ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3749/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3749/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față

în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 91/F din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov pronunțată la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 1751/P/2009,

confirmată

prin rezoluția Procurorului

General nr. 133/11/2/2012 din data de 22 martie 2012, pe care a

menținut-o.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 lei.

Pentru a dispune astfel, s-au reținut

următoarele:

La

data de 14 februarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov

plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției procurorului general

al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov adoptată în dosarul nr. 133/11/2012

din data de 22 martie 2012.

Din

conținutul plângerii formulate, a rezultat că petentul a apreciat soluția

adoptată de procuror ca fiind netemeinică, întrucât procurorul de caz nu s-a

conformat sentinței pronunțate și nu a început urmărirea penală în cauză,

procurorul nu a ținut seama de motivarea instanței și s-a rezumat să constate

doar că în cauză acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât nu

există autori ai unor fapte penale și a intervenit prescripția răspunderii

penale. A mai arătat petentul că cercetările s-au limitat doar la afirmațiile

intimaților, iar petentul ca parte vătămată nu a primit decât răspunsul că

faptele pe care Ie-a sesizat și care au produs efecte juridice fără acordul său

nu au „corespondent în realitate", că ele „nu există". De asemenea, a

arătat că nu se face în cuprinsul rezoluției nici o minimă referire la regulile

coproprietății perpetue și forțate, mai ales că instanța anterioară a remarcat

că la întocmirea unor astfel de înscrisuri, notarii aveau obligația să cunoască

și conținutul celor declarate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin

prisma criticilor formulate, Curtea de

Apel Brașov a reținut

următoarele:

Prin

plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

sub nr. 1751/P din 14 august 2009, petentul A.M. a solicitat tragerea la

răspundere penală a mai multor persoane, printre care notarii publici T.V., C.L.S.

și C.D.I., judecătorul M.M., C.l., C.C., G.C., O.l. și O.A., și a unor

funcționari din Primăria Brașov și O.C.P.I., care au făcut posibilă eliberarea

unor înscrisuri oficiale ce au produs consecințe juridice și au condus la

încălcarea dreptului de proprietate privată a petentului, producându-i daune

patrimoniale. Petentul a solicitat astfel efectuarea de cercetări și trimiterea

în judecată a acestor persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246, 248, 249, 288 și 289 C. pen.

În

motivarea plângerii penale petentul a arătat că pe baza unor înscrisuri care nu

corespundeau realității, obținute de la diverse autorități de către G.C., O.l.

și O.A., acestea au efectuat lucrări de mansardare în podul imobilului în care

proprietar al unui apartament este și petentul, intabulând în CF extinderile

realizate, fapt ce a avut drept consecință diminuarea dreptului de proprietate

al petentului asupra părților de uz comun, fără consimțământul acestuia.

Prin

ordonanța nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarii publici T.V., C.L.S. și C.D.l. și magistratul judecător M.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 246 C.

pen.

S-a

dispus de asemenea, disjungerea și declinarea cauzei față de un angajat al

Primăriei municipiului Brașov - Serviciul de Arhitectură și Urbanism, un

angajat al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de CF

Brașov, inginerul C.C., C.l. - Președintele Asociației de Proprietari Matei

Basarab Brașov, G.C., O.l. și O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen., art. 249, art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

În

motivarea ordonanței s-a arătat că cele reclamate împotriva notarilor publici T.V.,

C.L.S. și C.D.I. nu au corespondent în realitate deoarece aceștia nu și-au

încălcat atribuțiile pe care le aveau și au încheiat actele respectând legile

statului și ordinea publică conform voinței exprimate de părțile solicitante,

nefiind săvârșite fapte penale, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 246,

289 C. pen. Judecătoarea M.M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu

respectarea normelor procedurale și procesuale. Întrucât notarilor publici li

s-a solicitat autentificarea unei declarații pe proprie răspundere, aceștia nu

aveau obligația deslușirii raporturilor reale dintre părți, nestabilindu-se

raporturi juridice. Cele declarate nu contraveneau legii și bunelor moravuri

pentru că legea nu interzice extinderea unui apartament și nici mansardarea

unui imobil. Notarii publici nu puteau refuza instrumentarea actului iar

persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu răspund penal pentru

soluțiile pe care le pronunță.

Prin

rezoluția nr. 161/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.M.

împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută ca fiind

legală și temeinică. În motivarea acestei

rezoluții s-a arătat că speța în cauză nu intră

sub incidența legii

penale, rezolvarea sa fiind exclusiv de competența instanțelor civile. Notarii

nu au autentificat o operațiune juridică, ci o declarație pe proprie

răspundere. Faptele reclamate privitoare la semnarea tabelului cu acordul

proprietarilor au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 7143/P/2008 care

s-a finalizat în sensul sesizării Judecătoriei Brașov în vederea anulării

actului care conține manifestarea de voință al proprietarilor, litigiul urmând

să fie soluționat de Judecătoria Brașov. S-a mai arată că notarul public C.D.I.

nu a întocmit nicio documentație, că notarul public C.L. a autentificat o

declarație pe propria răspundere, instanța fiind cea care trebuia să verifice

îndeplinirea condițiilor legale atunci când a dispus intabularea extinderii

construite deasupra apartamentului nr. 6, iar notarul public T.V. nu avea

obligația să insereze în actul întocmit mențiunea că tabelul la care face

trimitere nu este un act autentic.

Împotriva

acestei soluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., plângere admisă prin sentința nr. 35/F/2010 a Curții

de Apel Brașov, prin care s-a dispus desființarea rezoluției atacate,

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de notarii

publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, 246 și

249 C. pen.

Prin

decizia penală nr. 4108/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție au fost

admise recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov și intimații C. împotriva sentinței penale nr. 35/F/2010 a Curții de

Apel Brașov. A fost casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare,

reținând-se că procedura de citare cu intimatul C.D.l. nu a fost legal

îndeplinită, hotărârea fiind bazată pe un act lovit de nulitate.

Cauza

a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 1073/64/2010.

În

urma rejudecării, Curtea de Apel s-a pronunțat prin sentința penală 33/F/2011

în sensul admiterii plângerii, desființării în parte a ordonanței nr.

1751/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și trimiterii cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimații T.V., C.L.

și C.l. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

249 C. pen. și 289 C. pen.

În

urma admiterii plângerii prin sentința penală nr. 33/F/2010 a Curții de Apel

Brașov, procurorul era ținut să audieze părțile care au solicitat

autentificarea, G.C., O.l. și C.l., pentru a stabili modul în care notarii

publici și-au îndeplinit atribuțiile decurgând din dispozițiile art. 6 și 45

din Legea nr. 367/1995, notarul public C.D.I., pentru a se lămuri în ce măsură

acesta a fost implicat în activitatea notarială

de autentificare a declarațiilor pe proprie

răspundere și în cea

privitoare la intabularea construcției. De asemenea s-a dispus

reaudierea notarilor publici T.V. și C.L.S. cu

privire la

modul în care declarațiile autentificate puteau produce

efecte juridice și la modul în care au cerut sau au dat lămuriri declarantelor

cu privire la actul autentificat.

Instanța de fond, analizând actele dosarului a

constat următoarele:

Procurorul

de caz a procedat la audierea notarilor publici și a lui C.l., a citat în

vederea audierii pe O.l. și G.C., ce nu au putut fi audiate, (O.l. fiind plecată

în Franța, iar G.C., în vârstă de 80 de ani neputându-se deplasa). Chiar dacă

procurorul de caz nu a epuizat toate mijloacele procedurale în vederea audierii

numitei G.C., instanța de fond a reținut că acest aspect nu a afectat

temeinicia soluției adoptate, față de împrejurarea că în speță a intervenit

prescripția răspunderii penale.

Astfel,

în cauză declarațiile au fost autentificate la data de 26 februarie 2002, 04

noiembrie 2003 și 06 octombrie 2004, în consecință, prin raportare la

dispozițiile art. 122 lit. d)

C. pen.,

termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit și nu mai poate fi

angajată

răspunderea penală a făptuitorilor, soluția de neîncepere a urmăririi penale

prin raportare la dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. fiind legală și

temeinică.

Cât privește soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de C.D.l., soluție întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c) C.

proc. pen., instanța de

fond a apreciat-o ca fiind corectă, având în

vedere că în privința notarului C.D.l. s-a reținut împrejurarea că acesta a

depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind

intabularea extinderii construcției prin mansardare apartament, în podul

blocului înscris în CF nr. 32154, Brașov și ulterior a semnat plângerea adresată

instanței împotriva încheierii de respingere.

Odată

ce notarul C.D.l. nu a procedat la autentificarea înscrisului în litigiu, ci

doar la semnarea adresei de înaintare a actului autentificat la Oficiul de

Cadastru, operațiune inerentă îndeplinirii actului notarial, nu s-a putut

susține săvârșirea unei infracțiuni de serviciu, sau a infracțiunii de fals

intelectual.

De

asemenea, exercițiul dreptului la acțiune în instanță nu putea fi calificat

drept ilicit, chiar dacă legitimarea procesuală activă a fost contestată și în

final în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov cu privire la

plângerea formulată, pentru termenul din data de 12 iunie 2006, Biroul

Notarilor Publici C.D.l. și C.L.S. a depus precizare, în sensul că plângerea

este formulată doar de petentele O.l. și O.A., Biroul Notarilor Publici neavând

calitate procesuală.

Sub

aspectul înlăturării efectelor juridice a înscrisurilor ce nu corespund

realității, fiind demonstrat în mod științific că semnăturile din tabele nu

aparțin

petentului, Curtea de Apel a

reținut că prin rezoluția nr. 2161/11-2/2009 din data de 14 septembrie 2009 a

fost admisă în parte plângerea formulată de petentul A.M.

împotriva

rezoluției din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov, a fost infirmată în parte rezoluția sub

aspectul neaplicării de către procuror a

dispozițiilor art. 228 alin. (7)

C. proc. pen. referitoare la prevederile art. 245 alin. (1) lit. c

1

)

C. proc. pen., privind sesizarea instanței civile competente cu desființarea

totală sau parțială a celor două înscrisuri.

În

aceste condiții numai instanța civilă mai avea căderea de a se pronunța cu

privire la această chestiune litigioasă, procurorul nemaiavând mijloacele

legale de a dispune a doua oară asupra sesizării instanței civile competente

pentru desființarea înscrisurilor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

instanța de fond a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 07 februarie 2012 în dosarul nr.

1751/P/2009, confirmată prin rezoluția Procurorului General nr. 133/11/2/2012

din data de 22 martie 2012, pe care a menținut-o.

Împotriva

sentinței sus-menționate a declarat recurs petentul A.M.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin.

(1) C. proc. pen., împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece

cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor art. 278

1

alin. (10),

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data

de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă.

În

cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 27 iunie

2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede

posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul A.M. împotriva sentinței penale nr. 91/F

din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie

2012