ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3878/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pronunțându-se asupra conflictului negativ de

competență ivit între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov, în condițiile art.

22 alin. (2) și (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) pct. 2 și 21 C.

proc. civ., Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 32/F/CC/30 iunie 2008, a stabilit în favoarea

Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov împotriva pârâtului

Municipiul Brașov, prin Primar, având ca obiect rectificarea înscrierii

efectuatăîn C.F. Brașov.

Pentru a dispune astfel,

instanța investită cu soluționarea conflictului negativ de competență a reținut

următoarele:

Reclamanta a solicitat

radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Brașov

asupra terenului în suprafață de 7518,96 mp, înscris în C.F. Brașov și

reintabularea dreptului de proprietate al Statului Român, cu drept de

administrare în favoarea Consiliului Județean Brașov.

Judecătoria Brașov a

apreciat că acțiunea reclamantei privește o situație juridică reglementată de art.

23 din Legea nr. 213/1998, respectiv delimitarea dreptului de proprietate al

pârâtului de cel al Statului Român, cu consecința reînscrierii dreptului de

administrare operativă al reclamantei și, în consecință, competența trebuie să

aparțină instanței specializate de contencios administrativ anume Tribunalului

Brașov, căruia i-a fost trimis dosarul spre soluționare.

Tribunalul Brașov a apreciat

că, raportat la obiectul cererii, litigiul are natură civilă, fiind indiferent

faptul că înscrierea vizează proprietatea publică sau privată, iar competența

revine judecătoriei.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, a reținut că dreptul comun în materia

rectificării înscrierilor efectuate în cartea funciară îl constituie Legea nr. 7/1996,

cu modificările ulterioare, indiferent dacă cererea părții vizează înscrierea

dreptului de proprietate publică sau a celui de proprietate privată.

De asemenea, cum corect a

reținut Tribunalul Brașov, rectificarea înscrierilor din carte funciară se face

pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească potrivit art. 50 din aceeași lege.

Ca atare, competența

materială în soluționarea unor astfel de cauze aparține instanțelor de drept

comun, nicidecum celor specializate de contencios administrativ, nefiind

aplicabile în cauză dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, cum a reținut

Judecătoria Brașov.

Împotriva hotărârii

pronunțate în procedura regulatorului de competență a declarat recurs pârâtul

Municipiul Brașov, reprezentat legal prin Primar, solicitând casarea ei cu

trimiterea cauzei spre competență soluționare Tribunalului Brașov.

În motivarea recursului s-a

susținut în esență, că niciuna dintre instanțe nu a observat că în dosarul nr. 7921/197/2007

s-a formulat și a cerere reconvențională, având ca obiect principal constatarea

nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare din 4 iulie

2003 la BNPA P.T.–I.G. cu privire la clauza referitoare la transmiterea, pe

cale convențională, a dreptului de administrare operativă directă asupra

terenului respectiv de la C. SA la județul Brașov și prin urmare, în raport de această

cerere incidentală, nu s-a stabilit dacă în cauză operează sau nu prorogarea

legală de competență în condițiile art. 17 C. proc. civ.

În opinia recurentului,

excepția necompetenței materiale nu putea fi pusă în discuție de către cele

două instanțe decât după stabilirea corectă a cadrului procedural, respectiv

după ce s-a stabilit dacă operează respectiva prorogare de competență sau este

necesară disjungerea cererii incidentale de cererea principală.

Pentru ipoteza în care

sentința atacată nu va fi casată în întregime, s-a solicitat casarea în parte a

acesteia cu privire la trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în fond,

la Judecătoria Brașov, nu și cu privire la constatarea existenței conflictului

negativ de competență.

Recurentul a apreciat că

revine Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei, motivat de faptul

că rectificarea propriu-zisă a înscrierilor din C.F., care se realizează într-o

procedură contencioasă, este precedată întotdeauna de verificarea valabilității

și întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului, precum și de

stabilirea apartenenței acestuia la proprietatea publică sau la proprietatea

privată. Or, o asemenea verificare presupune o anumită specializare a

judecătorului și de aceea, prin art. 23 din Legea nr. 213/1998, s-a statuat că

litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor,

comunelor, orașelor sau a municipiilor sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ.

Pe de altă parte, susține

recurentul, prin acțiunea principală s-a solicitat și intabularea dreptului de

administrare în favoarea Consiliului județean, iar prin acțiunea

reconvențională s-a invocat nulitatea absolută a actului prin care i-a fost

transmis acest drept, pe cale convențională, întrucât în raport de  prevederile

art. 12 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic

al acesteia, județul Brașov – în calitatea sa de persoană juridică de drept

public – nu poate beneficia de un drept de administrare asupra unui bun aflat

în proprietatea publică.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului

și susținerile recurentei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în

materie, Înalta Curte a constatat că instanța sesizată în procedura

regulatorului de competență a stabilit în mod corect competența materială a

Judecătoriei Brașov în soluționarea cererii formulate de reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială Județul Brașov, având în vedere considerentele în

continuare arătate.

Întemeindu-și acțiunea pe

dispozițiile Legii nr. 7/1996, reclamanta a solicitat radierea înscrierii

dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului teren în suprafață de

7518,96 mp înscris în C.F. Brașov și reintabularea dreptului de proprietate al

Statului Român cu drept de administrare în favoarea Consiliului județean,

motivat de faptul că actul în baza căreia s-a efectuat această înscriere, respectiv

H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al municipiului Brașov,

anexa 2, poziția nr. 693, vizează o altă suprafață de teren de 4100 mp,

respectiv Aleea T.B., în sine, neavând nimic în comun cu terenul aferent

construcțiilor ce constituia proprietatea sa.

Raportat la acest obiect al

acțiunii, Curtea de Apel Brașov a reținut în mod corect că în speță nu sunt

incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, litigiul având natură civilă

chiar dacă înscrierea vizează proprietatea publică și, prin urmare, în raport

cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 33 alin. (4) și art.

50 din Legea nr. 7/1996, competența materială pentru judecarea în primă

instanță a acestuia revine Judecătoriei Brașov.

Reclamanta nu a contestat

legalitatea H.G. nr. 972/2002 și întinderea dreptului astfel stabilit pentru a

se putea pune problema determinării instanței specializate competente, invocând

doar greșita identificare și înscriere în C.F. a acestuia.

Cererea reconvențională a

fost depusă numai la termenul de judecată din 12 februarie 2008, când a fost

invocată și excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea

acțiunii principale.

Prin urmare, raportat la

caracterul absolut al excepției invocate și la efectele pe care le produce, s-a

procedat în mod corect la soluționarea în prealabil a acesteia, numai instanța

competentă să judece acțiunea principală putând verifica dacă acțiunea

reconvențională îndeplinește cerințele impuse de normele procedurale pentru

introducerea ei, dacă a operat prorogarea legală de competență și dacă aceasta

poate fi soluționată concomitent cu acțiunea principală, ori se impune măsura

disjungerii lor.

Pe de altă parte,

determinarea competenței materiale în soluționarea cererii reconvenționale, în

considerarea prevederilor art. 17 C. proc. civ. și a caracterului absolut al

normelor procedurale care vizează această competență, se poate face numai în

raport cu obiectul cererii, respectiv constatarea nulității absolute a unei

clauze a contractului de vânzare - cumpărare încheiat, în formă autentică,

între o societate cooperatistă pe acțiuni și Unitatea Administrativ Teritorială

Județul Brașov, care nu poate asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 lit.

c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, și nicidecum cu motivele pentru care s-a

apreciat că operează această sancțiune, a căror examinare echivalează cu antamarea

fondului cauzei.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței nr. 32 F/CC din 30 iunie

2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2008.