.F. în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în raport de părțile vătămate I.N.M., C.L.E. și C.M.M. A treia critică privește greșita achitare a inculpatei M.D.L.

cu privire la infracțiunea de trafic de persoane - părți vătămate fiind: C.F.D., C.L.E., R.S.M., M.E. și D.C. în final, se arată că instanța nu a acordat semnificația corespunzătoare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a aplicat pedepse greșit individualizate. Se arată că, în ceea ce le privește pe inculpatele G.D.F. și M.D.L., instanța de fond nu a precizat în concret temeiul juridic al circumstanțelor judiciare reținute în favoarea lor. Inculpații G.E. și G.D.F. au criticat sentința penală exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere poziția procesuală, iar cea din urmă arată că nu are antecedente penale. Inculpații G.M.B. și G.F.

au criticat sentința penală sub două aspecte. În principal, arată că se impune achitarea lor potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât din probatoriu nu se poate stabili contribuția lor în cadrul grupului organizat. În subsidiar, se solicită diminuarea pedepsei cu reț