ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3749/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/F din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 1751/P/2009, confirmată prin rezoluția Procurorului General nr. 133/11/2/2012 din data de 22 martie 2012, pe care a menținut-o. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 lei. Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele: La data de 14 februarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov plângerea formulată de petentul A.M.

împotriva rezoluției procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov adoptată în dosarul nr. 133/11/2012 din data de 22 martie 2012. Din conținutul plângerii formulate, a rezultat că petentul a apreciat soluția adoptată de procuror ca fiind netemeinică, întrucât procurorul de caz nu s-a conformat sentinței pronunțate și nu a început urmărirea penală în cauză, procurorul nu a ținut seama de motivarea instanței și s-a rezumat să constate doar că în cauză acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât nu există autori ai unor fapte penale și a intervenit prescripția răspunderii penale.

A mai arătat petentul că cercetările s-au limitat doar la afirmațiile intimaților, iar petentul ca parte vătămată nu a primit decât răspunsul că faptele pe care Ie-a sesizat și care au produs efecte juridice fără acordul său nu au „corespondent în realitate", că ele „nu există". De asemenea, a arătat că nu se face în cuprinsul rezoluției nici o minimă referire la regulile coproprietății perpetue și forțate, mai ales că instanța anterioară a remarcat că la întocmirea unor astfel de înscrisuri, notarii aveau obligația să cunoască și conținutul celor declarate. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 1751/P din 14 august 2009, petentul A.M.

a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, printre care notarii publici T.V., C.L.S. și C.D.I., judecătorul M.M., C.l., C.C., G.C., O.l. și O.A., și a unor funcționari din Primăria Brașov și O.C.P.I., care au făcut posibilă eliberarea unor înscrisuri oficiale ce au produs consecințe juridice și au condus la încălcarea dreptului de proprietate privată a petentului, producându-i daune patrimoniale. Petentul a solicitat astfel efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a acestor persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248, 249, 288 și 289 C. pen. În motivarea plângerii penale petentul a arătat că pe baza unor înscrisuri care nu corespundeau realității, obținute de la diverse autorități de către G.C., O.l.

și O.A., acestea au efectuat lucrări de mansardare în podul imobilului în care proprietar al unui apartament este și petentul, intabulând în CF extinderile realizate, fapt ce a avut drept consecință diminuarea dreptului de proprietate al petentului asupra părților de uz comun, fără consimțământul acestuia. Prin ordonanța nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici T.V., C.L.S. și C.D.l. și magistratul judecător M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen. S-a dispus de asemenea, disjungerea și declinarea cauzei față de un angajat al Primăriei municipiului Brașov - Serviciul de Arhitectură și Urbanism, un angajat al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de CF Brașov, inginerul C.C., C.l.

- Președintele Asociației de Proprietari Matei Basarab Brașov, G.C., O.l. și O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249, art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. În motivarea ordonanței s-a arătat că cele reclamate împotriva notarilor publici T.V., C.L.S. și C.D.I. nu au corespondent în realitate deoarece aceștia nu și-au încălcat atribuțiile pe care le aveau și au încheiat actele respectând legile statului și ordinea publică conform voinței exprimate de părțile solicitante, nefiind săvârșite fapte penale, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 C. pen. Judecătoarea M.M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor procedurale și procesuale.

Întrucât notarilor publici li s-a solicitat autentificarea unei declarații pe proprie răspundere, aceștia nu aveau obligația deslușirii raporturilor reale dintre părți, nestabilindu-se raporturi juridice. Cele declarate nu contraveneau legii și bunelor moravuri pentru că legea nu interzice extinderea unui apartament și nici mansardarea unui imobil. Notarii publici nu puteau refuza instrumentarea actului iar persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță. Prin rezoluția nr. 161/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută ca fiind legală și temeinică.

În motivarea acestei rezoluții s-a arătat că speța în cauză nu intră sub incidența legii penale, rezolvarea sa fiind exclusiv de competența instanțelor civile. Notarii nu au autentificat o operațiune juridică, ci o declarație pe proprie răspundere. Faptele reclamate privitoare la semnarea tabelului cu acordul proprietarilor au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 7143/P/2008 care s-a finalizat în sensul sesizării Judecătoriei Brașov în vederea anulării actului care conține manifestarea de voință al proprietarilor, litigiul urmând să fie soluționat de Judecătoria Brașov. S-a mai arată că notarul public C.D.I. nu a întocmit nicio documentație, că notarul public C.L. a autentificat o declarație pe propria răspundere, instanța fiind cea care trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor legale atunci când a dispus intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6, iar notarul public T.V.

nu avea obligația să insereze în actul întocmit mențiunea că tabelul la care face trimitere nu este un act autentic. Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângere admisă prin sentința nr. 35/F/2010 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a dispus desființarea rezoluției atacate, trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de notarii publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, 246 și 249 C. pen. Prin decizia penală nr. 4108/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și intimații C. împotriva sentinței penale nr. 35/F/2010 a Curții de Apel Brașov.

A fost casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare, reținând-se că procedura de citare cu intimatul C.D.l. nu a fost legal îndeplinită, hotărârea fiind bazată pe un act lovit de nulitate. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 1073/64/2010. În urma rejudecării, Curtea de Apel s-a pronunțat prin sentința penală 33/F/2011 în sensul admiterii plângerii, desființării în parte a ordonanței nr. 1751/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimații T.V., C.L. și C.l. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 249 C. pen. și 289 C. pen. În urma admiterii plângerii prin sentința penală nr. 33/F/2010 a Curții de Apel Brașov, procurorul era ținut să audieze părțile care au solicitat autentificarea, G.C., O.l.

și C.l., pentru a stabili modul în care notarii publici și-au îndeplinit atribuțiile decurgând din dispozițiile art. 6 și 45 din Legea nr. 367/1995, notarul public C.D.I., pentru a se lămuri în ce măsură acesta a fost implicat în activitatea notarială de autentificare a declarațiilor pe proprie răspundere și în cea privitoare la intabularea construcției. De asemenea s-a dispus reaudierea notarilor publici T.V. și C.L.S. cu privire la modul în care declarațiile autentificate puteau produce efecte juridice și la modul în care au cerut sau au dat lămuriri declarantelor cu privire la actul autentificat. Instanța de fond, analizând actele dosarului a constat următoarele: Procurorul de caz a procedat la audierea notarilor publici și a lui C.l., a citat în vederea audierii pe O.l.

și G.C., ce nu au putut fi audiate, (O.l. fiind plecată în Franța, iar G.C., în vârstă de 80 de ani neputându-se deplasa). Chiar dacă procurorul de caz nu a epuizat toate mijloacele procedurale în vederea audierii numitei G.C., instanța de fond a reținut că acest aspect nu a afectat temeinicia soluției adoptate, față de împrejurarea că în speță a intervenit prescripția răspunderii penale. Astfel, în cauză declarațiile au fost autentificate la data de 26 februarie 2002, 04 noiembrie 2003 și 06 octombrie 2004, în consecință, prin raportare la dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit și nu mai poate fi angajată răspunderea penală a făptuitorilor, soluția de neîncepere a urmăririi penale prin raportare la dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc.

pen. fiind legală și temeinică. Cât privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de C.D.l., soluție întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat-o ca fiind corectă, având în vedere că în privința notarului C.D.l. s-a reținut împrejurarea că acesta a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind intabularea extinderii construcției prin mansardare apartament, în podul blocului înscris în CF nr. 32154, Brașov și ulterior a semnat plângerea adresată instanței împotriva încheierii de respingere. Odată ce notarul C.D.l. nu a procedat la autentificarea înscrisului în litigiu, ci doar la semnarea adresei de înaintare a actului autentificat la Oficiul de Cadastru, operațiune inerentă îndeplinirii actului notarial, nu s-a putut susține săvârșirea unei infracțiuni de serviciu, sau a infracțiunii de fals intelectual.

De asemenea, exercițiul dreptului la acțiune în instanță nu putea fi calificat drept ilicit, chiar dacă legitimarea procesuală activă a fost contestată și în final în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov cu privire la plângerea formulată, pentru termenul din data de 12 iunie 2006, Biroul Notarilor Publici C.D.l. și C.L.S. a depus precizare, în sensul că plângerea este formulată doar de petentele O.l. și O.A., Biroul Notarilor Publici neavând calitate procesuală. Sub aspectul înlăturării efectelor juridice a înscrisurilor ce nu corespund realității, fiind demonstrat în mod științific că semnăturile din tabele nu aparțin petentului, Curtea de Apel a reținut că prin rezoluția nr. 2161/11-2/2009 din data de 14 septembrie 2009 a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul A.M.

împotriva rezoluției din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, a fost infirmată în parte rezoluția sub aspectul neaplicării de către procuror a dispozițiilor art. 228 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la prevederile art. 245 alin. (1) lit. c 1 ) C. proc. pen., privind sesizarea instanței civile competente cu desființarea totală sau parțială a celor două înscrisuri. În aceste condiții numai instanța civilă mai avea căderea de a se pronunța cu privire la această chestiune litigioasă, procurorul nemaiavând mijloacele legale de a dispune a doua oară asupra sesizării instanței civile competente pentru desființarea înscrisurilor. Pentru aceste considerente, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 07 februarie 2012 în dosarul nr. 1751/P/2009, confirmată prin rezoluția Procurorului General nr. 133/11/2/2012 din data de 22 martie 2012, pe care a menținut-o. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petentul A.M. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 27 iunie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.M. împotriva sentinței penale nr. 91/F din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012