ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2684 din 2 iunie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, a respins ca

neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții

V.M. și V.Șt., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Notificarea nr. 383 din 10

octombrie 2006, contestatorilor V.M. și V.Șt. li s-a comunicat de către

Municipiul București, în calitate de expropriator, faptul că imobilul

proprietatea acestora, situat în Str. O, sector 1, București, urmează a fi

expropriat și trecut în proprietatea Municipiului București, în vederea

realizării lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT -

Șos. O - Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1 și 6", propunându-li-se,

cu titlu de despăgubiri, suma stabilită de o societate de evaluare autorizată

de Ministerul de Justiție, în cuantum de 48.421,43 RON.

Contestatorii au

formulat întâmpinare la propunerea de expropriere, prin care au arătat că nu

sunt de acord cu măsura exproprierii, solicitând ca despăgubiri suma totală de

200.000 euro, iar, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 20 decembrie

2006, contestatorii nu au acceptat prețul oferit de 17.500 euro, astfel încât,

prin Decizia nr. 19 din 1 februarie 2007, Comisia pentru soluționarea

întâmpinărilor, potrivit Legii nr. 33/1994, a respins întâmpinarea

contestatorilor.

La data de 2 martie

2007, contestatoarea V.M. a revenit cu o cerere prin care a solicitat

reprogramarea la Comisie pentru renegociere, iar la data de 9 martie 2007

contestatorii au participat la ședința comisiei, potrivit procesului-verbal,

ocazie cu care, în urma negocierilor directe desfășurate cu Comisia întrunită

în plen, despăgubirile propuse au fost majorate la 55.000 euro, propunere

neacceptată de contestatori, prin refuzul de semnare a procesului-verbal al

ședinței, astfel încât a fost emisă Decizia nr. 37 din 16 martie 2007, prin

care a fost respinsă întâmpinarea formulată, decizie pe care contestatorii au

înțeles să o conteste, în final, prin prezenta acțiune în contencios

administrativ.

Instanța de fond a

reținut că Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică reglementează procedura exproprierii de imobile pentru cauze de

utilitate publică, legiferând o procedură premergătoare exproprierii, în cap.

3, de notificări a propunerilor de expropriere a imobilelor persoanelor fizice

sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare

(art. 13), cu posibilitatea acestora de a contesta, pe calea întâmpinării,

propunerile de expropriere (art. 14).

Analizând motivele

expuse de către contestatori în cuprinsul cererii de chemare în judecată

formulată inițial, precum și a celor modificatoare și precizatoare, Curtea a

reținut că argumentele acestora vizează mai mult aspecte ce țin de

oportunitatea declarării lucrării de utilitate publică și a modalității în care

a fost declarată utilitatea publică a lucrării „Pasaj denivelat superior

Basarab" în zona Bd. NT - Șos. O 4, Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1

și 6", precum și pretinsa neadecvare a sumei propuse în final cu titlu de

despăgubire, față de numărul persoanelor ce locuiau în imobilul pentru care au

fost propuse despăgubirile și imposibilitatea achiziționării unui alt imobil

care să deservească întreaga familie cu scop de locuință.

Instanța de fond a

apreciat că argumentele ce țin de declararea lucrării de utilitate publică nu

pot face obiectul contestației împotriva deciziei de soluționare a

întâmpinării, fiind reglementată o altă procedură, urmată de altfel de

persoanele interesate, iar în privința neadecvării sumei, contestatorii nu au

produs nici un fel de dovezi pertinente.

Astfel, în condițiile

în care Hotărârea C.G.M.B. nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilității

publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT -

Șos. O - Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1 și 6" a fost anulată în mod

irevocabil de către instanța de contencios administrativ, întreaga procedură de

expropriere declanșată a fost anulată prin Sentința nr. 1176 din 9 aprilie

2008, dată de Tribunalul București în Dosarul nr. 20092/3/2007, iar imobilul

reclamanților a fost deja demolat, Curtea a apreciat că Decizia nr. 37 din 16

martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se prezinte o nouă

propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de expropriere sau având

deschisă o acțiune în stabilirea răspunderii civile delictuale pentru

acoperirea prejudiciului suferit prin demolarea imobilului.

În ceea ce privește

capătul de cerere referitor la obligarea la plata daunelor morale, Curtea a

reținut că din modul în care contestatorii au înțeles să formuleze acest capăt

de cerere, nu rezultă nicio legătură de cauzalitate între actul contestat -

Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 - și suferința morală pretins a fi cauzată de

„demararea unei proceduri de expropriere ilicite împotriva lor, care le-a

produs suferințe psihice, tulburându-le liniștea căminului, viața privată și

împiedicându-i să se folosească în mod corespunzător de locuința lor".

Față de

considerentele expuse, Curtea a apreciat că se impune respingerea cererii,

astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta V.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că, în condițiile anulării HCGMB

nr. 160 din 6 iulie 2006 privind declararea de utilitate publică a Pasajului

Suprateran Denivelat Basarab, Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 (emisă în

temeiul aceluiași HCGMB) ar fi devenit caducă. Soluția corectă din partea

instanței de fond era să constate nulitatea acestei decizii, conform

principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Faptul că după

anularea HCGMB 160/2006 imobilul recurentei-reclamante a fost demolat, arată că

actul administrativ atacat nu a devenit caduc;

- instanța de fond a

apreciat greșit obiectul acțiunii, susținând că nelegalitatea declarării de

utilitate publică a exproprierii nu ar avea legătură cu prezenta acțiune, ci ar

trebui urmată o „altă procedură”, în timp ce prezenta acțiune are ca obiect

cuantumul despăgubirilor. Această apreciere este nelegală, întrucât acțiunea

având ca obiect despăgubiri se judecă de către tribunal, conform art. 21 din

Legea nr. 33/1994, în timp ce curțile de apel judecă acțiunile care se referă

la legalitatea exproprierii;

- în mod nelegal

instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale, deși exista o

legătură de cauzalitate dovedită între nelegalitatea măsurii exproprierii și

suferințele psihice ale reclamantei.

Recurenta nu și-a

încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, motive ce

se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește

obiectul acțiunii astfel cum aceasta a fost restrânsă și precizată la 3 aprilie

2007, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 37 din 16 martie 2007 emisă

de PMB - Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor în baza art. 15 și

următoarele din Legea nr. 33/1994 - decizie prin care s-a respins întâmpinarea

reclamantei privind neacceptarea prețului oferit de 55.000 euro, pentru

imobilul expropriat. Potrivit textelor de lege menționate decizia a fost atacată

la Curtea de Apel București - instanța competentă să soluționeze contestația

formulată.

Pe parcursul

procesului însă, în cadrul Dosarului nr. 20092/3/2007 al Tribunalului

București, Hotărârea CGMB nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilității

publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab” a fost anulată de către

instanța de contencios administrativ, întreaga procedură de expropriere fiind

anulată prin Sentința nr. 1176 din 9 aprilie 2008.

Față de existența

sentinței civile menționate, pronunțată în Dosar nr. 20092/3/2007 a

Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 472/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în mod corect instanța de fond a apreciat că Decizia nr.

37 din 16 martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se

prezinte o nouă propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de

expropriere.

Pentru considerentele

menționate instanța de control judiciar apreciază că hotărârea instanței de

fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.M. împotriva Sentinței civile nr. 2684 din 2 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM