ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2009

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin și Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea deciziei prin care a fost revocat din funcția de conducere, revenirea în funcția deținută, suspendarea actului administrativ atacat și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale solicitate.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul a arătat că a fost sancționat prin retrogradarea din funcția de conducere deținută, datorită tentativei de evadare a unui număr de 4 deținuți din P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin. A precizat că Administrația Națională a Penitenciarelor a aplicat sancțiunea arătată mai înainte de a se realiza o cercetare prealabilă a faptei și fără a s analiza activitatea desfășurată de reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Craiova prin încheierea de ședință de la data de 18 iunie 2007 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul S.S. până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin sentința nr. 288 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în fond, după casarea dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 705 din 22 februarie 2008, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S.S. a fost anulată decizia atacată și obligată pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor la plata diferențelor salariale pe perioada 26 ianuarie 2007 – 18 iunie 2007. A fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale și a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Instanța de fond a reținut că prin decizia nr.19 din 26 ianuarie 2007 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului, situație în care nu este necesară realizarea unei cercetări prealabile. Instanța a constatat că din cuprinsul deciziei de revocare atacate nu se menționează temeiul de fapt al revocării din funcție, însă a rezultat că măsura a fost luată după tentativa de evadare din Penitenciar. Instanța a reținut că din constatările consemnate în Nota internă, una din cauzele care au condus la producerea evenimentului a fost insuficienta implicare în activitatea de coordonare, îndrumare și control a subordonaților, precum și în insuficienta cunoaștere și stăpânire a stării de spirit în rândul deținuților de luare a tuturor măsurilor necesare în vederea prevenirii evenimentelor negative din partea directorului adjunct pentru siguranță și regim S.S. Instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina reclamantului nu sunt dovedite, iar din probele administrate a rezultat că acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu iar incidentul produs constând în tentativa de evadare este consecința unor disfuncționalități în munca de execuție și nu în cea de coordonare și control. De asemenea, instanța a analizat măsura revocării din funcție și prin prisma principiului proporționalității, sens în care a apreciat că în raport cu efectele produse de tentativa de evadare nu era necesară aplicarea măsurii atacate. Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale întrucât nu a identificat elementele unui prejudiciu moral în cauză, și a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin văzând că acest pârât nu este emitentul actului administrativ contestat.

Recursul formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Măsura revocării din funcție a avut un caracter administrativ, instanța de fond a apreciat în mod greșit că este o măsură exagerată, deoarece, chiar dacă a rămas la stadiul de tentativă, evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se poate iniția dacă toate persoanele responsabile își desfășoară activitatea cu profesionalism, iar cadrele cu funcții de conducere uzează de toate prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat. 5.2. Afirmația instanței de fond în sensul că revocarea administrativă din funcția de conducere este o prerogativă discreționară a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nu corespunde adevărului, întrucât această măsură este consacrată expres de către legiuitor în textul Legii nr. 293/2004, astfel că nu poate fi considerată ca fiind discreționară. 6.Apărările formulate de intimatul-pârât S.S. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 6.1. Măsura revocării din funcție a fost luată ca o măsură disciplinară și nu administrativă. Comisia de disciplină, conform adresei nr. 203190 din 15 august 2007 a dispus clasarea dosarului de cercetare a abaterilor disciplinare. 6.2. Evenimentul petrecut la 20 ianuarie 2007 a fost produs datorită muncii defectuoase a executanților și nu-i poate fi imputat, deoarece din anul 2001, nu a fost sancționat disciplinar, a fost apreciat profesional cu calificativele „foarte bun” și „excepțional”, permanent a fost recompensat cu sume de bani în această perioadă.

Apărările formulate de intimatul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin Prin întâmpinare, intimatul a solicitat menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. Prima instanță a reținut în mod corect că măsura revocării intimatului din funcția de conducere a avut un caracter administrativ și că aprecierea oportunității impunerii măsurii revocării face parte din prerogativa discreționară a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. 3. Puterea discreționară sau prerogativa discreționară a autorităților publice reprezintă dreptul de apreciere al acestora în ceea ce privește luarea unei măsuri, emiterea unui act etc. Ceea ce sancționează l egea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este excesul de putere discreționară, adică ilegalitatea actului. Instanța de fond a analizat ilegalitatea Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2007 atât din punct de vedere obiectiv, evidențiind nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului (menționarea temeiului de drept, indicarea probelor ce s-au administrat pentru a se ajunge la concluziile consemnate), cât și din punct de vedere subiectiv, din perspectiva încălcării dispozițiilor cuprinse în Constituție și legi, ce consacră drepturile și libertățile cetățenilor (încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , prin interpretarea incorectă a probelor administrate cu ocazia întocmirii actului de control). 4. Nu este suficient pentru luarea măsurii de revocare din funcția de conducere a se considera, la nivelul teoretic, că „evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se poate iniția dacă toate persoanele responsabile își desfășoară activitatea cu profesionalism, iar cadrele cu funcții de conducere uzează de toate prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat”. Vinovăția intimatului trebuie demonstrată, nu dedusă din însuși evenimentul produs. În mod corect a constatat instanța de fond că, incidentul produs a fost consecința unor disfuncționalități în munca de execuție și nu în aceea de conducere și că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile corespunzător, astfel încât măsura luată împotriva acestuia a fost disproporționată cu efectele produse, evadarea rămânând în faza de tentativă. 5. Față de acestea, se va constata că motivele de recurs invocate sunt nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor.