ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2924/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T.S. suspendarea executării Ordinului din 19 octombrie 2009, emis de acesta, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, având ca obiect anularea O.U.G. nr. 105/2009, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public și că prin Ordinul din 23 aprilie 2009 pârâtul a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere, deținută la D.S.J. Argeș, începând cu data de 23 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. Se mai arată că pe cale judecătorească acest ordin a fost suspendat, iar anularea O.U.G. nr. 37/2009 a fost trimisă spre soluționare la Curtea Constituțională. În acest interval de timp a fost emis prezentul ordin, fiind numită o altă persoană în locul său, deși noile dispoziții legale, nu fac decât să modifice titulatura postului, adică „director coordonator”, în loc de „director executiv”. A mai precizat reclamantul că măsura este criticată și datorită aplicării sale în perioada în care se afla în concediu medical, arătând că s-au încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999.

Apărările formulate de pârâtul M.T.S. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești a respins cererea de suspendare a Ordinului din 19 octombrie 2009 formulată de reclamantul A.L.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea, ca sesizarea instanței să se facă, în condițiile art. 7, adică după formularea procedurii prealabile la autoritatea publică care a emis actul sau la autoritatea ierarhic superioară. Reclamantul nu a îndeplinit această obligație legală, motiv pentru care, cererea sa este inadmisibilă. Cu privire la cele două condiții, respectiv paguba iminentă și caz bine justificat, instanța a apreciat că cerere(nu îndeplinește aceste condiții, întrucât reclamantul poate ocupa postul de profesor de sport, după cum rezultă din adeverința din 4 iunie 2009, emisă de G.Ș.I.L., iar pe de altă parte, anularea O.U.G. nr. 105/ 2009, nu conduce implicit la reintegrarea sa în funcție, ci abia, după anularea Ordinului care l-a eliberat din funcție, dacă se va mai încadra în termene și condiții.

Recursul declarat de A.L. împotriva sentinței nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a greșit când a susținut că acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile. Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă. Ordinul din 19 octombrie 2009 a fost emis în executarea art. 4 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel că natura accesorie a acestuia atrage același regim juridic în ceea ce privește plângerea prealabilă. 6.2. Pe fondul cauzei, recurentul consideră că a făcut dovada cazului justificat și că măsura suspendării actului administrativ este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Încetarea raporturilor de muncă îi aduce recurentului grave prejudicii materiale, cât și morale. Postul de execuție pus la dispoziția recurentului nu există, așa cum rezultă din adresele din 25 mai 2009, din 26 mai 2009 și din 29 mai 2009.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât M.T.S. prin A.N.S.T. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. Se arată că reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului din 19 octombrie 2009 și nu anularea lui, iar excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost soluționată în mod corect, prin respingerea cererii reclamantului. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Recurentul-reclamant a formulat acțiune în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ridicând excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 și solicitând anularea Ordinului din 23 aprilie 2009. Acțiunea face obiectul unui alt dosar. Totodată, prin sentința nr. 84/ F din 20 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 549/46/0009, Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ, a dispus suspendarea executării Ordinului din 23 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. În mod corect, reținându-se aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (5) coroborate cu art. 9 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, în cauza sus menționată, s-a constatat că nu este necesară efectuarea plângerii prealabile. 3. În prezentul dosar, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului din 19 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii prin care s-a cerut în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „anularea” (termen neadecvat folosit de reclamant) O.U.G. nr. 105/2009. Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-reclamant a formulat acțiune de anulare a Ordinului din 2008, concomitent cu ridicarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009, pentru a fi aplicabile dispozițiile referitoare la neobligativitatea formulării plângerii prealabile. Din certificatul depus la dosar, reiese că recurentul a solicitat anularea Ordinului nr. 926 din 13 octombrie 2009 al Președintelui C.N.P.D.A.S. 4. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii datorită lipsei plângerii prealabile este legală. 5. În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cele două ordine nu au același conținut, întrucât se invocă alte dispoziții legale, astfel cum a reținut și judecătorul fondului. 6. În aceste condiții, se constată că este inutil a se analiza motivele de recurs referitoare la fondul cererii de suspendare, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.