ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2004, S.I.F. T. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Basarabi să se dispună, în temeiul art. 133 2 din Legea 31/1990, desemnarea unui expert care să întocmească un raport în care să analizeze anumite operațiuni din gestiunea pârâtei privind cauzele reducerii semnificative a cifrei de afaceri și a veniturilor din exploatare în perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 și modalitatea și condițiile în care au fost transmise /cesionate denumirea consacrată M. și sigla societății către M.R. SA. Reclamanta a mai solicitat să se dispună ca raportul să fie întocmit în 4 exemplare (instanță, părți și Comisia de cenzori a pârâtei), precum și obligarea pârâtei la suportarea onorariului de expertiză și cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că este acționar al pârâtei și deține 11,19 % din capitalul social, iar în această calitate a solicitat pârâtei întocmirea unei raport detaliat privind anumite operațiuni din gestiunea acesteia. Întrucât societatea pârâtă nu s-a conformat cererii sale legitime, reclamanta s-a adresat instanței. Prin încheierea nr. 6006/ CC din 29 iunie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este admisibilă față de dispozițiile art. 133 2 din Legea 31/1990, care reglementează dreptul de control al acționarilor asupra gestiunii societății.

Pe fond, instanța a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată motivând că dispozițiile art. 133 2 din Legea 31/1990, reglementează dreptul de control al minorității de acționari, drept care se limitează însă la analiza unor operațiuni de gestiune ce pot face obiectul unei cercetări de către un expert neutru, iar nu a întregii gestiuni a societății. Dreptul de control exercitat în condițiile art. 133 2 se deosebește de dreptul de a cenzura faptele de gestiune ale administratorilor (art. 149 alin. (2)) și actele patrimoniale semnificative ale acesteia (art. 143). Întrucât, în raport de obiectivele expertizei, reclamanta solicită analizarea modului de administrare al SC V. SA, a întregii gestiuni, acest aspect excede cadrului instituit prin art. 133 2 , criteriile de analiză nefiind de competența unui expert contabil.

Împotriva încheierii menționate a declarat apel reclamanta care a criticat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală. A susținut apelanta că prin cererea formulată nu a solicitat analizarea întregii gestiuni a pârâtei, ci doar a anumitor operațiuni, respectiv cauzele reducerii cifrei de afaceri de peste 16 ori într-un interval de 6 luni (30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003) cât și modalitatea și condițiile în care au fost transmise /cesionate atât denumirea consacrată cât și sigla societății. A arătat apelanta că textul de lege nu face vreo enumerare și nici vreo restricționare a operațiunilor de gestiune ce pot fi solicitate pe această cale, astfel că era în drept să solicite instanței de asemenea expertului pentru analizarea celor două categorii de operațiuni enumerate în cerere.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 310 din 4 noiembrie 2004 a admis apelul formulat de reclamanta S.I.F. T. SA, împotriva încheierii nr. 6006/2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea reclamantei, a desemnat expert contabil care să întocmească un raport privind operațiunile din gestiunea societății pârâte efectuate în perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, în vederea stabilirii cauzelor reducerii cifrei de afaceri și a veniturilor din exploatare și a modalității și condițiilor în care au fost cesionate denumirea și sigla societății SC M.R. SA. A fixat onorariu de expertiză provizoriu în sarcina societății pârâte, stabilind ca raportul de expertiză contabilă întocmit să fie înmânat reclamantei și predat cenzorilor societății.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta SC V. SA, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, în sensul respingerii acțiunii. Prin motivele de recurs, pârâta susține, în esență, că din textul de lege invocat de reclamantă rezultă un drept de control al acționarului, care se limitează la analizarea unor operațiuni din gestiunea societății care pot face obiectul unei cercetări, expertul desemnat neavând dreptul și competența de a analiza modul în care este administrată societatea condițiile de piață și soluțiile adoptate de conducerea societății. În drept, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de pârâtă, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele care vor fi arătate. Astfel, art. 133 2 din Legea 31/1990, introdus prin Legea 99/1999, conferă acționarilor care dețin cel puțin 10 % capitalul social, dreptul de a solicita instanței numirea unuia sau mai multor experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care urmează a fi înmânat acționarilor și, totodată, predat oficial cenzorilor, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.

În cauză, intimata – reclamantă, în calitate de acționar al recurentei – pârâte, care deține 11,19% capitalul social, al acesteia din urmă a solicitat instanței ca expertul desemnat să determine cauzele reducerii semnificative a cifrei de afaceri, precum și modalitatea și condițiile în care au fost transmise /cesionate denumirea consacrată și sigla societății. Textul de lege menționat reglementează posibilitatea dreptului de control al acționarului, care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, drept care se limitează la analizarea unor operațiuni din gestiunea societății ce pot face obiectul unei cercetări de către un expert neutru, și nu a întregii activități a societății. În speță, reclamanta a solicitat analizarea operațiunilor din gestiunea societății ci determinarea cauzelor, precum și precizarea modalităților și condițiilor de efectuare a unor operațiuni ale societății comerciale.

În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta solicită analizarea modului de administrare și a întregii gestiuni a societății, lucru care nu este în concordanță cu dreptul de control conferit de art. 133 2 , hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a interpretat greșit textul de lege admițând că acționarul minoritar are dreptul de a controla activitatea societății la modul general, drept care este limitat de legiuitor la posibilitatea analizării unor „anumite operațiuni din gestiunea societății”. În consecință, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâte, va modifica decizia atacată în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii nr. 6006/CC/2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC V. SA Basarabi, împotriva deciziei nr. 310/ COM din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva încheierii nr. 6006/ COM. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 martie 2005.