ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, următoarele:

A. Obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să revină asupra Hotărârii nr. 80, pronunțată în data de 27.01.2021, în Dosarul nr. x/2020, deschis în baza Petiției nr. 2731/23.04.2020, formulată de reclamanți și în urma unei analize de fond și nu pe excepție, să se constate că au fost discriminați de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, față de modul discriminatoriu în care a soluționat cererea comparativ cu veteranii de război, cu răniții din teatrele de operațiuni, cu avansarea tuturor cadrelor militare în retragere și în rezervă, precum și avansarea unor persoane politice și administrative în perioada în care la conducerea ministerului s-a aflat general cu 4 stele H..

Totodată, reclamanții au mai solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenționale, să dispună obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, care au săvârșit faptele de discriminare, să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii prin care se constatată săvârșirea contravenției, precum și orice măsură necesară pentru înlăturarea consecințelor acesteia.

B. Obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și Ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul următor pentru reclamanți, iar pentru reclamanții col. (retragere) pst. B. și col (retragere) just.mil. D., precum și comandorii (retragere) C. și E., să înainteze propunere, de avansare la gradul de general de brigadă și respectiv general de flotilă aeriană, așa cum le-a cerut Președintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

C. Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, în solidar cu conducătorul instituției și Ordonatorul de credite, la emiterea Ordinului de avansare la gradul următor pentru reclamantul col (rez) Jdm A., să înainteze propunerea de avansare la gradul de general de brigadă, așa cum le-a cerut Președintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

Reclamanții au formulat și cerere de chemare în garanție a Președintelui României, Dl. I., pentru a reconfirma primirea cererilor de avansare, a răspunsului favorabil.

Prin sentința nr. 5671/2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 27.01.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la atacarea hotărârii Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării de celelalte capete de cerere, iar referitor la acestea din urmă a dispus formarea pentru fiecare reclamant a câte unui dosar separat.

Astfel, în urma disjungerii, la data de 01.02.2022, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrat dosarul nr. x/2022, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul următor și să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă, în vederea emiterii Decretului de avansare, iar ca reclamant pe D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale și chematul în garanție Președintele României, domnul I., cu termen de judecată la data de 24.02.2022.

Prin sentința civilă nr. 335/24.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, cu și chemat în garanție Președintele României I., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2022.

Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2023 instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la chematul în garanție, Președintele României I..

Prin sentința civilă nr. 88 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul D., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că cererea inițială a fost formulată de șapte reclamanți, răniți în revoluția din decembrie 1989, pentru care Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat Ministrului Apărării Naționale avansarea, la gradul de General de Brigadă, cerere respinsă pentru motivul că nu ar fi prevăzuți în Ordinul nr. 132/2012. Curtea de Apel București, sesizată inițial, a analizat doar capătul de cerere prin care s-a solicitat C.N.C.D. să se pronunțe asupra discriminării, iar pentru celelalte capete de cerere a dispus formarea, pentru fiecare reclamant, a câte unui dosar separat și s-au trimis dosarele nou formate la instanțele de la domiciliul acestora.

Recurentul D. a precizat că, în acest context, dosarul care îl viza a fost soluționat de Curtea de apel Craiova, care nu a analizat situația particulară a acestuia, respectiv că are nu doar studii militare, ci a absolvit două facultăți, are studii postuniversitare, a lucrat ca Director general, Director și Șef de Serviciu în cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, funcții echivalente cu cele de general cu două și trei stele, condiție prevăzută de Ordinul nr. 132/2012, ci a i-a analizat pe toți la fel, deși exista solicitarea Curții de Apel București de a examina fiecare caz în parte. Or, în opinia recurentului, instanța de fond nu a avut în vedere condițiile pe care unii dintre reclamanți le îndeplineau.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul a arătat că, prin sentința nr. 805 din 28.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, a fost admis, în parte, capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emisă de pârâtul C.N.C.D., hotărâre care a fost anulată, cu consecința obligării pârâtului C.N.C.D. la soluționarea pe fond a sesizării/petiției reclamanților. Or, în opinia recurentului, această hotărâre poate avea un rol important în soluționarea corectă a cauzei. În acest sens, recurentul a susținut că, în condițiile în care judecătorul fondului avea cunoștință de soluția de admitere dispusă de Curtea de Apel București, prin pronunțarea, în prezenta cauză, a unei soluții de respingere a cererii, a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 805/2022.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a expus motivele pentru care CNCD a respins contestațiile ca neîntemeiate, respectiv că aspectele vizând discriminarea invocate de acesta sunt de competența Curții Constituționale, au fost reținute în mod greșit, în condițiile în care Ordinul M 132/2012 nu este lege, iar raportat la prevederile acestui act normativ, deciziile pârâților reprezintă acte de discriminare, prin interpretarea eronată, abuzivă și nelegală refuzându-i-se acordarea unui drept.

De asemenea, recurentul a susținut că nu i se aplică dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. M.132/2012, cum au susținut intimații pârâți, întrucât, pe de-o parte, nu a fost avansat de două ori după trecerea în rezervă, iar pe de altă parte, pentru avansarea la excepțional nu există o astfel de restricție.

Totodată, recurentul a precizat că, avansarea sa la excepțional nu se poate face, deoarece rănirea în Revoluția din decembrie 1989 nu este recunoscută de pârâți, întrucât nu a efectuat misiuni de luptă, în țară sau în afara țării, iar actele de eroism săvârșite nu sunt recunoscute.

În plus, a precizat că nu îi sunt opozabile dispozițiile art. 9 din Ordin, care reglementează structurile care propun acordarea gradelor/înaintarea în grad, întrucât Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, instituția care îl propune pentru înaintarea în grad, este în subordinea Guvernului României. Or, în condițiile în care această instituție, singura care monitorizează drepturile revoluționarilor, nu poate propune avansarea, aceasta este o discriminare, pe care CNCD refuză să o constate, așa cum refuză să constate o altă discriminare, respectiv că Ziua Revoluției nu există.

În final, recurentul a arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute în Anexa I la Ordinul nr. M.132/2012, fiind discriminat întrucât nu îi sunt recunoscute funcțiile de Director General, Director și Șef Serviciu la Direcția Juridică la SSPR, funcții echivalente cu cele de general brigadă sau general cu 2, 3, 4 stele, precum și că depășește 100 de puncte pe grilă însă, în mod discriminatoriu, nu îi este recunoscută rănirea în Revoluție, care nu este asimilată rănirii în acțiuni militare în teatrele de operații din afara țării.

Intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză. Astfel, instanța supremă a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

În plus, trebuie menționat că instanța de fond a analizat, contrar susținerilor recurentului D., situația particulară a acestuia, în condițiile în care doar acesta a avut calitatea de reclamant în prezenta cauză, pentru ceilalți reclamanți din dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București fiind formate dosare distincte, ca urmare a disjungerii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că autoritatea de lucru judecat impune ca hotărârile care au devenit definitive să nu mai poată fi repuse în discuție și, astfel, să fie garantată stabilitatea dreptului și a raporturilor juridice, precum și buna administrare a justiției.

În cauză, deși recurentul reclamant nu a precizat în mod expres, din motivarea cererii de recurs reiese că acesta a avut în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părți între dosarul dedus judecății și dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința nr. 805 din 28.04.2022 (definitivă prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), în raport de care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat.

În acest sens, se observă că, în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București au fost părți, D., A., B., C., E., F. și G. în calitatea de reclamanți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de pârât, iar în prezenta cauză, sunt părți D., în calitate de recurent-reclamant și Ministerul Apărării Naționale, în calitate de intimat-pârât.

De asemenea, Înalta Curte reține că, prin sentința nr. 805 din 28.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București (definitivă prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) a fost admis, în parte, capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a fost anulată, cu consecința obligării pârâtului la soluționarea pe fond a sesizării/petiției reclamanților.

În dosarul dedus judecății, recurentul-reclamant D. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul de general de brigadă și să înainteze propunerea de avansare, în vederea emiterii decretului.

Așadar, sentința recurată în prezenta cauză și sentința nr. 805 din 28.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, în raport de care a fost invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, nu tranșează aceeași situație de fapt sau aceeași problematică juridică.

Prin urmare, constatând că, în cauză, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, prioritar, că susținerile recurentului-reclamant referitoare la motivele pentru care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a respins contestațiile ca neîntemeiate (potrivit cărora CNCD a reținut în mod greșit că aspectele vizând discriminarea sunt de competența Curții Constituționale, în condițiile în care Ordinul nr. M 132/2012 nu este lege, iar raportat la prevederile acestui act normativ, deciziile pârâților reprezintă acte de discriminare), nu pot fi analizate în prezenta cauză întrucât vizează, în realitate, dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, care a fost soluționat în mod definitiv, prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând, în continuare, susținerile recurentului reclamant care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, în solidar cu conducătorul instituției și ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul de general de brigadă și să înainteze propunerea, în vederea emiterii decretului de avansare.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului, reținând, în esență, că acordarea gradului și înaintarea în gradul următor se efectuează în conformitate cu Anexa 1 la Ordinul M.A.I. nr. 132/2012, iar reclamantul nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de respectivul act, întrucât, pe de-o parte, nu a deținut, după trecerea în rezervă, funcția de director sau o funcție superioară acesteia într-o instituție a administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, iar pe de altă parte, chiar dacă a participat la Victoria Revoluției Române din decembrie 1989, fiind rănit, nu este îndreptățit, de plano, la avansarea în gradul următor.

Înalta Curte reține, referitor la acordarea gradului de general ofițerilor în retragere, că Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 67 următoarele:

"Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei și forțelor armate ale României, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în retragere, în mod excepțional, pot fi înaintați la gradul următor; coloneilor și comandorilor li se poate acorda gradul de general, iar maiștrilor militari principali și plutonierilor adjutanți șefi li se poate acorda gradul de sublocotenent.

Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuți la alin. (1), se face prin:

c) decret al Președintelui României, pentru generali și amirali, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea de către acesta a colegiului ministerului;

d) ordin al ministrului apărării naționale pentru ceilalți ofițeri, pentru maiștri militari și subofițeri."

În aplicarea acestor dispoziții a fost emis Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 132/2012 privind acordarea gradelor și înaintarea în gradul următor, pe timp de pace, a cadrelor militare în rezervă și în retragere, avansarea în grad a veteranilor de război, precum și înaintarea în gradul următor a fostelor cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 (publicat în M.Of. Partea I, nr. 747/2012), care la art. 2, art. 9 și art. 10 cuprinde reglementări referitoare la acordarea gradelor și la înaintarea în gradul următor a cadrelor militare în retragere. Criteriile privind analizarea situației cadrelor militare în retragere în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor sunt menționate în Anexa nr. 1.

Conform prevederilor menționate, acordarea gradelor/înaintarea în gradul următor a cadrelor militare în retragere se realizează pe baza propunerilor formulate de către: structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale; instituții și autorități publice care au atribuții la mobilizare și război; de organizații neguvemamentale pentru membrii proprii care au calitatea de cadre militare în retragere.

Propunerile formulate de structurile menționate la lit. a) și b) ale art. 9 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 132/2012 se înaintează ierarhic la Direcția calitatea vieții personalului din Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului din cadrul Ministerului Apărării Naționale. În cel mult 30 de zile, Direcția calitatea vieții personalului centralizează, analizează și promovează propunerile, pentru aprobare, prin Direcția generală management resurse umane, potrivit prevederilor art. 67 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare. Analiza propunerilor se realizează pe baza Criteriilor privind analizarea situației cadrelor militare în retragere, în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor și a Grilei de evaluare a competenței și meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuși a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, prevăzute în anexa nr. 1. Prin urmare, după efectuarea analizei, Direcția calitatea vieții personalului înaintează pentru aprobare propunerile pe care le apreciază că îndeplinesc condițiile, nu toate propunerile primite, contrar susținerilor reclamantului.

Conform Anexei nr. 1 a Ordinului nr. 132/2012, criteriile cumulative pentru analizarea situației cadrelor militare în retragere, în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor, sunt următoarele:

a) să aibă merite deosebite pe plan național sau internațional, atât pe timpul activității în armată, cât și după trecerea lor în rezervă/retragere;

b) să nu mai fi beneficiat de înaintare în grad în ultimii 3 ani (2 ani, în cazul celor răniți în acțiuni militare), iar prin noul grad să nu se depășească, față de gradul funcției deținute în activitate, două trepte ierarhice - pentru înaintări până la gradul de colonel (similar), inclusiv/o treaptă ierarhică - pentru înaintări vizând gradele de general (similari) (fac excepție răniții în acțiuni militare);

c) să nu facă parte din organizații interzise de legislația română;

d) să nu fi fost trecuți în rezervă/retragere din motive disciplinare sau penale, prin demisie sau la cererea cadrului militar respectiv;

e) ofițerii să fie absolvenți ai unor instituții militare de învățământ cu durata de cel puțin 2 ani sau ai unei instituții de învățământ superior, cu diplomă de licență, iar maiștrii militari/subofițerii propuși pentru acordarea gradului de sublocotenent să fie absolvenți ai liceului, cu diplomă de bacalaureat;

f) pentru acordarea gradului de general de brigadă/similar, să fi deținut, în activitate, gradul de colonel/similar și să fi îndeplinit, cel puțin 3 ani (2 ani, în cazul celor răniți în acțiuni militare, precum și în cazul celor decorați cu ordine și medalii naționale sau militare, cu însemn de război), perioadă în care a fost apreciat cel puțin cu calificativul "foarte bun", o funcție de șef secție sau superioară acesteia într-o structură centrală/structură subordonată nemijlocit ministrului apărării naționale/structură subordonată nemijlocit unei structuri centrale/stat major al categoriei de forțe/comandament de armă sau similar acestuia, funcția de comandant regiment/similar, comandant bază/similar, comandant/locțiitor/șef de stat major la structuri de nivel brigadă/similar și superioare acesteia sau, după trecerea în rezervă, funcția de director sau superioară acesteia într-o instituție a administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale ori funcția de președinte, vicepreședinte sau șef al structurii secretariat în structurile asociative ale cadrelor militare în rezervă/retragere sau ale veteranilor de război, inclusiv la nivelul filialelor județene/de sector;

g) să atingă performanța minimă de 80 de puncte pe Grila de evaluare a competenței și meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuși a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, cu condiția ca punctajul acordat pentru perioada cât au fost în activitate să fie de cel puțin 50 de puncte, iar cel aferent meritelor după trecerea în rezervă/retragere să însumeze cel puțin 30 de puncte.

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, pentru a se dispune înaintarea în grad a unui cadru militar în retragere este necesară parcurgerea unei proceduri complexe, acordarea de punctaje în raport de anumite criterii, formularea unor propuneri și analizarea acestora în comisiile de selecție (avansarea în grad nefiind însă obligatorie sau automată). În aceste condiții, sunt neîntemeiate susținerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea art. 9 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 132/2012, întrucât legiuitorul a reglementat un statut special al cadrelor militare în retragere, impunând anumite limitări și instituind proceduri speciale cu privire la avansarea în grad a acestor persoane.

De asemenea, instanța de control juridiar observă că reținerea existenței unor merite deosebite pe plan național sau internațional, atât pe timpul activității în armată, cât și după trecerea în rezervă/retragere, presupune o apreciere de ordin subiectiv din partea organului competent, care nu poate face obiectul cenzurii instanței de judecată, în lipsa unor criterii strict stabilite de către lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, care consacră caracterul excepțional al acordării gradelor militare următoare pentru cadrele militare în retragere, caracter care trebuie să rezulte din anumite fapte ieșite din comun și nu doar ca o încununare a întregii cariere. Or, în cauză nu au fost invocate împrejurări excepționale ținând de calitatea de cadru militar activ sau în retragere.

Aspectele invocate de recurent, respectiv că a luptat și a fost rănit în Revoluția din decembrie 1989, nu atrage, automat, dreptul de a i se acorda gradul următor, acesta putând fi acordat doar dacă îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de Legea 80/1995 și Ordinul nr. 132/2012. De altfel, recurentul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel în rezervă în anul 2010, conform Ordinului șefului Statului Major General nr. SP6/13.01.2010, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la victoria Revoluției Române din decembrie 1989.

Totodată, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că recurentul nu a deținut, după trecerea în rezervă, funcția de director sau o funcție superioară acesteia într-o instituție a administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, astfel că nici această condiție pentru acordarea gradului de general de brigadă nu este îndeplinită.

Deopotrivă, instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentului în sensul că nu poate fi refuzată avansarea în grad întrucât îndeplinește condițiile rezultând din punctajul obținut prin aplicarea Grilei de evaluare, deoarece atingerea performanței minime de 80 de puncte pe Grila de evaluare a competenței și meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuși a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, este doar unul dintre criteriile prevăzute de ordin, iar criteriile sunt cumulative.

În final, Înalta Curte constată că, raportat la discriminările invocate, reclamantul nu a făcut dovada faptului că, aflat în situații identice cu alte persoane, a fost supus unui tratament diferit.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant D. împotriva sentinței nr. 88 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 15 mai 2024.