ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5893/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 12 februarie 2008, Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, în calitate de expropriator, a chemat în judecată pârâta SC E.G. SRL, în calitate de expropriat, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exproprierea, pentru cauza de utilitate publică de interes local, a suprafeței de teren de 171 mp., din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, B-dul V., sector 6, trecerea imobilului sus-menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea reclamantului la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 919.994 RON, potrivit Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 160 din data de 06 iulie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului București în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local "Pasaj Denivelat Superior Basarab" a fost declarată de utilitate publică zona unde se află imobilul și anume în București, str. V., sector 6. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 33/1994, hotărârea anterior menționată a fost adusă la cunoștința lui SC E.G. SRL prin notificarea din 09 august 2007. În ceea ce privește declararea utilității publice, a solicitat să se ia act că a fost îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, respectiv, s-a efectuat cercetarea prealabilă, iar lucrarea de interes public local "Pasaj Denivelat Superior Basarab" a fost înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului.

Rezultatele cercetării prealabile au fost consemnate în procesul-verbal din 08 iunie 2006. Imobilul situat în B-dul V., sector 6, proprietatea pârâtei, se află în zona afectată de lucrarea de interes public local "Pasaj Denivelat Superior Basarab", motiv pentru care acesteia i s-a comunicat notificarea din 09 august 2007 prin care i s-a adus la cunoștință măsura exproprierii cu privire la suprafața de teren de 171 mp., precum și cuantumul despăgubirilor propuse, în cuantum de 919.994 RON. A arătat reclamantul că despăgubirea reprezintă valoarea reală a suprafeței supuse exproprierii și a fost stabilită prin raportul de evaluare din data de 08 iunie 2006, întocmit de către expert evaluator acreditat de Ministerul Justiției, B.C., la valoarea de 919.994 RON.

La data de 28 martie 2008 SC E. SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât ca nefondată, iar în baza art. 274 C. proc. civ., obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea reconvențională formulată cu privire la cererea de chemare în judecată a reclamantului-pârât, s-a solicitat obligarea acestuia la plata unei drepte și prealabile despăgubiri în cuantum de 4.766.321 RON, în situația admiterii cererii de expropriere a imobilului teren în suprafață de 171 mp. situat în București, B-dul V., proprietatea societății. Prin Sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în parte, atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, a dispus exproprierea imobilului compus din 171 m.p.

teren, aflat în proprietatea pârâtei reclamante, situat în București, Bd. V., sector 6, a dispus trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului și l-a obligat pe acesta la plata unei despăgubiri în cuantum de 1.390.613,39 euro, respectiv echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, solicitând admiterea apelului și schimbarea, în parte, a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale. La data de 23 decembrie 2009, curtea de apel a admis excepția de litispendență și a dispus reunirea Dosarului nr. 17009/3/2009 la prezenta cauză, reținând că în ambele dosare instanța este învestită cu determinarea despăgubirii cuvenite SC E.G.

SRL ca urmare a exproprierii suprafeței de 171 m.p. teren din București, Bd. V., sector 6. Prin declarația autentificată sub nr. 1155 din 13 octombrie 2009 la B.N.P. Asociați C.D. și M.T., SC E.G. SRL, prin administrator M.S. a renunțat la judecata Dosarului nr. 17009/3/2009, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 298 și 246 C. proc. civ., curtea de apel a luat act de renunțarea la judecată. Prin Decizia civilă nr. 166/A din 05 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului, ca nefondată, a luat act de renunțarea reclamantei SC E.G. SRL la judecarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 17009/3/2009.

A admis apelul declarat de apelantul reclamant Municipiul București reprezentat prin Direcția de Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, împotriva Sentinței civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe expropriator la plata unei despăgubiri în cuantum de 152.306 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a luat act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC E.G. SRL, iar prin Decizia nr. 3502 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

În considerentele deciziei de casare s-a arătat că SC E.G. SRL a invocat excepția lipsei de interes a apelantului în continuarea judecării apelului, motivat, în esență, pe faptul că la data judecării căii de atac interesul nu mai îndeplinea condițiile de a fi actual și legitim. Intimata a argumentat lipsa acestor cerințe ale interesului, întrucât scopul pentru care apelantul a declanșat litigiul a fost atins, respectiv a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii și cuantumul despăgubirii pentru imobilul expropriat a fost stabilit, prin acordul părților, cu titlu definitiv și fără posibilitatea ca acest cuantum să mai fie modificat.

În al doilea rând, instanța de apel nu a arătat de ce, prin înlăturarea implicită, dedusă de instanța de recurs, a art. 9 din Legea nr. 198/2004 care dă expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2), dreptul exclusiv de a se adresa instanței judecătorești competente pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite, după acceptarea de către expropriat a despăgubirii propuse prin Hotărârea nr. 13/2009, se mai poate considera că apelantul are interes în finalizarea judecării apelului. În al treilea rând, instanța de apel nu a justificat de ce consideră că, în cauză, cuantumul despăgubirii nu a fost stabilit prin acordul părților.

Simpla afirmație în acest sens, urmată și de o motivare destul de prolixă legată de data Hotărârii nr. 13/2009, în raport de data pronunțării sentinței prin care a fost anulată Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 6 iulie 2006, nu a putut fi considerată drept o reală motivare a soluției date asupra excepției lipsei de interes. Conform instanței de recurs, s-a impus casarea, cu trimitere la aceeași instanță de apel, și nu modificarea hotărârii, pentru ca instanța de trimitere să analizeze printr-o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă, în raport de considerentele anterioare, interesul procesual al apelantului în obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor datorate expropriatei SC E.G.

SRL este actual. Cauza s-a reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 20 mai 2011, sub nr. 4740/2/2011. În ședința publică din data de 6 septembrie 2011 Curtea a repus în discuție în cauză excepția lipsei de interes a apelului, excepție ridicată de intimata-pârâtă. Prin Decizia civilă nr. 680/A din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția lipsei de interes a apelului și, în consecință, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, împotriva Sentinței civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca fiind lipsit de interes.

S-a luat act de renunțarea reclamantei SC E.G. SRL, la judecarea cererii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1700/3/2009. În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Curtea de apel, raportându-se la limitele învestirii în faza procesuală a apelului, a reținut că Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, prin care s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes local "Pasaj Denivelat Superior Basarab", a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1176 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă. Totodată, s-a mai reținut că, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009, expropriatorul a înlocuit suma oferită inițial cu suma acordată cu titlu de despăgubiri prin sentința apelată.

Una dintre cerințele esențiale pentru existența dreptului la acțiune este interesul, cerință ce trebuie întrunită nu numai la momentul formulării acțiunii în justiție, ci trebuie să se regăsească pe tot parcursul procesului în promovarea oricărei forme procedurale din cadrul acțiunii inițiate. Interesul trebuie să fie legitim, personal și, în plus, să fie născut și actual, deoarece un interes eventual sau, după caz, un interes ce a fost depășit nu mai poate justifica demersul judiciar. Conform înscrisului aflat la dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de apel a reținut că suma de 1.390.613,38 euro + TVA a fost propusă (și ulterior consemnată) sub condiția ca Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, să fie menținută.

Așadar, apelantul a înțeles ca, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009, emisă în conformitate cu Legea nr. 198/2004, să stabilească despăgubirile prin raportare la Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în cuantumul arătat de această hotărâre judecătorească, ceea ce echivalează practic cu o executare benevolă a singurului aspect ce rămăsese în discuție, cel al despăgubirilor datorate pentru exproprierea dispusă, despăgubiri care însă nu puteau fi plătite, conform actului normativ sus-menționat, decât după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțată în litigiul având ca obiect exproprierea și stabilirea sumelor ce se vor achita celui expropriat.

În fine, având totodată în vedere că intimata a acceptat această ofertă de despăgubire, înțelegând să nu conteste respectiva hotărâre care, pe de altă parte, nu a fost revocată, curtea de apel a constatat că exercitarea apelului în prezenta cauză - apel ce a vizat doar cuantumul despăgubirii stabilite prin raportul de expertiză judiciar - este lipsită de orice interes actual. Văzând limitele rejudecării și manifestarea de voință exprimată anterior în cauză de intimată cu privire la cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1700/3/2009, s-a luat act de această manifestare, conform art. 246 C. proc. civ., în sensul renunțării la judecata cererii respective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, respingerea excepției lipsei de interes, invocată de intimata-pârâtă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurentul susține că, deși Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, prin care s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes local "Pasaj Denivelat Superior Basarab", a fost anulată, pentru ca Sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, să nu mai producă efecte este necesar ca aceasta să fie desființată printr-o altă hotărâre judecătorească, pronunțată într-o cale de atac de reformare sau de retractare.

Pe de altă parte, arată recurentul, în faza procesuală a apelului nu a mai fost pusă în discuție măsura exproprierii, ci doar cuantumul despăgubirilor, transferul dreptului de proprietate operând de drept la momentul consemnării despăgubirilor, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 198/2004. În opinia recurentului, instanța de apel a reținut în mod greșit că stabilirea despăgubirilor, prin raportare la Sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, echivalează cu o executare benevolă a dispozițiilor acesteia referitoare la cuantumul despăgubirilor, apreciere ce contravine situației reale întrucât, tocmai cuantumul despăgubirilor a determinat reclamantul să declare apel.

În fine, se arată că s-a reținut în mod greșit că SC E.G. SRL a acceptat oferta de despăgubire, având în vedere că a formulat contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13 din 07 aprilie 2009 și, chiar dacă ulterior a renunțat la judecarea acestei cereri, nu se poate trage concluzia că instanța nu mai are posibilitatea de a modifica cuantumul despăgubirii, așa cum se susține în mod greșit de către curtea de apel. Analizând recursul prin raportare la criticile formulate și la motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin O.U.G.

nr. 12/2009, emisă ulterior pronunțării Sentinței nr. 1900 din 19 decembrie 2008 a Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca instanță de fond, Guvernul României a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a suprafeței de teren de 171 mp., din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, B-dul V., sector 6, procedură reglementată de Legea nr. 198/2004, aceasta având caracter de lege specială în raport de Legea nr. 33/1994, ce constituie dreptul comun în materie de expropriere. Procedura de expropriere declanșată în baza Legii nr. 198/2004 a fost finalizată prin emiterea, de către expropriator, a Hotărârii nr. 13 din 07 aprilie 2009 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirii ce se cuvine expropriatului la suma de 1.390.613,38 euro + TVA, prin raportare la Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cuantumul despăgubirilor fiind cel arătat de această hotărâre judecătorească.

Instanța de apel a reținut în mod corect că expropriatorul nu mai avea interes procesual actual în obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor datorate expropriatei, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009, emisă în procedura de expropriere declanșată în baza Legii nr. 198/2004, acesta achiesând, în mod tacit, la dispozițiile sentinței pronunțate de instanța de fond, respectiv Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, fiind de acord cu cele cuprinse în dispozitivul acesteia. De altfel expropriatorul a consemnat suma menționată (1.390.613,38 euro + TVA) la dispoziția societății expropriate, eliberarea acesteia fiind amânată până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 198/2004, adică până la momentul stingerii irevocabile a litigiului dintre părți cu privire la cuantumul despăgubirii.

Prin declarația autentificată sub nr. 1031 din 17 septembrie 2009 de BNPA D.C. și T.M., SC E.G. SRL a acceptat oferta de despăgubire făcută de expropriator, ceea ce echivalează cu faptul că a fost stabilit, în mod definitiv, cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, prin acordul părților, la suma stabilită prin Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, respectiv 1.390.613,38 euro + TVA. Interesul reclamantului, privit din perspectiva uneia dintre condițiile esențiale pentru existența dreptului la acțiune, trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acțiunii în justiție, ci trebuie să se regăsească pe tot parcursul procesului, în promovarea oricărei forme procedurale din cadrul acțiunii inițiale, ceea ce înseamnă că un interes eventual sau, după caz, un interes ce a fost depășit nu mai poate justifica demersul judiciar.

Or, în cauză, achiesarea expropriatorului la cele dispuse prin sentința ce a făcut obiectul apelului, prin emiterea Hotărârii nr. 13 din 07 aprilie 2009, precum și stabilirea, cu titlu definitiv, a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, prin acordul de voință al părților, ca urmare a acceptării ofertei de despăgubire de către expropriat, prin declarație autentificată la notariat, respectându-se procedura reglementată de Legea nr. 198/2004, duce la concluzia că reclamantul nu mai avea interes actual în ceea ce privește calea de atac a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe. În fine, mai trebuie menționat faptul că Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009 are un caracter definitiv, fără ca expropriatorul să mai aibă posibilitatea de a o modifica, revoca sau anula.

Și aceasta deoarece, ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor prin hotărâre, efectuării transferului dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat către expropriator și acceptării despăgubirii stabilite prin respectiva hotărâre de către expropriat, nu mai există niciun temei legal pentru expropriator de a reveni asupra acestui cuantum. Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației împotriva Deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației împotriva Deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN