ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6302/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6302/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea inițială înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, sub nr. 36423/3/2009 din data de 17 septembrie

2009, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al

Municipiului București și Primarul General al Municipiului București solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să stabilească, în condițiile

Legii nr. 10/2001, că are calitatea de persoana îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 793,77 mp

situat în București, Calea P., colț cu str. O., sector 1 și construcția

demolată, învestind autoritatea competentă în condițiile legii speciale să-i

acorde efectiv echivalentul bănesc stabilit ca măsură reparatorie. În

subsidiar, reclamantul a solicitat să i se stabilească dreptul de a beneficia de

măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul litigios și de a

înainta autorității competente, potrivit legii speciale, propunerea de acordare

a despăgubirilor bănești cuvenite. A solicitat, totodată, obligarea

autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a notificării depusă de defuncta sa

soție S.M.A., în condițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, a

continuat în calitate de unic moștenitor demersurile acesteia prin care a

solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a

imobilului situat în Calea P.

A arătat reclamantul

că prin Dispoziția nr. 1707/2003 emisă de Primarul General i s-a respins

cererea de acordare a măsurilor reparatorii, dispoziție ce a fost contestată la

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, care, prin Sentința civilă nr. 176

din 4 martie 2005 a anulat dispoziția și a obligat Primarul General al

Municipiului București să emită o nouă dispoziție în sensul acordării măsurilor

reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat în Calea P.

Ca urmare, a fost

emisă Dispoziția nr. 9285/2007 de Primarul General al Municipiului București

prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului - teren și construcție,

situat în București, Calea P., sector 1. Ulterior, prin adresa din 25 ianuarie

2008 emisă de C.G.M.B. - A.F.I. s-a comunicat reclamantului că nu se poate

aduce la îndeplinire dispozițiile Sentinței civile nr. 176/2005 și nici

măsurile stabilite de Primarul general prin Dispoziția nr. 9285/2007 întrucât

terenul este afectat destinației "Pasaj denivelat superior Basarab",

iar construcția a fost demolată de antreprenorul general.

A arătat reclamantul

că, în acest context, a acționat în judecată Primăria municipiului București și

Primarul General al municipiului București solicitând despăgubiri pentru

exproprierea imobilului, pentru utilitate publică, demers judiciar ce i-a fost

respins prin Sentința civilă nr. 316 din 9 martie 2009 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă. S-a susținut că, deși este beneficiarul

Sentinței civile nr. 176/2005, obligația impusă nu poate fi executată și unica

modalitate de acordare a măsurilor reparatorii este aceea a echivalentului

bănesc.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 6

și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe parcursul

soluționării litigiului, reclamantul S.G. a decedat, fiind introduși în proces,

în calitate de moștenitori S.M., B.C., C.A. și Ș.M.

Prin Sentința civilă

nr. 569 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În pronunțarea

soluției, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 176/2005

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, definitivă și

irevocabilă prin Decizia nr. 20/2006 pronunțată de Curtea de Apel București ,

secția a IV-a civilă, a fost anulată Dispoziția nr. 1707/2003 emisă de Primarul

General al Municipiului București, acesta fiind obligat să emită o nouă

dispoziție de restituire în natură a imobilului din București, Calea P., sector

1 compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcție, cu excepția a două

apartamente înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005.

În executarea acestei

hotărâri judecătorești, Primarul a emis Dispoziția nr. 9285/2007, dispunând

restituirea în natură a imobilului. S-a reținut de către tribunal că

intervenirea unor obstacole în punerea în executare a restituirii în natură nu

este determinată de vreunul din cazurile în care Legea nr. 10/2001 interzice

restituirea în natură, ci de împrejurarea că imobilul a fost demolat și afectat

de obiectivul de interes local "Pasaj Denivelat Superior Basarab".

Pe de altă parte, s-a

reținut de către prima instanță că prin Sentința civilă nr. 316/2009,

Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de acordare de

despăgubiri, pe motiv că nu s-a dispus exproprierea, ceea ce nu împiedică însă

partea să apeleze la alte demersuri judiciare.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamanții pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia civilă

nr. 730A din 03 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de apel București, secția a

IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanții S.M., B.C., C.A. și

Ș.M., dispunându-se anularea în tot a Sentinței civile nr. 569 din 21 aprilie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și reținerea

cauzei pentru evocare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 25

februarie 2011 cu citarea părților.

În pronunțarea

soluției, instanța de apel a reținut prioritar motivul de nulitate a sentinței

atacate, invocat prin motivele de apel, referitor la împrejurarea că instanța

de fond nu a pus în discuția părților calificarea juridică a acțiunii, sub aspectul

respectării dispozițiilor înscrise în art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

coroborat cu art. 84 C. proc. civ. Or, încălcarea principiului rolului activ al

judecătorului, a produs apelanților-reclamanți o vătămare procesuală constând

în încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, drept pentru care instanța de apel a anulat în tot

procedura urmată și a reținut pricina spre rejudecare în fond.

Prin Decizia civilă

nr. 815/A din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă - urmare a evocării fondului pricinii - a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantele S.M., B.C.A. și Ș.M., în contradictoriu cu pârâții

Consiliul General al municipiului București și Primarul General al municipiului

București.

Pârâții au fost

obligați să plătească reclamantelor S.M., B.C., C.A. și Ș.M. suma de 2.062.205

RON, reprezentând contravaloarea imobilului a cărui restituire în natură s-a

dispus prin Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, respectiv "teren

în suprafață de 793,77 mp și construcțiile existente" situat în București,

Calea P., colț cu str. O., sector 1, ca urmare a imposibilității obiective de executare

silită a respectivei hotărâri. S-a dispus omologarea raportului de expertiză

întocmit de expert S.F.

În pronunțarea

soluției, instanța de apel a reținut că prin dispoziția prin Dispoziția nr.

1707 din 05 noiembrie 2003 a Primăriei Municipiului București s-a respins

notificarea formulată de S.M.A. privind imobilul situat în Calea P. colț cu

Șos. B., sector 6. În urma contestației formulată, dispoziția a fost anulată

prin Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 pronunțată de Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 20 din 27 ianuarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și

irevocabilă prin nerecurare, instanța dispunând obligarea Primăriei

Municipiului București, prin Primarul General, să emită o nouă dispoziție de

restituire în natura a imobilului situat în București, Calea P., sector 1

compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcție, cu excepția a doua

apartamente înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005.

La data de 06 iulie

2006 Consiliul General al Municipiului București a emis Hotărârea nr. 160 prin

care a declarat de utilitate publică locală zona cuprinsă între bd. N. - Șos.

O. - Intersecția Calea R. - Calea G. - Șos. G., întemeiată pe dispozițiile art.

10 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică. Din Tabelul cu proprietățile afectate de expropriere întocmit de

Comisia de cercetare prealabilă constituită în baza Dispoziției Primarului

General nr. 730 din 01 mai 2006, reiese că imobilul situat în Calea P.

figurează la poz. 63 printre imobilele supuse exproprierii.

Totodată, din

procesul-verbal din 08 iunie 2006 întocmit de Comisia pentru efectuarea

cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice de interes local

"Pasaj rutier denivelat, superior - Basarab - Sector 1 - 6" rezultă

că imobilul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură prin Sentința

civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, figurează la poz. 19 printre imobilele supuse exproprierii.

În executarea

hotărârii judecătorești de restituire în natură a imobilului compus din teren

în suprafață de 793,77 mp și construcțiile existente, respectiv a Sentinței

civile nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

Primăria Municipiului București a emis Dispoziția nr. 9285 din 13 decembrie

2007 prin care a fost revocată Dispoziția nr. 1707/2003 și s-a dispus

restituirea în natura a imobilului situat în București Calea P., sector 1 colț

cu str. O., sector 1, compus din teren în suprafață de 793,77 mp și

construcție, cu excepția apartamentelor înstrăinate în condițiile Legii nr.

112/2005.

De asemenea, prin

Dispoziția nr. 9286 din 13 decembrie 2007 Primăria Municipiului București a

respins notificarea privind restituirea în natură a apartamentelor notificate

de S.M., decedată, prin moștenitor S.G., vândute în baza Legii nr. 112/1995,

pentru acestea propunându-se autorului reclamantelor măsuri reparatorii în

echivalent.

Potrivit adresei din

22 ianuarie 2008 emisă de SC C.C.A. SRL, înregistrată la Primăria Municipiului

București sub nr. 1713 din 22 ianuarie 2008, pentru apartamentele vândute de

Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 situate în Calea P. colț cu str. O. au

fost încheiate acte translative de proprietate și au fost acordate despăgubiri

în baza Legii nr. 33/1994.

În schimb, pentru

imobilul restituit în natură în proprietatea autorului reclamantelor prin

Sentința civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului București, secția a

IV-a civilă, autoritățile cu atribuții în aplicarea Legii nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică au stabilit faptul că nu pot fi

acordate despăgubiri autorului reclamantelor, cu motivarea că terenul în

litigiu se afla la data declarării utilității publice, respectiv 06 iulie 2006,

în proprietatea Municipiului București, iar construcția a fost demolată de

către antreprenorul general al obiectivului de interes local "Pasaj

denivelat superior Basarab", în baza Hotărârii nr. 160 din 06 iulie 2006 a

Consiliul General al Municipiului București. Acțiunea formulată de autorul

reclamantelor în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și C.G.M.B.,

prin care acesta a solicitat obligarea pârâților la plata unei juste

despăgubiri pentru exproprierea proprietății sale a fost respinsă ca

inadmisibilă de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă

nr. 316 din 09 martie 2009 pe considerentul că prin Hotărârea C.G.M.B. nr.

160/2006 s-a dispus numai asupra utilității publice a lucrării de interes local

"Pasaj denivelat superior Basarab", nu și asupra exproprierii

propriu-zise a imobilului situat în Calea P. colț cu str. O., sector 1. Prin

urmare, instanța a reținut că cererea de stabilire a despăgubirilor este

inadmisibilă, deoarece nu s-a dispus exproprierea imobilului.

În faza de apel

apelantele-reclamante au depus la dosar Raportul de specialitate privind

înaintarea către Guvernul României a solicitării de emitere a unei hotărâri de

guvern referitoare la procedura de expropriere pentru imobilele rămase de

expropriat în vederea continuării și finalizării lucrării de interes public

local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab", expunerea de motive

întocmită de Primăria Municipiului București, Hotărârea C.G.M.B. nr. 50 din 24

februarie 2009 și M. Of. nr. 143 din 09 martie 2009 în care a fost publicată

O.U.G. nr. 12/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză

de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul

lucrării de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab",

cuprinzând în anexă Lista imobilelor supuse exproprierii pentru cauză de

utilitate publică din a căror examinare reiese că imobilul în litigiu, situat

în Calea P. colț cu str. O., sector 1, nu face parte dintre imobilele rămase de

expropriat în vederea continuării și finalizării lucrării de interes public

local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab".

Prin Decizia de

desființare intermediară nr. 730/A din 03 decembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța de apel a calificat acțiunea

reclamanților ca fiind o acțiune în pretenții pentru imposibilitatea obiectivă

de predare a unui bun imobil determinat prin dispozitivul Sentinței civile nr.

176 din 04 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă. Curtea de Apel București a reținut că, reclamantele se află în faza de

executare a unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile prin

care s-a dispus, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, obligarea

entității învestite cu soluționarea notificării, respectiv Primăria

Municipiului București, la restituirea în natură a imobilului în litigiu,

compus din teren în suprafață de 793,77 mp și construcția existentă pe terenul

respectiv.

Curtea a apreciat că

în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, deoarece Dispoziția nr. 9285/2007 a Primăriei Municipiului București

nu a fost emisă în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001, ci reprezintă un act

administrativ prin care s-a pus în executare o hotărâre judecătorească

irevocabilă, astfel încât, după rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr.

176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, urmată de

punerea în executare a acesteia prin emiterea Dispoziției nr. 9285/2007,

procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat.

Prin acțiunea

formulată, autorul reclamantelor a arătat că se consideră îndrituit să

beneficieze de o despăgubire în bani pentru faptul că s-a ajuns la

imposibilitatea obiectivă de a i se restitui în natură imobilul. Prin Decizia

civilă nr. 730/A din 03 decembrie 2010 instanța de apel a constatat că

obstacolele în punerea în executare a unei hotărâri judecătorești - prin care

s-a soluționat în mod irevocabil notificarea reclamantului - nu pot fi analizate

de instanță prin acțiunea de față, Curtea reținând însă ca prin respingerea

acțiunii se încalcă dreptul reclamanților la executarea hotărârii

judecătorești, componentă a dreptului de acces la justiție garantat de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește

dreptul reclamantelor la executarea Sentinței civile nr. 176/2006 a

Tribunalului București, Curtea a reținut că, instanța europeană de contencios a

drepturilor omului analizează dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești

definitive și executorii din perspectiva art. 1, alin. (1) teza I din

Protocolul nr. 1 care consacră principiul general al respectării proprietății.

Totodată, Curtea Europeană analizează - în justificarea unei eventuale

ingerințe asupra proprietății - dacă ingerința ce constă în neexecutarea unei

hotărâri judecătorești definitive și executorii este prevăzută de lege,

urmărește un scop legitim și dacă respectă un just raport de proporționalitate

între interesele private ale reclamantului și cel de interes general.

În cauza de față,

Curtea de Apel a constatat că ingerința în dreptul de proprietate al

reclamantelor, recunoscut prin Sentința civilă nr. 176/2005 rămasă definitivă

și irevocabilă, este similară unei privări de proprietate în condițiile în care

prerogativele dreptului lor de proprietate au fost suprimate, întrucât imobilul

în litigiu a fost declarat de utilitate publică de interes local pentru

realizarea lucrării "Pasaj denivelat superior Basarab" prin Hotărârea

C.G.M.B. nr. 160/2006, imobilul fiind ulterior intabulat în proprietatea

Municipiului București, în calitate de expropriator. Prin urmare, Curtea de

Apel asimilează situația din speță unei exproprieri de facto, raționament bazat

pe jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului la care face trimitere.

Din expunerea

situației de fapt, în baza coroborării probelor administrate în cauză, Curtea a

reținut că reclamantele sunt titularele unui bun actual în accepțiunea art. 1

din Protocolul adițional nr. 1, recunoscut prin Sentința civilă nr. 176 din 04

martie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care s-a

dispus restituirea în natură, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001,

în proprietatea autorului reclamantelor, imobilul compus din teren în suprafață

de 793,77 mp și construcțiile existente pe teren, situat în Calea P. colț cu

str. O., sector 1.

Sub aspectul

ingerinței în dreptul de proprietate al reclamantelor instanța de apel a

reținut că ingerința a constat în dispoziția autorității luată la data de 6

iulie 2006 constând în declararea utilității publice de interes local a

imobilului reclamanților și intabularea dreptului de proprietate asupra

acestuia în favoarea Municipiului București.

Astfel, se reține că

în baza Hotărârii C.G.M.B. nr. 160 din 06 iulie 2006 terenul a fost expropriat,

însă nu pe numele autorului reclamantelor, ci ca teren proprietatea

Municipiului București, iar construcțiile existente pe acest teren au fost

demolate. Prin urmare, Curtea constată că prin luarea acestei măsuri,

reclamantele au fost lipsite de prerogativele dreptului lor de proprietate,

fiind private de dreptul de proprietate recunoscut prin Sentința civilă nr.

176/2006 a Tribunalului București.

Cu privire la

justificarea ingerinței în dreptul de proprietate al reclamantelor, Curtea

reține din situația de fapt analizată că reclamantul este cel care a promovat o

acțiune în justiție prin care a pretins despăgubiri în baza Legii nr. 33/1994,

iar instanța de judecată a constatat că nu este aplicabil acest act normativ,

întrucât exproprierea nu a fost pornită. În condițiile în care pe cale

jurisdicțională s-a stabilit că măsura litigioasă nu este prevăzută de Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar

procedura Legii nr. 10/2001 a fost epuizată la momentul rămânerii definitive a

Sentinței civile nr. 176/2006 a Tribunalului București, urmată de punerea în

executare formală prin Dispoziția nr. 9285 din 13 decembrie 2007 emisă de Primăria

Municipiului București, instanța de apel a constatat că măsura dispusă prin

Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006 asupra imobilului proprietatea reclamantelor nu

are o bază legală în dreptul intern.

Pentru acoperirea

integrală a prejudiciului suferit de reclamante, instanța de apel a obligat

pârâții la plata valorii de piață a imobilului stabilită prin raportul de

expertiză tehnică întocmit de expert S.F., respectiv la suma de 2.062.205 RON,

ca urmare a imposibilității obiective de executare silită a Sentinței civile

nr. 176/2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs pârâții Consiliul General al Municipiului București,

Primarul General al municipiului București, Municipiul București prin primarul

general, prin Directorul Executiv al Direcției Juridice, criticând hotărârea

atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocându-se excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primarului General a Municipiului București, în raport cu

dispozițiile înscrise în art. 18 alin. (1) din Lega nr. 215/2001 care

stipulează că "unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele

și județele", acestea fiind, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001

persoane juridice de drept public, cu patrimoniu și capacitate juridică

deplină, fiind reprezentate în instanță de reprezentantul legal, respectiv de

primar.

S-a susținut astfel

că nu Primarul are calitate procesuală pasivă, aceasta aparținând Municipiului

București, ca unitate administrativ-teritorială, drept pentru care a solicitat

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale de

folosință a C.G.M.B. cu privire la cererea privind obligarea acestui pârât la

plata sumei de 2.062.205 RON. În susținerea excepției s-a argumentat că

municipiul București, ca unitate deliberativă nu este o persoană juridică de

drept civil, întrucât nu are patrimoniu propriu conform art. 26 lit. e) din

Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, ci una de

drept administrativ, neavând capacitate de folosință și nici buget propriu de

venituri și cheltuieli, astfel încât nu se poate institui în sarcina C.G.M.B. o

obligație de plată a despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Recurenții au invocat

și excepția dreptului material la acțiune față de Sentința civilă nr. 176 din 4

martie 2005, atâta timp cât acțiunea a fost introdusă la data de 17 septembrie

2009, apreciind că este introdusă după expirarea termenului general de

prescripție de 3 ani, instituit de Decretul nr. 167/1958.

Pe fondul cauzei,

recurenții au invocat și dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în

conformitate cu care prerogativa stabilirii întinderii și a cuantumului

despăgubirilor revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. S-a

invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a

statuat, în urma admiterii recursului formulat în interesul legii asupra

inadmisibilității acțiunilor îndreptate împotriva statului în acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv imposibil de restituit în

natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Au justificat

recurenții că, în contextul acestei legi, instanța nu mai poate stabili

cuantumul și întinderea despăgubirilor ce fac obiectul Titlului VII al Legii

nr. 247/2005, considerente pentru care au solicitat admiterea recursului,

schimbarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată.

Intimatele-reclamante

S.M., B.C. și Ș.M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

și menținerea deciziei atacate. Intimatele au invocat excepția lipsei calității

directorului executiv al Direcției Juridice din cadrul Primăriei municipiului

București de a exercita calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile

nr. 815/A din 21 octombrie 2011.

Sub aspectul lipsei

calității procesuale pasive a Primarului General al Municipiului București,

intimatele au solicitat respingerea excepției întrucât dispozițiile Legii nr.

10/2001 conferă atribuții specifice primarului, acesta fiind și cel care a emis

dispoziția de restituire în natură a imobilului în litigiu.

Intimații au

solicitat totodată și respingerea excepției lipsei capacității de folosință a

C.G.M.B., întrucât deține calitatea de autoritate publică care are prerogativa

soluționării legale a demersurilor administrative și judiciare. S-a arătat că

acțiunea trebuie formulată și în contradictoriu cu pârâtul C.G.M.B., întrucât

reprezintă entitatea implicată direct în nerespectarea dispozițiilor Sentinței

civile nr. 176/2005 și a dispoziției Primarului General al Municipiului

București nr. 9285/2007.

Sub aspectul

motivului de recurs ce vizează Titlul VII din Legea nr. 247/2005 intimatele au

solicitat respingerea criticii formulate în contextul în care obiectul acțiunii

promovate este cel al imposibilității punerii în executare a Hotărârii

judecătorești nr. 176/2005 și nu a "achitării valorii bunului, în cazul

imposibilității predării acestuia", ipoteză în care dispozițiile Legii nr.

247/2005 nu sunt aplicabile.

Au solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei atacate.

Preliminar, Înalta

Curte reține legala sa învestire prin cererea de recurs, întrucât Dispoziția

nr. 1808/2008 a Primarului General al Municipiului București constituie un act

de drept public care beneficiază de prezumția de legalitate în măsura în care

nu este atacat potrivit prevederilor legale instituite prin normele speciale în

materie, primarul având prerogativa conferită de dispozițiile art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 215/2001 de a împuternici o persoană de specialitate juridică din

cadrul aparatului propriu de a reprezenta în justiție interesele autorității

publice locale, drept pentru care excepția invocată în apărare de intimate va

fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile

legale de drept material și procesual incidente în cauză, Înalta Curte urmează

a constata caracterul fondat al recursului, având în vedere următoarele

considerente:

Prin Dispoziția

Primarului General al Municipiului București nr. 9285 din 13 decembrie 2007, în

conformitate cu Sentința civilă nr. 176 din 4 martie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a restituit în natură către

numitul S.G. imobilul situat în București, Calea P., colț cu str. O., sector 1.

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 160/2006 a Consiliului General al Municipiului București a fost

declarată de utilitate publică zona cuprinsă între B-dul N. - Șos. O. -

intersecția Calea R. - Calea G. - Șos. G. Din Procesul-verbal nr. 16/730/2006

întocmit de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea

declarării utilității publice de interes local "Pasaj denivelat superior

Basarab", rezultă că imobilul supus exproprierii situat în Calea P.,

figurează ca teren proprietatea municipiului București.

Prin Decizia civilă

nr. 730/A din 3 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, instanța de apel a calificat acțiunea formulată de autorul

reclamanților în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București

și Consiliul General al Municipiului București, ca fiind o acțiune în pretenții

pentru imposibilitate obiectivă de predare a unui bun precis determinat în

dispozitivul Sentinței civile nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului București,

instanța de apel reținând că, în speță, nu ar fi incidente dispozițiile

înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că Dispoziția nr.

9285/2007 a Primarului General al Municipiului București ar fi fost emisă ca

efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Astfel, raportat la

calificarea juridică dată acțiunii prin Decizia civilă nr. 730/A/2010

pronunțată de Curtea de Apel București, în privința căreia nu s-a exercitat

recurs, se constată că instanța de prim control judiciar nu a lămurit sub toate

aspectele cadrul procesul din perspectiva examinării legitimității procesuale

pasive a celor obligați în raportul juridic de drept material dedus judecății,

context în raport cu care instanța ar fi avut obligația verificării

admisibilității acțiunii raportat la existența unui "bun" în

patrimoniul reclamanților derivat atât din Sentința civilă nr. 176/2005 a

Tribunalului București și a Dispoziției nr. 9285/2007 a Primarului General al

Municipiului București, cât și a măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 160/2006

a C.G.M.B. emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în privința

imobilelor supuse exproprierii.

Instanța de recurs

reține că deși reclamantul - fiind cel care declanșează procedura

jurisdicțională - are sarcina de a demonstra legitimitatea procesuală activă și

pasivă, în același timp și instanța de judecată are obligația de a verifica,

din oficiu, cadrul procesual subiectiv determinat de prezența părților în

proces, Or, instanța de apel, încălcând obligația înscrisă în art. 129 C. proc.

civ. nu a procedat la verificarea și stabilirea - funcție de calificarea

juridică dată acțiunii - calitatea procesuală pasivă a pârâților, respectiv a

debitorilor obligației raportului juridic de drept material dedus judecății,

respectiv dacă, în concret, între reclamanții și pârâții chemați în judecată

există sau nu un raport juridic determinat din care să rezulte pretinsa

obligație de despăgubire.

Cum situația de fapt

a pricinii și cadrul procesual nu este lămurit sub toate aspectele și întrucât

atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția

admisibilității acțiunii constituie excepții de fond, de ordine publică, ce pot

fi invocate oricând în cursul judecății, având o strânsă legătură cu

exercitarea dreptului la acțiune, Înalta Curte va constata că nu sunt conturate

toate elementele necesare pentru ca instanța de recurs să procedeze la

exercitarea controlului legalității deciziei atacate, respectiv la verificarea

aplicării și interpretării corecte a legii în scopul de a statua asupra

fondului pricinii, context în care se constată incidența prevederilor art. 314

C. proc. civ.

În consecință, în

temeiul dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art.

304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 314 C. proc. civ., anterior

menționat, se va admite recursul declarat de pârâții Consiliul General al

Municipiului București și Primarul General al Municipiului București și se va

casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru a proceda în sensul verificărilor indicate.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și aspectele de drept statuate

prin Decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

precum și dispozițiile consacrate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei calității de reprezentant a directorului executiv al Direcției Juridice

din cadrul Primăriei municipiului București invocată de intimatele S.M., B.C.

și Ș.M.

Admite recursul

declarat de pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primarul

General al Municipiului București împotriva Deciziei nr. 815A din 21 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea fondului la Curtea de Apel

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN