ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2215/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 726/45/2007, În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.G. împotriva rezoluției din 11 septembrie 2007 dată în dosarul nr. 323/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate: C.G.F. (notar public), G.P.C. (avocat), M.P. și R.E. (persoane fără calitate specială), sub aspectul infracțiunilor de: "înșelăciune în convenții", „fals în declarații", „uz de fals", „fals material în înscrisuri oficiale" și „asociere în vederea comiterii de infracțiuni". A fost obligată petenta M.G.

să plătească persoanei cercetate C.G.F. suma de 1.000 lei și persoanei cercetate M.P. suma de 500 lei, cheltuieli judiciare 8 onorarii de avocat). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta M.G. să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare. În baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. a fost trimisă spre competentă soluționare, plângerea petentului V.I. împotriva rezoluției din 11 septembrie 2007, dată de procurorul de caz în dosarul nr. 323/P/2007 privind persoanele cercetate amintite mai sus, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost înregistrată plângerea petenților M.G.

și V.I. împotriva rezoluției procurorului din 11 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 323/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate: C.G.F., notar public, G.P.C., avocat, M.P. și R.E., persoane fără calitate specială împotriva cărora petenții au făcut plângere pentru săvârșirea infracțiunilor de „înșelăciune în convenții", „fals intelectual", „ uz de fals", „fals material în înscrisuri oficiale" și „asociere în vederea comiterii de infracțiuni". În motivarea plângerii, petenții au susținut că probele depuse de ei la dosar nu au fost corect analizate și au solicitat instanței să se înceapă urmărirea penală împotriva acestor persoane cercetate, pe baza probelor de la dosar.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de ape a reținut că petenții au formulat plângere penală împotriva celor patru persoane cercetate, reclamând că notarul public C.G.F., având biroul notarial în satul Osoi, comuna Comarna, județul lași, ar fi întocmit în fals și a autentificat la data de 10 octombrie 2004, prin încheierea de autentificare nr. 536, contractul de vânzare-cumpărare, având drept părți pe V.Z., V.I., M.G., A.V. (vânzători ) și Cabinetul de Avocatură „G.P.C." cu sediul în lași (cumpărător), reprezentat legal prin G.P.C., fără a consemna voința vânzătorilor de a menține dreptul de abitație pentru numita M.E., mama lui M.G. și soacra lui V.I.

Ar fi semnat contractul, care prevedea în cuprinsul lui suma de bani negociată drept preț de 200 milioane lei ( ROL ). Între părți s-a negociat vânzarea imobilului din satul Potângeni, comuna Movileni, județul lași, cu suma de 300 milioane lei, „din care 200 milioane lei prin acte și 100 milioane le dă așa". La data de 17 sau 18 noiembrie 2004 au venit la locuința lui M.E., G.P.C. și M.P. (tatăl acesteia ) care i-ar fi determinat să semneze „niște bucățele de hârtie albă fără să fie scris ceva să le dea banii". Au semnat. Ulterior au aflat că, M.E. a renunțat la dreptul său de abitație. Nici până la data formulării plângerii, notarul public nu le-ar dat niciun act. Medicul R.E. ar fi emis în fals o adeverință medicală, la data de 15 septembrie 2004, pe numele lui M.E., atestând nereal că, este sănătoasă din punct de vedere clinic și nu se află în evidență cu boli psihice și neurologice.

M.P. le-ar fi indus în eroare să semneze contractul de vânzare-cumpărare și nu Ie-a dat întreaga sumă de bani convenită drept preț al imobilului vândut, respectiv suma de 300 milioane lei ( ROL ). Examinând și cercetând aspectele semnalate, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate cu motivarea că împotriva acelorași persoane cercetate și pentru aceleași infracțiuni, petenta M.G. mai făcuse o plângere la parchet și prin ordonanța nr. 30/P/2005 dată în dosarul cu același număr s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceste persoane cercetate În baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. Petenta M.G.

a făcut plângere împotriva acestei soluții la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost trimisă Parchetului Curții de Apel lași și procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și prin rezoluția din 26 iulie 2006 plângerea a fost respinsă, ca tardivă. Invocând principiul „non bis idem", potrivit căruia, în cauză nu poate fi efectuată o nouă urmărire penală împotriva acelorași persoane cercetate și cu privire la aceleași infracțiuni identice cu cele din dosarul nr. 30/P/2005, existând identitate de obiect și de subiecte, În baza art. 10 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (6) și art. 209 alin. (4) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate. Petenta M.G. a formulat plângere împotriva acestei soluții la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și prin rezoluția din 14 octombrie 2007, plângerea i-a fost respinsă. După această dată și petenta M.G. și V.I. au mai formulat o plângere împotriva acestei rezoluții tot la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași înregistrată la data de 22 octombrie 2007, plângere care a fost înaintată instanței de judecată spre soluționare. Instanța de judecată a constatat că plângerea petentei M.G. este nefondată, din următoarele motive: Așa cum a motivat și reprezentantul parchetului - procurorul de caz - în cauză nu mai poate fi efectuată o nouă urmărire penală împotriva acelorași persoane cercetate și cu privire la aceleași infracțiuni, identice cu cele din dosarul nr. 30/P/2005, existând identitate de obiect și de subiecte.

Și instanța de judecată a constatat că infracțiunile pe care le reclamă petenta M.G., ca fiind săvârșite de persoanele cercetate, au făcut obiectul dosarului nr. 30/P/2005, în care s-a dispus o soluție și de care petenta a luat la cunoștință și a și făcut plângeri care i-au fost respinse. În privința plângerii petentului V.I., este de observat că, deși petentul a formulat plângere la procurorul general, acesta nu a soluționat plângerea, trimițând-o la instanță. Or, potrivit art. 278 C. proc. pen. plângerea împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau după caz de procurorul general. Procurorul general este posibil să nu fi sesizat la timp că petentul V.I.

nu făcuse inițial plângere împreună cu petenta M.G., plângere care fusese deja soluționată și a trimis-o la instanță. În cazul plângerii petentului V. sunt incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., potrivit căruia plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent. În baza acestor considerente, plângerea petentei M.G. a fost respinsă, ca nefondată, iar plângerea petentului V.I. a fost trimisă organului competent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, recursuri petiționarii M.G. și V.I., criticând-o, arătând în scris că instanța nu a apreciat, în mod corect probele administrate în cauză, nu a luat în seamă faptul că, după pronunțarea rezoluției inițiale (dosar nr. 30, 323) au apărut acte noi, care sunt de natură să schimbe în total soluția dată în cauză.

Astfel, Consiliul Superior al Medicilor a cercetat-o pe doamna doctor Rogojină și a concluzionat că aceasta a săvârșit un fals, atestând într-o adeverință medicală privind pe M.E. (în prezent decedată), că aceasta este sănătoasă și ar avea discernământ. Această adeverință medicală a stat la baza încheierii actelor de vânzare-cumpărare cu nr. 534, 535, 536, în care mama lor, fără discernământ a renunțat la un drept de habitație și a înstrăinat întreaga avere. Notarul public a folosit această adeverință și a încheiat, cu bună știință un act de vânzare-cumpărare fals, deoarece nu reprezintă voința reală a vânzătorului. Mai mult, notarul public a încheiat o încheiere de completare a actului, în lipsa părților și fără acordul acestora, introducând în actul de vânzare-cumpărare încăperi ce nu făceau parte din înțelegere.

Ministerul Justiției a examinat și a constatat vinovăția notarului public și a trimis spre soluționare cauza comisiei disciplinare a Camerei Notarilor. Celelalte persoane, folosind actele false, răspund pentru uz de fals pentru că, după ce a fost cercetată inițial fapta au apărut acte noi ce atestă falsul inițial, hotărârea fiind nelegală. La termenul de judecată de la 27 martie 2008, în recurs, s-a referit că recurenta petiționară M.G. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Apărătorul intimaților a solicitat încuviințarea cererii, depunând, totodată un înscris de la Camera Notarilor, în sensul că notară nu a fost sancționată administrativ.

Reprezentantul Ministerului Public, față de cererea formulată, nu s-a opus amânării judecării cauzei. Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta petiționară M.G., pentru a i se da posibilitatea acesteia să-și angajeze apărător, a acordat termen la 8 mai 2008. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 13808 la 5 mai 2008, note scrise formulate de recurenta petiționară M.G. prin avocat A.M., prin care solicita conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., admiterea plângerii împotriva rezoluției așa cum a fost formulată și trimiterea dosarului la parchet pentru a se continua cercetările și pentru a se pronunța o soluție legală.

Recurenta petiționară a solicitat a se lua act de faptul că instanța nu a apreciat în mod corect probele administrate în cauză, nu a ținut cont de faptul că, după pronunțarea rezoluției nr. 30/P/2005 nu a analizat probele în mod legal și nici la pronunțarea rezoluției nr. 323/2005, nu s-a ținut cont că au apărut acte noi, care pot duce la schimbarea întregii soluții date în cauză (mai mult decât atât la pronunțarea unei soluții corecte. De asemenea s-a mai arătat că doamna doctor Rogojină a fost cercetată de Consiliul Superior al Medicilor și a ajuns la concluzia că aceasta a săvârșit un fals, menționând într-o adeverință medicală, cu privire la M.E. (în momentul de față aceasta este decedată) că aceasta este perfect sănătoasă și că ar avea discernământ.

Recurenta petiționară precizează că se poate spune că această adeverință medicală a stat la baza încheierii actelor de vânzare-cumpărare cu nr. 534, 535, 536 prin care mama lor fără discernământ a renunțat la un drept de habitație și a înstrăinat întreaga avere. În acest context, rezoluția nr. 30/2005 este combătută de concluziile Colegiului Medicilor lași, care constată că doamna doctor R. nu a consultat pacienta și a eliberat un act care a avut consecințe nefaste. în realitate M.E. nu avea discernământ, ci prezenta „demență senile cu fenomene parkinsoniene." Recurenta petiționară mai menționează că trebuie avut în vedere că notarul public a folosit această adeverință și a încheiat cu bună știință un act de vânzare-cumpărare fals, deoarece nu reprezintă voința reală a vânzătorului.

Notarul public C. a încheiat o completare a actului de înstrăinare nr. 536/2004, adăugând încheierii din actul nr. 536/2004, o altă identitate bunurilor fără ca ea să fie prezentă și mai mult decât atât fără a avea acordul său. Prin urmare, instanța nu a ținut cont nici de faptul că notarul C. a fost sancționat pentru fapta sa, după ce s-a dat rezoluția nr. 30/2005. Recurenta petiționară prin apărător apreciază că sunt motive care justifică cu evidență plângerea lor, dar mai mult decât atât solicită admiterea plângerii și trimiterea dosarului la parchet pentru a se putea continua cercetările și a se pronunța o soluție legală, notele scrise, aflându-se la filele 26-27 dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 8 mai 2007 s-a referit că apărătorul ales al recurentei petiționare M.G., avocat A.M.

a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale. Apărătorul intimaților a solicitat încuviințarea cererii, depunând, totodată un înscris de la Camera Notarilor, iar reprezentantul Ministerului Public, față de cererea formulată, nu s-a opus amânării judecării cauzei. Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentei petiționare M.G., pentru a i se da posibilitatea să se prezinte în fața instanței a acordat termen la 19 iunie 2008. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 19169 la 17 iunie 2008, o cerere formulată de doamna avocat A.M., în calitate de apărător la recurentei M.G.

în care arată că depune la dosar concluzii scrise, deoarece în această perioadă 17-25 iunie este plecată din țară, la care au fost atașate aceleași note scrise care au mai fost depuse la dosar și al căror conținut a fost precizat în detaliu, aceste înscrisuri aflându-se la filele 38-40 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, au lipsit recurenții petiționari M.G. și V.I. și intimații R.E., reprezentată de apărător ales, avocat P.M., M.P., G.P.C. și C.G.F. reprezentați de apărător ales, avocat F.D. , procedura de citare fiind legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent care a învederat că la dosarul cauzei, apărătorul ales al recurentei petiționare M.G. a depus concluzii scrise, menționând că în perioada 17-25 iunie 2008 se află în străinătate.

Apărătorul intimaților M.P., G.P.C. și C.G.F., în dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor petiționarilor, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, menționând că din actele depuse la dosar rezultă că s-a mai dat o rezoluție în dosarul nr. 30/P/2005, prin care s-a respins o plângere formulată pentru aceleași fapte, fără ca, ulterior să apară alte acte, depunând la dosar note scrise, precum și chitanțele de achitare de către intimați a onorariului de avocat. Apărătorul intimatei R.E. a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor petiționarilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și de menținere a sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând că M.E.

nu figura cu boli psihice sau neurologice, că soluția dată în dosarul nr. 30/P/2005 a fost corectă, depunând la dosar chitanța de achitare de către intimată a onorariului de avocat. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de petiționari au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. În notele scrise depuse la dosar, intimații G.C.P., C.G.F. și M.P. prin avocat, aflate la filele 47-48 dosarul Înaltei Curți, au solicitat respingerea recursului formulat de către recurenți, ca fiind nefondat. Intimații au arătat că recurenta M.G. a formulat plângere penală împotriva acestora, cât și împotriva doamnei dr. R.E., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, în anul 2005, plângerea fiind înregistrată sub nr. 30/P/2005.

Procurorul desemnat în cauză a efectuat acte premergătoare, iar În baza acestora a dispus prin rezoluție motivată neînceperea urmăririi penale. Rezoluția dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași în data de 25 noiembrie 2005 privea următoarele fapte: pentru notarul public C.G.F. s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor „falsul intelectual" prevăzut de art. 289 C. pen., „complicitate la uzul de fals" prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., „asociere în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicare art. 33 C. pen.; numiții G.C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen., cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen., „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

; M.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „înșelăciune în convenții" prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., asocierea în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și R.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii „falsul intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, recurenta M.G. a formulat plângere ce a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași prin respingerea acesteia, ca fiind tardivă, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen. După aproximativ doi ani de la data la care s-a formulat prima plângere împotriva intimaților, în data de 6 septembrie 2007, recurenta M.G.

a formulat o nouă plângere ce este înregistrată sub nr. 323/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, plângere ce vizau aceleași fapte reclamate în prima plângere. Prin rezoluția dată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în data de 11 septembrie 2007, reținându-se în motivarea acesteia că „potrivit principiului de drept „non bis in idem" în prezenta cauză nu poate fi efectuată o nouă urmărire penală împotriva acelorași persoane sesizate, cu privire la săvârșirea de infracțiuni identice cu cele din dosarul penal nr. 30/P/2005, existând identitate de obiect, cât și de subiecte, motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în prezenta cauză, fiind incident cazul reglementat de prevederile art. 10 lit. f) C. proc.

pen., lipsind o condiție prevăzută de lege." Recurentul V.I. a formulat o altă plângere ce a fost înregistrată sub nr. 432/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, iar prin rezoluția dată s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Tot din anul 2005, aceștia au promovat la Judecătoria lași acțiune civilă de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiat cu mama acesteia M.E. - ce între timp a decedat - cât și a contractului încheiat cu M.G., recurenta din prezenta cauză, V.I., V.M., sora acesteia și soțul recurentului V.I., cât și cu A.V., nepotul acestora. Instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 533 din 21 noiembrie 2007 cu privire la legalitatea acestor contracte de vânzare-cumpărare.

Intimații prin apărător au mai menționat că față de actele aflate la dosarul cauzei, cât și a actelor premergătoare efectuate în mod temeinic în dosarul nr. 30/P/2005 de pe rolul Curții de Apel lași și a rezoluției date în acest dosar consideră că soluția dată de către Curtea de Apel lași este temeinică și legală, solicitând respingerea recursului formulat de către recurenți, ca fiind nefondat. Examinând recursul declarat de recurenta petiționară M.G. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., precum și recursul declarat de recurentul petiționar V.I., din oficiu, potrivit art. 385 6 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile petiționarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.G. împotriva rezoluției din 11 septembrie 2007 dată în dosarul nr. 323/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, iar în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. a trimis spre competentă soluționare, plângerea petiționarului V.I. împotriva aceleiași rezoluții mai sus menționate, dată de procurorul de caz în dosarul nr. 323/P/2007, privind persoanele cercetate amintite mai sus, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.G.F. din cadrul Camerei Notarilor Publici lași sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „falsul intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen., „complicitatea la uzul de fals" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., 2 asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; avocatul G.P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor 2 uzul de fals în formă continuată" prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen., "asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.P.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „înșelăciunea în convenții" prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., „instigarea la falsul intelectual" prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (2 infracțiuni ), „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii „falsul intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen. Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționara M.G., în raport cu persoanele și faptele pretinse a fi săvârșite de către acestea, procurorul constatând că persoana vătămată M.G. a formulat plângere datată 6 septembrie 2007 prin care a solicitat cercetarea penală a notarului public C.G.F., avocatului G.P.C.

și a numiților M.P., R.E., pentru săvârșirea infracțiunilor „înșelăciunea în convenții", „fals intelectual", „uz de fals", „fals material în înscrisuri oficiale" și „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni". Persoana vătămată V.I. a formulat plângere, datată 6 septembrie 2007 împotriva acelorași persoane și pentru aceleași infracțiuni sesizate de către M.G. Persoanele vătămate au susținut faptul că, notarul public C.G.F., având biroul notarial în satul Osoi, comuna Comarna, județul lași, ar fi întocmit în fals și a autentificat, la data de 10 octombrie 2004, prin încheierea de autentificare nr. 536, contractul de vânzare-cumpărare având drept părți pe V.Z., V.I., M.G., A.V. (vânzători ) și Cabinetul de Avocatură „G.P.C." cu sediul în lași ( cumpărător ) reprezentat legal prin G.P.C., fără a consemna voința vânzătorilor de a menține dreptul de abitație pentru numita M.E., mama lui M.G.

și soacra lui V.I. Ar fi semnat contractul, care prevedea în cuprinsul lui suma de bani negociată drept preț, de 200 milioane lei (ROL). Între părți s-a negociat vânzare imobilului din satul Potângeni, comuna Movileni, județul lași, cu suma de 300 milioane lei, "din care 200 milioane lei prin acte și 100 milioane lei ne dă așa". La data de 17 sau 18 noiembrie 2004 au venit la locuința lui M.E., G.P.C. și M.P. ( tatăl acesteia ) care i-ar fi determinat să semneze „niște bucățele de hârtie albă fără să fie scris ceva să ne dea banii". Au semnat. Ulterior au aflat că, M.E. a renunțat la dreptul său de abitație. Nici până la data formulării plângerii, notarul public nu le-ar fi dat niciun act. Medicul R.E.

ar fi emis în fals o adeverință medicală, la data de 15 septembrie 2004, pe numele lui M.E., atestând nereal că, este sănătoasă din punct de vedere clinic și nu se află în evidență cu boli psihice și neurologice. M.P. le-ar fi indus în eroare să semneze contractul de vânzare-cumpărare și nu Ie-a dat întreaga sumă de bani convenită drept preț al imobilului vândut, respectiv suma de 300 milioane lei ( ROL ). Împotriva acelorași persoane cercetate, pentru aceleași infracțiuni menționate în cuprinsul prezentelor plângeri, a formulat sesizare numita M.G. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, înregistrată sub nr. dosarului penal 30/P/2005 la data de 10 martie 2005. Prin ordonanța procurorului nr. 30/P/2005 din data de 25 noiembrie 2005 În baza prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: C.G.F., în calitate de notar public din cadrul Camerei Notarilor Publici lași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „falsul intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen., 2 complicitatea la uzul de fals" prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „uzul de fals în formă continuată" prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen., „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.P.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „înșelăciunea în convenții" prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., „instigarea la falsul intelectual" prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (2 infracțiuni), „asocierea în vederea comiterii de infracțiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii „falsul intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen. Totodată respingerea pretențiilor de natură civilă pentru daune materiale formulate de partea vătămată M.G., ca neîntemeiate. Soluția a fost comunicată numitei M.G., prin adresa nr. 30/P/2005, din data de 25 noiembrie 2005. M.G.

a formulat plângere împotriva soluției la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind înregistrată sub nr. 607/II/2/2006, la data de 7 iulie 2006. Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, din data de 26 iulie 2006, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 275-278 C. proc. pen., respingerea plângerii, ca tardivă. Situația de fapt mai sus menționată este susținută de actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror, respectiv fotocopiile adeverințelor medicale privind pe M.E.

eliberate la datele de 7 ianuarie 2005 și 15 septembrie 2004 (filele 15-14 dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași cu nr. 323/P/2007); ale declarației olografe a numitei R.E.; a adeverințelor medicale eliberate la 11 ianuarie 2005 și 16 ianuarie 2005 (filele 17-18 dosarul parchetului menționat); ale contractelor de vânzare-cumpărare, a încheierii de completare la actul autentificat sub nr. 536/10 octombrie 2004 a unor adeverințe medicale privind pe M.E. (filele 20-28 dosarul parchetului menționat) a contractului de vânzare-cumpărare ( filele 29-30 dosarul parchetului menționat); a unui înscris olograf (fila 31 dosarul parchetului menționat ) a adresei Ministerului Justiției, Corpul de Inspecție al Ministrului către V.Z., V.I., M.G.

în care se menționează că în urma verificărilor efectuate a sesizat Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici lași, în vederea exercitării acțiunii disciplinare împotriva notarului public C.F., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 39 lit. a) din Legea nr. 36/1995 (fila 32 dosarul parchetului menționat); a declarației olografe a numitului M.S. (fila 33 dosarul parchetului menționat); a deciziei nr. 4 din 25 ianuarie 2006 a Comisiei de Disciplină a Colegiului Județean al Medicilor lași prin care s-a hotărât sancționarea disciplinară a doamnei doctor R.E.

cu „mustrare" În baza dispozițiilor art. 39, art. 40, art. 74 alin. (1), lit. a), art. 75 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului medicilor din România și art. 104 pct. a și art. 114 pct. b din Statutul Colegiului Medicilor din România (fila 34 dosarul parchetului menționat); a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe M.E.

întocmit de IML lași cu nr. 1144/PSH din 07 septembrie 2005 (filele 35-36 dosarul parchetului menționat); a unei adrese de la Casa de Asigurări de Sănătate lași (fila 37 dosarul parchetului menționat ); a sentinței civile nr. 2226 de la 17 martie 2005 a Judecătoriei lași, pronunțată în dosarul nr. 22596/2004, a deciziei civile nr. 1190 de la 7 noiembrie 2005 a Tribunalului lași, pronunțată în dosarul nr. 7512/2005 (filele 38-41 dosarul parchetului menționat ); a autorizației pentru executare de lucrări, a avizului P.C.I., a unor detalii și fotografii (filele 42-46 dosarul parchetului menționat); a unor acte medicale, a unei declarații olografe a numitului N.M., a unor înscrisuri, respectiv schițe de plan, a încheierii nr. 24615 a Judecătoriei lași, Biroul de carte funciară, a încheierii nr. 24614 a Judecătoriei lași, Biroul de carte funciară, a registrului de consultații, a fișei de consultații medicale privind pe numita M.E., adeverințe medicale (filele 47-65 dosarul parchetului menționat), a aceluiași raport de expertiză medico-legală psihiatrică deja mai sus arătat, a deciziei comisiei de disciplină la care s-a mai făcut referire (filele 66-69 dosarul parchetului menționat); a sentinței civile nr. 1909 de la 16 februarie 2006 a Judecătoriei lași (filele 70-72 dosarul parchetului menționat ), a unui certificat,

a unui plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, a adresei de la Ministerului Justiției mai sus arătate, a încheierilor de autentificare nr. 536 de la 10 octombrie 2004, a încheierii de completare la actul autentificat sub nr. 536 din 10 octombrie 2004, a contractului de vânzare-cumpărare ( filele 73-80 dosarul parchetului menționat); a deciziei civile nr. 383 de la 28 mai 2007 a Tribunalului lași, pronunțată în dosarul nr. 9560/99/2006 (filele 81-86 dosarul parchetului menționat); procesul-verbal întocmit de procuror la data de 10 septembrie 2007, în conformitate cu prevederile art. 90-91 C. proc. pen. în care se atestă că având în vedere dosarul penale nr. 323/P/2007, înregistrat la activitatea de urmărire penală proprie, privind pe notarul public C.G.F., avocatul G.P.C.

și persoanele fără calitate specială M.P., R.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. ( M.P.), art. 323 alin. (1) C. pen. a verificat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, Compartimentul Grefă, existența înregistrării de dosar penal pe numele persoanelor susmenționate, în cursul anului 2005 urmare a plângerii penale formulate de către numita M.G., identificându-se dosarul penal nr. 30/P/2005 înregistrat la 10 martie 2005 în care s-a dispus prin rezoluția procurorului, din data de 25 noiembrie 2005, neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, în temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. , efectuând copii xerox după următoarele acte: plângerea persoanei vătămate M.G., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și adresa de comunicare a unui exemplar al rezoluției procurorului, lui M.G. (fila 93 dosarul parchetului menționat ); a plângerii petiționarei M.G. adresată procurorului general, a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată la 25 noiembrie 2005 în dosarul nr. 30/P/2005 și a comunicării acesteia către petiționara M.G. ( filele 94-113 dosarul parchetului menționat).

Față de cele arătate, procurorul a constatat că în cauză, potrivit principiului de drept „non bis in idem" nu poate fi efectuată o nouă urmărire penală împotriva acelorași persoane sesizate, cu privire la săvârșirea de infracțiuni identice cu cele din dosarul penal nr. 30/P/2005, existând identitate de obiect, cât și de subiecte, motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în prezenta cauză, fiind incident cazul reglementat de prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., lipsind o condiție prevăzută de lege. Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect și-a însușit argumentele procurorului, iar la rândul său a constatat că infracțiunile reclamate de petiționara M.G., ca fiind săvârșite de persoanele cercetate au făcut obiectul dosarului nr. 30/P/2005, în care s-a dispus o soluție și de care petenta a luat la cunoștință și a și făcut plângeri care i-au fost respinse.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, În baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurenta petiționară M.G., de notele scrise aflate la filele 23; 26-27și respectiv 39-40 dosarul Înaltei Curți, precum și a notelor scrise ale intimaților G.C.P., C.G.F. și M.P. aflate la filele 47-48 dosarul Înaltei Curți, a constatat că, în mod corect și motivat s-a stabilit că faptele pretins a fi comise de intimați ce au făcut obiectul plângerii formulată de petiționara M.G. în prezenta cauză au mai făcut obiectul și dosarului nr. 30/P/2005, în care procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva acelorași intimați, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., soluție ce a fost comunicată petiționarei M.G., iar aceasta a formulat plângere împotriva soluției la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, care prin rezoluția din 14 octombrie 2007 a respins plângerea. Astfel, Înalta Curte, consideră că, în mod corect și motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimații C.G.F., G.P.C., M.P. și R.E. pentru infracțiunile mai sus arătate, ca urmare a lipsei unei condiții prevăzute de lege, potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate în recurs, de către recurenta petiționară M.G., deoarece decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2006 a Comisei de Disciplină a Colegiului Județean al Medicilor lași a fost un act premergător ce s-a aflat la dosarul parchetului, însă în cauză a prevalat incidența principiului non bis in idem , neputându-se efectua o nouă urmărire penală împotriva acelorași persoane, cu privire la pretinsa săvârșire a unor infracțiuni identice cu cele din dosarul penal nr. 30/P/2005, întrucât există identitate de obiect și de subiecte, ceea ce atrage imposibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale, ca urmare a lipsei condiției prevăzute de lege, potrivit art. 10 lit. f) C. proc.

pen. De altfel, nu se susține nici afirmația că intimata C.G.F. ar fi fost sancționată disciplinar, având în vedere adresele Camerei Notarilor Publici lași cu nr. 609 de la 25 martie 2008 și 820 de la 15 aprilie 2008 depuse în recurs de către apărătorul acesteia și aflate la filele 16 și respectiv 29 dosarul Înaltei Curți, în care se arată că în cursul anului 2007 și în cursul anilor 2005-2006 Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici lași nu a dispus niciun fel de sancțiune cu privire la BNP C.G.F. cu sediul în județul lași. Înalta Curte nu poate analiza motivele de recurs formulate de recurentul petiționar V.I. ce vizează fondul cauzei, în raport cu soluția dispusă de către prima instanță, în mod legal și temeinic motivat, respectiv aceea întemeiată pe art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen. de trimitere spre competentă soluționare a plângerii petiționarului V.I. împotriva rezoluției din 11 septembrie 2007, dată de procuror în dosarul nr. 323/P/2007, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, deoarece nu a fost soluționată plângerea formulată de petiționar și adresată procurorului general în condițiile art. 278 C. proc. pen. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari M.G. și V.I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții petiționari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. se vor obliga recurenții petiționari la plata sumelor cu titlul de cheltuieli judiciare către intimați astfel: - 500 lei către intimata R.E.; - 500 lei către intimatul M.P.; 800 lei către intimata G.P.C. și - 1000 lei către intimata C.G.F., sumele menționate, reprezentând onorarii avocați, pentru cauza de față, plătite de intimați, fiind dovedite cu chitanțele depuse la dosarul cauzei, aflate la filele 43-46 dosarul Înaltei Curți. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari M.G. și V.I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuielilor judiciare către stat. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor cu titlul de cheltuieli de judecată către intimați astfel: - 500 lei către intimata R.E.; 500 lei către intimatul M.P.; - 200 lei către intimata G.P.C. și - 1000 lei către intimata C.G.F. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 iunie 2008.