ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2759/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 decembrie 2007 și precizată la 16 ianuarie 2008 reclamanții M. Timișoara reprezentat prin P., C.L.M. Timișoara și P.M. Timișoara cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL, Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata debitului în cuantum total de 111.404 lei, reprezentând diferență de chirie, calculată, conform H.C.L.M.T. nr. 42/2000, pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003, în sumă de 17.881, lei majorări de întârziere în sumă de 92.450 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 octombrie 2007 și penalități de întârziere în cuantum de 1073 lei datorate pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, aferente contractului de închiriere nr. 642/1999, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 319/ PI din 27 mai 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, admite excepția prematurității invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamanților, reținând că nu a fost îndeplinită legal procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., procesul verbal de conciliere directă, respectiv înștiințarea de plată adresată pârâtei la 20 martie 2007 referindu-se la alte sume decât cele pretinse de reclamanți prin acțiune. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe este respins prin decizia civilă nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care reține, în acest sens, confirmând soluția primei instanțe, că a asimila înștiințarea de plată din 30 martie 2007 cu procedura prealabilă a concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., înseamnă a se interpreta permisiv dispozițiile legale menționate, situație inadmisibilă în raport cu caracterul imperativ al normelor ce o reglementează, iar neîndeplinirea condițiilor de fond constând în necomunicarea pretențiilor ce formează obiectul acțiunii, a temeiului de drept, necomunicarea actelor doveditoare pe care se sprijină pretențiile reclamanților, nestabilirea datei convocării la conciliere și absența dovezii de comunicare nu conferă posibilitatea reală a concilierii directe în sensul de a se putea consemna rezultatul negocierii într-un înscris semnat de ambele părți, cu arătarea punctului de vedere al fiecăreia. Împotriva deciziei de mai sus și a sentinței primei instanțe reclamanții declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârilor atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea recursului lor reclamanții recurenți critică instanțele pentru greșita interpretare a înștiințării de plată nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007 prin care convocaseră pe pârâta intimată la serviciul B.U.V. în vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor contestații referitoare la debitele restante, convocare căreia pârâta nu i-a dat curs, aceasta cunoscând, de altfel, pretențiile reclamanților și temeiul lor legal din notificările cu privire la cuantumul chiriei solicitat ca urmare a adoptării H.C.L.M.T. nr. 42/2000, precum și perioada de la care se aplică noul tarif de închirieri, pârâta neatacând respectivele notificări.

Recurenții critică hotărârile atacate și pentru greșita aplicare a legii cât privește cuantumul pretențiilor cerute prin acțiune, respectiv a H.C.L.M.T. nr. 42/2000 și nr. 182/2001 și a O.G. nr. 92/2003. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului reclamanților față de neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., combătând și criticile avansate de reclamanți cu privire la fondul cauzei. Examinând recursul reclamanților prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, și numai cu privire la excepția prematurității admisă de instanța de fond, soluție confirmată de instanța de apel, se constată că acesta este fondat.

Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007, reclamanții au invitat pe pârâtă în vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor contestații referitoare la debitele restante, menționate în înștiințarea de plată, să se prezinte în 15 zile de la primirea respectivei înștiințări la B.U.V., camera 227, zilnic între orele 8 - 16, comunicându-i totodată și că, în caz contrar, se vor adresa instanței pentru recuperarea sumelor restante, invitație căreia pârâta intimată nu i-a dat curs, nedovedindu-se că nu ar fi primit-o. Se constată astfel că procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., a fost îndeplinită de reclamanți, care au invitat pe pârâtă la conciliere directă precizându-i pretențiile lor în cuantumul de la data invitației, indicându-i data, locul și ora, fiind astfel respectate prevederile de lege evocate, reclamanții introducând cerere de chemare în judecată la mai mult de 30 de zile de la transmiterea invitației menționate. Se constată, așadar, că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a reținut neîntemeiat că procedura concilierii directe cu pârâta nu ar fi fost îndeplinită de către reclamanți, admițând eronat excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis și, întrucât nici instanța de apel și nici prima instanță nu au cercetat fondul pricinii, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului reclamanților împotriva sentinței primei instanțe, care urmează a fi desființată, cu consecința trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.T. prin P., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara, împotriva deciziei nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 319 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.