ÎCCJ, decizie (scj.ro #83219)

Dreptul la informare al acționarilor cu privire la gestiunea societății Criterii de determinare a sintagmei „operațiuni din gestiunea societății” în interpretarea art.136 alin.1 din Legea 31/1990 modificată În mod normal, în strictă conformitate cu textul art.136 alin.1, și în majoritatea cazurilor, determinarea operațiunilor care ar trebui analizate de către expert sau experți se face prin indicarea domeniului expertizei respectiv a operațiunii sau operațiunilor de gestiune propriu -zise: gestiunea achizițiilor, gestiunea mijloacelor fixe, gestiunea vânzărilor și facturării, gestiunea stocurilor ș.a.

Textul art.136 alin.1 nu exclude posibilitatea determinării „anumitor operațiuni din gestiunea societății” și prin indicarea și stabilirea perioadei de timp în care s-au desfășurat operațiunile de gestiune, perioadă care trebuie să fie rezonabilă, relativ scurtă, pentru a nu se ajunge la o critică generală a gestiunii sau la o substituire în atribuțiile adunării generale a acționarilor. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.702 din 21 februarie 2008) Prin sentința nr.21 din 15 ianuarie 2007 Tribunalul comercial Mureș a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate și precizate de către reclamanta S.C. M.C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. I. S.R.L., a obligat pârâta să pună la dispoziția reclamantei în calitate de acționar documentele pentru a se informa asupra gestiunii societății în condițiile art.178 din Legea nr.31/1990 republicată.

De asemenea, a desemnat pe expertul H.A.M. ca, în baza art.136 din Legea nr.31/1990 republicată, să facă o analiză privind gestionarea societății pârâte pentru perioada de după 29 aprilie 2005 până la zi, raportul întocmit urmând a face obiectul consultărilor. A luat act și a constatat renunțarea la judecată a reclamantei la capătul de cerere formulat privind anularea convocatorului din cotidianul „Cuvântul Liber” din 4 noiembrie 2006 pentru adunarea generală a acționarilor din 30 noiembrie 2006, respectiv suspendarea oricăror forme de dizolvare și lichidare a societății. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. I. S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și respingerea petitului privind desemnarea expertei H.A.M., precum și suspendarea executării hotărârii conform art.280 Cod procedură civilă.

În motivele de apel se arată că apelanta își limitează apelul doar la capătul de cerere privind petitul 2, respectiv cel în care a dispus numirea unui expert contabil pentru analiza economică. Apelanta susține că instanța, contrar dispozițiilor art.136 din Legea nr.31/1990, nu a arătat ce operațiuni din gestiunea societății urmează să fie analizate de expert.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr.20 din 4 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei reținând, în raport cu limitele apelului, că s-a precizat în acțiune ca analizarea gestiunii să se facă de la data dobândirii calității de reprezentat legal de către directorul M.E., că textul art.136 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevede cine suportă costurile expertizei și că textul art.136 alin.1 din aceiași lege nu interzicea ca instanța să dispună ca expertul să efectueze o analiză a întregii gestiuni a societății și ar fi fost absurd ca instanța să enumere toate operațiunile de gestiune pe care societatea le-a derulat după 29 aprilie 2005, din moment ce a considerat că toate aceste operațiuni se impun a fi analizate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, pârâta S.C. I. S.A. solicitând admiterea recursului său și modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței Tribunalului comercial Mureș în sensul respingerii petitului privind desemnarea unui expert care să facă o analiză privind gestionarea societății pârâte pentru perioada 29 aprilie 2005 la zi. Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Decizia atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990 întrucât interpretarea dată de instanța de apel este în afara dispozițiilor legale, sintagma „operațiuni de gestiune” având un înțeles complex și „tocmai de aceea legiuitorul a dispus ca în cazul efectuării unei analize de către expertul desemnat să se stabilească care anume dintre operațiunile din gestiune să fie analizate, altminteri întocmirea raportului nu-și are sensul de vreme ce toate operațiunile de gestiune dintr-o societate le regăsim în situațiile financiare”.

Făcând vorbire despre „ anumite operațiuni ” art.136 alin.1 impune cerința specificării operațiunilor din gestiunea societății care urmează a fi supuse analizei . Este nefondat și al doilea motiv de recurs chiar dacă instanța de apel a reținut , în mod eronat , că „ textul art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată , în forma de dinaintea modificărilor aduse prin Legea nr.441/2006 prevedea ca instanța să prevadă operațiunile de gestiune care să fie analizate ”. Textul menționat nu a prevăzut și nu prevede nici acum , în mod explicit, această obligație ci , ea rezultă implicit din redactarea textului , respectiv acționarul sau acționarii îndreptățiți „ vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți , însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății ”. Trebuie precizat de la început că textul art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990 impune cerința determinării , prin cererea acționarului sau acționarilor și apoi , prin hotărâre , a acelor „ anumite operațiuni ” care ar trebui analizate de către expertul sau experții desemnați . Aceasta întrucât rolul expertizei este să releve eventuale greșeli de gestiune sau chiar fraude , încălcări ale dispozițiilor legale ,

presupuse a fi săvârșite de administratori iar procedura prevăzută de acest text este una destinată să analizeze informarea acționarilor și să asigure un control eficient al gestiunii , fără a destabiliza activitatea organelor sociale în funcție . Cererea de expertiză vizează aspectele ce țin strict de activitatea de gestiune în legătură cu care acționarii au suspiciuni și presupune interesul legitim și actual al acționarilor de a proteja societatea însăși de rezultatele unei gestiuni frauduloase sau imprudente , neglijente . În mod normal, în strictă conformitate cu textul art.136 alin.1, și în majoritatea cazurilor , determinarea operațiunilor care ar trebui analizate de către expert sau experți se face prin indicarea domeniului expertizei respectiv a operațiunii sau operațiunilor de gestiune propriu - zise : gestiunea achizițiilor , gestiunea mijloacelor fixe , gestiunea vânzărilor și facturării , gestiunea stocurilor ș.a . Textul art.136 alin.1 nu exclude posibilitatea determinării „ anumitor operațiuni din gestiunea societății ” și prin indicarea și stabilirea perioadei de timp în care s-au desfășurat operațiunile de gestiune , perioadă care trebuie să fie rezonabilă , relativ scurtă , pentru a nu se ajunge la o critică generală a gestiunii sau la o substituire în atribuțiile adunării generale a acționarilor . Având în vedere cele arătate și mai ales condițiile concrete,

specifice și oarecum inedite ale prezentei cauze , Înalta Curte consideră că soluția instanței de fond, menținută de către instanța de apel este corectă și urmează a fi menținută prin respingerea recursului pârâtei . Astfel , determinarea operațiunilor de gestiune ce urmează a fi verificate de către expert a fost făcută de către instanță , nu prin indicarea operațiunilor concrete sau a unor categorii de operațiuni ci prin indicarea perioadei în care s-au desfășurat aceste operațiuni , respectiv de la data preluării administrației societății de către actualul director și președinte al Consiliului de administrație . Chiar dacă această perioadă este mai mare decât cea pe care ar permite -o, în mod normal, art.136 alin.1, Curtea o consideră justificată , față de aspectele concrete și deosebite ale cauzei , care relevă nu doar utilitatea expertizei ci și importanța ei pentru interesul social: Societatea pârâtă este o societate cu capital majoritar de stat în care A.V.A.S.

deține 82,73% din acțiuni ; la data de 30 noiembrie 2006 Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a hotărât , în condiții ilegale ( hotărârea a fost anulată prin sentința nr.7 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului comercial Mureș ) și cu votul „ pentru ” doar al acționarului majoritar , invocându -se rezultate economice nefavorabile , dizolvarea și lichidarea voluntară a societății ; anterior, A.V.A.S.

a refuzat propunerile făcute de către reclamantă , acționar semnificativ (cu 15,01 % din acțiuni ) de majorare a capitalului social al pârâtei și apoi cea de cumpărare a pachetului de acțiuni deținut de A.V.A.S.; mandatul cenzorilor societății pârâte era expirat de mult timp și , ceea ce este cel mai important argument pentru aprecierea Curții , pârâta a încălcat nejustificat și grosolan dreptul la informare al reclamantei în calitate de acționar , drept prevăzut la acea dată de art.135 din Legea nr.31/1990, refuzând în ciuda solicitării scrise și repetate a reclamantei să-i pună la dispoziție documentele cu privire la gestiunea societății , așa încât singura cale legală rămasă la îndemâna reclamantei pentru informare asupra situației economice grave în care se găsea societatea pârâtă rămânea expertiza , în temeiul art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990.

Toate aceste împrejurări excepționale în viața socială a pârâtei justificat , în opinia Curții , exercitarea de către reclamantă , în calitate de acționar , a dreptului la informare prevăzut de art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990, în condițiile dispuse de instanța de fond.