ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2684 din 2 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții V.M. și V.Șt., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Notificarea nr. 383 din 10 octombrie 2006, contestatorilor V.M. și V.Șt. li s-a comunicat de către Municipiul București, în calitate de expropriator, faptul că imobilul proprietatea acestora, situat în Str. O, sector 1, București, urmează a fi expropriat și trecut în proprietatea Municipiului București, în vederea realizării lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd.

NT - Șos. O - Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1 și 6", propunându-li-se, cu titlu de despăgubiri, suma stabilită de o societate de evaluare autorizată de Ministerul de Justiție, în cuantum de 48.421,43 RON. Contestatorii au formulat întâmpinare la propunerea de expropriere, prin care au arătat că nu sunt de acord cu măsura exproprierii, solicitând ca despăgubiri suma totală de 200.000 euro, iar, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, contestatorii nu au acceptat prețul oferit de 17.500 euro, astfel încât, prin Decizia nr. 19 din 1 februarie 2007, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor, potrivit Legii nr. 33/1994, a respins întâmpinarea contestatorilor. La data de 2 martie 2007, contestatoarea V.M.

a revenit cu o cerere prin care a solicitat reprogramarea la Comisie pentru renegociere, iar la data de 9 martie 2007 contestatorii au participat la ședința comisiei, potrivit procesului-verbal, ocazie cu care, în urma negocierilor directe desfășurate cu Comisia întrunită în plen, despăgubirile propuse au fost majorate la 55.000 euro, propunere neacceptată de contestatori, prin refuzul de semnare a procesului-verbal al ședinței, astfel încât a fost emisă Decizia nr. 37 din 16 martie 2007, prin care a fost respinsă întâmpinarea formulată, decizie pe care contestatorii au înțeles să o conteste, în final, prin prezenta acțiune în contencios administrativ.

Instanța de fond a reținut că Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică reglementează procedura exproprierii de imobile pentru cauze de utilitate publică, legiferând o procedură premergătoare exproprierii, în cap. 3, de notificări a propunerilor de expropriere a imobilelor persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare (art. 13), cu posibilitatea acestora de a contesta, pe calea întâmpinării, propunerile de expropriere (art. 14). Analizând motivele expuse de către contestatori în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată inițial, precum și a celor modificatoare și precizatoare, Curtea a reținut că argumentele acestora vizează mai mult aspecte ce țin de oportunitatea declarării lucrării de utilitate publică și a modalității în care a fost declarată utilitatea publică a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd.

NT - Șos. O 4, Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1 și 6", precum și pretinsa neadecvare a sumei propuse în final cu titlu de despăgubire, față de numărul persoanelor ce locuiau în imobilul pentru care au fost propuse despăgubirile și imposibilitatea achiziționării unui alt imobil care să deservească întreaga familie cu scop de locuință. Instanța de fond a apreciat că argumentele ce țin de declararea lucrării de utilitate publică nu pot face obiectul contestației împotriva deciziei de soluționare a întâmpinării, fiind reglementată o altă procedură, urmată de altfel de persoanele interesate, iar în privința neadecvării sumei, contestatorii nu au produs nici un fel de dovezi pertinente. Astfel, în condițiile în care Hotărârea C.G.M.B.

nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilității publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT - Șos. O - Intersecția CP - CL - Șos. G, sector 1 și 6" a fost anulată în mod irevocabil de către instanța de contencios administrativ, întreaga procedură de expropriere declanșată a fost anulată prin Sentința nr. 1176 din 9 aprilie 2008, dată de Tribunalul București în Dosarul nr. 20092/3/2007, iar imobilul reclamanților a fost deja demolat, Curtea a apreciat că Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se prezinte o nouă propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de expropriere sau având deschisă o acțiune în stabilirea răspunderii civile delictuale pentru acoperirea prejudiciului suferit prin demolarea imobilului.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata daunelor morale, Curtea a reținut că din modul în care contestatorii au înțeles să formuleze acest capăt de cerere, nu rezultă nicio legătură de cauzalitate între actul contestat - Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 - și suferința morală pretins a fi cauzată de „demararea unei proceduri de expropriere ilicite împotriva lor, care le-a produs suferințe psihice, tulburându-le liniștea căminului, viața privată și împiedicându-i să se folosească în mod corespunzător de locuința lor". Față de considerentele expuse, Curtea a apreciat că se impune respingerea cererii, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta V.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că, în condițiile anulării HCGMB nr. 160 din 6 iulie 2006 privind declararea de utilitate publică a Pasajului Suprateran Denivelat Basarab, Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 (emisă în temeiul aceluiași HCGMB) ar fi devenit caducă. Soluția corectă din partea instanței de fond era să constate nulitatea acestei decizii, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Faptul că după anularea HCGMB 160/2006 imobilul recurentei-reclamante a fost demolat, arată că actul administrativ atacat nu a devenit caduc; - instanța de fond a apreciat greșit obiectul acțiunii, susținând că nelegalitatea declarării de utilitate publică a exproprierii nu ar avea legătură cu prezenta acțiune, ci ar trebui urmată o „altă procedură”, în timp ce prezenta acțiune are ca obiect cuantumul despăgubirilor. Această apreciere este nelegală, întrucât acțiunea având ca obiect despăgubiri se judecă de către tribunal, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, în timp ce curțile de apel judecă acțiunile care se referă la legalitatea exproprierii; - în mod nelegal instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale, deși exista o legătură de cauzalitate dovedită între nelegalitatea măsurii exproprierii și suferințele psihice ale reclamantei.

Recurenta nu și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, motive ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În ceea ce privește obiectul acțiunii astfel cum aceasta a fost restrânsă și precizată la 3 aprilie 2007, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 37 din 16 martie 2007 emisă de PMB - Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor în baza art. 15 și următoarele din Legea nr. 33/1994 - decizie prin care s-a respins întâmpinarea reclamantei privind neacceptarea prețului oferit de 55.000 euro, pentru imobilul expropriat.

Potrivit textelor de lege menționate decizia a fost atacată la Curtea de Apel București - instanța competentă să soluționeze contestația formulată.

Pe parcursul procesului însă, în cadrul Dosarului nr. 20092/3/2007 al Tribunalului București, Hotărârea CGMB nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilității publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab” a fost anulată de către instanța de contencios administrativ, întreaga procedură de expropriere fiind anulată prin Sentința nr. 1176 din 9 aprilie 2008. Față de existența sentinței civile menționate, pronunțată în Dosar nr. 20092/3/2007 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 472/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în mod corect instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se prezinte o nouă propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de expropriere.

Pentru considerentele menționate instanța de control judiciar apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva Sentinței civile nr. 2684 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM