ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Mehedinți, secția civilă, la 26 iunie 2006, Ministerul

Administrației și Internelor, Direcția Generală de

Pașapoarte București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ș.G.,

transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire

a pașaportului de către pârât în măsură de restrângere a

dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o

perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii introductive de instanță

s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 18

noiembrie 2005 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară. Întrucât acesta nu era la prima returnare,

împotriva sa a fost dispusă suspendarea temporară a dreptului de

folosire a pașaportului până la 18 noiembrie 2009.

Prin sentința civilă nr. 1095 din 6 iulie

2006 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis acțiunea

și a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a

dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a

dreptului de liberă circulație pe teritoriul statelor Uniunii

Europene pe o perioadă de 2 ani.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că la apariția Legii nr. 148/2005 măsurile luate

în baza O.G. nr. 65/1997 se transformă în măsuri de restrângere a

dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei

sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 615 din 24

august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că sentința a fost comunicată pârâtului la

14 iulie 2006 iar apelul a fost înregistrat la 1 august 2006.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat

recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Din data de 4 noiembrie 2005 recurentul nu mai

locuiește la adresa unde a fost citat, astfel încât citarea sa nu a fost

îndeplinită în condiții legale.

La 1 august 2006 a aflat de existența

hotărârii prin care i s-a restrâns dreptul la liberă circulație

pe teritoriul statelor Uniunii Europene și în aceeași zi a declarat

apel.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului

ca nefondat arătându-se că măsura dispusă de

instanță este legală.

Deși recurentul și-a motivat în drept

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a

apreciat că dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea

lor în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în

raport de care a fost analizat, reținându-se următoarele:

Potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr.

97/2005, aprobată prin Legea nr. 290/2005, serviciile publice comunitare

de evidență a persoanelor eliberează o nouă carte de

identitate în cazul schimbării domiciliului.

Alin. (2) al aceluiași text dispune că, în termen

de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la

alin. (1) lit. b)-k), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este

obligat să solicite serviciului public comunitar de evidență a

persoanelor eliberarea unei noi cărți de identitate

Textul menționat nu consacră o dispoziție de

favoare pentru cei care se află în situația enunțată,

astfel încât să fie la latitudinea acestora comunicarea către

autoritățile competente a faptului că a intervenit schimbarea

domiciliului, precum și întreprinderea demersurilor necesare pentru a

obține o nouă carte de identitate.

Drept urmare, recurentul nu poate invoca propria

culpă pentru a obține sancționarea modului în care a fost

îndeplinită procedura de citare cu el.

Pe de altă parte, prezumția

vătămării suferite de acesta, ca urmare a nelegalei citări,

conform art. 105 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 89 alin. (1) C. proc.

civ., este înlăturată de probele administrate în cauză, din care

rezultă că la 26 mai 2005 mai fusese returnat și din

Franța. Prin urmare, cum recurentul nu a dovedit nelegalitatea

returnării sale din Germania, și în condițiile citării la

adresa corectă prima instanță ar fi pronunțat aceeași

soluție pe fond.

La rândul său, față de procesul-verbal

întocmit de agentul procedural pentru termenul din 17 august 2006,

instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art.

95 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a

considerat că aspectele menționate nu întrunesc cerințele art.

304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș.G.

împotriva deciziei civile nr. 615 din 24 august 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.