ÎCCJ, decizie (scj.ro #83219)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83219) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul la informare al
acționarilor cu privire la gestiunea societății
Criterii de determinare a sintagmei „operațiuni din gestiunea
societății” în interpretarea art.136 alin.1 din Legea 31/1990
modificată
În mod normal, în strictă conformitate cu textul art.136 alin.1,
și în majoritatea cazurilor, determinarea operațiunilor care ar
trebui analizate de către expert sau experți se face prin indicarea
domeniului expertizei respectiv a operațiunii sau operațiunilor de
gestiune propriu -zise: gestiunea achizițiilor, gestiunea mijloacelor
fixe, gestiunea vânzărilor și facturării, gestiunea stocurilor
ș.a.
Textul art.136 alin.1 nu exclude
posibilitatea determinării „anumitor operațiuni din gestiunea
societății” și prin indicarea și stabilirea perioadei de
timp în care s-au desfășurat operațiunile de gestiune, perioadă
care trebuie să fie rezonabilă, relativ scurtă, pentru a nu se
ajunge la o critică generală a gestiunii sau la o substituire în
atribuțiile adunării generale a acționarilor.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.702 din 21 februarie 2008)
Prin
sentința nr.21 din 15 ianuarie 2007 Tribunalul comercial Mureș a
dispus admiterea în parte a acțiunii formulate și precizate de
către reclamanta S.C. M.C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. I.
S.R.L., a obligat pârâta să pună la dispoziția reclamantei în calitate
de acționar documentele pentru a se informa asupra gestiunii
societății în condițiile art.178 din Legea nr.31/1990
republicată.
De asemenea, a desemnat pe expertul
H.A.M. ca, în baza art.136 din Legea nr.31/1990 republicată, să
facă o analiză privind gestionarea societății pârâte pentru
perioada de după 29 aprilie 2005 până la zi, raportul întocmit urmând
a face obiectul consultărilor.
A luat act și a constatat
renunțarea la judecată a reclamantei la capătul de cerere
formulat privind anularea convocatorului din cotidianul „Cuvântul Liber” din 4
noiembrie 2006 pentru adunarea generală a acționarilor din 30
noiembrie 2006, respectiv suspendarea oricăror forme de dizolvare și
lichidare a societății.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel S.C. I. S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a
hotărârii atacate și respingerea petitului privind desemnarea
expertei H.A.M., precum și suspendarea executării hotărârii
conform art.280 Cod procedură civilă.
În
motivele de apel se arată că apelanta își limitează apelul
doar la capătul de cerere privind petitul 2, respectiv cel în care a
dispus numirea unui expert contabil pentru analiza economică. Apelanta
susține că instanța, contrar dispozițiilor art.136 din
Legea nr.31/1990, nu a arătat ce operațiuni din gestiunea
societății urmează să fie analizate de expert.
Curtea
de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr.20 din 4 aprilie 2007 a respins ca
nefondat apelul pârâtei reținând, în raport cu limitele apelului, că
s-a precizat în acțiune ca analizarea gestiunii să se facă de la
data dobândirii calității de reprezentat legal de către
directorul M.E., că textul art.136 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevede
cine suportă costurile expertizei și că textul art.136 alin.1
din aceiași lege nu interzicea ca instanța să dispună ca
expertul să efectueze o analiză a întregii gestiuni a
societății și ar fi fost absurd ca instanța să enumere
toate operațiunile de gestiune pe care societatea le-a derulat după
29 aprilie 2005, din moment ce a considerat că toate aceste
operațiuni se impun a fi analizate.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, pârâta S.C. I. S.A.
solicitând admiterea recursului său și modificarea în tot a deciziei,
admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței Tribunalului
comercial Mureș în sensul respingerii petitului privind desemnarea unui
expert care să facă o analiză privind gestionarea
societății pârâte pentru perioada 29 aprilie 2005 la zi.
Înalta
Curte constată că recursul este nefondat. Decizia atacată este
dată cu încălcarea dispozițiilor art.136 alin.1 din Legea
nr.31/1990 întrucât interpretarea dată de instanța de apel este în
afara dispozițiilor legale, sintagma „operațiuni de gestiune” având
un înțeles complex și „tocmai de aceea legiuitorul a dispus ca în
cazul efectuării unei analize de către expertul desemnat să se
stabilească care anume dintre operațiunile din gestiune să fie
analizate, altminteri întocmirea raportului nu-și are sensul de vreme ce
toate operațiunile de gestiune dintr-o societate le regăsim în
situațiile financiare”.
Făcând
vorbire
despre
„
anumite
operațiuni
” art.136
alin.1
impune
cerința
specificării
operațiunilor
din
gestiunea
societății
care
urmează
a
fi
supuse
analizei
.
Este
nefondat
și
al
doilea
motiv
de recurs
chiar
dacă
instanța
de
apel
a
reținut
,
în
mod
eronat
,
că
„
textul
art.136 alin.1
din
Legea
nr.31/1990
republicată
,
în
forma de
dinaintea
modificărilor
aduse
prin
Legea
nr.441/2006
prevedea
ca
instanța
să
prevadă
operațiunile
de
gestiune
care
să
fie
analizate
”.
Textul
menționat
nu
a
prevăzut
și
nu
prevede
nici
acum
,
în
mod explicit,
această
obligație
ci
, ea
rezultă
implicit din
redactarea
textului
,
respectiv
acționarul
sau
acționarii
îndreptățiți
„
vor
putea
cere
instanței
să
desemneze
unul
sau
mai
mulți
experți
,
însărcinați
să
analizeze
anumite
operațiuni
din
gestiunea
societății
”.
Trebuie
precizat
de la
început
că
textul
art.136 alin.1 din
Legea
nr.31/1990
impune
cerința
determinării
,
prin
cererea
acționarului
sau
acționarilor
și
apoi
,
prin
hotărâre
, a
acelor
„
anumite
operațiuni
” care
ar
trebui
analizate
de
către
expertul
sau
experții
desemnați
.
Aceasta
întrucât
rolul
expertizei
este
să
releve
eventuale
greșeli
de
gestiune
sau
chiar
fraude
,
încălcări
ale
dispozițiilor
legale
,
presupuse
a
fi
săvârșite
de
administratori
iar
procedura
prevăzută
de
acest
text
este
una
destinată
să
analizeze
informarea
acționarilor
și
să
asigure
un control
eficient
al
gestiunii
,
fără
a
destabiliza
activitatea
organelor
sociale
în
funcție
.
Cererea
de
expertiză
vizează
aspectele
ce
țin
strict de
activitatea
de
gestiune
în
legătură
cu
care
acționarii
au
suspiciuni
și
presupune
interesul
legitim
și
actual al
acționarilor
de a
proteja
societatea
însăși
de
rezultatele
unei
gestiuni
frauduloase
sau
imprudente
,
neglijente
.
În
mod normal,
în
strictă
conformitate
cu
textul
art.136 alin.1,
și
în
majoritatea
cazurilor
,
determinarea
operațiunilor
care
ar
trebui
analizate
de
către
expert
sau
experți
se face
prin
indicarea
domeniului
expertizei
respectiv
a
operațiunii
sau
operațiunilor
de
gestiune
propriu
-
zise
:
gestiunea
achizițiilor
,
gestiunea
mijloacelor
fixe
,
gestiunea
vânzărilor
și
facturării
,
gestiunea
stocurilor
ș.a
.
Textul
art.136 alin.1
nu
exclude
posibilitatea
determinării
„
anumitor
operațiuni
din
gestiunea
societății
”
și
prin
indicarea
și
stabilirea
perioadei
de
timp
în
care s-au
desfășurat
operațiunile
de
gestiune
,
perioadă
care
trebuie
să
fie
rezonabilă
,
relativ
scurtă
,
pentru
a
nu
se
ajunge
la o
critică
generală
a
gestiunii
sau
la o
substituire
în
atribuțiile
adunării
generale
a
acționarilor
.
Având
în
vedere
cele
arătate
și
mai
ales
condițiile
concrete,
specifice
și
oarecum
inedite
ale
prezentei
cauze
,
Înalta
Curte
consideră
că
soluția
instanței
de
fond,
menținută
de
către
instanța
de
apel
este
corectă
și
urmează
a
fi
menținută
prin
respingerea
recursului
pârâtei
.
Astfel
,
determinarea
operațiunilor
de
gestiune
ce
urmează
a
fi
verificate
de
către
expert a
fost
făcută
de
către
instanță
,
nu
prin
indicarea
operațiunilor
concrete
sau
a
unor
categorii
de
operațiuni
ci
prin
indicarea
perioadei
în
care s-au
desfășurat
aceste
operațiuni
,
respectiv
de la
data
preluării
administrației
societății
de
către
actualul
director
și
președinte
al
Consiliului
de
administrație
.
Chiar
dacă
această
perioadă
este
mai
mare
decât
cea
pe
care
ar
permite
-o,
în
mod normal,
art.136 alin.1,
Curtea
o
consideră
justificată
,
față
de
aspectele
concrete
și
deosebite
ale
cauzei
, care
relevă
nu
doar
utilitatea
expertizei
ci
și
importanța
ei
pentru
interesul
social:
Societatea
pârâtă
este
o
societate
cu capital
majoritar
de stat
în
care
A.V.A.S.
deține
82,73% din
acțiuni
;
la data de 30
noiembrie
2006
Adunarea
Generală
Extraordinară
a
Acționarilor
a
hotărât
,
în
condiții
ilegale
(
hotărârea
a
fost
anulată
prin
sentința
nr.7 din 15
ianuarie
2007 a
Tribunalului
comercial
Mureș
)
și
cu
votul
„
pentru
”
doar
al
acționarului
majoritar
,
invocându
-se
rezultate
economice
nefavorabile
,
dizolvarea
și
lichidarea
voluntară
a
societății
; anterior, A.V.A.S. a
refuzat
propunerile
făcute
de
către
reclamantă
,
acționar
semnificativ
(cu 15,01 % din
acțiuni
)
de
majorare
a
capitalului
social al
pârâtei
și
apoi
cea
de
cumpărare
a
pachetului
de
acțiuni
deținut
de A.V.A.S.;
mandatul
cenzorilor
societății
pârâte
era
expirat
de
mult
timp
și
,
ceea
ce
este
cel
mai
important argument
pentru
aprecierea
Curții
,
pârâta
a
încălcat
nejustificat
și
grosolan
dreptul
la
informare
al
reclamantei
în
calitate
de
acționar
,
drept
prevăzut
la
acea
dată
de art.135 din
Legea
nr.31/1990,
refuzând
în
ciuda
solicitării
scrise
și
repetate
a
reclamantei
să-i
pună
la
dispoziție
documentele
cu
privire
la
gestiunea
societății
,
așa
încât
singura
cale
legală
rămasă
la
îndemâna
reclamantei
pentru
informare
asupra
situației
economice
grave
în
care se
găsea
societatea
pârâtă
rămânea
expertiza
,
în
temeiul
art.136 alin.1 din
Legea
nr.31/1990.
Toate
aceste
împrejurări
excepționale
în
viața
socială
a
pârâtei
justificat
,
în
opinia
Curții
,
exercitarea
de
către
reclamantă
,
în
calitate
de
acționar
, a
dreptului
la
informare
prevăzut
de art.136 alin.1 din
Legea
nr.31/1990,
în
condițiile
dispuse
de
instanța
de
fond.