ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3117/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1696 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr. 343/62/2007, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P.A. în contradictoriu cu pârâții SC I. SA prin administrator judiciar SC C. SRL, SC A. SRL și V.I. S-a admis cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de către intervenienta SC T.B.C. SRL și în consecință: S-a constatat că reclamantul P.A.

are un drept de proprietate asupra cotei de 1 % din construcția înscrisă în CF nr. 20820 Brașov sub nr. top inițial 7400/1/b/1/ 1, 7400/2/1, în prezent sub nr. top nou 7400/1/b/1/ 1, 7400/2/1/1 (rezultat în urma dezmembrării nr. top inițial) compusă din spații de producție și alimentație publică, fermentație, fierbere, îmbuteliere, două depozite de spălare, coridor, vestiar, wc, sala consum, bucătărie, vestiar, wc, birou. S-a instituit în favoarea reclamantului un drept de superficie, corespunzător acestui drept de proprietate asupra terenului pe care se află edificată construcția, proprietatea pârâtelor SC I. SA și SC A. SRL S-a dispus înscrierea în favoarea reclamantului în CF 20820 Brașov asupra construcției de sub nr. top 7400/1/b/1/1/1, 7400/2/1/1 a dreptului de proprietate în cota de 1 %, cu titlu de cumpărare, iar asupra terenului de sub nr. top menționat a dreptului de superficie corespunzător dreptului de proprietate al acestuia asupra construcției.

S-au respins restul pretențiilor reclamantului. S-a respins cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienta SC T.B.C. SRL (fostă SC I.P.C.I.P. SRL) în contradictoriu cu celelalte părți. Au fost obligare pârâtele SC I. SA și SC A. SRL să plătească reclamantului suma de 53,1 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A reținut instanța că, prin contractul cadru încheiat, la data de 25 martie 1996, părțile în calitate de asociați au convenit înființarea a două societăți comerciale una cu obiect de activitate producția de bere, iar cea de a doua, cu obiect de activitate comercializarea băuturilor, care să funcționeze cu sediul în clădirea începută și finalizată de pârâta SC I. SA, situată în Brașov, str. Carpaților.

Părțile asociate au convenit ca la constituirea capitalului societăților de câte 15.000.000 lei să participe după cum urmează: pârâta SC I. SA cu procent de 68 % (suma de 10.200.000 lei), pârâta SC A. SA cu un procent de 20 % (suma de 3.000 lei), intervenienta SC T.B.C. SRL cu un procent de 10 % (suma de 1.500.000 lei), reclamantul P.A. cu un procent de 1 % (suma de 150.000 lei) și pârâtul V.l., cu procentul de 1 % (suma de 150.000 lei).

De asemenea, s-a mai convenit ca valoarea clădirii, investițiile efectuate de pârâta SC I. SA, precum și lucrările ce urmau să fie efectuate pentru buna funcționare a celor două societăți noi înființate și valoarea utilajelor fabricii de bere vor fi incluse în capitalul social, iar finalizarea investițiilor constând în finalizarea lucrărilor de construcții urmau să fie avansate de pârâta SC I. SA Părțile contractante au recunoscut că pârâtele SC I. SA și SC A. SRL au dreptul de proprietate asupra terenului pe care se construit sediul societăților nou înființate, convenind la închirierea lui acestora. La data de 6 decembrie 1996, parata SC I. SA a emis factura nr. 5876296 către reclamant privind plata contravalorii cotei de 1 %, respectiv din cheltuielile aferente lucrărilor C+M la fabrica de bere în valoare de 1.851.612 lei, din care s-a scăzut valoarea lucrărilor facturate anterior în sumă de 2.359.726 lei.

Pe factură pârâta a menționat termenul de plată scadent la 10 zile de la facturare. Din chitanța nr. 450/1996 a reieșit că pârâta a primit plata parțială a acestei facturi. Ulterior, prin chitanța nr. 225 din 29 mai 1998 a primit și restul de plată. Prin contractul de închiriere nr. 568 încheiat la data de 15 iulie 2003, pârâții SC I. SA, SC A. SRL, V.l. și reclamantul în calitate de proprietari, locatori au închiriat construcțiile situate în Brașov, str. Carpaților locatarei SC G. SA S-a observat că la art. 1 pct. 2 din contractul semnat de pârâți și reclamant s-a recunoscut că proprietatea construcțiilor aparține pârâtei SC I. SA în procent de 78 %, pârâtei SC A. SRL în procent de 20,5 %, pârâtului V.I.

în procent de 1 % și reclamantului în procent de 1 % și se reține că acest contract nu a fost contestat de pârâți în timpul procesului. Potrivit CF 20820 Brașov s-a reținut că pârâtele SC I. SA și SC A. SA, și-au înscris dreptul de proprietate asupra terenului înscris sub nr. 7400/1/b/1/1, 7400/1/b/1/2 și 7400/2/1 comasat apoi sub nr. 7400/1/1, 7400/2/1 cu titlu de drept de vânzare cumpărare în cote de 9/10, respectiv 1/10, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 24229/1993. Potrivit mențiunilor de la 13 + 14, 15, 16 s-a constatat că deși intervenise contractul cadru între pârâte și reclamant, la data de 12 iunie 1997, la cererea acestora construcția s-a întabulat pe terenul proprietatea pârâtelor doar în favoarea lor, fără să fie arătate cotele de proprietate.

Ulterior, din mențiunea de la 13 + 16 efectuată la data de 28 august 2003, după ce între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 568 din 15 iulie 2003 prin care s-a recunoscut de către pârâtă dreptul de proprietate deținut asupra cotei de 1 %, s-a procedat la dezmembrarea nr. top A + 7 (7400/1/ b/1 /1, 7400 2/1), în trei loturi, cu nr. top noi, respectiv 7400 /1/b/1/1/1, 7400/2/1/1 pe care s-a identificat și construcția descrisă mai sus, 7400/ 1/b/1/1/2, 7400/2/1/2 și 7400/1/b/1/1/3, 7400/2/1/3 iar dreptul de proprietate a fost înscris doar în favoarea paralelor în cote de 1/10 și respectiv 9/10. Pârâta SC I. SA a susținut că dreptul de proprietate asupra construcției nu s-a constituit în patrimoniul reclamantului deoarece nu a achitat în termenul de 10 zile contravaloarea facturii emise în acest sens.

Susținerea nu este întemeiată având în vedere că prin contractul cadru nu s-a prevăzut nicio sancțiune în cazul în care plata contravalorii lucrărilor prin care se dobândește dreptul de proprietate se achită după scadența pretinsă de pârâtă și care de asemenea nu a fost cuprinsă în convenția părților. Mai mult, chiar pârâta SC I. SA a recunoscut expres reclamantului dreptul de proprietate asupra construcției în cotă de 1 % printr-o convenție ulterior intervenită (mult după data scadentă pretinsă de aceasta) materializară în contractul de închiriere nr. 568/1998 și însușită de aceasta prin semnătură. Așadar, în raport de aceste înscrisuri afirmațiile pârâtei s-au apreciat nefondate. Prin urmare, s-a constatat că reclamantului i s-a constituit în proprietate dreptul de proprietate asupra cotei de 1 % din construcție, conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1991 raportat la art. 1295 C. civ.

În aceste condiții se reține în temeiul art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938 că înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției doar în favoarea pârâtelor s-a efectuat greșit și se va dispune rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra cotei de 1 % în favoarea reclamantului în baza contractului cadru și a prezentei sentințe. De asemenea, văzând și art. 11 din Decretul - Lege nr. 115/1938, cum reclamantul deține un drept de proprietate doar asupra construcției, iar pârâtele SC I. SA și SC A. SA dețin dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află edificată construcția, instanța a instituit în favoarea acesteia un drept de superficie asupra acestui teren și a dispus întabularea acestui drept în CF nr. 20820 Brașov, în temeiul art. 17 și 46 din Decretul - Lege nr. 115/1938.

Prin urmare instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant cu referire la nr. top nou cu care este înscrisă construcția, respectiv 7400/1/b/1/1/1, 7400/2/1/1 și pe cale de consecință a admis cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de intervenienta SC T.B.C. SRL și va respinge pretențiile reclamantului cu privire la celelalte nr. top dezmembrate din nr. top inițial 7400/1/b/1/1, 7400/2/1. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată în interes propriu de către intervenienta SC T.B.C. SRL s-a respins. Din contractele de cesiune de acțiuni autentificate sub nr. 850 din 27 iunie 2002 și nr. 848 din 27 iunie 2002 a rezultat ca antecesoarea intervenientei SC I.P.C.I.P.

SRL în calitate de asociat a cedat celorlalți asociați acțiunile deținute în cele două societăți SC R. SA și SC G. SA, înființate prin contractul cadru. Instanța a reținut că și în cazul în care s-ar admite că majorarea de capital la SC R. SA și SC G. SA nu s-a mai efectuat, astfel încât valoarea clădirii și a investițiilor efectuate de SC I. SA nu a fost inclusă in capitalul social al SC R. SA și SC G. SA, prin aportare în natură, ci a rămas, prin cumpărare de la SC I. SA și în patrimoniul reclamantului (1 %) și a intervenientei (10 %), cererea acesteia nu este neîntemeiată. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 201 din 13 noiembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de intervenienta în interes propriu SC T.B.C.

SRL împotriva menționatei sentințe. Împotriva deciziei curții de apel intervenienta în interes propriu SC T.B.C. SRL a declarat, în termen, recurs, solicitând admiterea recursului său și modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii sale de intervenție în interes propriu astfel cum a fost formulată. În recursul său, după ce arată capetele cererii sale de intervenție în interes propriu și motivele acestei cereri, recurenta aduce o serie de critici deciziei instanței de apel fără însă a le structura în motive clare de recurs în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. și fără a le încadra în drept.

Astfel, recurenta consideră că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății atunci când a calificat contractul de cesiune de acțiuni ca fiind o cesiune a unor investiții, având în vedere că obiectul acestor contracte îl reprezentau doar acțiunile, iar celelalte investiții, care sunt bunuri corporale nu puteau forma obiectul unor cesiuni decât dacă erau incluse în patrimoniul societății și apoi materializate în acțiuni. Prin contractele de cesiune au fost înstrăinate doar acțiunile pe care SC T.B.C. SRL le deținea la cele două societăți, aceasta pierzându-și și doar calitatea de acționar nu și pe cea de proprietar asupra cotei de 10 % din fabrica și instalația de bere.

De asemenea, se susține că instanța de apel a apreciat în mod greșit că prin respectivele contracte s-a făcut și o desocotire a părților cu privire la valoarea activelor reprezentând echivalentul valoric al investițiilor realizate asupra cotei de 10 % pentru că în speță trebuie făcută distincție între cele două raporturi juridice comerciale și respectiv cele două calități pe care le are recurenta și anume calitatea de proprietar asupra cotei de 10 % din fabrică și instalația de bere și, pe de altă parte, calitatea de acționar la SC R. SA și SC G. SA prin subscrierea la capitalul social. În aprecierea stării de fapt instanța de apel trebuia să ia în considerare și procesul – verbal al A.G.A. din data de 26 martie 2002, act din care rezultă clar care a fost intenția antecesoarei recurentei.

Examinând recursul intervenientei în interes propriu, prin prisma motivului invocat și care se încadrează, prin ambele argumente dezvoltate, celui prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel, ca și instanța de fond, contrar celor susținute de recurentă, a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății atunci când a apreciat că deși intitulate „contracte de cesiune acțiuni” convențiile dintre părți în discuție includ și desocotirea părților cu privire la valoarea activelor reprezentând echivalentul valoric al investițiilor realizate în cotă de 10 %. Cum corect au reținut instanțele această interpretare se sprijină în primul rând pe examinarea contractelor, și respectiv pe mențiunea potrivit căreia părțile „nu mai au niciun fel de pretenții una față de cealaltă, inclusiv la investițiile făcute” mențiune care se coroborează cu cele consemnate în procesul – verbal A.G.A.

din 26 ianuarie 2002 și hotărârile A.G.A. din 26 ianuarie 2002 și 29 aprilie 2002. De asemenea, din înscrisul din 19 decembrie 2001 ce a stat la baza negocierii dintre intervenienta – recurentă și pârâtă rezultă că „la marja tranzacției s-au luat în calcul și investițiile netrecute în patrimoniul” SC G. SA și SC R. SA De altfel, cuantumul sumelor achitate de către pârâta SC I. SA pe baza convențiilor cu intervenienta în interes propriu reprezintă echivalentul valoric al cotei de 10 % din investițiile realizate. Față de conținutul contractelor și de interpretarea dată de instanță acestora rezultă că instanța de apel, ca și cea de fond, a avut în vedere ambele calități ale intervenientei în interes propriu, precum și raporturile juridice complexe dintre părți.

În aceste condiții instanțele au interpretat corect convențiile dintre părți și, în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ., le-au recunoscut acestor convenții puterea de lege între părțile contractante. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de intervenienta SC T.B.C. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 201/ Ap din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.