ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3878/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pronunțându-se asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov, în condițiile art. 22 alin. (2) și (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) pct. 2 și 21 C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32/F/CC/30 iunie 2008, a stabilit în favoarea Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov împotriva pârâtului Municipiul Brașov, prin Primar, având ca obiect rectificarea înscrierii efectuatăîn C.F. Brașov. Pentru a dispune astfel, instanța investită cu soluționarea conflictului negativ de competență a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Brașov asupra terenului în suprafață de 7518,96 mp, înscris în C.F.

Brașov și reintabularea dreptului de proprietate al Statului Român, cu drept de administrare în favoarea Consiliului Județean Brașov. Judecătoria Brașov a apreciat că acțiunea reclamantei privește o situație juridică reglementată de art. 23 din Legea nr. 213/1998, respectiv delimitarea dreptului de proprietate al pârâtului de cel al Statului Român, cu consecința reînscrierii dreptului de administrare operativă al reclamantei și, în consecință, competența trebuie să aparțină instanței specializate de contencios administrativ anume Tribunalului Brașov, căruia i-a fost trimis dosarul spre soluționare. Tribunalul Brașov a apreciat că, raportat la obiectul cererii, litigiul are natură civilă, fiind indiferent faptul că înscrierea vizează proprietatea publică sau privată, iar competența revine judecătoriei.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că dreptul comun în materia rectificării înscrierilor efectuate în cartea funciară îl constituie Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, indiferent dacă cererea părții vizează înscrierea dreptului de proprietate publică sau a celui de proprietate privată. De asemenea, cum corect a reținut Tribunalul Brașov, rectificarea înscrierilor din carte funciară se face pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească potrivit art. 50 din aceeași lege. Ca atare, competența materială în soluționarea unor astfel de cauze aparține instanțelor de drept comun, nicidecum celor specializate de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, cum a reținut Judecătoria Brașov.

Împotriva hotărârii pronunțate în procedura regulatorului de competență a declarat recurs pârâtul Municipiul Brașov, reprezentat legal prin Primar, solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei spre competență soluționare Tribunalului Brașov. În motivarea recursului s-a susținut în esență, că niciuna dintre instanțe nu a observat că în dosarul nr. 7921/197/2007 s-a formulat și a cerere reconvențională, având ca obiect principal constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare din 4 iulie 2003 la BNPA P.T.–I.G. cu privire la clauza referitoare la transmiterea, pe cale convențională, a dreptului de administrare operativă directă asupra terenului respectiv de la C. SA la județul Brașov și prin urmare, în raport de această cerere incidentală, nu s-a stabilit dacă în cauză operează sau nu prorogarea legală de competență în condițiile art. 17 C. proc.

civ. În opinia recurentului, excepția necompetenței materiale nu putea fi pusă în discuție de către cele două instanțe decât după stabilirea corectă a cadrului procedural, respectiv după ce s-a stabilit dacă operează respectiva prorogare de competență sau este necesară disjungerea cererii incidentale de cererea principală. Pentru ipoteza în care sentința atacată nu va fi casată în întregime, s-a solicitat casarea în parte a acesteia cu privire la trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în fond, la Judecătoria Brașov, nu și cu privire la constatarea existenței conflictului negativ de competență.

Recurentul a apreciat că revine Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei, motivat de faptul că rectificarea propriu-zisă a înscrierilor din C.F., care se realizează într-o procedură contencioasă, este precedată întotdeauna de verificarea valabilității și întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului, precum și de stabilirea apartenenței acestuia la proprietatea publică sau la proprietatea privată. Or, o asemenea verificare presupune o anumită specializare a judecătorului și de aceea, prin art. 23 din Legea nr. 213/1998, s-a statuat că litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau a municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

Pe de altă parte, susține recurentul, prin acțiunea principală s-a solicitat și intabularea dreptului de administrare în favoarea Consiliului județean, iar prin acțiunea reconvențională s-a invocat nulitatea absolută a actului prin care i-a fost transmis acest drept, pe cale convențională, întrucât în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, județul Brașov – în calitatea sa de persoană juridică de drept public – nu poate beneficia de un drept de administrare asupra unui bun aflat în proprietatea publică. Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului și susținerile recurentei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat că instanța sesizată în procedura regulatorului de competență a stabilit în mod corect competența materială a Judecătoriei Brașov în soluționarea cererii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov, având în vedere considerentele în continuare arătate. Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, reclamanta a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului teren în suprafață de 7518,96 mp înscris în C.F. Brașov și reintabularea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare în favoarea Consiliului județean, motivat de faptul că actul în baza căreia s-a efectuat această înscriere, respectiv H.G.

nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al municipiului Brașov, anexa 2, poziția nr. 693, vizează o altă suprafață de teren de 4100 mp, respectiv Aleea T.B., în sine, neavând nimic în comun cu terenul aferent construcțiilor ce constituia proprietatea sa. Raportat la acest obiect al acțiunii, Curtea de Apel Brașov a reținut în mod corect că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, litigiul având natură civilă chiar dacă înscrierea vizează proprietatea publică și, prin urmare, în raport cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 33 alin. (4) și art. 50 din Legea nr. 7/1996, competența materială pentru judecarea în primă instanță a acestuia revine Judecătoriei Brașov.

Reclamanta nu a contestat legalitatea H.G. nr. 972/2002 și întinderea dreptului astfel stabilit pentru a se putea pune problema determinării instanței specializate competente, invocând doar greșita identificare și înscriere în C.F. a acestuia. Cererea reconvențională a fost depusă numai la termenul de judecată din 12 februarie 2008, când a fost invocată și excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea acțiunii principale. Prin urmare, raportat la caracterul absolut al excepției invocate și la efectele pe care le produce, s-a procedat în mod corect la soluționarea în prealabil a acesteia, numai instanța competentă să judece acțiunea principală putând verifica dacă acțiunea reconvențională îndeplinește cerințele impuse de normele procedurale pentru introducerea ei, dacă a operat prorogarea legală de competență și dacă aceasta poate fi soluționată concomitent cu acțiunea principală, ori se impune măsura disjungerii lor.

Pe de altă parte, determinarea competenței materiale în soluționarea cererii reconvenționale, în considerarea prevederilor art. 17 C. proc. civ. și a caracterului absolut al normelor procedurale care vizează această competență, se poate face numai în raport cu obiectul cererii, respectiv constatarea nulității absolute a unei clauze a contractului de vânzare - cumpărare încheiat, în formă autentică, între o societate cooperatistă pe acțiuni și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov, care nu poate asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, și nicidecum cu motivele pentru care s-a apreciat că operează această sancțiune, a căror examinare echivalează cu antamarea fondului cauzei.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței nr. 32 F/CC din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.