ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6302/2012

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea inițială înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 36423/3/2009 din data de 17 septembrie 2009, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primarul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să stabilească, în condițiile Legii nr. 10/2001, că are calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 793,77 mp situat în București, Calea P., colț cu str. O., sector 1 și construcția demolată, învestind autoritatea competentă în condițiile legii speciale să-i acorde efectiv echivalentul bănesc stabilit ca măsură reparatorie.

În subsidiar, reclamantul a solicitat să i se stabilească dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul litigios și de a înainta autorității competente, potrivit legii speciale, propunerea de acordare a despăgubirilor bănești cuvenite. A solicitat, totodată, obligarea autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a notificării depusă de defuncta sa soție S.M.A., în condițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, a continuat în calitate de unic moștenitor demersurile acesteia prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat în Calea P. A arătat reclamantul că prin Dispoziția nr. 1707/2003 emisă de Primarul General i s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii, dispoziție ce a fost contestată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, care, prin Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005 a anulat dispoziția și a obligat Primarul General al Municipiului București să emită o nouă dispoziție în sensul acordării măsurilor reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat în Calea P. Ca urmare, a fost emisă Dispoziția nr. 9285/2007 de Primarul General al Municipiului București prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului - teren și construcție, situat în București, Calea P., sector 1. Ulterior, prin adresa din 25 ianuarie 2008 emisă de C.G.M.B.

- A.F.I. s-a comunicat reclamantului că nu se poate aduce la îndeplinire dispozițiile Sentinței civile nr. 176/2005 și nici măsurile stabilite de Primarul general prin Dispoziția nr. 9285/2007 întrucât terenul este afectat destinației "Pasaj denivelat superior Basarab", iar construcția a fost demolată de antreprenorul general. A arătat reclamantul că, în acest context, a acționat în judecată Primăria municipiului București și Primarul General al municipiului București solicitând despăgubiri pentru exproprierea imobilului, pentru utilitate publică, demers judiciar ce i-a fost respins prin Sentința civilă nr. 316 din 9 martie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. S-a susținut că, deși este beneficiarul Sentinței civile nr. 176/2005, obligația impusă nu poate fi executată și unica modalitate de acordare a măsurilor reparatorii este aceea a echivalentului bănesc.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe parcursul soluționării litigiului, reclamantul S.G. a decedat, fiind introduși în proces, în calitate de moștenitori S.M., B.C., C.A. și Ș.M. Prin Sentința civilă nr. 569 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În pronunțarea soluției, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 176/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 20/2006 pronunțată de Curtea de Apel București , secția a IV-a civilă, a fost anulată Dispoziția nr. 1707/2003 emisă de Primarul General al Municipiului București, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului din București, Calea P., sector 1 compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcție, cu excepția a două apartamente înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005. În executarea acestei hotărâri judecătorești, Primarul a emis Dispoziția nr. 9285/2007, dispunând restituirea în natură a imobilului.

S-a reținut de către tribunal că intervenirea unor obstacole în punerea în executare a restituirii în natură nu este determinată de vreunul din cazurile în care Legea nr. 10/2001 interzice restituirea în natură, ci de împrejurarea că imobilul a fost demolat și afectat de obiectivul de interes local "Pasaj Denivelat Superior Basarab". Pe de altă parte, s-a reținut de către prima instanță că prin Sentința civilă nr. 316/2009, Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de acordare de despăgubiri, pe motiv că nu s-a dispus exproprierea, ceea ce nu împiedică însă partea să apeleze la alte demersuri judiciare. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 730A din 03 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanții S.M., B.C., C.A. și Ș.M., dispunându-se anularea în tot a Sentinței civile nr. 569 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și reținerea cauzei pentru evocare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 25 februarie 2011 cu citarea părților. În pronunțarea soluției, instanța de apel a reținut prioritar motivul de nulitate a sentinței atacate, invocat prin motivele de apel, referitor la împrejurarea că instanța de fond nu a pus în discuția părților calificarea juridică a acțiunii, sub aspectul respectării dispozițiilor înscrise în art. 129 alin. (4) C. proc.

civ. coroborat cu art. 84 C. proc. civ. Or, încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, a produs apelanților-reclamanți o vătămare procesuală constând în încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept pentru care instanța de apel a anulat în tot procedura urmată și a reținut pricina spre rejudecare în fond. Prin Decizia civilă nr. 815/A din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă - urmare a evocării fondului pricinii - a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele S.M., B.C.A. și Ș.M., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al municipiului București și Primarul General al municipiului București.

Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor S.M., B.C., C.A. și Ș.M. suma de 2.062.205 RON, reprezentând contravaloarea imobilului a cărui restituire în natură s-a dispus prin Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, respectiv "teren în suprafață de 793,77 mp și construcțiile existente" situat în București, Calea P., colț cu str. O., sector 1, ca urmare a imposibilității obiective de executare silită a respectivei hotărâri. S-a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expert S.F. În pronunțarea soluției, instanța de apel a reținut că prin dispoziția prin Dispoziția nr. 1707 din 05 noiembrie 2003 a Primăriei Municipiului București s-a respins notificarea formulată de S.M.A.

privind imobilul situat în Calea P. colț cu Șos. B., sector 6. În urma contestației formulată, dispoziția a fost anulată prin Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 20 din 27 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și irevocabilă prin nerecurare, instanța dispunând obligarea Primăriei Municipiului București, prin Primarul General, să emită o nouă dispoziție de restituire în natura a imobilului situat în București, Calea P., sector 1 compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcție, cu excepția a doua apartamente înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005.

La data de 06 iulie 2006 Consiliul General al Municipiului București a emis Hotărârea nr. 160 prin care a declarat de utilitate publică locală zona cuprinsă între bd. N. - Șos. O. - Intersecția Calea R. - Calea G. - Șos. G., întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Din Tabelul cu proprietățile afectate de expropriere întocmit de Comisia de cercetare prealabilă constituită în baza Dispoziției Primarului General nr. 730 din 01 mai 2006, reiese că imobilul situat în Calea P. figurează la poz. 63 printre imobilele supuse exproprierii.

Totodată, din procesul-verbal din 08 iunie 2006 întocmit de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice de interes local "Pasaj rutier denivelat, superior - Basarab - Sector 1 - 6" rezultă că imobilul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură prin Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, figurează la poz. 19 printre imobilele supuse exproprierii.

În executarea hotărârii judecătorești de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcțiile existente, respectiv a Sentinței civile nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, Primăria Municipiului București a emis Dispoziția nr. 9285 din 13 decembrie 2007 prin care a fost revocată Dispoziția nr. 1707/2003 și s-a dispus restituirea în natura a imobilului situat în București Calea P., sector 1 colț cu str. O., sector 1, compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcție, cu excepția apartamentelor înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005. De asemenea, prin Dispoziția nr. 9286 din 13 decembrie 2007 Primăria Municipiului București a respins notificarea privind restituirea în natură a apartamentelor notificate de S.M., decedată, prin moștenitor S.G., vândute în baza Legii nr. 112/1995, pentru acestea propunându-se autorului reclamantelor măsuri reparatorii în echivalent.

Potrivit adresei din 22 ianuarie 2008 emisă de SC C.C.A. SRL, înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 1713 din 22 ianuarie 2008, pentru apartamentele vândute de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 situate în Calea P. colț cu str. O. au fost încheiate acte translative de proprietate și au fost acordate despăgubiri în baza Legii nr. 33/1994.

În schimb, pentru imobilul restituit în natură în proprietatea autorului reclamantelor prin Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, autoritățile cu atribuții în aplicarea Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au stabilit faptul că nu pot fi acordate despăgubiri autorului reclamantelor, cu motivarea că terenul în litigiu se afla la data declarării utilității publice, respectiv 06 iulie 2006, în proprietatea Municipiului București, iar construcția a fost demolată de către antreprenorul general al obiectivului de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", în baza Hotărârii nr. 160 din 06 iulie 2006 a Consiliul General al Municipiului București.

Acțiunea formulată de autorul reclamantelor în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și C.G.M.B., prin care acesta a solicitat obligarea pârâților la plata unei juste despăgubiri pentru exproprierea proprietății sale a fost respinsă ca inadmisibilă de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 316 din 09 martie 2009 pe considerentul că prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006 s-a dispus numai asupra utilității publice a lucrării de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", nu și asupra exproprierii propriu-zise a imobilului situat în Calea P. colț cu str. O., sector 1. Prin urmare, instanța a reținut că cererea de stabilire a despăgubirilor este inadmisibilă, deoarece nu s-a dispus exproprierea imobilului.

În faza de apel apelantele-reclamante au depus la dosar Raportul de specialitate privind înaintarea către Guvernul României a solicitării de emitere a unei hotărâri de guvern referitoare la procedura de expropriere pentru imobilele rămase de expropriat în vederea continuării și finalizării lucrării de interes public local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab", expunerea de motive întocmită de Primăria Municipiului București, Hotărârea C.G.M.B. nr. 50 din 24 februarie 2009 și M. Of. nr. 143 din 09 martie 2009 în care a fost publicată O.U.G.

nr. 12/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", cuprinzând în anexă Lista imobilelor supuse exproprierii pentru cauză de utilitate publică din a căror examinare reiese că imobilul în litigiu, situat în Calea P. colț cu str. O., sector 1, nu face parte dintre imobilele rămase de expropriat în vederea continuării și finalizării lucrării de interes public local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab". Prin Decizia de desființare intermediară nr. 730/A din 03 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de apel a calificat acțiunea reclamanților ca fiind o acțiune în pretenții pentru imposibilitatea obiectivă de predare a unui bun imobil determinat prin dispozitivul Sentinței civile nr. 176 din 04 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Curtea de Apel București a reținut că, reclamantele se află în faza de executare a unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile prin care s-a dispus, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, obligarea entității învestite cu soluționarea notificării, respectiv Primăria Municipiului București, la restituirea în natură a imobilului în litigiu, compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcția existentă pe terenul respectiv.

Curtea a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece Dispoziția nr. 9285/2007 a Primăriei Municipiului București nu a fost emisă în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001, ci reprezintă un act administrativ prin care s-a pus în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât, după rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, urmată de punerea în executare a acesteia prin emiterea Dispoziției nr. 9285/2007, procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat. Prin acțiunea formulată, autorul reclamantelor a arătat că se consideră îndrituit să beneficieze de o despăgubire în bani pentru faptul că s-a ajuns la imposibilitatea obiectivă de a i se restitui în natură imobilul.

Prin Decizia civilă nr. 730/A din 03 decembrie 2010 instanța de apel a constatat că obstacolele în punerea în executare a unei hotărâri judecătorești - prin care s-a soluționat în mod irevocabil notificarea reclamantului - nu pot fi analizate de instanță prin acțiunea de față, Curtea reținând însă ca prin respingerea acțiunii se încalcă dreptul reclamanților la executarea hotărârii judecătorești, componentă a dreptului de acces la justiție garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce privește dreptul reclamantelor la executarea Sentinței civile nr. 176/2006 a Tribunalului București, Curtea a reținut că, instanța europeană de contencios a drepturilor omului analizează dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii din perspectiva art. 1, alin. (1) teza I din Protocolul nr. 1 care consacră principiul general al respectării proprietății.

Totodată, Curtea Europeană analizează - în justificarea unei eventuale ingerințe asupra proprietății - dacă ingerința ce constă în neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și dacă respectă un just raport de proporționalitate între interesele private ale reclamantului și cel de interes general. În cauza de față, Curtea de Apel a constatat că ingerința în dreptul de proprietate al reclamantelor, recunoscut prin Sentința civilă nr. 176/2005 rămasă definitivă și irevocabilă, este similară unei privări de proprietate în condițiile în care prerogativele dreptului lor de proprietate au fost suprimate, întrucât imobilul în litigiu a fost declarat de utilitate publică de interes local pentru realizarea lucrării "Pasaj denivelat superior Basarab" prin Hotărârea C.G.M.B.

nr. 160/2006, imobilul fiind ulterior intabulat în proprietatea Municipiului București, în calitate de expropriator. Prin urmare, Curtea de Apel asimilează situația din speță unei exproprieri de facto, raționament bazat pe jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la care face trimitere.

Din expunerea situației de fapt, în baza coroborării probelor administrate în cauză, Curtea a reținut că reclamantele sunt titularele unui bun actual în accepțiunea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, recunoscut prin Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care s-a dispus restituirea în natură, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în proprietatea autorului reclamantelor, imobilul compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcțiile existente pe teren, situat în Calea P. colț cu str. O., sector 1. Sub aspectul ingerinței în dreptul de proprietate al reclamantelor instanța de apel a reținut că ingerința a constat în dispoziția autorității luată la data de 6 iulie 2006 constând în declararea utilității publice de interes local a imobilului reclamanților și intabularea dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea Municipiului București.

Astfel, se reține că în baza Hotărârii C.G.M.B. nr. 160 din 06 iulie 2006 terenul a fost expropriat, însă nu pe numele autorului reclamantelor, ci ca teren proprietatea Municipiului București, iar construcțiile existente pe acest teren au fost demolate. Prin urmare, Curtea constată că prin luarea acestei măsuri, reclamantele au fost lipsite de prerogativele dreptului lor de proprietate, fiind private de dreptul de proprietate recunoscut prin Sentința civilă nr. 176/2006 a Tribunalului București. Cu privire la justificarea ingerinței în dreptul de proprietate al reclamantelor, Curtea reține din situația de fapt analizată că reclamantul este cel care a promovat o acțiune în justiție prin care a pretins despăgubiri în baza Legii nr. 33/1994, iar instanța de judecată a constatat că nu este aplicabil acest act normativ, întrucât exproprierea nu a fost pornită.

În condițiile în care pe cale jurisdicțională s-a stabilit că măsura litigioasă nu este prevăzută de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar procedura Legii nr. 10/2001 a fost epuizată la momentul rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 176/2006 a Tribunalului București, urmată de punerea în executare formală prin Dispoziția nr. 9285 din 13 decembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului București, instanța de apel a constatat că măsura dispusă prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006 asupra imobilului proprietatea reclamantelor nu are o bază legală în dreptul intern.

Pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamante, instanța de apel a obligat pârâții la plata valorii de piață a imobilului stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert S.F., respectiv la suma de 2.062.205 RON, ca urmare a imposibilității obiective de executare silită a Sentinței civile nr. 176/2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții Consiliul General al Municipiului București, Primarul General al municipiului București, Municipiul București prin primarul general, prin Directorul Executiv al Direcției Juridice, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului General a Municipiului București, în raport cu dispozițiile înscrise în art. 18 alin. (1) din Lega nr. 215/2001 care stipulează că "unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele", acestea fiind, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 persoane juridice de drept public, cu patrimoniu și capacitate juridică deplină, fiind reprezentate în instanță de reprezentantul legal, respectiv de primar. S-a susținut astfel că nu Primarul are calitate procesuală pasivă, aceasta aparținând Municipiului București, ca unitate administrativ-teritorială, drept pentru care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale de folosință a C.G.M.B. cu privire la cererea privind obligarea acestui pârât la plata sumei de 2.062.205 RON. În susținerea excepției s-a argumentat că municipiul București, ca unitate deliberativă nu este o persoană juridică de drept civil, întrucât nu are patrimoniu propriu conform art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, ci una de drept administrativ, neavând capacitate de folosință și nici buget propriu de venituri și cheltuieli, astfel încât nu se poate institui în sarcina C.G.M.B. o obligație de plată a despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Recurenții au invocat și excepția dreptului material la acțiune față de Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005, atâta timp cât acțiunea a fost introdusă la data de 17 septembrie 2009, apreciind că este introdusă după expirarea termenului general de prescripție de 3 ani, instituit de Decretul nr. 167/1958. Pe fondul cauzei, recurenții au invocat și dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care prerogativa stabilirii întinderii și a cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. S-a invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat, în urma admiterii recursului formulat în interesul legii asupra inadmisibilității acțiunilor îndreptate împotriva statului în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Au justificat recurenții că, în contextul acestei legi, instanța nu mai poate stabili cuantumul și întinderea despăgubirilor ce fac obiectul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, considerente pentru care au solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Intimatele-reclamante S.M., B.C. și Ș.M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

Intimatele au invocat excepția lipsei calității directorului executiv al Direcției Juridice din cadrul Primăriei municipiului București de a exercita calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 815/A din 21 octombrie 2011. Sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a Primarului General al Municipiului București, intimatele au solicitat respingerea excepției întrucât dispozițiile Legii nr. 10/2001 conferă atribuții specifice primarului, acesta fiind și cel care a emis dispoziția de restituire în natură a imobilului în litigiu. Intimații au solicitat totodată și respingerea excepției lipsei capacității de folosință a C.G.M.B., întrucât deține calitatea de autoritate publică care are prerogativa soluționării legale a demersurilor administrative și judiciare.

S-a arătat că acțiunea trebuie formulată și în contradictoriu cu pârâtul C.G.M.B., întrucât reprezintă entitatea implicată direct în nerespectarea dispozițiilor Sentinței civile nr. 176/2005 și a dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 9285/2007. Sub aspectul motivului de recurs ce vizează Titlul VII din Legea nr. 247/2005 intimatele au solicitat respingerea criticii formulate în contextul în care obiectul acțiunii promovate este cel al imposibilității punerii în executare a Hotărârii judecătorești nr. 176/2005 și nu a "achitării valorii bunului, în cazul imposibilității predării acestuia", ipoteză în care dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu sunt aplicabile. Au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

Preliminar, Înalta Curte reține legala sa învestire prin cererea de recurs, întrucât Dispoziția nr. 1808/2008 a Primarului General al Municipiului București constituie un act de drept public care beneficiază de prezumția de legalitate în măsura în care nu este atacat potrivit prevederilor legale instituite prin normele speciale în materie, primarul având prerogativa conferită de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 de a împuternici o persoană de specialitate juridică din cadrul aparatului propriu de a reprezenta în justiție interesele autorității publice locale, drept pentru care excepția invocată în apărare de intimate va fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale de drept material și procesual incidente în cauză, Înalta Curte urmează a constata caracterul fondat al recursului, având în vedere următoarele considerente: Prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 9285 din 13 decembrie 2007, în conformitate cu Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a restituit în natură către numitul S.G. imobilul situat în București, Calea P., colț cu str. O., sector 1. Ulterior, prin Hotărârea nr. 160/2006 a Consiliului General al Municipiului București a fost declarată de utilitate publică zona cuprinsă între B-dul N. - Șos.

O. - intersecția Calea R. - Calea G. - Șos. G. Din Procesul-verbal nr. 16/730/2006 întocmit de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", rezultă că imobilul supus exproprierii situat în Calea P., figurează ca teren proprietatea municipiului București.

Prin Decizia civilă nr. 730/A din 3 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de apel a calificat acțiunea formulată de autorul reclamanților în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, ca fiind o acțiune în pretenții pentru imposibilitate obiectivă de predare a unui bun precis determinat în dispozitivul Sentinței civile nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București, instanța de apel reținând că, în speță, nu ar fi incidente dispozițiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că Dispoziția nr. 9285/2007 a Primarului General al Municipiului București ar fi fost emisă ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Astfel, raportat la calificarea juridică dată acțiunii prin Decizia civilă nr. 730/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, în privința căreia nu s-a exercitat recurs, se constată că instanța de prim control judiciar nu a lămurit sub toate aspectele cadrul procesul din perspectiva examinării legitimității procesuale pasive a celor obligați în raportul juridic de drept material dedus judecății, context în raport cu care instanța ar fi avut obligația verificării admisibilității acțiunii raportat la existența unui "bun" în patrimoniul reclamanților derivat atât din Sentința civilă nr. 176/2005 a Tribunalului București și a Dispoziției nr. 9285/2007 a Primarului General al Municipiului București, cât și a măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 160/2006 a C.G.M.B.

emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în privința imobilelor supuse exproprierii. Instanța de recurs reține că deși reclamantul - fiind cel care declanșează procedura jurisdicțională - are sarcina de a demonstra legitimitatea procesuală activă și pasivă, în același timp și instanța de judecată are obligația de a verifica, din oficiu, cadrul procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces, Or, instanța de apel, încălcând obligația înscrisă în art. 129 C. proc. civ. nu a procedat la verificarea și stabilirea - funcție de calificarea juridică dată acțiunii - calitatea procesuală pasivă a pârâților, respectiv a debitorilor obligației raportului juridic de drept material dedus judecății, respectiv dacă, în concret, între reclamanții și pârâții chemați în judecată există sau nu un raport juridic determinat din care să rezulte pretinsa obligație de despăgubire.

Cum situația de fapt a pricinii și cadrul procesual nu este lămurit sub toate aspectele și întrucât atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția admisibilității acțiunii constituie excepții de fond, de ordine publică, ce pot fi invocate oricând în cursul judecății, având o strânsă legătură cu exercitarea dreptului la acțiune, Înalta Curte va constata că nu sunt conturate toate elementele necesare pentru ca instanța de recurs să procedeze la exercitarea controlului legalității deciziei atacate, respectiv la verificarea aplicării și interpretării corecte a legii în scopul de a statua asupra fondului pricinii, context în care se constată incidența prevederilor art. 314 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 314 C. proc. civ., anterior menționat, se va admite recursul declarat de pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primarul General al Municipiului București și se va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a proceda în sensul verificărilor indicate. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și aspectele de drept statuate prin Decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și dispozițiile consacrate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a directorului executiv al Direcției Juridice din cadrul Primăriei municipiului București invocată de intimatele S.M., B.C. și Ș.M. Admite recursul declarat de pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primarul General al Municipiului București împotriva Deciziei nr. 815A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea fondului la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN