ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara,

reclamanta SC I.P. SRL Timișoara a solicitat instanței să constate rezilierea

contractului de închiriere din 28 martie 2006, încheiat între reclamantă și

pârâta SC C. SRL Jebel.

Prin sentința civilă nr. 6272 din data de 19

iunie 2007, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea reclamantei.

Contestația în anulare formulată de pârâtă,

întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., a fost declinată de judecătorie,

prin sentința civilă nr. 5 din 7 ianuarie 2008, spre competentă soluționare în

favoarea Tribunalului Timiș, partea precizându-și calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr. 5/A din 7 martie

2008, instanța de apel a admis apelul pârâtei, a desființat hotărârea

judecătoriei și a trimis cauza spre judecare, în primă instanță, la Tribunal.

În rejudecare, reclamanta și-a completat

motivele cererii de chemare în judecată, menționând că în considerarea faptului

că prima instanță a admis acțiunea, a încheiat un alt contract de închiriere a

spațiului cu SC P. SRL Timișoara, care a făcut investiții în imobil de 50.000 euro.

La termenul de judecată din data de 18

noiembrie 2008, SC P. SRL Timișoara a formulat cerere de intervenție în

favoarea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 588 din 16 iunie

2009, Tribunalul Timiș a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantă, respingând totodată cererea de intervenție.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a

apreciat că deși părțile au stipulat în art. 8 din contractul de închiriere,

posibilitatea rezilierii de drept a contractului, în cazul neachitării chiriei

în termen de 2 luni de la emiterea facturii, reclamanta a prezentat trunchiat

starea de fapt, omițând să indice și actele adiționale încheiate ulterior

contractului, prin care părțile au convenit ca locatorul să nu mai pretindă

chirie până la data intabulării clădirii. Faptul că pe parcursul litigiului

reclamanta a închiriat spațiul intervenientei care a făcut investiții importante

nu poate fi imputat pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta, solicitând schimbarea în tot hotărârii, în sensul admiterii

acțiunii, arătând că în ipoteza în care nu s-ar admite acțiunea părțile s-ar

afla în prezenta a două contracte de închiriere pentru acest imobil, dar cu doi

locatari diferiți.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă

nr. 207 din 15 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei,

menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe.

Decizia sus menționată a fost recurată de

către reclamanta SC I.P. SRL Timișoara, în cadrul termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ., prin care a indicat și dezvoltat motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea cererii de chemare în

judecată astfel cum a fost formulată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată,

privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse

la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC I.P. SRL

Timișoara nu a fost însoțit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în

cuantum de 8994.80 lei și de timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind citată

pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010 cu mențiunea de a achita,

taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru

termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când procedura de citare a fost

legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, și respectiv art. 35 pct. 1

și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să

dispună anularea recursului ca netimbrat.

În considerarea culpei procesuale a

recurentei în declanșarea litigiului de față, coroborat cu dispozițiile art. 274

alin. (3) C. proc. civ., instanța va obliga recurenta la plata către intimata SC

C. SRL Jebel a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate

conform art. 1169 C. civ., în cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu de

avocat, stabilite prin aprecierea în raport de complexitatea cauzei și prestația

apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC

I.P. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 207 din 15 decembrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC C. SRL Jebel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.