ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.02.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne și chematul în garanție Președintele României H.: 1. pârâtul CNCD să revină asupra hotărârii nr. 80, pronunțate în data de 27.01.2021, în dosarul nr. x/2020, deschis în baza petiției nr. 2731/23.04.2020, și, în urma unei analize de fond, să constate că reclamanții au fost discriminați de pârâții nr. 2 și 3, față de modul în care a soluționat cererea acestora, prin comparație cu veteranii de război și cu răniții din teatrele de operațiuni, cu avansarea tuturor cadrelor militare în retragere și în rezervă, precum și avansarea unor persoane politice și administrative, în perioada în care la conducerea ministerului s-a aflat generalul cu 4 stele I.; să fie obligat pârâtul CNCD, ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenționale, să dispună obligarea pârâților nr. 2 și 3, care au săvârșit faptele de discriminare, să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii prin care se constată săvârșirea contravenției, precum și orice măsură necesară pentru înlăturarea consecințelor acesteia. 2. pârâtul nr. 2, Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite, să fie obligat să emită ordinul de avansare la gradul următor pentru reclamanți, iar pentru colonel (retragere) plt. B. și colonel (retragere) just. mil. D., precum și comandorii (retragere) C. și E. să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă și respectiv, general de flotilă aeriană, așa cum le-a cerut Președintele României în vederea emiterii Decretului de avansare. 3. pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite să fie obligat să emită ordinul de avansare la gradul următor; pentru reclamantul colonel (rez.) jdm. A. să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă, așa cum i-a cerut Președintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 805 din 28 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D., formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F. Și G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne și chematul în garanție Președintele României H.; A anulat Hotărârea nr. 80/27.01.2021, emisă de pârâtul C.N.C.D., cu consecința obligării pârâtului C.N.C.D. la soluționarea pe fond a sesizării/petiției reclamanților; A respins, în rest, pretențiile formulate de reclamanți în legătură cu atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurent recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților, cu consecința menținerii hotărârii emise de către C.N.C.D., precum și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru. În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 2, art. 16, art. 17, art. 18 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv a art. 28 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul Președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 144/2008. Critică argumentul instanței de fond conform căruia recurentul-pârât nu a analizat motivele pentru care pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne au refuzat să formuleze propuneri pentru avansarea în gradul următor a răniților din timpul Revoluției din decembrie 1989, reșpectiv motivele pentru care au fost retrogradați, de la gradul de colonel la cel de căpitan F. și la cel de maior G., precum și conduita autorităților pârâte, inclusiv motivele în raport cu care acestea o justifică, cu privire la care reclamanții susțin că se promovează o discriminare între răniții din timpul Revoluției din 1989 și cei din teatrele de operațiuni militare. De asemenea, critică argumentul instanței de fond conform căruia discriminarea poate să rezulte și din modul de aplicare a legii de către autoritatea publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege și care nu este de competența C.N.C.D., astfel cum s-a stabilit prin jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 997/07.10.2008. Consideră că în mod corect, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că acele comportamente considerate discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate procesului legislativ ce implică adoptarea, completarea sau abrogarea unor prevederi legale de către legiuitor, Parlamentul României sau Guvern și nici modului de interpretare și aplicare a legii de către organele statului (în speță, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne). Relativ la obiectul petiției, susține că în mod temeinic s-a considerat că fapta de discriminare invocată vizează interpretarea și aplicarea legii, însă acesta este un atribut exclusiv al instanțelor de judecată. Astfel, sesizarea privește o situație care decurge din modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale de către Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne referitoare la formularea de propuneri pentru avansarea la gradul următor a reclamanților, cu ocazia "Programului de Comemorare a 30 de ani de la Victoria Revoluției din decembrie 1989", respectiv de interpretarea art. 66 din Legea nr. 80/1995, potrivit cărora: "Coloneilor și comandorilor în rezervă li se poate acorda gradul de general de brigadă/similar cu o stea, doar în timp de război"; art. 67 alin. (1) și (2) din aceeași lege, potrivit căruia: "Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei și forțelor armate ale României, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în retragere, în mod excepțional, pot fi înaintați la gradul următor; coloneilor și comandorilor li se poate acorda gradul de general, iar maiștrilor militari principali și plutonierilor adjutanți șefi li se poate acorda gradul de sublocotenent", respectiv "(2) înaintarea în grad respectiv acordarea gradului celor prevăzuți la alin. (1), se face prin: a) decret al Președintelui României, pentru generali și amirali, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea de către acesta a colegiului ministrului; b) ordin al ministrului apărării naționale pentru ceilalți ofițeri, pentru maiștri militari și subofițeri"; art. 109 alin; (1), potrivit căruia: "Dispozițiile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, și ofițerilor, maiștrilor militari, și subofițerilor aparținând Ministerului Afacerilor Interne, și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar": art. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României: "(1) Decorațiile sunt conferite de Președintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale. (2) Propunerile de decorare se fac de către: a) președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților, pentru Președintele României, prim-ministru, senatori și deputați; b) prim-ministru, pentru membrii Guvernului; c) miniștrii și conducătorii instituțiilor și organizațiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate. (3) Președintele României poate să confere decorații și din propria inițiativă, în proporție de 1% din numărul total stabilit prin llege pentru fiecare grad sau clasă a fiecărei decorații, cu excepția gradelor de Mare Ofițer, Mare Cruce și Colan. (4) Pentru cetățenii români, decorarea are loc o dată pe an, cu ocazia Zilei Naționale a României. (5) În cazuri speciale, decorațiile pot fi conferite și pe parcursul anului calendaristic.; art. 5 alin. (5) din Legea nr; 341/2004 - Legea recunoștinței: "Secretariatul de Stat face propuneri Președintelui României pentru acordarea titlurilor"; art. 13, art. 14 și art. 15 alin. (1) din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Minișterului Afacerilor Interne; Ordinul M.Ap. N. nr. M132/2012 privind acordarea gradelor și înaintarea în gradul următor. Susține că judecătorul fondului a omis faptul că recurentul-pârât nu se poate subroga instanțelor de judecată pentru a face aprecieri în legătură cu aspectele de fond ale petiției, ce decurg din modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale arătate, precum și consecințele juridice ce decurg dintr-o asemenea interpretare. În acest sens, invocă practica constantă a Curții Constituționale (Decizia nr. 997/2008) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 4187/24.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018). De asemenea, referitor la hotărârea recurată, arată că interpretarea și aplicare corectă a legii este un atribut suveran al instanțelor judecătorești, sens în care critică considerentele instanței de fond, care a reținut că trebuia să analizeze pe fond sesizarea reclamanților.

Apărările formulate în recurs Intimatul-chemat în garanție Președintele României H. a formulat întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de chemare în garanție nu a fost formulată cu privire la plângerea reclamanților ce face obiectul prezentului dosar, în condițiile în care cererea de chemare în garanție a vizat capătul de cerere disjuns.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne și chematul în garanție Președintele României H., în esență, anularea hotărârii nr. 80, pronunțatede către C.N.C.D. în data de 27.01.2021, în dosarul nr. x/2020, deschis în baza petiției nr. 2731/23.04.2020; să se constate că au fost discriminați prin modul de soluționare a cererii lor cu privire la avansarea în grad, comparativ cu veteranii de război și cu răniții din teatrele de operațiuni; să fie obligat Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite, la emiterea ordinului de avansare la gradul următor pentru reclamanți. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D., pe care a anulat-o, cu consecința obligării pârâtului C.N.C.D. la soluționarea pe fond a sesizării/petiției reclamanților, respinând, în rest, pretențiile reclamanților, reținând în esență, că în raport cu pretențiile formulate, discriminarea poate să rezulte și din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competența CNCD, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudența Curții Constituționale, astfel că pârâtul CNCD trebuia să soluționeze în fond solicitarea reclamanților, să stabilească dacă susținerile sunt probate și dacă îndeplinesc cerințele legale pentru a se constata existența unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurent recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în condițiile în care situația din speță se încadrează ipotezei avute în vedere de Curtea Constituțională în Decizia nr. 997/2008. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluția curții de apel reflectând interpretarea judicioasă a cadrului normativ aplicabil. Astfel, prin Hotărârea nr. 80 din data de 27.01.2021, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a admis excepția necompetenței CNCD în raport cu obiectul petiției, pe motivul că aspectele invocate de reclamanți se referă la interpretarea unor aspecte legale care decurg din acte normative, aspect care exced sferei sale de competență. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Conform alin. (3) din cuprinsul aceleiași norme, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare. Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a susținut în mod nefondat, pornind de la o premisă greșită că, prin sentința criticată, prima instanță l-ar fi obligat să analizeze o pretinsă discriminare rezultată din conținutul unor acte normative. Într-adevăr, prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 a Curții Constituționale, admițându-se excepția de neconstituționalitate, s-a constatat că dispozițiile art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Pe de altă parte, acest principiu nu a fost contrazis de prima instanță. Din contră, aceasta a reținut explicit că, în cauză, se pune problema unei eventuale discriminări rezultate din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică și nu de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competența recurentului. Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că fapta de discriminare sesizată prin petiția înregistrată sub nr. x/23.04.2020 vizează neaplicarea normei de drept prevăzute de art. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Ordinul M132/2012, care prevede o serie de condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca ofițerii în rezervă sau în retragere să fie avansați la gradul următor, răniților în Revoluția din decembrie 1989. Astfel, prin sesizarea formulată și ulterior prin demersul judiciar, intimații-reclamanți nu au criticat efectiv conținutul legii, ci faptele persoanelor reclamate de a nu propune promovarea acestora la un grad superior, apreciind că în acest mod sunt discriminați în raport cu răniții din teatrele de operațiuni militare și veteranii, cărora respectivele prevederi li s-au aplicat, revenind astfel recurentului să analizeze care a fost motivul pentru care instituțiile chemate în judecată nu au formulat propunerile respective și dacă acestea ar putea fi considerate tratament discriminatoriu în sensul O.G. nr. 37/2000. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.