ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3211/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor dossarului constată următoarele,

Prin sentința nr. 1397 din 7 noiembrie 2007,

Tribunalul Timiș - secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de SC C.E.C. SA - Sucursala Timișoara împotriva pârâtei

SC Q.T. SRL societate

în insolvență reprezentată prin lichidator P.E. ca rămasă fără interes.

De asemenea, instanța

a respins cererea reconvențională a pârâtei - reclamante.

Reclamanta a sesizat

instanța cu o acțiune în rezilierea contractului de închiriere din 1999

datorată neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor contractuale,

solicitând totodată evacuarea pârâtei din spațiul ce a făcut obiectul

contractului de obligarea acesteia la plata chiriei restante.

Prin cererea

reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la plata

lucrărilor de reparații și investiții șa imobil, în cuantum de 160.000 dolari

SUA.

În considerentele

sentinței s-a reținut că petitul ce a vizat rezilierea contractului de

închiriere a rămas fără obiect și fără interes juridic, în situația în care

contractul a încetat ca urmare a notificării adresată de reclamantă la 8

ianuarie 2007.

În ce privește

evacuarea pârâtei din imobil s-a constatat că nu s-a făcut dovada faptului că

pârâta folosește spațiul în litigiu mai ales că se află în insolvență și nu mai

desfășoară activitate.

Referitor la

pretențiile din cererea reconvențională, instanța a avut în vedere prevederile

contractuale potrivit cu care chiriașul s-a obligat să suporte atât

cheltuielile pentru amenajarea spațiului, de reparații și de transformări

interioare.

Apelurile declarate

de părți împotriva sentinței au fost respinse prin Decizia nr. 64 din 7 aprilie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt, precum și

aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta care a indicat ca temei prevederile art. 304 pct.

9, susținând următoarele:

- în respingerea

cererii reconvenționale, instanța a avut în vedere prevederile din contractul

de închiriere.

- art. 6 din contract

se referă în mod exclusiv la lucrările de modificare a spațiului, amenajarea

spațiului, reparații locative - nefiind cazul în speță.

- cheltuielile

solicitate pe cale reconvențională nu sunt mențiuni în contractul de

închiriere, ci revin proprietarului conform art. 1421 C. civ.

Examinând

regularitatea cererii de recurs prin prisma dispozițiilor art. 302

1

lit.

c) potrivit cu care, sub sancțiunea nulității, pe lângă alte mențiuni pe care

trebuie să le cuprindă o asemenea cerere sunt prevăzute și motivele de

nelegalitate pe care acesta se întemeiază și dezvoltarea lor, Înalta Curte

constată că deși se indică prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

argumentele folosite de recurentă nu pot fi încadrate motivului de nelegalitate

indicat.

Se constată că

aspectele expuse prin cererea de recurs vizează stabilirea situației de fapt

care nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală în raport de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În atare situație a

fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 302

1

C. proc. civ., în

sensul că s-a constatat nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SC.Q.T. SRL, Timișoara prin

lichidator C.I.I., P.E. împotriva Deciziei nr. 64/4 din 7 aprilie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, conform art. 3201

lit. c), C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2008.