ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1968/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3552 din 8 noiembrie 2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 7706/120/2006

s-a admis recursul declarat de pârâta S.E., împotriva deciziei nr. 22 din 13

februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că s-a admis apelul

aceleiași părți și s-a desființat sentința nr. 2619 din 21 noiembrie 2006 a

Tribunalului Dâmbovița, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului

Dâmbovița.

Pentru a pronunța această decizie instanța supremă a

reținut că recurenta-pârâtă S.E. înstrăinase apartamentul pentru care

reclamanta solicită contravaloarea serviciilor furnizate încă de la 29 iunie

1999, dată la care nu a mai avut calitate de beneficiar al acestor servicii și

nici de proprietar al apartamentului.

În baza acestor considerente, prin decizia de casare

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca instanța de fond să analizeze

cauza și sub aspectul existenței calității procesuale pasive a

recurentei-pârâte.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la

data de 29 ianuarie 2008 la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 1165/120/2008, iar la

data de 7 martie 2008 pârâta S.E. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, apreciind că cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantă este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă. Susținerile pârâtei sunt determinate de faptul că apartamentul pentru

care reclamanta solicită plata serviciilor furnizate, fusese înstrăinat prin

act autentic de vânzare-cumpărare încă din data de 29 iunie 1999, astfel că

pretențiile reclamantei aferente perioadei 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006 sunt nejustificate.

Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 911 din 9 septembrie 2008 a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.E. și a

respins acțiunea formulată de reclamanta Compania de Apă – Târgoviște,

obligând-o la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă,

reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a

reținut că prin cererea introductivă, înregistrată la 4 octombrie 2006

reclamanta R.A.G.C. Târgoviște, în prezent Compania de Apă Târgoviște –

Dâmbovița SA a chemat în judecată pe pârâta S.E. solicitând obligarea acesteia

la plata sumei de 1123,57 Ron contravaloare majorări de întârziere a plății

facturilor emise de reclamantă, în perioada 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006, iar

din actele depuse de pârâtă în dosarul Curții de Apel Ploiești nr. 7706/120/2006,

a rezultat că apartamentul deținut de pârâtă a fost înstrăinat prin contractul

de vânzare-cumpărare nr. 1137 din 29 iunie 1999 autentificat de notarul public,

către SC E. SRL Găești, iar la data de 4 august 2003, conform procesului verbal

de executare întocmit de executorul judecătoresc D.M., apartamentul a fost

vândut prin licitație publică, fiind adjudecat de P.L.

Tribunalul a constatat că excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtă este întemeiată și a respins cererea

reclamantei, întrucât apartamentul pentru care se solicită plata majorărilor de

întârziere fusese înstrăinat de către pârâtă încă de la data de 29 iunie 1999,

moment de la care aceasta a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia și potrivit

dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001 obligația de plată a contravalorii

facturilor reprezentând serviciile prestate, revine beneficiarilor acestor

servicii, iar pârâta nu a mai avut nici proprietatea și nici folosința

apartamentului pentru care s-au calculat aceste majorări de întârziere, facturile

emise de reclamantă în perioada 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006 privesc un alt

beneficiar al acestor servicii.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 226 din 25 noiembrie 2008

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Compania de Apă Târgoviște

împotriva sentinței nr. 911 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița și cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.

Instanța de apel a reținut că potrivit contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1137 din 29 iunie 1999, apartamentul deținut de pârâtă

a fost înstrăinat și astfel, pretențiile reclamantei aferente perioadei

2004-2006 sunt nejustificate, motiv pentru care admiterea excepției privind

lipsa calității procesuale pasive în cauză a fost corect soluționată de

instanța de fond.

De asemenea, instanța de fond prin obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea art. 274 C.

proc. civ. și dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora

contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat,

direct sau indirect, de niciun organ al statului.

La stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina

reclamantei s-au avut în vedere cheltuielile investite de pârâtă în toate

fazele de judecată, respectiv fond, apel, recurs și rejudecarea cauzei ca

urmare a casării deciziei pronunțată în apel și a sentinței tribunalului în

prima fază de judecată.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta Compania

de Apă Târgoviște Dâmbovița a susținut că în mod eronat s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar obiectul litigiului îl

constituie plata contravalorii majorărilor de întârziere și nu contravaloarea

apei potabile furnizate. De asemenea, cuantumul cheltuielilor de judecată la

care a fost obligată este foarte mare în raport cu valoarea litigiului.

Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare în conformitate cu

prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și nu s-au depus înscrisuri

potrivit art. 305 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de

motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile

incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau

casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția

invocată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei, aceasta a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 3552 din 8 noiembrie 2007, prin care

instanța supremă a constatat că, la data încheierii contractului nr. 10290/2003

pe care își întemeiază pretențiile reclamanta, pârâta nu mai avea calitatea de

proprietar al apartamentului, deoarece îl înstrăinase din anul 1999 și

respectivul contract nu era semnat de pârâtă.

Susținerea recurentei potrivit căreia obiectul

litigiului îl constituie plata contravalorii majorărilor de întârziere și nu

contravaloarea apei potabile furnizate nu prezintă relevanță, întrucât,

indiferent de obiectul pretențiilor aferente perioadei 2004-2006, acestea sunt

nejustificate, atât timp cât apartamentul deținut de pârâtă a fost înstrăinat

la 29 iunie 1999, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1137 autentificat

la notarul public.

Nici critica finală privind cuantumul cheltuielilor

de judecată nu poate fi reținută, deoarece în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 274 alin.(1) C. proc. civ., potrivit căruia „Partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”.

De asemenea, potrivit art.34 din Legea nr.51/1995

contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat,

direct sau indirect, de niciun organ al statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Târgoviște

Dâmbovița SA împotriva deciziei nr. 226 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania de Apă

Târgoviște Dâmbovița SA împotriva deciziei nr. 226 din 25 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.