ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3766/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 februarie 2004, reclamantul Ț.C. a chemat în judecată Ministerul

Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, solicitând anularea deciziei prin care i-a fost respinsă cererea

de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că, începând cu anul 1988, a suferit din partea organelor

fostei Securități, presiuni, torturi psihice, anchete, a fost discreditat în

fața colegilor, a fost mutat la un alt loc de muncă și nu a beneficiat de

normele privind competența sa profesională.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 502 din 3

septembrie 2004, a respins acțiunea, reținând că reclamantul s-a aflat în

atenția fostelor organe de Securitate, întrucât audia postul E.L., însă

împotriva sa nu s-au dispus măsuri administrative abuzive, în sensul art. 3 din

O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul Ț.C., susținând că, întrucât instanța i-a respins

proba testimonială, i-a fost încălcat dreptul la apărare și că nu a administrat

toate probele necesare aflării adevărului.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 1 din O.U.G nr. 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător

în rezistența anticomunistă, pentru activitatea desfășurată în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni

săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri

administrative abuzive de organele fostei miliții sau securități ori de alte

organe, ca urmare a săvârșirii unei fapte, în scopurile menționate la art. 2

alin. (1), în baza căreia s-a dispus:

a) privarea de libertate în

locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;

b) internarea în spitale de

psihiatrie;

c) stabilirea de domiciliu

obligatoriu;

d) strămutarea într-o altă

localitate;

e) deportarea în

străinătate, după 23 august 1944, din motive politice.

Prin Legea nr. 213/2003 a

fost completat art. 3 alin. (3) al O.U.G nr. 214/1999, introducându-se lit. g)

- încetarea contractului de muncă sau retrogradare, dispuse din motive politice

și dovedite cu acte scrise administrative sau judecătorești de la acea dată.

Potrivit art. 4 alin. (1)

din H.G. nr. 148/2000, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, cererea petentului trebuie să fie însoțită de acte doveditoare,

iar potrivit alin. (3), în măsura în care documentele, datele sau informațiile

necesare nu pot fi obținute prin intermediul Direcției Instanțelor Militare,

președintele comisiei solicitată instituțiilor publice sau persoanelor fizice

ori judiciare care le dețin, transmiterea acestora.

În aplicarea acestor

prevederi, Comisia din cadrul Ministerului Justiției a solicitat informații de

la S.R.I. - U.M. 0362 București, C.N.S.A.S.

Cu adresele nr. M.A/S/51.842

din 8 octombrie 2003 și respectiv, nr. 619/00 din data de 19 noiembrie 2003,

aceste organe au comunicat că în urma verificărilor efectuate în arhiva

preluată de la fostele organe de securitate, nu au fost identificate documente

care să ateste reținerea petentului.

Este adevărat că

recurentul-reclamant s-a aflat în atenția fostelor organe de securitate,

întrucât audia posturile de radio străine, fiind avertizat în prezența

conducerii întreprinderii, însă împotriva sa nu s-a luat alte măsuri

administrative abuzive, prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 și de Legea

nr. 213/2003.

Așa fiind, hotărârea prin

care i-a fost respinsă cererea, este legală și temeinică, urmând ca recursul

declarat de reclamant să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 502 din 3 septembrie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2005.