ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8884/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.M.E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să transforme măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Prin sentința civilă nr. 324 din 8 mai 2005 Tribunalul Maramureș, secția civilă, a admis cererea și a transformat măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtei, în statele Uniunii Europene, de la data de 8 mai 2006 până la data de 8 mai 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta a fost returnată din Italia la data de 21 octombrie 2005, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și, fiind prima returnare, s-a dispus măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului până la data de 21 octombrie 2006, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România. La data de 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin O.G. nr. 5/2006, care prevede în art. 55 că măsurile de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997 încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățeni români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate înainte de expirarea acestui termen în măsura de restrângere a dreptului la libera circulație în străinătate.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 din O.G. nr. 5/2006, tribunalul a admis cererea și a transformat măsura luată, în sensul celor solicitate, pe o perioadă de 1 an, pe care a calculat-o de la data pronunțării sentinței. Prin decizia civilă nr. 224 din 30 iunie 2006 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, prin care aceasta a criticat sentința sub aspectul perioadei de timp pentru care s-a dispus transformarea măsurii, cu motivarea că i s-a creat o situație mai grea decât cea pe care a avut-o sub imperiul legii vechi.

Curtea de apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 55 lit. c) și art. 44 din Legea nr. 248/2005, deoarece pârâta a fost returnată în România în baza unui acord de readmisie încheiat cu Italia și că, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din același act normativ, restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând restrângerea dreptului la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 6 luni, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, respectiv 29 ianuarie 2006. În motivarea recursului, recurenta arată că aceasta este perioada corespunzătoare prevederilor legale privind încetarea de drept a măsurilor de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului în temeiul O.G.

nr. 65/1997. Conform art. 55 lit. c) din Legea nr. 248/2005, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e), cu modificările și completările ulterioare rămân în vigoare sau dup caz încetează, după cum urmează: c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulație în străinătate. Dacă aceste măsuri pot fi transformate înainte de expirarea celor șase luni, apare evident că acestea pot fi date pe perioade mai mici în interiorul celor șase luni, și nicidecum pentru perioade mai mari.

Măsura dispusă de instanță este abuzivă, încalcă dreptul constituțional al dreptului la liberă circulație și creează recurentei o situație inechitabilă față de alte persoane, returnate în aceleași condiții ca și recurenta, dar pentru care reclamanta nu a formulat cerere de transformare a măsurii aplicate inițial. Intimata Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Este necontestat că pârâta se află în situația de excepție prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 modificată, în sensul că, fiind returnată în România în baza unui acord de readmisie cu un alt stat, măsura luată față de ea în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, aceea a suspendării dreptului de folosire a pașaportului nu încetează de drept la intrarea în vigoare a legii noi. Pentru această situație, același text de lege prevede că măsura luată rămâne în vigoare timp de șase luni sau că poate fi transformată, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate, la cererea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră sau, după caz, a Direcției Generale de Pașapoarte. Pentru prima variantă, termenul în care măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului rămâne vigoare este de șase luni, indiferent de durata pentru care a fost dispusă inițial, deoarece textul nu face nicio distincție, iar acest termen se calculează de la data intrării în vigoare a legii noi, acesta fiind momentul de referință la care trimite chiar art.55 alin. 1 din lege.

Pentru cea de-a doua variantă, textul de lege face referire la posibilitatea transformării măsurii luate în aceea de restrângere a dreptului la liberă circulație în alte state, cu trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (1) și (3)-(8) și, după caz, art. 44 din lege. Aceste două articole reglementează limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate și este adevărat că, potrivit art. 38 alin. (1) această limitare poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani. Numai că, în speță, nu se pune problema aplicării acestei sancțiuni pârâtei pentru o faptă săvârșită după intrarea în vigoare a legii noi, pentru ca instanța să poate aprecia, printre altele asupra duratei sancțiunii, ci a transformării unei alte măsuri, dispuse în temeiul legii vechi, măsură care, dacă nu s-ar cere transformarea sa ori instanța nu ar considera-o necesară, ar înceta de drept după șase luni de la data intrării în vigoare a legii.

Prin urmare posibilitățile prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 sunt fie de a menține măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului timp de șase luni de la intrarea în vigoare a legii noi, fie de a transforma această măsură în cea prevăzută de legea nouă, restrângerea dreptului la liberă circulație, dar în aceleași limite de timp. Printr-o aplicare greșită a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care nu au fost coroborate cu cele ale art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, tribunalul a transformat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului în aceea a restrângerii dreptului de circulație în statele membre ale Uniunii Europene pe o durată mai mare de șase luni de la data intrării în vigoare a legii, și anume pe o perioadă de un an de la data pronunțării sentinței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica decizia. În baza art. 296 C. proc. civ. Înalta Curte va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va transforma măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a intimatei în statele membre U.E. pe o perioadă de șase luni de la data intrării în vigoare a legii, adică până la data de 29 iulie 2006. Înalta Curte va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C.M.E. împotriva deciziei civile nr. 224/A din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj. Modifică decizia în sensul că: Admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței civile nr. 824 din 8 mai 2006 a Tribunalului Maramureș. Schimbă în parte sentința în sensul că transformă măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a intimatei în statele membre ale UE până la data de 29 iulie 2006. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2006.