ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

22 februarie 2006 reclamanta C.C.G. a chemat în judecată S.S.P.R., solicitând

obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

341/2004, fără să se aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin

Fapte Deosebite”, atestată prin certificatul de revoluționar eliberat în baza

Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul acordat prin decret al Președintelui

României.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar, precum și „avizul reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992”, dar i s-a comunicat că dosarul său nu conține o serie de documente și, în lipsa acestora, îi

va fi atribuită doar calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

A mai menționat reclamanta

că a formulat contestație la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluționată

favorabil.

Întrucât, la data eliberării

certificatului de revoluționar pe care îl posedă au existat și au fost

verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr.

566/1996, este îndeplinită prima cerință a art. 5 alin. (4) din Legea nr.

341/2004 pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa

sa că acea documentație, parțial, nu mai există.

Este îndeplinită și cea de-a

doua cerință a legii, respectiv avizul reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepțiile de conexitate, de inadmisibilitate

și de prematuritate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1500 din 21 iunie 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu obiectul

acțiunii, instanța de fond a reținut că obligarea pârâtului de a recunoaște

dreptul reclamantei de a beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere

calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată prin

Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nu este o

anumită condiție în considerarea unui drept subiectiv viitor și previzibil,

prefigurat, ci chiar realizarea dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit.

o) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Instanța a respins excepția

de conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.

În motivarea soluției, s-a

mai reținut că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din

Legea nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că,

potrivit art. 9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în

instanță, reclamanta avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că este nelegală și

netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă

acțiunea pe considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă vătămarea

interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurenta a arătat că

obiectul cererii sale era axat pe vătămarea interesului său legitim, fiind

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și privea

strict actul emis de S.S.P.R. prin care era somat să-și completeze dosarul de

preschimbare cu alte documente și probe, sub sancțiunea pierderii calității de

„Luptător remarcat prin fapte deosebite”, deși documentația prevăzută de H.G.

nr. 566/1996 a fost depusă și a existat la momentul primei recunoașteri a

calității.

Recurenta a mai susținut că,

prin admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la apărare și

principiul contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia să se unească

excepția cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C. proc.

civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât și

public.

Din sus-menționatele

dispoziții legale, rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ

poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a

produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Recurenta-reclamantă susține

că a fost vătămată într-un interes legitim prin actul emis de pârât, prin care

acesta i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de preschimbare cu „alte

documente probatorii” și „alte probe inclusiv documente utile”.

Or, adresa prin care, în

conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004, pârâtul

l-a înștiințat-o pe reclamantă că este necesar să-și completeze dosarul pentru

a fi îndeplinite toate condițiile Legii nr. 341/2004 nu constituie un act

administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, căci nu dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în cuprinsul

adresei pârâtul arată că în situația în care dosarul nu va fi completat cu

toate documentele va fi nevoit la finalizarea activității de preschimbare să

propună calitatea de „Participant la Revoluția română”, aceasta nu înseamnă că adresa, prin ea însăși, produce efectele juridice mai sus menționate.

Având în vedere cele ce au

fost expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se susține că este

nelegală și netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.

Nu este întemeiată nici

critica prin care recurenta susține că, admițând excepția de inadmisibilitate a

acțiunii, instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.

Recurenta s-a limitat la

enunțarea acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod susținerile.

Din examinarea sentinței

recurate, se constată că dezbaterile au avut loc cu deplina respectare a

principiului contradictorialității, ambele părți fiind prezente și fiecare

dintre acestea și-a exprimat poziția cu privire la aspectele ce s-au pus în

discuție.

Reclamanta și-a exercitat

nestingherit dreptul la apărare, a fost asistată de avocat, a depus concluzii

scrise, ca răspuns la întâmpinarea pârâtului cu privire la toate excepțiile

invocate, a formulat concluzii orale, deci și-a putut prezenta toate apărările

pe care le-a considerat necesare.

Întrucât excepția de

inadmisibilitate a acțiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta

cauza în fond, era de datoria instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și cum legal s-a procedat în prezenta cauză.

Față de cele ce preced,

recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.C.G., împotriva sentinței civile nr. 1500 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2007