ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal reclamantul Ț.C. a

chemat în judecată pe pârâta Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător

în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea

Deciziei nr. 3878/2006 emisă de pârâtă, să constate calitatea sa de luptător în

rezistența anticomunistă și să-i acorde drepturile prevăzute de O.U.G. nr.

214/1999 și de Legea nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.

Reclamantul a

formulat cerere precizatoare la acțiunea introductivă de instanță în care a

arătat că se încadrează în prevederile art. 3 lit. a) și g) din O.U.G. nr.

214/1999.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a menționat faptul că, în anul 1988, a fost supus unor

măsuri administrative abuzive, întrucât a fost ridicat din locuința sa de către

lucrători ai fostei Securități, dus la anchetă și supus unor presiuni fizice și

psihice.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a susținut că acțiunea reclamantului este

neîntemeiată, deoarece

aceasta nu se încadrează

în dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 3 din ordonanța aflată în discuție.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 40 din

30 ianuarie 2009, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, că decizia contestată în

cauză este legală, întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost

supus unor măsuri administrative abuzive care să conducă la consecințele

prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Ț.C., care a solicitat casarea sa și

admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 3 lit. a) și g) din O.U.G. nr. 214/1999.

În concret,

recurentul arată că, prin probele pe care le-a administrat în cauză, a

demonstrat faptul că a fost urmărit și anchetat de organele fostei Securități,

respectiv că a fost luat de la domiciliul său și dus la sediul securității din

Târgu Jiu, fiind astfel privat de libertate și supus unor anchete abuzive.

De asemenea,

recurentul susține că a fost retrogradat din funcția pe care o deținea la I.E.

Rovinari, întrucât i-a fost retras sporul de 7% la retribuția tarifară, prin

decizia conducerii unității nr. 282 din 1 aprilie 1989.

Intimata a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 305

C. proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentului administrarea probei cu

înscrisuri.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate de recurent, cât și din oficiu, în

baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este

fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 3878

din 17 aprilie 2008 emisă de intimata-pârâtă a fost respinsă cererea

recurentului-reclamant de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă

se recunoaște persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive

politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive.

În art. 3 din același

act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2003, sunt

definite măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de

organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, în baza cărora s-a

dispus:

a) privarea de

libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;

b) internarea în

spitale de psihiatrie;

c) stabilirea domiciliului

obligatoriu;

d) strămutarea în

altă localitate;

e) deportarea în

străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;

f) exmatricularea din

școli, licee și facultăți;

g) încetarea

contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și

dovedite cu acte scrise, administrative și judecătorești, de la acea dată.

Înalta Curte

apreciază că decizia contestată în cauză este nelegală, întrucât din actele

aflate la dosar rezultă faptul că recurentul a fost supus unor măsuri abuzive,

respectiv celor prevăzute de art. 3 lit. a) din ordonanța anterior

individualizată.

Mai precis,

recurentul a fost urmărit de organele fostei securități pentru convingerile

sale anticomuniste și pentru propaganda pe care a făcut-o împotriva orânduirii

socialiste.

Din cuprinsul

rezoluției Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 13

mai 2008, dată în dosarul nr. 11/P/2008, rezultă că, în cursul anului 1988,

recurentul a fost anchetat în mai multe rânduri de cpt. M.D., de mr. E.G., de

col. B.V. și col. P.I. din cadrul Securității Târgu Jiu.

Prin aceeași

rezoluție, procurorul a reținut în sarcina învinuiților mai sus indicați

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă agravantă, violarea

secretului corespondenței și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

infracțiuni pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece a

intervenit prescripția.

În plus, trebuie

menționat faptul că, pentru cele patru persoane anterior individualizate,

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a emis decizii prin

care i-a declarat agenți ai poliției politice comuniste, decizii care au rămas

definitive și irevocabile.

Pe de altă parte, din

cuprinsul carnetului de muncă, nu rezultă faptul că recurentul a fost supus

unei retrogradări, întrucât nu se poate stabili condițiile în care i-a fost

retras sporul de 7% pentru condiții grele și periculoase.

Așadar, Înalta Curte

nu poate reține incidența în speță a dispozițiilor art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 214/1999, modificată prin Legea nr. 212/2003.

Din cele ce preced,

rezultă faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească cu

interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, iar în baza art. 1 și 18 din aceeași

lege, va admite acțiunea reclamantului, va anula decizia contestată și va

obliga pârâta să emită acestuia o decizie prin care să constate calitatea sa de

luptător în rezistența anticomunistă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ț.I.C. împotriva Sentinței civile nr. 40 din 30 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite cererea reclamantului Ț.I.C.

Anulează

Decizia nr. 3878/2006

din 17 aprilie 2008, emisă de

Comisia pentru Recunoașterea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă.

Obligă pârâta să

emită reclamantului decizie prin care să constate calitatea acestuia de

luptător în rezistența anticomunistă, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) din

O.U.G. nr. 214/1999, republicată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.