ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5930/2007

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 noiembrie

2006, la Tribunalul București, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat în temeiul Legii nr. 248/2007

suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului I.P. pe o

perioadă de cel mult trei ani.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că pârâtul a fost returnat din Ungaria la 9 decembrie 2005, în baza Acordului

de readmisie încheiat de această țară cu România, întrucât nu a respectat

termenul legal de ședere pe teritoriul acesteia.

Prin sentința nr. 14 din 9 ianuarie 2007,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, a dispus

restrângerea dreptului la liberă

circulație

în statele membre ale Uniunii Europene a pârâtului pentru 1 an și 6 l

uni,

cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, constatând că

sunt întrunite condițiile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.

Împotriva sentinței pronunțată la 9

ianuarie 2007 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declarat apel

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte solicitând desființarea acesteia și

respingerea acțiunii, ca lipsită de obiect.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat

că, la 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații în străinătate, modificată și completată cu O.G. nr. 5/2006,

care, la art. 55 alin. (1)

lit. c)

prevede că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul dispuse în

temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și

completările ulterioare încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu

privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie

încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de

6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri

de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate.

Prin decizia nr. 47/A din 20 februarie

2007, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, a admis apelul reclamantei.

A schimbat în tot sentința Tribunalului

București.

A admis excepția lipsei de obiect și a

respins acțiunea, reținând că, începând cu 28 iulie 2006, pârâtul I.P. nu mai

figurează în evidențele D.G.P. cu această măsură restrictivă, ca urmare a

expirării duratei aplicării.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a

declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, criticând soluția instanței în

sensul că aceasta „ a interpretat greșit că cea de-a doua acțiune privindu-l pe

pârâtul I.P.

a făcut referire la prima returnare

din anul 2005 și că cererea de chemare în

judecată, înregistrată la 28

noiembrie 2006, în dosarul de față a fost motivată de returnarea pârâtului din

29 august 2006, tot din Ungaria."

Astfel, recurenta-reclamantă a susținut că

pârâtului i-au fost aplicate mai multe măsuri de restrângere a dreptului la

circulație, figurând în evidentele DGP, astfel:

- prima restrângere dispusă prin sentința 937

din 6 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă;

- ca returnat la 29 august 2006 din

Ungaria (în urma acestei returnări, Direcția Generală de Pașapoarte solicitând

suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație, în temeiul art. 40 din

Legea nr. 248/2005 și că instanța de judecată s-a pronunțat în mod eronat , în

sensul restrângerii dreptului la liberă circulație în statele UE pe o durată de

1 ani și 6 luni, prin sentința civilă nr. 14 din 9 ianuarie 2007a Tribunalului

București.

- ca returnat din Ungaria la data de 1 decembrie

2006, pentru aceasta, DGP solicitând aplicarea aceleiași măsuri a suspendării

exercitării dreptului la circulație, cauza fiind în curs de soluționare pe rolul

Tribunalului București;

Solicită admiterea recursului, casarea

deciziei din apel și admiterea cererii de suspendare a exercitării dreptului la

liberă circulație a pârâtului.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins pentru considerentele ce succed:

Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

a investit, la 28 noiembrie 2006, Tribunalul București cu o acțiune privind

suspendarea dreptului la liberă circulație a pârâtului, anterior acestei cereri

de chemare în judecată, măsura îngrădirii dreptului la liberă circulație

fiindu-i aplicată lui I.P. la 6 iulie 2006 de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 937.

Potrivit primei sentințe, 937 din 6 iulie

2006 s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație în statele membre

ale Uniunii Europene pe o perioadă de 1 an, ce ar fi expirat la 6 iulie 2007,

anterior introducerii celei de-a doua acțiuni pe rolul Tribunalului București.

Printr-o nouă investire a Tribunalului

București, la 28 noiembrie 2006, de către Direcția Generală de Pașapoarte,

pârâtului i-a fost aplicată măsura restrângerii dreptului la liberă circulație

în statele UE pe o perioadă de 1 an și 6 luni, reclamanta declarând apel, prin

care a susținut că măsura încetează de drept la 28 iulie 2006, solicitând

admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea propriei

acțiuni ca rămasă fără obiect.

Recurenta-reclamantă a avut o atitudine

contradictorie pe parcursul procesului, susținerile din recurs nefiind probate

cu înscrisuri din care să rezulte că pârâtul a mai fost returnat din Ungaria la

1 decembrie 2006 și că i s-a intentat o nouă acțiune ce face obiectul unui alt

dosar, aflat în curs de soluționare, în prezent pe rolul Tribunalului

București.

În actualul context, în care România a

devenit membră a Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007, dată de la care este

obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine

juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene,

dreptul la liberă circulație a cetățenilor este un drept garantat și trebuie

respectat.

Măsura restrângerii dreptului la liberă

circulație, constituie o îngrădire cu caracter de excepție, putând fi aplicată,

în acord cu Directiva nr. 2004/38/CE, când returnarea unui cetățean român s-a

dispus pentru motive ce vizează încălcarea dispozițiilor privitoare la ordinea

publică, siguranța națională sau sănătatea publică.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C ID E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 47/A din 20 februarie

2007 a Curții de Apel București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.