ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu
Severin și Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea deciziei prin
care a fost revocat din funcția de conducere, revenirea în funcția deținută,
suspendarea actului administrativ atacat și obligarea pârâtelor la plata
daunelor morale solicitate.
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că a fost sancționat
prin retrogradarea din funcția de conducere deținută, datorită tentativei de
evadare a unui număr de 4 deținuți din P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin.
A precizat că Administrația Națională a
Penitenciarelor a aplicat sancțiunea arătată mai înainte de a se realiza o
cercetare prealabilă a faptei și fără a s analiza activitatea desfășurată de
reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel Craiova prin încheierea de
ședință de la data de 18 iunie 2007 a admis cererea de suspendare formulată de
reclamantul S.S. până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin sentința nr. 288 din 30 octombrie
2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în fond, după casarea dispusă de
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 705 din 22 februarie 2008, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S.S. a fost anulată decizia atacată și obligată
pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor la plata diferențelor
salariale pe perioada 26 ianuarie 2007 – 18 iunie 2007.
A fost respinsă cererea privind acordarea
daunelor morale și a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu
P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără
calitate procesuală pasivă.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond
Instanța de fond a reținut că prin
decizia nr.19 din 26 ianuarie 2007 emisă de Administrația Națională a
Penitenciarelor s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului, situație în
care nu este necesară realizarea unei cercetări prealabile.
Instanța a constatat că din cuprinsul
deciziei de revocare atacate nu se menționează temeiul de fapt al revocării din
funcție, însă a rezultat că măsura a fost luată după tentativa de evadare din
Penitenciar.
Instanța a reținut că din constatările
consemnate în Nota internă, una din cauzele care au condus la producerea
evenimentului a fost insuficienta implicare în activitatea de coordonare,
îndrumare și control a subordonaților, precum și în insuficienta cunoaștere și
stăpânire a stării de spirit în rândul deținuților de luare a tuturor măsurilor
necesare în vederea prevenirii evenimentelor negative din partea directorului
adjunct pentru siguranță și regim S.S.
Instanța de fond a constatat că faptele
reținute în sarcina reclamantului nu sunt dovedite, iar din probele
administrate a rezultat că acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu iar
incidentul produs constând în tentativa de evadare este consecința unor
disfuncționalități în munca de execuție și nu în cea de coordonare și control.
De asemenea, instanța a analizat măsura
revocării din funcție și prin prisma principiului proporționalității, sens în
care a apreciat că în raport cu efectele produse de tentativa de evadare nu era
necesară aplicarea măsurii atacate.
Având în vedere aceste considerente,
instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale întrucât nu a
identificat elementele unui prejudiciu moral în cauză, și a respins acțiunea
reclamantului în contradictoriu cu P.R.M.S. Drobeta Turnu Severin văzând că
acest pârât nu este emitentul actului administrativ contestat.
Recursul formulat de Administrația
Națională a Penitenciarelor
Motive de recurs ce pot fi încadrate la
art. 304
1
C. proc. civ.
5.1. Măsura revocării din funcție a avut
un caracter administrativ, instanța de fond a apreciat în mod greșit că este o
măsură exagerată, deoarece, chiar dacă a rămas la stadiul de tentativă,
evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se poate iniția
dacă toate persoanele responsabile își desfășoară activitatea cu
profesionalism, iar cadrele cu funcții de conducere uzează de toate
prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat.
5.2. Afirmația instanței de fond în
sensul că revocarea administrativă din funcția de conducere este o prerogativă
discreționară a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor nu corespunde adevărului, întrucât această măsură este
consacrată expres de către legiuitor în textul Legii nr. 293/2004, astfel că nu
poate fi considerată ca fiind discreționară.
6.Apărările formulate de intimatul-pârât S.S.
Intimatul solicită respingerea recursului
ca nefondat.
6.1. Măsura revocării din funcție a fost
luată ca o măsură disciplinară și nu administrativă.
Comisia de disciplină, conform adresei
nr. 203190 din 15 august 2007 a dispus clasarea dosarului de cercetare a
abaterilor disciplinare.
6.2. Evenimentul petrecut la 20 ianuarie 2007 a fost produs datorită muncii defectuoase a executanților și nu-i poate fi imputat, deoarece din
anul 2001, nu a fost sancționat disciplinar, a fost apreciat profesional cu
calificativele „foarte bun” și „excepțional”, permanent a fost recompensat cu
sume de bani în această perioadă.
Apărările formulate de intimatul-pârât
Penitenciarul Drobeta Turnu Severin
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat
menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii
împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive.
II. Considerentele instanței de recurs
Recursul este nefondat
Prima instanță a reținut în mod corect
că măsura revocării intimatului din funcția de conducere a avut un caracter
administrativ și că aprecierea oportunității impunerii măsurii revocării face
parte din prerogativa discreționară a directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor.
Puterea discreționară sau prerogativa discreționară
a autorităților publice reprezintă dreptul de apreciere al acestora în ceea ce
privește luarea unei măsuri, emiterea unui act etc.
Ceea ce sancționează
l
egea contenciosului administrativ nr. 554/2004
este excesul de putere discreționară, adică ilegalitatea actului.
Instanța de fond a analizat ilegalitatea
Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2007 atât din punct de vedere obiectiv,
evidențiind nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului (menționarea
temeiului de drept, indicarea probelor ce s-au administrat pentru a se ajunge
la concluziile consemnate), cât și din punct de vedere subiectiv, din
perspectiva încălcării dispozițiilor cuprinse în Constituție și legi, ce
consacră drepturile și libertățile cetățenilor (încălcarea prevederilor art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , prin interpretarea incorectă a
probelor administrate cu ocazia întocmirii actului de control).
Nu este suficient pentru luarea
măsurii de revocare din funcția de conducere a se considera, la nivelul
teoretic, că „evadarea este un eveniment de o gravitate deosebită, care nu se
poate iniția dacă toate persoanele responsabile își desfășoară activitatea cu
profesionalism, iar cadrele cu funcții de conducere uzează de toate
prerogativele ce le revin potrivit postului ocupat”.
Vinovăția intimatului trebuie
demonstrată, nu dedusă din însuși evenimentul produs.
În mod corect a constatat instanța de
fond că, incidentul produs a fost consecința unor disfuncționalități în munca
de execuție și nu în aceea de conducere și că intimatul și-a îndeplinit
atribuțiile corespunzător, astfel încât măsura luată împotriva acestuia a fost
disproporționată cu efectele produse, evadarea rămânând în faza de tentativă.
Față de acestea, se va constata că
motivele de recurs invocate sunt nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată să se dispună respingerea recursului declarat de
Administrația Națională a Penitenciarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul
Justiției și Libertăților Cetățenești - Administrația Națională a
Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 288 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18
iunie 2009.