ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3104/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința

nr. 3624 din 12 noiembrie

2007

pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 6028/62/2007, s-a respins excepția lipsei

calității procesuale invocată de pârâta SC A. SA Codlea.

S-a

admis cererea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița, prin lichidator R.

I.P.U.R.L.,

împotriva pârâtei SC A. SA

Codlea.

S-a

dispus reînscrierea în CF nr. 10160 Codlea a dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilelor de sub A + 1 cu nr. top 6854/4/1/1/2/1 compus din

4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, fânar, birou, CT, depozit

carburanți, cu cota de 3/6 din puc I și cota de ½

din

puc II cu teren de 44.743 mp și de sub

A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri

concentrate, cu 1/6 din puc I - post trafo, racordurile și branșamentele

utilități și teren de 662 mp și cota de 1/2

din

puc II - teren de 375 mp, precum și asupra imobilului

înscris în CF Dumbrăvița nr. 40787, sub A

+

16,

cu nr. top

1832/7/2/1/4, compus din 6 hale, 2 magazii, una construcție

birouri, un bazin de decantare cu cota de 30 % din părțile de uz comun și teren

în suprafață de 20.160 mp.

S-a

admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC A. SA Codlea împotriva

reclamantei.

S-a

instituit în favoarea pârâtei de mai sus un drept de retenție asupra celor 6

hale pui și terenului înscrise în CF nr. 10160 Codlea sub A+1 și sub A + 4,

până la concurența sumei de 1.711.228 euro echivalent în lei la data plății.

A

fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC A. SA Codlea a sumei de

8.008,3 lei RON cheltuieli de judecată.

S-a

luat act și s-a consfințit tranzacția încheiată între reclamanta SC F.P. SRL,

prin lichidator și pârâta SC T.P. SRL având nr. 448 din 14 august 2007, aflată

la fila nr. xx din dosarul nr. 5133/197/2007 al

Judecătoriei Brașov, tranzacție ce face parte integrantă din prezenta

hotărâre.

A

reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005

pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 966 din 6

martie 2007

a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a dispus, la cererea lui C.R., anularea hotărârii A.G.E.A. SC

F.P.

SRL nr. 1 din 26 noiembrie 2004 și a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 2735

din 9 decembrie 2004 și nr. 2736 din 9 decembrie 2004, prin care SC F.P. SRL

înstrăina către SC T.P. SRL, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise

în CF nr. 10160 Codlea, sub A + 1, cu nr. top.6854/4/1/1/2/1 compus din 4 hale

pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, 1 fânar, birou, CT, depozit carburanți

cu cota de 3/6 din puc II cu teren de 44.743 mp și de sub A + 4, cu nr. top

6854/4/1/1/2/4, compus

din

2 hale

pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I, post trafo, racordurile și

branșamentele utilități și teren de 662 mp și cota de ½ din puc II -

teren de 375 mp și respectiv asupra imobilelor înscrise în CF Dumbrăvița nr. 4078,

sub nr. A + 16, cu nr. top.1832/7/2/1/2 compus din 6 hale, 2 magazii, una

construcție birouri, un bazin de decantare cu cola de 30 % din

părțile

de uz comun și teren în suprafață

de 20.160 mp.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a

constatat că aceasta este neîntemeiată.

Este

lipsit de relevanță că titularul acțiunii în anulare în urma căreia s-a

pronunțat sentința civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 de către Tribunalul

Brașov a fost numitul C.R. și că în dispozitivul sentinței s-a dispus anularea

actelor și nu constatarea nulității absolute a acestora.

Indiferent

de felul nulității invocate într-o cerere de chemare în judecată, absolută sau

relativă, odată pronunțată anularea ori constatată nulitatea, efectele

nulității actului vizat de hotărârea judecătorească sunt aceleași, nefiind

aplicabile distincțiile ce se fac între titularii dreptului la acțiune în cazul

unei nulități relative și titularii dreptului la acțiune în cazul unei nulități

absolute.

Odată

pronunțată nulitatea unui act, fie că este absolută, fie că este relativă, de

efectele nulității se poate prevala oricare persoană interesată, cu atât mai

mult cu cât în speță este vorba de chiar una dintre părțile actelor juridice

anulate.

De

altfel, din punct de vedere procedural, întrucât inclusiv acțiunea ce privește

o nulitate absolută este o cerere în realizare și nu una în constatare, corect

este a se solicita anularea actului și nu constatarea nulității absolute a

acestuia.

Față

de efectele nulității referitoare la restabilirea situației anterioare

încheierii actului, s-a apreciat ca lipsit de

relevanță faptul că anularea contractelor

nu se datorează culpei pârâtei

1, aceasta având posibilitatea valorificării obligației de garanție în caz de

evicțiune rezultată din contractul de vânzare - cumpărare.

De

asemenea, instanța a reținut că, în mod evident, lichidatorul judiciar al

reclamantei pot promova acțiuni în justiție în numele acesteia, pentru

valorificarea drepturilor care se cuvin societății.

Renunțarea

numitului C.R. la petitul privind restabilirea situației anterioare de CF

într-un proces anterior nu este de natură a o împiedica pe una dintre părțile

actului care s-a anulat, respectiv reclamanta, de a solicita ea înseși acest

lucru.

Nerestituirea

prețului de către reclamantă pârâtei 1 nu are relevanță sub aspectul realizării

uneia dintre condițiile restabilirii situației anterioare, respectiv

reînscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele vânzătoarei, atâta

vreme cât pe cale principală ori reconvențională pârâta 1 - cumpărătoare nu a

solicitat respectiva restituire.

Văzând și raportul expertului întocmit cu

privire la imobilul înscris în CF nr. 10160 Codlea sub nr. A + 1 și sub A + 4

în beneficiul B.I.R. Brașov referitor la preluarea imobilului de mai sus,

instanța a admis cererea reconvențională a pârâtei 1 având ea obiect

instituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenție până la concurența

respectivei valori.

De

asemenea, instanța a luat act, conform art. 271 – art. 273 de tranzacția

reclamantei și a pârâtei 2 și va admite cererea de restabilire a situației

anterioare referitoare la imobile, avându-se în vedere sentința civilă nr. 33/ CC

din 12 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Împotriva

acestei soluții a declarat apel pârâta SC F.P. SRL Dumbrăvița prin lichidator R.

I.P.U.R.L.

aducându-i critici pentru

nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și schimbarea în

parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale.

Curtea de Apel

Brașov, prin decizia nr. 33 din 25 martie 2008, a admis apelul reclamantei și a

modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reconvenționale pentru drept de retenție și cheltuieli de judecată, menținând

restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reținut că prin acțiunea

promovată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița nu s-a solicitat evacuarea

(restituirea) imobilului, ci doar rectificarea CF 10160 Codlea, nefiind pusă în

discuție detenția.

Ori, în condițiile în

care prin acțiunea principală nu s-a obținut un titlu prin care SC A SA Codlea

să fie obligată să restituie, urmărindu-se doar publicitatea dreptului de

proprietate, cererea de instituire a unui drept de retenție este inadmisibilă.

Aceasta, întrucât

dreptul de retenție este strict legat de materialitatea bunului, fiind

inadmisibilă recunoașterea sa, cât în cauză nu s-au discutat aspecte legate de

detenție, ci strict de proprietate.

În ceea ce privește

creanța pe care SC A. SA Codlea o are asupra SC F.P. SRL ea nu are caracter

cert. Aceasta întrucât acțiunea reconvențională nu a învestit instanța fondului

și cu o acțiune în pretenții privind prețul și cheltuielile de îmbunătățire ci

doar cu o acțiune privind înscrierea în CF a unui drept de retenție. Ori,

jurisprudența a conchis că este inadmisibilă acțiunea reconvențională pentru

constatarea existenței dreptului de retenție asupra imobilului, fără ca pârâta

să pretindă asupra reclamantei neplata valorii acestor îmbunătățiri.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC A. SA Codlea.

În primul motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

critică decizia susținând că instanța de apel susține în mod greșit că

instituția dreptului de retenție este inadmisibilă câtă vreme în cauză nu s-au

discutat aspecte legate de detenție ci strict de proprietate și că dimpotrivă,

punctul de vedere al instanței de fond este cel corect.

Dezvoltând unele considerații cu privire la

regimul dreptului de retenție recurenta subliniază că în cazul constatării

nulității actului juridic nu este afectat dreptul de retenție, că acesta

asigură „reciprocitatea și simultaneitatea restituirii pretențiilor efectuate

în baza actului juridic nul” și că „dreptul de retenție este opozabil nu numai

proprietarului, dar și lichidatorului, acesta din urmă putând recupera bunul

plătind creanța”.

În cel de al doilea

motiv de recurs se invocă și prevederile art. 304 pct. 9 arătându-se doar că,

în contextul arătat, instanța a făcut și o greșită aplicare a legii.

Examinând recursul

prin prisma celor două motive de recurs invocate, prevăzute de pct. 8 și 9 ale art.

304 C. proc. civ., dar în fapt susținute de aceleași argumente, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat.

Instanța de apel nu a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori

înțelesul vădit al acestuia și nici nu a făcut o greșită aplicare a legii și,

drept urmare, nu există motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pentru admiterea recursului. Dimpotrivă, instanța de apel, în mod legal,

a respins cererea reconvențională a pârâtei privind instituirea dreptului de

retenție reținând, în mod corect, că, prin acțiunea sa, reclamanta nu a

solicitat restituirea imobilului și evacuarea pârâtei și nu a pus în discuție

detenția imobilului ci a vizat doar rectificarea înregistrării în cartea

funciară urmare constatării nulității absolute a unor acte de transfer a

proprietății. Ca atare părțile nu se află în situația restabilirii situației

anterioare cu privire la detenția bunului, care ar justifica, în mod legal,

invocarea dreptului de retenție întemeiat pe investițiile făcute de pârâtă.

Mai mult, instanța nu

a fost învestită de pârâtă, prin cererea reconvențională, cu o acțiune în

pretenții față de reclamantă, prin care prima să solicite obligarea celei de a

doua la plata contravalorii investițiilor făcut în imobil, ci doar cu o cerere

de instituire a dreptului de retenție.

Față de cele de mai

sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă

urmează a fi obligată să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată în

recurs reprezentate de onorar de avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A. SA Codlea împotriva deciziei nr. 33/ Ap din 25 martie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă să plătească

intimatei - reclamante SC F.P. SRL Dumbrăvița, prin lichidator judiciar SC R. IPURL

Brașov suma de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.