ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4907/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4907/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului civil
de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, la data 24 mai 2013, apelantul-reclamant Municipiul București, reprezentat
prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, a solicitat,
în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.G. SRL, lămurirea dispozitivului deciziei
civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a arătat că în considerentele
deciziei mai sus menționate, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința
civilă nr. 1176 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a
IX-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, a fost anulată Hotărârea
Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006 prin care
s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior
B.”; instanța de judecată a apreciat că raportat la această hotărâre, sentința
nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a
civilă, „nu mai produce efecte”, fără ca în dispozitiv să dispună, însă, desființarea
acesteia.
În condițiile în care
instanța de judecată a reținut în considerente că apelanta-reclamantă a înțeles
a stabili despăgubirile prin raportare la sentința nr. 1900/2008 și că despăgubirile
nu puteau fi plătite decât după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii
judecătorești, care avea ca obiect exproprierea și stabilirea sumelor ce se vor
achita celui expropriat, apare ca fiind contradictorie soluția menționată în dispozitiv,
în condițiile în care hotărârea nr. 1900/2008 a fost atacată cu apel de
petenta, care a fost nemulțumită de cuantumul despăgubirilor
acordate de prima instanță.
A mai arătat Municipiul
București că atâta vreme cât instanța de apel s-a raportat în considerentele expuse
la o eventuală soluționare definitivă și irevocabilă a dosarului, această instanță
ar fi trebuit să respingă excepția lipsei de interes și să soluționeze dosarul pe
fondul cauzei, pentru ca dispozitivul deciziei să fie în concordanță cu considerentele.
Or, din dispozitivul deciziei
nr. 680/A din 13 septembrie 2011 nu rezultă dacă sentința nr. 1900 din 2008 mai
este susceptibilă de executare sau este desființată, nu rezultă dacă instanța de
apel menține sau nu această sentință - situație care conduce la imposibilitatea
punerii în aplicare a dispozitivului deciziei nr. 680/A/2011.
În drept, au fost invocate
dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC
E.G. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de lămurire
a dispozitivului, ca vădit neîntemeiată, arătând că aspectele invocate nu intră
sub incidența art. 281
1
C. proc. civ. și că, în fapt, se urmărește modificarea
soluției pronunțate în apel, ceea ce este inadmisibil a se realiza pe calea specială
a lămuririi înțelesului și întinderii unei hotărâri judecătorești.
A mai arătat intimata-pârâtă
că art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ. se referă la situațiile în care
dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, pentru că numai într-o asemenea
situație se pune problema imposibilității punerii în aplicare a dispozitivului hotărârii
judecătorești, că dispozitivul deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 nu conține
dispoziții potrivnice și că eventualele contradicții între considerentele hotărârii
și dispozitivul acesteia pot fi atacate doar pe calea recursului, cale de atac care
a fost promovată de apelantul-reclamant și a fost respinsă de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 5893 din 02 octombrie 2012.
În plus, deși cererea
a fost întemeiată pe prevederile art. 281
1
C. proc. civ., din dezvoltarea
motivelor rezultă că apelantul-reclamant tinde, în fapt, la modificarea soluției
instanței de apel, iar nu la lămurirea înțelesului hotărârii, urmărind rejudecarea
căii de atac, ceea ce nu este admisibil.
Înțelesul hotărârii a
cărei lămurire se solicită, așa cum rezultă considerentele pe larg expuse de instanța
de judecată în cuprinsul acesteia, este de admitere a excepției invocate, reieșind
din argumentația instanței, fără niciun fel de dubiu, intenția acesteia de admitere
a excepției invocate și, pe cale de consecință, de neanalizare pe fond a motivelor
de apel invocate de Municipiul București; dispozitivul deciziei nr. 680/A din 13
septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București este clar și nu necesită
nicio lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea sa. Instanța de
apel a soluționat apelul fără a intra în judecarea fondului, prin admiterea excepției
lipsei de interes a apelantului-reclamant, excepție de fond peremptorie care a dus
la respingerea apelului.
Prin încheierea de ședință
din 17 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei
civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011, formulată de apelantul-reclamant Municipiul
București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, în
contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.G. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 281
1
alin. (1) C.
proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea
sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,
părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul
sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Instituția
reglementată de
art.
281
1
C. proc. civ. vizează situația existenței unor interpretări divergente
cu privire la conținutul măsurilor luate de către instanță prin dispozitivul unei
hotărâri judecătorești, când este necesară o interpretare a instanței care a pronunțat
hotărârea, sau ipoteza în care se impune înlăturarea eventualelor prevederilor potrivnice
cuprinse în dispozitiv, în ambele situații fiind necesar ca partea să arate în ce
măsură este vătămată de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea valorificării
ulterioare a dreptului recunoscut prin aceasta.
Prin
urmare, această procedură nu poate fi utilizată pentru modificarea dispozitivului
hotărârii, posibilele greșeli de judecată putând fi remediate numai prin intermediul
căilor de atac instituite în acest scop de lege.
În cauză,
prin decizia a cărei lămurire se solicită, instanța de apel
a soluționat calea de
atac a apelului fără a intra în judecarea fondului cererii, prin admiterea excepției
procesuale a lipsei de interes în declararea căii de atac, excepție de fond peremptorie
care a avut ca și consecință respingerea apelului, soluție care a fost menținută
în recurs.
A mai reținut Curtea de
Apel că apelantul-reclamant, evitând să arate fără echivoc în ce măsură, conform
procedurii pe care a ales-o, s-ar impune explicații legate de înțelesul unui astfel
de dispozitiv al deciziei vizate sau, mai mult, cu privire la „întinderea sau aplicarea”
unei soluții de respingere a apelului ca fiind lipsit de interes, susține că „instanța
ar fi trebuit să respingă excepția lipsei de interes și să soluționeze dosarul pe
fondul cauzei”, solicitând deci o schimbare a soluției pronunțate anterior în apel,
susținere care nu poate fi primită în acest cadru procesual, conform dispozițiilor
legale mai sus analizate; p
retinsele neconcordanțe
dintre considerente și dispozitiv, invocate de apelant, puteau face obiectul controlului
judiciar în recurs, cum corect a arătat și intimata, neavând legătură cu lămurirea
înțelesului dispozitivului deciziei, petentul sugerând astfel tot o posibilă
eroare de judecată, a cărei examinare excede limitele procedurii de față.
Împotriva acestei decizii
a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul Municipiul
București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, solicitând
admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii
cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13
septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în
Dosarul nr. 4740/2/2011.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant
a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită
a legii, că în mod greșit cererea de lămurire a dispozitivului a fost respinsă cu
motivarea că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art.
281
1
alin. (1) C. proc. civ. întrucât
titularul cererii tinde la schimbarea soluției pronunțate în apel și nu la lămurirea
dispozitivului și că neconcordanțele dintre considerente și dispozitiv invocate
ar fi putut fi analizate doar pe calea recursului, pe calea cererii de lămurire
a dispozitivului neputându-se analiza erori de judecată.
A susținut recurentul-reclamant
că dispozițiile art.
281
1
alin. (1) C. proc. civ. permit formularea unei cereri în temeiul lor în ipoteza
în care se invocă dispoziții potrivnice și, contrar celor reținute de către instanța
care a soluționat cererea de lămurire, acestea sunt pe deplin aplicabile în cauză
deoarece există contradicție între considerente și dispozitiv, iar acest text de
lege reglementează expres ipoteza existenței respectivelor contradicții, ea neputând
fi așadar valorificată doar pe calea recursului și neconstituindu-se într-o eroare
de judecată care nu ar putea fi examinată pe calea cererii de lămurire a dispozitivului.
Recurentul-reclamant a
precizat că nu a solicitat reformarea deciziei pronunțate în apel, ci dorește să
se dea eficiență considerentelor reținute de către instanță, care trebuie să se
reflecte în mod firesc în dispozitiv.
Cu referire la contradicțiile
invocate, s-a arătat că, sub un prim aspect, în considerentele deciziei civile
nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a reținut că „Hotărârea
Consiliului General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, prin care
s-a declarat de utilitate publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior
B.”, a fost anulată prin sentința civilă nr. 176 din 09 aprilie 2008 pronunțată
de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, devenită
irevocabilă”, hotărârea atacată cu apel de către subscrisul Municipiul București,
prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației (sentința civilă
nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a
civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008) nemaiproducând astfel efecte.
Prin urmare, s-a apreciat
că sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București,
secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, nu mai produce efecte, dar nu s-a
dispus, în concret, cu privire la desființarea acesteia, motivele reținute neavând
o reflectare în dispozitivul hotărârii astfel pronunțate.
Nu se poate astfel înțelege
dacă sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București,
secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, mai este susceptibilă de executare
sau este desființată, împrejurare care conduce la imposibilitatea punerii în aplicare
a dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, în Dosarul nr. 4740/2/2011.
Sub un al doilea aspect
s-a arătat că în cuprinsul aceleiași decizii s-a reținut faptul că Municipiul București,
prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, a stabilit despăgubirile
cuvenite societății SC E.G. SRL în raport de dispozitivul sentinței civile nr.
1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,
în Dosarul nr. 5824/3/2008, despăgubiri care nu ar fi putut fi achitate decât după
rămânerea irevocabilă a hotărârii în contextul în care instanța soluționa chiar
apelul formulat împotriva respectivei hotărâri și promovat tocmai în considerarea
faptului că expropriatorul nu era de acord cu suma stabilită în sarcina sa de instanța
de fond.
În opinia recurentului-reclamant
apare ca evidentă contradicția ivită între considerente și dispozitiv întrucât instanța,
apreciind că în privința cuantumului sumei datorate de Municipiul București, prin
Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației, trebuia să se pronunțe
o hotărâre definitivă și irevocabilă care să tranșeze acest cuantum, pentru ca abia
apoi respectiva sumă să poată fi achitată, înseamnă că soluția ce trebuia pronunțată
era de respingere și nicidecum de admitere a excepției lipsei de interes a cererii
de apel, instanța trebuind să stabilească pe fond cuantumul exact al despăgubirilor
datorate pentru expropriere.
A concluzionat recurentul-reclamant
că, în cauză, se impunea lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din
13 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,
în Dosarul nr. 4740/2/2011, sub ambele aspecte invocate pentru a se stabili dacă:
sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București,
secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia desființată în condițiile
în care ea nu mai produce efecte ca urmare a anulării irevocabile a Hotărârii Consiliului
General al Municipiului București nr. 160 din 06 iulie 2006, hotărâre prin care
s-a declarat de utilitate publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior
B.” (sentința civilă nr. 1176 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București,
secția a IX-a contencios administrativ și fiscal) și 2. dacă excepția lipsei de
interes a Municipiul București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea
Circulației, în soluționarea apelului promovat împotriva sentinței civile nr.
1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,
în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia respinsă sau admisă în condițiile în care trebuia
stabilit pe fond cuantumul exact al despăgubirilor datorate pentru expropriere.
Intimata-pârâtă a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului
nu s-au administrat probe.
Analizând încheierea recurată
prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale
incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează
să îl respingă pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și Curtea
de Apel, procedura reglementat de art. 281
1
C. proc. civ. vizează situațiile
în care dispozitivul hotărârii cu referire la care se formulează o asemenea cerere
necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, respectiv
situațiile în care dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice.
În cazul de față, dispozitivul
deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori, are următorul conținut: „Admite
excepția lipsei de interes a apelului. Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant
Municipiul București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației,
împotriva sentinței civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul
București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, în contradictoriu cu
intimata-pârâtă SC E.G. SRL, ca fiind lipsit de interes. Ia act de renunțarea reclamantei
SC E.G. SRL la judecarea cererii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1700/3/2009.”
După cum se poate observa,
dispozitivul deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori, nu conține nicio
neconcordanță și nu necesită vreo lămurire, soluția dată de instanța de apel în
al doilea ciclu procesual, devenită irevocabilă prin decizia nr. 5893 din 02 octombrie
2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (de respingere a recursului
declarat de reclamant), fiind aceea de respingere a apelului declarat de reclamant
în temeiul excepției lipsei de interes în formularea căii de atac.
Dispozitivul acestei hotărâri
nu este susceptibil de executare silită întrucât nu conține dispoziții care să poată
fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită.
Cum efectul admiterii
excepției de fond, peremptorii a lipsei de interes în formularea căii de atac este
acela al respingerii cererii de apel fără cercetarea fondului (a criticilor formulate
în calea de atac a apelului), rezultă că sentința ce a făcut obiectul apelului respins
ca lipsit de interes, respectiv sentința civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată
de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008 a fost
menținută devenind definitivă și, așa cum s-a arătat deja și irevocabilă. Această
sentință, a fost menținută în integralitatea ei, este susceptibilă de punere în
executare.
Înalta Curte constată,
de asemenea, că prin criticile de recurs formulate recurentul-reclamant invocă pretinse
contradicții între dispozitiv și considerentele deciziei civile nr. 680/A din 13
septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care
exced procedurii reglementate de art. 281
1
C. proc. civ. (care nu se
impun a fi analizate) și, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, tinde la
modificarea soluției în condițiile în care solicită să se verifice dacă excepția
lipsei de interes a Municipiul București, prin Direcția Transporturi, Drumuri și
Sistematizarea Circulației în soluționarea apelului promovat împotriva sentinței
civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția
a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia respinsă sau admisă (opinând că
trebuia stabilit pe fond cuantumul exact al despăgubirilor datorate pentru expropriere).
După cum s-a arătat deja,
eventualele contradicții între considerentele unei hotărâri judecătorești și dispozitivul
acesteia pot fi analizate numai în cadrul căilor de atac de reformare, procedura
prevăzută de art. 281
1
C. proc. civ. neavând acest caracter. Cu atât
mai mult nu este permisă în cadrul acestei proceduri rediscutarea problemelor de
drept și a dezlegărilor intrate în puterea de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente,
în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanța
învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului a făcut o corectă
interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 281
1
C. proc. civ., astfel
că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul Municipiul București, prin Direcția Transporturi,
Drumuri și Sistematizarea Circulației, împotriva încheierii de ședință din 17 iunie
2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4740/2/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie
2013.