ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7607/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2066 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă sub nr. 6748/4/2006 reclamanta K. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, obligarea acestuia din urmă să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2004 m.p., situat în București, întrucât imobilul a fost preluat abuziv. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. După mai multe declinări, prin sentința civilă nr. 3F din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel București a stabilit competența în favoarea Tribunalului București. Ca urmare a decesului reclamantei survenit la data de 29 iulie 2010, a fost introdusă în cauză moștenitoarea acesteia B.C.G., care a înțeles să continue acțiunea autoarei sale.

La data de 4 mai 2011 reclamanta B.C.G. a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Ministerului Mediului și Pădurilor, pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul revendicat. Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată prin extinderea cadrului procesual pasiv, iar, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu motivarea că bunul revendicat face parte din domeniul public al statului. Excepția tardivității modificării cererii de chemare a fost respinsă de tribunal cu motivarea că pârâtul Municipiul București prin Primarul General nu s-a opus modificării cererii.

Din oficiu, prima instanță a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primar General. Prin sentința civilă nr. 1901 din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a V - a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General, invocată din oficiu, s-a respins cererea formulată de reclamanta K.A., decedată pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea B.C.G. pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect revendicarea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că acțiunea în revendicare ce face obiectul prezentului dosar, raportat la prevederile art. 480 C. civ., este o acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar.

În cauză, posesorul terenului este Ministerul Mediului și Pădurilor, dar bunul face parte din domeniul public al statului neputând fi înstrăinat, reclamanta putând obține restituirea unilateral, în natură, a terenului pe calea Legii nr. 10/2001, întrucât a formulat notificarea nr. 549/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o prin aceea că instanța de fond a greșit atunci când a respins acțiunea întemeiata pe dispozițiile art. 480 C. civ., întrucât prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se dă posibilitatea persoanelor cărora nu le-au fost soluționate notificările de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv să se adreseze instanțelor de drept comun.

Prin decizia civilă nr. 153/A din 5 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.C.G. reținând în considerentele deciziei că acțiunea de față, reprezintă o acțiune în revendicare de drept comun și nu o acțiune bazată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială, astfel că nu este posibilă restituirea terenului proprietate publică. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta B.C.G. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că pentru restituirea imobilului teren a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, însă pârâta nu a răspuns în termenul prevăzut de lege astfel că a promovat prezenta acțiune în baza dreptului comun.

În raport cu cele expuse recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii în revendicare. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta B.C.G. este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea formulată la data de 25 mai 2006 de reclamanta K.A. decedată pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea B.C.G., reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor la restituirea în natură a suprafeței de teren de 2004 m.p., situat în București, str. Șezătoarei nr. 13, fostă Calea Văcărești nr. 369 lotul 8 . Reclamanta a indicat ca temei juridic al acțiunii în revendicare dispozițiile art. 480 C. civ.

Fiind vorba de un imobil preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, ambele instanțe au apreciat în mod corect că în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale de reparație, dispoziții ce se aplică prioritar, în raport cu dreptul comun.

Problema concursului dintre legea specială și legea generală a fost tranșată prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, în considerentele căreia s-a statuat că aplicarea acestui principiu de drept, recunoscut și în alte sisteme juridice și invocat de însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa exclude posibilitatea ca după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 să mai poată fi promovat vreun demers în instanță pentru imobilele preluate abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Așa cum corect a reținut și instanța de apel recurenta -reclamantă are posibilitatea de a obține, eventual, restituirea în natură a terenului în litigiu, în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, întrucât notificarea a rămas nesoluționată până la acest moment de către pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanta B.C.G. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.C.G. împotriva deciziei civile nr. 153A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.