ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1666/2008

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din examinarea

actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 4

aprilie 2006, SC T.V. SA Timișoara a solicitat revizuirea Deciziei nr. 80/A din

16 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, dată în contradictoriu cu intimata SN R. SA Direcția Timișoara.

Potrivit

dispozițiilor art. 325 C. proc. civ., revizuienta a solicitat și suspendarea

hotărârii a cărei revizuire se cere.

Prin Decizia nr. 80/A

din 16 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul reclamantei SN R. SA Direcția Timișoara, declarat

împotriva sentinței nr. 1117 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș,

pe care a modificat-o în totalitate, în sensul admiterii cererii reclamantei și

obligării pârâtei la plata sumei de 372.708.898 lei reprezentând chirie

restantă și suma de 1.093.148.409 ROL reprezentând penalități de întârziere.

A obligat

intimata-pârâtă SC T.V. SA Timișoara să plătească apelantei-reclamante suma de

2.094,6 lei cheltuieli de judecată în apel și 21.910,85 lei, la prima instanță.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC T.V. SA Timișoara, soluționat prin Decizia nr.

685 din 14 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, care a respins recursul ca nefondat.

În criticile

formulate întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.,

revizuienta susține că hotărârea pronunțată de instanța de apel este

netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente ; instanța a dat mai

mult decât s-a cerut, atunci când s-au acordat cheltuieli de judecată mai mari

decât taxa judiciară de timbru achitată ; s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut, în acest mod instanța de apel a greșit schimbând natura

pretențiilor apelantei, având în vedere că era investită cu soluționarea

privind chirii și penalități de întârziere și nu cu despăgubiri și daune

interese compensatorii ; nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv

asupra soluției de disjungere, apreciind că soluția instanței de apel, se

impune a fi modificată cu privire la acest aspect.

Mai susține

revizuienta, că hotărârea pronunțată este potrivnică Deciziei nr. 665/A din 14

iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1829/Com/2001,

rămasă irevocabilă, deoarece prin aceasta se soluționează litigiul dintre

aceleași părți, având aceeași calitate și același obiect, iar situația

penalităților de întârziere a fost tranșată, sens în care hotărârea a cărei

revizuire se solicită este contrară acestor dispoziții, întrucât prin aceasta

se acordă SN R. SA Direcția Timișoara penalități de întârziere.

Cererea de suspendare

a executării silite a Deciziei nr. 80/A din 16 martie 2006, a fost admisă prin

încheierea de ședință din data de 8 mai 2006, până la soluționarea cererii de

revizuire pe fond.

Împotriva acestei

încheierii a declarat recurs intimata SN R. SA Direcția Timișoara, soluționat

prin Decizia nr. 403 din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, care a admis recursul, a modificat încheierea

în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia civilă

nr. 1/A din 14 ianuarie 2008 a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, reținând că, excepția de necompetență materială

invocată de intimata SN R. SA Direcția Timișoara, la termenul din 8 mai 2006,

în fața Curții de Apel Timișoara, investită cu soluționarea cererii de

revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este un

incident procedural care obligă instanța sesizată să statueze asupra

competentei, fiind reglementată prin norme imperative care fac de prisos, în

totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În fața Înaltei

Curți, la termenul de dezbateri în fond, intimata SN R. SA Direcția Timișoara a

reiterat excepția perimării cererii de revizuire, invocată la termenul din 14

ianuarie 2008 în fața Curții de Apel Timișoara, conform art. 252 alin. (2) C.

proc. civ., solicitând constatarea perimării cererii de revizuire.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată că, la termenul din 12 iunie 2006, Curtea de

Apel Timișoara a suspendat judecata cererii de revizuire, în temeiul art. 244 alin.

(1) C. proc. civ., până la soluționarea recursului declarat de SC T.V. SA Timișoara,

împotriva Deciziei nr. 80/A din 16 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul

nr. 429/Com/2006, recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, la data de 14 februarie 2007, iar la data de 5 decembrie 2007

revizuienta SC T.V. SA Timișoara a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar

potrivit alin. 3 „în materie comercială termenul de perimare este de 6 luni”.

Prin urmare, pentru a

opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248

C. proc. civ. și în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu

soluționarea unei cereri de revizuire promovată împotriva unei hotărâri

pronunțate într-un litigiu comercial, că după suspendarea judecății cauzei,

pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că înainte de împlinirea acestui

termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecății cauzei, cererea de

repunere pe rol fiind depusă la data de 5 decembrie 2007, astfel că, din culpa

revizuientei cauza a rămas în nelucrare mai mult de 10 luni. Se mai constată că

nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Potrivit art. 250 alin.

(1) C. proc. civ. „Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de

lipsa de stăruință a părților în judecată”.

În acest context,

potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu sau

la cererea părții interesate” pe cale de excepție întrucât normele care

reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică.

În consecință, față

de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de revizuire, astfel

cum a fost precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire a Deciziei nr. 80/A din 16 martie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, formulată

de revizuienta SC T.V. SA Timișoara, astfel cum a fost precizată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.