ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3104/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3624 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 6028/62/2007, s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâta SC A. SA Codlea. S-a admis cererea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița, prin lichidator R. I.P.U.R.L., împotriva pârâtei SC A. SA Codlea.

S-a dispus reînscrierea în CF nr. 10160 Codlea a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor de sub A + 1 cu nr. top 6854/4/1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, fânar, birou, CT, depozit carburanți, cu cota de 3/6 din puc I și cota de ½ din puc II cu teren de 44.743 mp și de sub A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I - post trafo, racordurile și branșamentele utilități și teren de 662 mp și cota de 1/2 din puc II - teren de 375 mp, precum și asupra imobilului înscris în CF Dumbrăvița nr. 40787, sub A + 16, cu nr. top 1832/7/2/1/4, compus din 6 hale, 2 magazii, una construcție birouri, un bazin de decantare cu cota de 30 % din părțile de uz comun și teren în suprafață de 20.160 mp.

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC A. SA Codlea împotriva reclamantei. S-a instituit în favoarea pârâtei de mai sus un drept de retenție asupra celor 6 hale pui și terenului înscrise în CF nr. 10160 Codlea sub A+1 și sub A + 4, până la concurența sumei de 1.711.228 euro echivalent în lei la data plății. A fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC A. SA Codlea a sumei de 8.008,3 lei RON cheltuieli de judecată. S-a luat act și s-a consfințit tranzacția încheiată între reclamanta SC F.P. SRL, prin lichidator și pârâta SC T.P. SRL având nr. 448 din 14 august 2007, aflată la fila nr. xx din dosarul nr. 5133/197/2007 al Judecătoriei Brașov, tranzacție ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 966 din 6 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus, la cererea lui C.R., anularea hotărârii A.G.E.A. SC F.P. SRL nr. 1 din 26 noiembrie 2004 și a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 2735 din 9 decembrie 2004 și nr. 2736 din 9 decembrie 2004, prin care SC F.P. SRL înstrăina către SC T.P.

SRL, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. 10160 Codlea, sub A + 1, cu nr. top.6854/4/1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, 1 fânar, birou, CT, depozit carburanți cu cota de 3/6 din puc II cu teren de 44.743 mp și de sub A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I, post trafo, racordurile și branșamentele utilități și teren de 662 mp și cota de ½ din puc II - teren de 375 mp și respectiv asupra imobilelor înscrise în CF Dumbrăvița nr. 4078, sub nr. A + 16, cu nr. top.1832/7/2/1/2 compus din 6 hale, 2 magazii, una construcție birouri, un bazin de decantare cu cola de 30 % din părțile de uz comun și teren în suprafață de 20.160 mp.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Este lipsit de relevanță că titularul acțiunii în anulare în urma căreia s-a pronunțat sentința civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 de către Tribunalul Brașov a fost numitul C.R. și că în dispozitivul sentinței s-a dispus anularea actelor și nu constatarea nulității absolute a acestora. Indiferent de felul nulității invocate într-o cerere de chemare în judecată, absolută sau relativă, odată pronunțată anularea ori constatată nulitatea, efectele nulității actului vizat de hotărârea judecătorească sunt aceleași, nefiind aplicabile distincțiile ce se fac între titularii dreptului la acțiune în cazul unei nulități relative și titularii dreptului la acțiune în cazul unei nulități absolute.

Odată pronunțată nulitatea unui act, fie că este absolută, fie că este relativă, de efectele nulității se poate prevala oricare persoană interesată, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de chiar una dintre părțile actelor juridice anulate. De altfel, din punct de vedere procedural, întrucât inclusiv acțiunea ce privește o nulitate absolută este o cerere în realizare și nu una în constatare, corect este a se solicita anularea actului și nu constatarea nulității absolute a acestuia. Față de efectele nulității referitoare la restabilirea situației anterioare încheierii actului, s-a apreciat ca lipsit de relevanță faptul că anularea contractelor nu se datorează culpei pârâtei 1, aceasta având posibilitatea valorificării obligației de garanție în caz de evicțiune rezultată din contractul de vânzare - cumpărare.

De asemenea, instanța a reținut că, în mod evident, lichidatorul judiciar al reclamantei pot promova acțiuni în justiție în numele acesteia, pentru valorificarea drepturilor care se cuvin societății. Renunțarea numitului C.R. la petitul privind restabilirea situației anterioare de CF într-un proces anterior nu este de natură a o împiedica pe una dintre părțile actului care s-a anulat, respectiv reclamanta, de a solicita ea înseși acest lucru. Nerestituirea prețului de către reclamantă pârâtei 1 nu are relevanță sub aspectul realizării uneia dintre condițiile restabilirii situației anterioare, respectiv reînscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele vânzătoarei, atâta vreme cât pe cale principală ori reconvențională pârâta 1 - cumpărătoare nu a solicitat respectiva restituire.

Văzând și raportul expertului întocmit cu privire la imobilul înscris în CF nr. 10160 Codlea sub nr. A + 1 și sub A + 4 în beneficiul B.I.R. Brașov referitor la preluarea imobilului de mai sus, instanța a admis cererea reconvențională a pârâtei 1 având ea obiect instituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenție până la concurența respectivei valori. De asemenea, instanța a luat act, conform art. 271 – art. 273 de tranzacția reclamantei și a pârâtei 2 și va admite cererea de restabilire a situației anterioare referitoare la imobile, avându-se în vedere sentința civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov. Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta SC F.P.

SRL Dumbrăvița prin lichidator R. I.P.U.R.L. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 33 din 25 martie 2008, a admis apelul reclamantei și a modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reconvenționale pentru drept de retenție și cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței. Instanța de apel a reținut că prin acțiunea promovată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița nu s-a solicitat evacuarea (restituirea) imobilului, ci doar rectificarea CF 10160 Codlea, nefiind pusă în discuție detenția.

Ori, în condițiile în care prin acțiunea principală nu s-a obținut un titlu prin care SC A SA Codlea să fie obligată să restituie, urmărindu-se doar publicitatea dreptului de proprietate, cererea de instituire a unui drept de retenție este inadmisibilă. Aceasta, întrucât dreptul de retenție este strict legat de materialitatea bunului, fiind inadmisibilă recunoașterea sa, cât în cauză nu s-au discutat aspecte legate de detenție, ci strict de proprietate. În ceea ce privește creanța pe care SC A. SA Codlea o are asupra SC F.P. SRL ea nu are caracter cert. Aceasta întrucât acțiunea reconvențională nu a învestit instanța fondului și cu o acțiune în pretenții privind prețul și cheltuielile de îmbunătățire ci doar cu o acțiune privind înscrierea în CF a unui drept de retenție.

Ori, jurisprudența a conchis că este inadmisibilă acțiunea reconvențională pentru constatarea existenței dreptului de retenție asupra imobilului, fără ca pârâta să pretindă asupra reclamantei neplata valorii acestor îmbunătățiri. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC A. SA Codlea. În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia susținând că instanța de apel susține în mod greșit că instituția dreptului de retenție este inadmisibilă câtă vreme în cauză nu s-au discutat aspecte legate de detenție ci strict de proprietate și că dimpotrivă, punctul de vedere al instanței de fond este cel corect.

Dezvoltând unele considerații cu privire la regimul dreptului de retenție recurenta subliniază că în cazul constatării nulității actului juridic nu este afectat dreptul de retenție, că acesta asigură „reciprocitatea și simultaneitatea restituirii pretențiilor efectuate în baza actului juridic nul” și că „dreptul de retenție este opozabil nu numai proprietarului, dar și lichidatorului, acesta din urmă putând recupera bunul plătind creanța”. În cel de al doilea motiv de recurs se invocă și prevederile art. 304 pct. 9 arătându-se doar că, în contextul arătat, instanța a făcut și o greșită aplicare a legii. Examinând recursul prin prisma celor două motive de recurs invocate, prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., dar în fapt susținute de aceleași argumente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul vădit al acestuia și nici nu a făcut o greșită aplicare a legii și, drept urmare, nu există motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru admiterea recursului. Dimpotrivă, instanța de apel, în mod legal, a respins cererea reconvențională a pârâtei privind instituirea dreptului de retenție reținând, în mod corect, că, prin acțiunea sa, reclamanta nu a solicitat restituirea imobilului și evacuarea pârâtei și nu a pus în discuție detenția imobilului ci a vizat doar rectificarea înregistrării în cartea funciară urmare constatării nulității absolute a unor acte de transfer a proprietății.

Ca atare părțile nu se află în situația restabilirii situației anterioare cu privire la detenția bunului, care ar justifica, în mod legal, invocarea dreptului de retenție întemeiat pe investițiile făcute de pârâtă. Mai mult, instanța nu a fost învestită de pârâtă, prin cererea reconvențională, cu o acțiune în pretenții față de reclamantă, prin care prima să solicite obligarea celei de a doua la plata contravalorii investițiilor făcut în imobil, ci doar cu o cerere de instituire a dreptului de retenție. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă urmează a fi obligată să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată în recurs reprezentate de onorar de avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Codlea împotriva deciziei nr. 33/ Ap din 25 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante SC F.P. SRL Dumbrăvița, prin lichidator judiciar SC R. IPURL Brașov suma de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.