ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7607/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

25 mai 2066 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă sub nr.

6748/4/2006 reclamanta K. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin Primar General, obligarea acestuia din urmă să îi lase în

deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2004 m.p.,

situat în București, întrucât imobilul a fost preluat abuziv.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ.

După mai multe declinări, prin

sentința civilă nr. 3F din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel București a

stabilit competența în favoarea Tribunalului București.

Ca urmare a decesului reclamantei

survenit la data de 29 iulie 2010, a fost introdusă în cauză moștenitoarea

acesteia B.C.G., care a înțeles să continue acțiunea autoarei sale.

La data de 4 mai 2011 reclamanta B.C.G.

a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în

calitate de pârât și a Ministerului Mediului și Pădurilor, pentru a fi obligat

să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul revendicat.

Pârâtul Ministerul Mediului și

Pădurilor a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității modificării

cererii de chemare în judecată prin extinderea cadrului procesual pasiv, iar,

pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu motivarea că bunul revendicat

face parte din domeniul public al statului.

Excepția tardivității modificării

cererii de chemare a fost respinsă de tribunal cu motivarea că pârâtul

Municipiul București prin Primarul General nu s-a opus modificării cererii.

Din oficiu, prima instanță a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin

Primar General.

Prin sentința civilă nr. 1901 din 2

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a

V

- a civilă, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General,

invocată din oficiu, s-a respins cererea formulată de reclamanta K.A., decedată

pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea B.C.G. pentru

lipsa calității procesuale pasive și s-a respins ca neîntemeiată cererea având

ca obiect revendicarea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și

Pădurilor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că acțiunea în revendicare ce face obiectul prezentului dosar, raportat

la prevederile art. 480 C. civ., este o acțiune reală prin care proprietarul,

care a pierdut posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul

neproprietar.

În

cauză, posesorul terenului este Ministerul Mediului și

Pădurilor, dar bunul face parte din domeniul public al statului neputând fi

înstrăinat, reclamanta putând obține restituirea unilateral, în natură, a

terenului pe calea Legii nr. 10/2001, întrucât a formulat notificarea nr.

549/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta criticând-o prin aceea că instanța de fond a greșit atunci când

a respins acțiunea întemeiata pe dispozițiile art. 480 C. civ., întrucât prin

Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se dă posibilitatea

persoanelor cărora nu le-au fost soluționate notificările de restituire în

natură a imobilelor preluate abuziv să se adreseze instanțelor de drept comun.

Prin decizia civilă nr. 153/A din 5

aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă a fost respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta B.C.G. reținând în considerentele deciziei că

acțiunea de față, reprezintă o acțiune în revendicare de drept comun și nu o

acțiune bazată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială, astfel că nu

este posibilă restituirea terenului proprietate publică.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamanta B.C.G. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că pentru restituirea imobilului

teren a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, însă pârâta nu a

răspuns în termenul prevăzut de lege astfel că a promovat prezenta acțiune în

baza dreptului comun.

În

raport cu cele expuse recurenta a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii în

revendicare.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta B.C.G. este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea formulată la data de 25

mai 2006 de reclamanta K.A. decedată pe parcursul soluționării cauzei și

continuată de moștenitoarea B.C.G., reclamanta a solicitat instanței obligarea

pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor la restituirea în natură a

suprafeței de teren de 2004 m.p., situat în București, str. Șezătoarei nr. 13,

fostă Calea Văcărești nr. 369 lotul

8

.

Reclamanta a indicat ca temei juridic al

acțiunii în revendicare dispozițiile art. 480 C. civ.

Fiind vorba de un imobil preluat în mod

abuziv de către Statul Român în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, ambele

instanțe au apreciat în mod corect că în speță sunt incidente dispozițiile legii

speciale de reparație, dispoziții ce se aplică prioritar, în raport cu dreptul comun.

Problema concursului dintre legea specială

și legea generală a fost tranșată prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, în considerentele căreia s-a

statuat că aplicarea acestui principiu de drept, recunoscut și în alte sisteme juridice

și invocat de însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa exclude

posibilitatea ca după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 să mai poată fi promovat

vreun demers în instanță pentru imobilele preluate abuziv de către Statul Român

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Așa cum corect a reținut și instanța de

apel recurenta -reclamantă are posibilitatea de a obține, eventual, restituirea

în natură a terenului în litigiu, în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, întrucât

notificarea a rămas nesoluționată până la acest moment de către pârâtul Ministerul

Mediului și Pădurilor.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanta B.C.G. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta B.C.G. împotriva deciziei civile nr. 153A din 5

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.