ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5893/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5893/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 12 februarie 2008,

Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea

Circulației, în calitate de expropriator, a chemat în judecată pârâta SC E.G.

SRL, în calitate de expropriat, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună exproprierea, pentru cauza de utilitate publică de interes local, a

suprafeței de teren de 171 mp., din imobilul proprietatea pârâtei, situat în

București, B-dul V., sector 6, trecerea imobilului sus-menționat în proprietatea

expropriatorului cu obligarea reclamantului la achitarea către pârâtă a

despăgubirilor în valoare de 919.994 RON, potrivit Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin Hotărârea nr. 160 din data de 06 iulie 2006 emisă de

Consiliul General al Municipiului București în conformitate cu Legea nr.

33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local "Pasaj

Denivelat Superior Basarab" a fost declarată de utilitate publică zona

unde se află imobilul și anume în București, str. V., sector 6. Potrivit

dispozițiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 33/1994, hotărârea anterior

menționată a fost adusă la cunoștința lui SC E.G. SRL prin notificarea din 09

august 2007.

În ceea ce privește

declararea utilității publice, a solicitat să se ia act că a fost îndeplinită

procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, respectiv, s-a efectuat cercetarea

prealabilă, iar lucrarea de interes public local "Pasaj Denivelat Superior

Basarab" a fost înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului.

Rezultatele cercetării prealabile au fost consemnate în procesul-verbal din 08

iunie 2006. Imobilul situat în B-dul V., sector 6, proprietatea pârâtei, se

află în zona afectată de lucrarea de interes public local "Pasaj Denivelat

Superior Basarab", motiv pentru care acesteia i s-a comunicat notificarea

din 09 august 2007 prin care i s-a adus la cunoștință măsura exproprierii cu

privire la suprafața de teren de 171 mp., precum și cuantumul despăgubirilor

propuse, în cuantum de 919.994 RON.

A arătat reclamantul

că despăgubirea reprezintă valoarea reală a suprafeței supuse exproprierii și a

fost stabilită prin raportul de evaluare din data de 08 iunie 2006, întocmit de

către expert evaluator acreditat de Ministerul Justiției, B.C., la valoarea de

919.994 RON.

La data de 28 martie

2008 SC E. SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinarea

formulată s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de

reclamantul-pârât ca nefondată, iar în baza art. 274 C. proc. civ., obligarea

acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea

reconvențională formulată cu privire la cererea de chemare în judecată a

reclamantului-pârât, s-a solicitat obligarea acestuia la plata unei drepte și

prealabile despăgubiri în cuantum de 4.766.321 RON, în situația admiterii

cererii de expropriere a imobilului teren în suprafață de 171 mp. situat în

București, B-dul V., proprietatea societății.

Prin Sentința civilă

nr. 1900 din 19 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

admis, în parte, atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, a

dispus exproprierea imobilului compus din 171 m.p. teren, aflat în proprietatea

pârâtei reclamante, situat în București, Bd. V., sector 6, a dispus trecerea

imobilului în proprietatea expropriatorului și l-a obligat pe acesta la plata

unei despăgubiri în cuantum de 1.390.613,39 euro, respectiv echivalentul în RON

la cursul B.N.R. din ziua plății, în termen de 30 zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi

Drumuri și Sistematizarea Circulației, solicitând admiterea apelului și

schimbarea, în parte, a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii

principale și respingerii cererii reconvenționale.

La data de 23

decembrie 2009, curtea de apel a admis excepția de litispendență și a dispus

reunirea Dosarului nr. 17009/3/2009 la prezenta cauză, reținând că în ambele

dosare instanța este învestită cu determinarea despăgubirii cuvenite SC E.G.

SRL ca urmare a exproprierii suprafeței de 171 m.p. teren din București, Bd.

V., sector 6.

Prin declarația

autentificată sub nr. 1155 din 13 octombrie 2009 la B.N.P. Asociați C.D. și

M.T., SC E.G. SRL, prin administrator M.S. a renunțat la judecata Dosarului nr.

17009/3/2009, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 298 și 246 C. proc. civ.,

curtea de apel a luat act de renunțarea la judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 166/A din 05 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția lipsei de interes în

formularea apelului, ca nefondată, a luat act de renunțarea reclamantei SC E.G.

SRL la judecarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 17009/3/2009.

A admis apelul

declarat de apelantul reclamant Municipiul București reprezentat prin Direcția

de Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, împotriva Sentinței

civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe

expropriator la plata unei despăgubiri în cuantum de 152.306 euro, echivalentul

în RON la cursul B.N.R. din ziua plății în termen de 30 de zile de la data

rămânerii definitive a hotărârii, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței

și a luat act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta SC E.G. SRL, iar prin Decizia nr. 3502 din 14

aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat decizia recurată și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

În considerentele

deciziei de casare s-a arătat că SC E.G. SRL a invocat excepția lipsei de

interes a apelantului în continuarea judecării apelului, motivat, în esență, pe

faptul că la data judecării căii de atac interesul nu mai îndeplinea condițiile

de a fi actual și legitim. Intimata a argumentat lipsa acestor cerințe ale

interesului, întrucât scopul pentru care apelantul a declanșat litigiul a fost

atins, respectiv a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra

imobilului supus exproprierii și cuantumul despăgubirii pentru imobilul

expropriat a fost stabilit, prin acordul părților, cu titlu definitiv și fără

posibilitatea ca acest cuantum să mai fie modificat.

În al doilea rând,

instanța de apel nu a arătat de ce, prin înlăturarea implicită, dedusă de

instanța de recurs, a art. 9 din Legea nr. 198/2004 care dă expropriatului

nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)

- (8) și ale art. 6 alin. (2), dreptul exclusiv de a se adresa instanței

judecătorești competente pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite, după

acceptarea de către expropriat a despăgubirii propuse prin Hotărârea nr. 13/2009,

se mai poate considera că apelantul are interes în finalizarea judecării

apelului.

În al treilea rând,

instanța de apel nu a justificat de ce consideră că, în cauză, cuantumul

despăgubirii nu a fost stabilit prin acordul părților. Simpla afirmație în

acest sens, urmată și de o motivare destul de prolixă legată de data Hotărârii

nr. 13/2009, în raport de data pronunțării sentinței prin care a fost anulată

Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 6 iulie

2006, nu a putut fi considerată drept o reală motivare a soluției date asupra

excepției lipsei de interes.

Conform instanței de

recurs, s-a impus casarea, cu trimitere la aceeași instanță de apel, și nu

modificarea hotărârii, pentru ca instanța de trimitere să analizeze printr-o

hotărâre susceptibilă de recurs, dacă, în raport de considerentele anterioare,

interesul procesual al apelantului în obținerea unei hotărâri judecătorești

prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor datorate expropriatei SC

E.G. SRL este actual.

Cauza s-a

reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, la data de 20 mai 2011, sub nr.

4740/2/2011.

În ședința publică

din data de 6 septembrie 2011 Curtea a repus în discuție în cauză excepția

lipsei de interes a apelului, excepție ridicată de intimata-pârâtă.

Prin Decizia civilă

nr. 680/A din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția lipsei

de interes a apelului și, în consecință, a fost respins apelul formulat de

apelantul-reclamant Municipiul București, prin Direcția Transporturi Drumuri și

Sistematizarea Circulației, împotriva Sentinței civile nr. 1900 din 19

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca

fiind lipsit de interes.

S-a luat act de

renunțarea reclamantei SC E.G. SRL, la judecarea cererii ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 1700/3/2009.

În considerentele

deciziei s-au reținut următoarele:

Curtea de apel, raportându-se

la limitele învestirii în faza procesuală a apelului, a reținut că Hotărârea

Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, prin

care s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes local "Pasaj

Denivelat Superior Basarab", a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1176

din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă.

Totodată, s-a mai

reținut că, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009, expropriatorul a

înlocuit suma oferită inițial cu suma acordată cu titlu de despăgubiri prin

sentința apelată.

Una dintre cerințele

esențiale pentru existența dreptului la acțiune este interesul, cerință ce

trebuie întrunită nu numai la momentul formulării acțiunii în justiție, ci

trebuie să se regăsească pe tot parcursul procesului în promovarea oricărei

forme procedurale din cadrul acțiunii inițiate.

Interesul trebuie să

fie legitim, personal și, în plus, să fie născut și actual, deoarece un interes

eventual sau, după caz, un interes ce a fost depășit nu mai poate justifica

demersul judiciar.

Conform înscrisului

aflat la dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, instanța de apel a reținut că suma de 1.390.613,38

euro + TVA a fost propusă (și ulterior consemnată) sub condiția ca Sentința nr.

1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, să fie menținută.

Așadar, apelantul a

înțeles ca, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009, emisă în conformitate cu

Legea nr. 198/2004, să stabilească despăgubirile prin raportare la Sentința nr.

1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, în cuantumul arătat de această hotărâre judecătorească, ceea ce

echivalează practic cu o executare benevolă a singurului aspect ce rămăsese în

discuție, cel al despăgubirilor datorate pentru exproprierea dispusă,

despăgubiri care însă nu puteau fi plătite, conform actului normativ

sus-menționat, decât după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

judecătorești pronunțată în litigiul având ca obiect exproprierea și stabilirea

sumelor ce se vor achita celui expropriat.

În fine, având

totodată în vedere că intimata a acceptat această ofertă de despăgubire, înțelegând

să nu conteste respectiva hotărâre care, pe de altă parte, nu a fost revocată,

curtea de apel a constatat că exercitarea apelului în prezenta cauză - apel ce

a vizat doar cuantumul despăgubirii stabilite prin raportul de expertiză

judiciar - este lipsită de orice interes actual.

Văzând limitele

rejudecării și manifestarea de voință exprimată anterior în cauză de intimată

cu privire la cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1700/3/2009, s-a luat

act de această manifestare, conform art. 246 C. proc. civ., în sensul

renunțării la judecata cererii respective.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin Direcția

Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, prin care a solicitat

casarea hotărârii atacate, respingerea excepției lipsei de interes, invocată de

intimata-pârâtă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel,

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul susține că, deși Hotărârea Consiliului General al

Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, prin care s-a declarat

utilitatea publică a lucrării de interes local "Pasaj Denivelat Superior

Basarab", a fost anulată, pentru ca Sentința civilă nr. 1900 din 19

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, să nu

mai producă efecte este necesar ca aceasta să fie desființată printr-o altă

hotărâre judecătorească, pronunțată într-o cale de atac de reformare sau de

retractare.

Pe de altă parte,

arată recurentul, în faza procesuală a apelului nu a mai fost pusă în discuție

măsura exproprierii, ci doar cuantumul despăgubirilor, transferul dreptului de

proprietate operând de drept la momentul consemnării despăgubirilor, în

conformitate cu art. 15 din Legea nr. 198/2004.

În opinia

recurentului, instanța de apel a reținut în mod greșit că stabilirea

despăgubirilor, prin raportare la Sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie

2008, pronunțată de Tribunalul București, echivalează cu o executare benevolă a

dispozițiilor acesteia referitoare la cuantumul despăgubirilor, apreciere ce

contravine situației reale întrucât, tocmai cuantumul despăgubirilor a

determinat reclamantul să declare apel.

În fine, se arată că

s-a reținut în mod greșit că SC E.G. SRL a acceptat oferta de despăgubire,

având în vedere că a formulat contestație împotriva hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 13 din 07 aprilie 2009 și, chiar dacă ulterior a renunțat la

judecarea acestei cereri, nu se poate trage concluzia că instanța nu mai are

posibilitatea de a modifica cuantumul despăgubirii, așa cum se susține în mod

greșit de către curtea de apel.

Analizând recursul

prin raportare la criticile formulate și la motivul de nelegalitate prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr.

12/2009, emisă ulterior pronunțării Sentinței nr. 1900 din 19 decembrie 2008 a

Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca instanță de fond, Guvernul României

a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a suprafeței de teren de 171

mp., din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, B-dul V., sector

6, procedură reglementată de Legea nr. 198/2004, aceasta având caracter de lege

specială în raport de Legea nr. 33/1994, ce constituie dreptul comun în materie

de expropriere.

Procedura de

expropriere declanșată în baza Legii nr. 198/2004 a fost finalizată prin

emiterea, de către expropriator, a Hotărârii nr. 13 din 07 aprilie 2009 prin

care s-a stabilit cuantumul despăgubirii ce se cuvine expropriatului la suma de

1.390.613,38 euro + TVA, prin raportare la Sentința nr. 1900 din 19 decembrie

2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cuantumul

despăgubirilor fiind cel arătat de această hotărâre judecătorească.

Instanța de apel a

reținut în mod corect că expropriatorul nu mai avea interes procesual actual în

obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească cuantumul

despăgubirilor datorate expropriatei, prin Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie

2009, emisă în procedura de expropriere declanșată în baza Legii nr. 198/2004,

acesta achiesând, în mod tacit, la dispozițiile sentinței pronunțate de

instanța de fond, respectiv Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, fiind de acord cu cele cuprinse în

dispozitivul acesteia.

De altfel

expropriatorul a consemnat suma menționată (1.390.613,38 euro + TVA) la

dispoziția societății expropriate, eliberarea acesteia fiind amânată până la

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (8) teza a II-a din Legea

nr. 198/2004, adică până la momentul stingerii irevocabile a litigiului dintre

părți cu privire la cuantumul despăgubirii.

Prin declarația

autentificată sub nr. 1031 din 17 septembrie 2009 de BNPA D.C. și T.M., SC E.G.

SRL a acceptat oferta de despăgubire făcută de expropriator, ceea ce

echivalează cu faptul că a fost stabilit, în mod definitiv, cuantumul

despăgubirilor pentru imobilul expropriat, prin acordul părților, la suma

stabilită prin Sentința nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, respectiv 1.390.613,38 euro + TVA.

Interesul

reclamantului, privit din perspectiva uneia dintre condițiile esențiale pentru

existența dreptului la acțiune, trebuie să existe nu numai la momentul

introducerii acțiunii în justiție, ci trebuie să se regăsească pe tot parcursul

procesului, în promovarea oricărei forme procedurale din cadrul acțiunii

inițiale, ceea ce înseamnă că un interes eventual sau, după caz, un interes ce

a fost depășit nu mai poate justifica demersul judiciar.

Or, în cauză,

achiesarea expropriatorului la cele dispuse prin sentința ce a făcut obiectul

apelului, prin emiterea Hotărârii nr. 13 din 07 aprilie 2009, precum și stabilirea,

cu titlu definitiv, a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat,

prin acordul de voință al părților, ca urmare a acceptării ofertei de

despăgubire de către expropriat, prin declarație autentificată la notariat,

respectându-se procedura reglementată de Legea nr. 198/2004, duce la concluzia

că reclamantul nu mai avea interes actual în ceea ce privește calea de atac a

apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

În fine, mai trebuie

menționat faptul că Hotărârea nr. 13 din 07 aprilie 2009 are un caracter

definitiv, fără ca expropriatorul să mai aibă posibilitatea de a o modifica,

revoca sau anula. Și aceasta deoarece, ulterior stabilirii cuantumului

despăgubirilor prin hotărâre, efectuării transferului dreptului de proprietate

asupra imobilului expropriat către expropriator și acceptării despăgubirii

stabilite prin respectiva hotărâre de către expropriat, nu mai există niciun

temei legal pentru expropriator de a reveni asupra acestui cuantum.

Având în vedere

considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

Municipiul București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea

Circulației împotriva Deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin Direcția

Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației împotriva Deciziei nr. 680/A

din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 02 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN