ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29

ianuarie 2004, S.I.F. T. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC V. SA

Basarabi să se dispună, în temeiul art. 133

2

din Legea 31/1990,

desemnarea unui expert care să întocmească un raport în care să analizeze

anumite operațiuni din gestiunea pârâtei privind cauzele reducerii

semnificative a cifrei de afaceri și a veniturilor din exploatare în perioada

30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 și modalitatea și condițiile în care au fost

transmise /cesionate denumirea consacrată M. și sigla societății către M.R. SA.

Reclamanta a mai solicitat să se

dispună ca raportul să fie întocmit în 4 exemplare (instanță, părți și Comisia

de cenzori a pârâtei), precum și obligarea pârâtei la suportarea onorariului de

expertiză și cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că este

acționar al pârâtei și deține 11,19 % din capitalul social, iar în această

calitate a solicitat pârâtei întocmirea unei raport detaliat privind anumite

operațiuni din gestiunea acesteia. Întrucât societatea pârâtă nu s-a conformat

cererii sale legitime, reclamanta s-a adresat instanței.

Prin încheierea nr. 6006/ CC din 29

iunie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată

cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este admisibilă față de

dispozițiile art. 133

2

din Legea 31/1990, care reglementează dreptul

de control al acționarilor asupra gestiunii societății.

Pe fond, instanța a apreciat cererea

ca fiind neîntemeiată motivând că dispozițiile art. 133

2

din Legea

31/1990, reglementează dreptul de control al minorității de acționari, drept

care se limitează însă la analiza unor operațiuni de gestiune ce pot face

obiectul unei cercetări de către un expert neutru, iar nu a întregii gestiuni a

societății. Dreptul de control exercitat în condițiile art. 133

2

se

deosebește de dreptul de a cenzura faptele de gestiune ale administratorilor (art.

149 alin. (2)) și actele patrimoniale semnificative ale acesteia (art. 143).

Întrucât, în raport de obiectivele

expertizei, reclamanta solicită analizarea modului de administrare al SC V. SA,

a întregii gestiuni, acest aspect excede cadrului instituit prin art. 133

2

,

criteriile de analiză nefiind de competența unui expert contabil.

Împotriva încheierii menționate a

declarat apel reclamanta care a criticat soluția primei instanțe ca fiind

netemeinică și nelegală.

A susținut apelanta că prin cererea

formulată nu a solicitat analizarea întregii gestiuni a pârâtei, ci doar a

anumitor operațiuni, respectiv cauzele reducerii cifrei de afaceri de peste 16

ori într-un interval de 6 luni (30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003) cât și

modalitatea și condițiile în care au fost transmise /cesionate atât denumirea

consacrată cât și sigla societății.

A arătat apelanta că textul de lege

nu face vreo enumerare și nici vreo restricționare a operațiunilor de gestiune

ce pot fi solicitate pe această cale, astfel că era în drept să solicite

instanței de asemenea expertului pentru analizarea celor două categorii de

operațiuni enumerate în cerere.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

prin decizia civilă nr. 310 din 4 noiembrie 2004 a admis apelul formulat de

reclamanta S.I.F. T. SA, împotriva încheierii nr. 6006/2004 a Tribunalului

Constanța, secția comercială, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis

cererea reclamantei, a desemnat expert contabil care să întocmească un raport

privind operațiunile din gestiunea societății pârâte efectuate în perioada 30

iunie 2003 – 31 decembrie 2003, în vederea stabilirii cauzelor reducerii cifrei

de afaceri și a veniturilor din exploatare și a modalității și condițiilor în

care au fost cesionate denumirea și sigla societății SC M.R. SA.

A fixat onorariu de expertiză

provizoriu în sarcina societății pârâte, stabilind ca raportul de expertiză

contabilă întocmit să fie înmânat reclamantei și predat cenzorilor societății.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs pârâta SC V. SA, solicitând admiterea acestuia și

modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, în sensul respingerii

acțiunii.

Prin motivele de recurs, pârâta

susține, în esență, că din textul de lege invocat de reclamantă rezultă un

drept de control al acționarului, care se limitează la analizarea unor

operațiuni din gestiunea societății care pot face obiectul unei cercetări,

expertul desemnat neavând dreptul și competența de a analiza modul în care este

administrată societatea condițiile de piață și soluțiile adoptate de conducerea

societății.

În drept, pârâta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Examinând hotărârea instanței de

apel prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de pârâtă, Înalta Curte

constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele care vor fi

arătate.

Astfel, art. 133

2

din

Legea 31/1990, introdus prin Legea 99/1999, conferă acționarilor care dețin cel

puțin 10 % capitalul social, dreptul de a solicita instanței numirea unuia sau

mai multor experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea

societății și să întocmească un raport care urmează a fi înmânat acționarilor

și, totodată, predat oficial cenzorilor, spre a fi analizat și a se propune

măsuri corespunzătoare.

În cauză, intimata – reclamantă, în

calitate de acționar al recurentei – pârâte, care deține 11,19% capitalul

social, al acesteia din urmă a solicitat instanței ca expertul desemnat să

determine cauzele reducerii semnificative a cifrei de afaceri, precum și

modalitatea și condițiile în care au fost transmise /cesionate denumirea

consacrată și sigla societății.

Textul de lege menționat

reglementează posibilitatea dreptului de control al acționarului, care

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, drept care se limitează la

analizarea unor operațiuni din gestiunea societății ce pot face obiectul unei

cercetări de către un expert neutru, și nu a întregii activități a societății.

În speță, reclamanta a solicitat

analizarea operațiunilor din gestiunea societății ci determinarea cauzelor,

precum și precizarea modalităților și condițiilor de efectuare a unor

operațiuni ale societății comerciale.

În mod corect prima instanță a

reținut că reclamanta solicită analizarea modului de administrare și a întregii

gestiuni a societății, lucru care nu este în concordanță cu dreptul de control

conferit de art. 133

2

, hotărârea primei instanțe fiind legală și

temeinică.

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte constată că instanța de apel a interpretat greșit textul de lege

admițând că acționarul minoritar are dreptul de a controla activitatea

societății la modul general, drept care este limitat de legiuitor la

posibilitatea analizării unor „anumite operațiuni din gestiunea societății”.

În consecință, în baza art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâte, va modifica decizia

atacată în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă

împotriva încheierii nr. 6006/CC/2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC V. SA Basarabi, împotriva deciziei nr. 310/ COM din 4 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva

încheierii nr. 6006/ COM.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 martie 2005.