ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2924/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2924/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Pitești, reclamantul A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T.S.
suspendarea executării Ordinului din 19 octombrie 2009, emis de acesta, până la
soluționarea irevocabilă a acțiunii, având ca obiect anularea O.U.G. nr. 105/2009,
în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că este funcționar public și că prin Ordinul din 23
aprilie 2009 pârâtul a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere,
deținută la D.S.J. Argeș, începând cu data de 23 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr.
37/2009.
Se mai arată că pe
cale judecătorească acest ordin a fost suspendat, iar anularea O.U.G. nr. 37/2009
a fost trimisă spre soluționare la Curtea Constituțională.
În acest interval de
timp a fost emis prezentul ordin, fiind numită o altă persoană în locul său,
deși noile dispoziții legale, nu fac decât să modifice titulatura postului,
adică „director coordonator”, în loc de „director executiv”.
A mai precizat
reclamantul că măsura este criticată și datorită aplicării sale în perioada în
care se afla în concediu medical, arătând că s-au încălcat dispozițiile art. 36
din Legea nr. 188/1999.
Apărările
formulate de pârâtul M.T.S.
Pârâtul a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu
motivarea că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința nr. 205/
FC din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești a respins cererea de suspendare
a Ordinului din 19 octombrie 2009 formulată de reclamantul A.L.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.
Art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea, ca sesizarea instanței să se facă,
în condițiile art. 7, adică după formularea procedurii prealabile la
autoritatea publică care a emis actul sau la autoritatea ierarhic superioară.
Reclamantul nu a
îndeplinit această obligație legală, motiv pentru care, cererea sa este
inadmisibilă.
Cu privire la cele
două condiții, respectiv paguba iminentă și caz bine justificat, instanța a apreciat
că cerere(nu îndeplinește aceste condiții, întrucât reclamantul poate ocupa
postul de profesor de sport, după cum rezultă din adeverința din 4 iunie 2009,
emisă de G.Ș.I.L., iar pe de altă parte, anularea O.U.G. nr. 105/ 2009, nu
conduce implicit la reintegrarea sa în funcție, ci abia, după anularea
Ordinului care l-a eliberat din funcție, dacă se va mai încadra în termene și
condiții.
Recursul declarat
de A.L. împotriva sentinței nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond
a greșit când a susținut că acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa procedurii
prealabile.
Potrivit art. 7 alin.
(5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acțiunilor care privesc cererile
persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este
obligatorie plângerea prealabilă.
Ordinul din 19
octombrie 2009 a fost emis în executarea art. 4 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel
că natura accesorie a acestuia atrage același regim juridic în ceea ce privește
plângerea prealabilă.
6.2. Pe fondul
cauzei, recurentul consideră că a făcut dovada cazului justificat și că măsura
suspendării actului administrativ este necesară pentru prevenirea unei pagube
iminente.
Încetarea
raporturilor de muncă îi aduce recurentului grave prejudicii materiale, cât și
morale.
Postul de execuție
pus la dispoziția recurentului nu există, așa cum rezultă din adresele din 25
mai 2009, din 26 mai 2009 și din 29 mai 2009.
Întâmpinarea
formulată de intimatul-pârât M.T.S. prin A.N.S.T.
Intimatul solicită
respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că
reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului din 19 octombrie 2009 și nu
anularea lui, iar excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii
prealabile a fost soluționată în mod corect, prin respingerea cererii
reclamantului.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
2.
Recurentul-reclamant a formulat acțiune în contencios administrativ întemeiată
pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ridicând excepția de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 și solicitând anularea Ordinului din
23 aprilie 2009.
Acțiunea face
obiectul unui alt dosar.
Totodată, prin
sentința nr. 84/ F din 20 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 549/46/0009,
Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ, a dispus suspendarea
executării Ordinului din 23 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În mod corect, reținându-se
aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (5) coroborate cu art. 9 din Legea nr.
554/2004 modificată și completată, în cauza sus menționată, s-a constatat că nu
este necesară efectuarea plângerii prealabile.
În prezentul
dosar, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului din 19
octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii prin care s-a cerut
în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „anularea” (termen
neadecvat folosit de reclamant) O.U.G. nr. 105/2009.
Din actele dosarului nu
rezultă că recurentul-reclamant a formulat acțiune de anulare a Ordinului din 2008,
concomitent cu ridicarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009,
pentru a fi aplicabile dispozițiile referitoare la neobligativitatea formulării
plângerii prealabile.
Din certificatul
depus la dosar, reiese că recurentul a solicitat anularea Ordinului nr. 926 din
13 octombrie 2009 al Președintelui C.N.P.D.A.S.
În consecință,
soluția primei instanțe de respingere a acțiunii datorită lipsei plângerii
prealabile este legală.
În speță nu sunt
aplicabile nici dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, cele două ordine nu au același conținut, întrucât se
invocă alte dispoziții legale, astfel cum a reținut și judecătorul fondului.
În aceste
condiții, se constată că este inutil a se analiza motivele de recurs
referitoare la fondul cererii de suspendare, urmând ca în temeiul art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.L. împotriva sentinței nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2010.