ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2759/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 decembrie 2007 și precizată la 16 ianuarie 2008 reclamanții M. Timișoara

reprezentat prin P., C.L.M. Timișoara și P.M. Timișoara cheamă în judecată pe

pârâta SC M. SRL, Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va

pronunța să fie obligată pârâta la plata debitului în cuantum total de 111.404

lei, reprezentând diferență de chirie, calculată, conform H.C.L.M.T. nr. 42/2000,

pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003, în sumă de 17.881, lei

majorări de întârziere în sumă de 92.450 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 –

31 octombrie 2007 și penalități de întârziere în cuantum de 1073 lei datorate

pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, aferente contractului de

închiriere nr. 642/1999, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 319/

PI din 27 mai 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, admite excepția prematurității invocată de pârâtă și respinge

acțiunea reclamanților, reținând că nu a fost îndeplinită legal procedura

concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., procesul

verbal de conciliere directă, respectiv înștiințarea de plată adresată pârâtei

la 20 martie 2007 referindu-se la alte sume decât cele pretinse de reclamanți

prin acțiune.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței primei instanțe este respins prin decizia civilă

nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, care reține, în acest sens, confirmând soluția primei instanțe, că

a asimila înștiințarea de plată din 30 martie 2007 cu procedura prealabilă a

concilierii directe, prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., înseamnă

a se interpreta permisiv dispozițiile legale menționate, situație inadmisibilă

în raport cu caracterul imperativ al normelor ce o reglementează, iar

neîndeplinirea condițiilor de fond constând în necomunicarea pretențiilor ce

formează obiectul acțiunii, a temeiului de drept, necomunicarea actelor

doveditoare pe care se sprijină pretențiile reclamanților, nestabilirea datei

convocării la conciliere și absența dovezii de comunicare nu conferă

posibilitatea reală a concilierii directe în sensul de a se putea consemna

rezultatul negocierii într-un înscris semnat de ambele părți, cu arătarea

punctului de vedere al fiecăreia.

Împotriva deciziei de mai

sus și a sentinței primei instanțe reclamanții declară recurs solicitând, cu

invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, modificarea hotărârilor atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată.

În susținerea recursului lor

reclamanții recurenți critică instanțele pentru greșita interpretare a

înștiințării de plată nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007 prin care

convocaseră pe pârâta intimată la serviciul B.U.V. în vederea soluționării pe

cale amiabilă a eventualelor contestații referitoare la debitele restante,

convocare căreia pârâta nu i-a dat curs, aceasta cunoscând, de altfel,

pretențiile reclamanților și temeiul lor legal din notificările cu privire la

cuantumul chiriei solicitat ca urmare a adoptării H.C.L.M.T. nr. 42/2000,

precum și perioada de la care se aplică noul tarif de închirieri, pârâta

neatacând respectivele notificări.

Recurenții critică

hotărârile atacate și pentru greșita aplicare a legii cât privește cuantumul

pretențiilor cerute prin acțiune, respectiv a H.C.L.M.T. nr. 42/2000 și nr. 182/2001

și a O.G. nr. 92/2003.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului reclamanților față de

neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.,

combătând și criticile avansate de reclamanți cu privire la fondul cauzei.

Examinând recursul

reclamanților prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, și numai cu

privire la excepția prematurității admisă de instanța de fond, soluție

confirmată de instanța de apel, se constată că acesta este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că prin adresa nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007, reclamanții au invitat pe

pârâtă în vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor contestații

referitoare la debitele restante, menționate în înștiințarea de plată, să se

prezinte în 15 zile de la primirea respectivei înștiințări la B.U.V., camera

227, zilnic între orele 8 - 16, comunicându-i totodată și că, în caz contrar,

se vor adresa instanței pentru recuperarea sumelor restante, invitație căreia

pârâta intimată nu i-a dat curs, nedovedindu-se că nu ar fi primit-o.

Se constată astfel că

procedura prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., a fost îndeplinită

de reclamanți, care au invitat pe pârâtă la conciliere directă precizându-i

pretențiile lor în cuantumul de la data invitației, indicându-i data, locul și

ora, fiind astfel respectate prevederile de lege evocate, reclamanții

introducând cerere de chemare în judecată la mai mult de 30 de zile de la

transmiterea invitației menționate.

Se constată, așadar, că instanța

de apel, confirmând soluția instanței de fond, a reținut neîntemeiat că

procedura concilierii directe cu pârâta nu ar fi fost îndeplinită de către

reclamanți, admițând eronat excepția prematurității acțiunii invocată de

pârâtă.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanți

împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis și, întrucât nici

instanța de apel și nici prima instanță nu au cercetat fondul pricinii, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia recurată

urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului reclamanților împotriva

sentinței primei instanțe, care urmează a fi desființată, cu consecința

trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții M.T. prin P., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara, împotriva

deciziei nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială.

Modifică decizia recurată,

în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 319

din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care o desființează și trimite cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2009.