ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8884/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8884/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

2 mai 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe

pârâta C.M.E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

transforme măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a

pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație în

statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Prin sentința civilă nr. 324 din 8

mai 2005 Tribunalul Maramureș, secția civilă, a admis cererea și a transformat

măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura

de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtei, în statele Uniunii

Europene, de la data de 8 mai 2006 până la data de 8 mai 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Pârâta a fost returnată din Italia

la data de 21 octombrie 2005, în baza acordului de readmisie încheiat de

România cu această țară și, fiind prima returnare, s-a dispus măsura de

suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului până la data de 21

octombrie 2006, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997

privind regimul pașapoartelor în România.

La data de 29 ianuarie 2006 a intrat

în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate, modificată și completată prin O.G. nr. 5/2006, care

prevede în art. 55 că măsurile de suspendare temporară a dreptului de folosire

a pașaportului, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997

încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățeni români

returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state,

care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate înainte

de expirarea acestui termen în măsura de restrângere a dreptului la libera

circulație în străinătate.

Constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 55 din O.G. nr. 5/2006, tribunalul a admis cererea și a

transformat măsura luată, în sensul celor solicitate, pe o perioadă de 1 an, pe

care a calculat-o de la data pronunțării sentinței.

Prin decizia civilă nr. 224 din 30

iunie 2006 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, prin care aceasta a criticat

sentința sub aspectul perioadei de timp pentru care s-a dispus transformarea

măsurii, cu motivarea că i s-a creat o situație mai grea decât cea pe care a

avut-o sub imperiul legii vechi.

Curtea de apel a reținut că în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 55 lit. c) și art. 44 din Legea nr. 248/2005,

deoarece pârâta a fost returnată în România în baza unui acord de readmisie

încheiat cu Italia și că, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din același act

normativ, restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate a

cetățenilor români returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie

poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând restrângerea dreptului la

libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 6

luni, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, respectiv 29

ianuarie 2006.

În motivarea recursului, recurenta

arată că aceasta este perioada corespunzătoare prevederilor legale privind

încetarea de drept a măsurilor de suspendare a dreptului de folosire a

pașaportului în temeiul O.G. nr. 65/1997.

Conform art. 55 lit. c) din Legea

nr. 248/2005, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul,

dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e), cu modificările și

completările ulterioare rămân în vigoare sau dup caz încetează, după cum

urmează:

c) cele dispuse în temeiul art. 14

alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la

cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de

România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni,

putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de

restrângere a dreptului la libera circulație în străinătate.

Dacă aceste măsuri pot fi

transformate înainte de expirarea celor șase luni, apare evident că acestea pot

fi date pe perioade mai mici în interiorul celor șase luni, și nicidecum pentru

perioade mai mari.

Măsura dispusă de instanță este

abuzivă, încalcă dreptul constituțional al dreptului la liberă circulație și

creează recurentei o situație inechitabilă față de alte persoane, returnate în

aceleași condiții ca și recurenta, dar pentru care reclamanta nu a formulat

cerere de transformare a măsurii aplicate inițial.

Intimata Direcția Generală de

Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a depus la

dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Este necontestat că pârâta se află

în situația de excepție prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005

modificată, în sensul că, fiind returnată în România în baza unui acord de

readmisie cu un alt stat, măsura luată față de ea în baza art. 14 alin. (1)

lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aceea a suspendării dreptului de folosire a

pașaportului nu încetează de drept la intrarea în vigoare a legii noi.

Pentru această situație, același

text de lege prevede că măsura luată rămâne în vigoare timp de șase luni sau că

poate fi transformată, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de

restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate, la cererea

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră sau, după caz, a Direcției

Generale de Pașapoarte.

Pentru prima variantă, termenul în

care măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului rămâne vigoare

este de șase luni, indiferent de durata pentru care a fost dispusă inițial,

deoarece textul nu face nicio distincție, iar acest termen se calculează de la

data intrării în vigoare a legii noi, acesta fiind momentul de referință la

care trimite chiar art.55 alin. 1 din lege.

Pentru cea de-a doua variantă,

textul de lege face referire la posibilitatea transformării măsurii luate în

aceea de restrângere a dreptului la liberă circulație în alte state, cu

trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (1) și (3)-(8) și, după caz, art. 44

din lege.

Aceste două articole reglementează

limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate și este

adevărat că, potrivit art. 38 alin. (1) această limitare poate fi dispusă pe o

perioadă de cel mult trei ani.

Numai că, în speță, nu se pune

problema aplicării acestei sancțiuni pârâtei pentru o faptă săvârșită după

intrarea în vigoare a legii noi, pentru ca instanța să poate aprecia, printre

altele asupra duratei sancțiunii, ci a transformării unei alte măsuri, dispuse

în temeiul legii vechi, măsură care, dacă nu s-ar cere transformarea sa ori

instanța nu ar considera-o necesară, ar înceta de drept după șase luni de la

data intrării în vigoare a legii.

Prin urmare posibilitățile prevăzute

de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 sunt fie de a menține

măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului timp de șase luni de la

intrarea în vigoare a legii noi, fie de a transforma această măsură în cea

prevăzută de legea nouă, restrângerea dreptului la liberă circulație, dar în

aceleași limite de timp.

Printr-o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care nu au fost

coroborate cu cele ale art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, tribunalul a

transformat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului în aceea a

restrângerii dreptului de circulație în statele membre ale Uniunii Europene pe

o durată mai mare de șase luni de la data intrării în vigoare a legii, și anume

pe o perioadă de un an de la data pronunțării sentinței.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și

va modifica decizia.

În baza art. 296 C. proc. civ.

Înalta Curte va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va

transforma măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a

pașaportului în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă

circulație a intimatei în statele membre U.E. pe o perioadă de șase luni de la

data intrării în vigoare a legii, adică până la data de 29 iulie 2006.

Înalta Curte va păstra celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta C.M.E.

împotriva deciziei civile nr. 224/A din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Modifică decizia în sensul că:

Admite

apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței civile nr. 824 din 8 mai

2006 a Tribunalului Maramureș.

Schimbă

în parte sentința în sensul că transformă măsura de suspendare temporară a

dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a exercitării

dreptului la liberă circulație a intimatei în statele membre ale UE până la

data de 29 iulie 2006.

Păstrează

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2006.