ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3211/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dossarului constată următoarele, Prin sentința nr. 1397 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Timiș - secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de SC C.E.C. SA - Sucursala Timișoara împotriva pârâtei SC Q.T. SRL societate în insolvență reprezentată prin lichidator P.E. ca rămasă fără interes. De asemenea, instanța a respins cererea reconvențională a pârâtei - reclamante. Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în rezilierea contractului de închiriere din 1999 datorată neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor contractuale, solicitând totodată evacuarea pârâtei din spațiul ce a făcut obiectul contractului de obligarea acesteia la plata chiriei restante.

Prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la plata lucrărilor de reparații și investiții șa imobil, în cuantum de 160.000 dolari SUA. În considerentele sentinței s-a reținut că petitul ce a vizat rezilierea contractului de închiriere a rămas fără obiect și fără interes juridic, în situația în care contractul a încetat ca urmare a notificării adresată de reclamantă la 8 ianuarie 2007. În ce privește evacuarea pârâtei din imobil s-a constatat că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta folosește spațiul în litigiu mai ales că se află în insolvență și nu mai desfășoară activitate. Referitor la pretențiile din cererea reconvențională, instanța a avut în vedere prevederile contractuale potrivit cu care chiriașul s-a obligat să suporte atât cheltuielile pentru amenajarea spațiului, de reparații și de transformări interioare.

Apelurile declarate de părți împotriva sentinței au fost respinse prin Decizia nr. 64 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt, precum și aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a indicat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, susținând următoarele: - în respingerea cererii reconvenționale, instanța a avut în vedere prevederile din contractul de închiriere. - art. 6 din contract se referă în mod exclusiv la lucrările de modificare a spațiului, amenajarea spațiului, reparații locative - nefiind cazul în speță.

- cheltuielile solicitate pe cale reconvențională nu sunt mențiuni în contractul de închiriere, ci revin proprietarului conform art. 1421 C. civ. Examinând regularitatea cererii de recurs prin prisma dispozițiilor art. 302 1 lit. c) potrivit cu care, sub sancțiunea nulității, pe lângă alte mențiuni pe care trebuie să le cuprindă o asemenea cerere sunt prevăzute și motivele de nelegalitate pe care acesta se întemeiază și dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că deși se indică prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele folosite de recurentă nu pot fi încadrate motivului de nelegalitate indicat. Se constată că aspectele expuse prin cererea de recurs vizează stabilirea situației de fapt care nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. În atare situație a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 302 1 C. proc. civ., în sensul că s-a constatat nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC.Q.T. SRL, Timișoara prin lichidator C.I.I., P.E. împotriva Deciziei nr. 64/4 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, conform art. 3201 lit. c), C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2008.