ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1078/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1078/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța,

în dosarul penal nr. 927/118/2009, s-a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune schimbarea încadrării juridice

a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C., din infracțiunea de

furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de instigare la

furt calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art.

209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul E.D.D. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea

nr. 241/2005.

În

baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) - art. .209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe. inculpatul E.D.D. la. pedeapsa

de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În

baza art. 290 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa

de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul

E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporește

cu 2 ani închisoare, inculpatul E.D.D. executând în total pedeapsa de 11 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii

de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În

baza. art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul E.D.D. prin încheierea din 25 mai 2009

a Tribunalului Constanța.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul A.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea

nr. 241/2005.

În

baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa

de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr.

656/2002:

Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 Iit.

b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul

A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu

2 ani închisoare, inculpatul A.C. executând în total pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza, art. 71. C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii

de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În

baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul A.C. prin încheierea din 25 mai 2009

a Tribunalului Constanța.

Condamnă.pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa

de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art.

209 alin. (1) lit. a) ș| g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul

Ț.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii

de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În

baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul Ț.C.N. prin încheierea din 25 mai 2009

a Tribunalului Constanța.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpata R.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În

baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni.

În

baza art. 291 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa

de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În

baza art. 26 C. pen. raportat Ia art. 23 lit. b) din Legea

nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de

bani.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeșțe pedepsele și dispune ca inculpata

R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen.:

Dispune pentru inculpata R.C. suspendarea

sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare

de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare.

În baza art. 86

3

C. pen.:

Dispune ca pe durata termenului de încercare

inculpata R.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să: se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

În

baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 și 86

4

alin. (2) C. pen., privind cazurile de revocare

a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată

suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei

principale.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul C.G.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută

de art. 323 C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea

nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpatul C.G.A. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de

bani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.N.R. la pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.V. Ia pedeapsa

de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

furt calificat.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.L. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 - 1000 alin. (3) și 1003 C. civ. 1864:

Admite în parte acțiunea civilă formulată

de partea civilă SC A.M. SA Galați împotriva inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C.N.,

D.N.R., D.V. și C.L. și împotriva părților responsabile civilmente SC S.P. SRL Constanța

și SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța.

Obligă pe. inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N.,

D.N.R., D.V. și C.L. și pe părțile resonsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.T.C.

SRL, în solidar, să plătească părții civile SC A.M. SA Galați suma de 159.695,90

RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C.

proc. pen.:

Constată ca fiind recuperate în natură

cantitățile de 54.340 kg cocs metalurgic și 23.880 kg cocs metalurgic sustrase de

inculpați din posesia SC C. SA Constanța.

Î

n

baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.:

Dispune restituirea către SC A.M. SA Galați,

la rămânerea definitivă a hotărârii, a cantităților de cocs ridicate ca mijloc de

probă și rămase în custodia I.P.J. Constanța, conform dovezii din 26 ianuarie 2009,

după efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 26 noiembrie

2008.

Dispune comunicarea unui extras al sentinței

către I.G.P.R. - Serviciul Transporturi - Secția Regională de Poliție Transporturi

Constanța.

la act că părțile vătămate Statul Român,

prin A.N.A.F., și SC C. SA Constanța nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 353 și 356 C. proc. pen.:

Menține măsura sechestrului asigurător,

fără deposedare, până la concurența valorii de 159.695,90 RON, asupra următoarelor

bunuri:

- imobilul apartament compus din suprafață

utilă de 96,10 m.p. și teren în .proprietate indiviză, în suprafață de 17 m.p.,

situat în municipiul Constanța, deținut în proprietate de A.C. și R.R.C.;

- imobilul casă în suprafață de 87,78 m.p.

și teren intravilan aferent în suprafață de 1.072 m.p., situate în comuna C., județul

Constanță, deținute în proprietate de D.N.R. și D.M.S.;

- autoturism marca M.B. aflat în proprietatea

SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța;

- autotractor marca D., aflat în proprietatea

SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra imobilului apartament compus din suprafață utilă de 97,85 m.p.

și teren în proprietate indiviză de 39,52 mp, situat în municipiul Constanța, deținut

în proprietate de inculpata R.C.

În baza art. 348 C. proc. pen.:

Dispune anularea următoarelor înscrisuri

falsificate:

- factura din 08 octombrie 2008 emisă de

SC F.A. SRL către SC S.P. SRL;

- factura din 28 septembrie 2008 emisă

de SC P.M. SRL către SG S.P. SRL;

- factura din 04 septembrie 2008 emisă

de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL;

- factura din 30 august 2008 emisă de SC

P.M. SRL către SC S.P. SRL;

- contractul de vânzare-cumpărare din 25

iulie 2008 încheiat între SC P.M. SRL și SC S.P. SRL.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N.,

R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. și D.V.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului

de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința pronunțată de către instanța

de fond pentru următoarele aspecte:

din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L., respectiv

cea de abuz în serviciu. În măsura în care se va schimba încadrarea juridică din

cele două infracțiuni în una singură de furt calificat, solicită a se avea în vedere

că acest motiv de apel rămâne fără obiect.

2.

greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată. S-a apreciat, în

cadrul motivelor de apel, că motivarea primei instanțe nu poate fi primită, aceasta

constând, în principiu, în aceea că inculpații au evidențiat vânzările, înregistrând

astfel în contabilitate și un venit, plătind corespunzător impozite către stat.

O asemenea susținere nu poate fi primită, întrucât cheltuielile cu proveniența acelei

mărfi erau încărcate fictiv în contabilitate. În mod cert, prin înregistrarea acelor

facturi în contabilitate, inculpații au înregistrat niște cheltuieli pe care nu

le-au făcut, astfel că săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reiese cu prisosință.

a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C. din infracțiunea de

furt calificat în cea de instigare Ia furt calificat, arătându-se că din întreg

ansamblul probator reies atât acte de instigare, cât și cele de complicitate, astfel

că în final se impune să se rețină că inculpații au săvârșit acte de autorat, așa

cum se reține în rechizitoriu.

pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

fiind irelevant faptul că inculpatul cunoștea doar o parte din membrii asocierii,

acesta fiind unul dintre

membrii

care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanță deosebită

dacă inculpatul C.G.A. cunoștea sau nu proveniența cocsului, atâta timp cât a ascuns

proveniența acestuia.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului E.D.D. s-a

solicitat admiterea apelului inculpatului E.D.D. și achitarea acestuia pentru săvârșirea.infracțiunilor

deduse judecății și, ca o consecință, greșita obligare la despăgubiri civile; în

subsidiar, s-a apreciat că s-a făcut greșit aplicarea disp.

art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., privind sporul care a fost aplicat; în acest sens, s-a

solicitat a se constata că faptele care se rețin în sarcina inculpatului E.D.D se

fundamentează pe niște convorbiri telefonice, care însă s-au purtat la date care

demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt

participant, la săvârșirea infracțiunii de furt; astfel, acesta la 06 septembrie

2007 se afla în Turcia, la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, la 05 iulie 2008

discuția se referă la un comerț cu cereale cu o societate comercială cunoscută la

acel moment pe piață, iar la 30 august 2008 se afla în Turcia; nici din rechizitoriu

și nici din hotărârea instanței de fond nu se înțelege de ce și pentru care motiv

anume se consideră că discuțiile despre cărbune nu ar fi chiar despre cărbune, ci

despre cocs, care în accepțiunea.specialiștilor este tot un cărbune, sau de ce termenul

de „cartofi” folosit în discuție nu este folosit pentru cărbune, dar este folosit

cu certitudine pentru cocs; s-a mai arătat că în cursul judecării apelului au fost

primite la dosar adrese de la SC C. SA din care rezultă două lucruri esențiale:

în timpul operațiunilor de descărcare și expediere au apărut diferențe în minus

sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr.

111 din 07 februarie 2002; de asemenea, din rapoartele de încărcare pentru barje

și vapoare, care au fost depuse la dosar, rezultă aceleași lucruri, iar conosamentele

și D.V.I.-urile depuse la dosar sunt la fel de explicite și foarte importante, nefiind

evidențiate lipsuri. S-a mai arătat că adresele depuse la dosar de către SC A.M.

SA Galați sunt contradictorii: inițial au comunicat că nu există nici un prejudiciu,

adresa fiind din 29 aprilie 2013, prin care se comunica instanței că pierderile

totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr, 111 din

07 februarie 2002. Au fost criticate și rapoartele de constatare tehnico-științifică

de Ia dosar de urmărire penală prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele

chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conțin aceleași elemente

chimice principale, dar în concentrații diferite, datorită neomogenității ridicate

a acestora. De fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii

certe, pentru că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate,

cenușă, etc.) și atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor

7 probe atât la exterior, cât și la interiorul acestora, dar nu se explică în ce

mod; în funcție de calitate, de felul lor, cărbunii prezintă anume caracteristici

care ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru a se ajunge cu certitudine

la concluzia că ceea ce s-a găsit într-un depozit este acel cărbune, acel cocs de

la SC C. SA, transportat cu anumite barje și destinat SC A.M. SA Galați.

În

aceste condiții, s-a solicitat a se constata că pentru infracțiunea

de furt calificat, indiferent în ce manieră, coautor, instigator, pentru urmări

deosebit de grave sau nu, se impune achitarea inculpatului E.D.D., în temeiul

art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că el nu a săvârșit această faptă, presupunând

că s-ar putea dovedi vreodată că există o lipsă de cantitate de cocs din depozitele

SC C. SA, dincolo de normele tehnologice, care ar fi dispărut la un moment dat,

lucru nedovedit, motiv pentru care ar trebui să conducă, în principal, la soluția

de achitare,

prev. de

art. 10 lit. a) C. proc. pen. De aici derivă și soluțiile pentru celelalte infracțiuni,

respectiv achitarea, pentru art. 290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., menținerea soluției de achitare pentru evaziune fiscală de la art. 9 lit.

c) din Legea nr. 241/2005, așa cum a fost pronunțată de către Tribunal, ca instanță

de fond, achitare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, pentru că s-a

susținut că inculpatul E.D.D., împreună cu A.C. au folosit documente care atestă

că ar fi cumpărat o cantitate de marfă, iar efectuarea de plăți către așa-zișii

furnizori, în opinia Parchetului, (în legătură cu aceasta solicită a se avea în

vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, în apel, respectiv

martorul F. și societatea acestuia), s-ar fi realizat pentru mascarea originii infracționale

a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; din toate acestea rezultă că

E.D.D. nu a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat nici ca autor,

nici ca instigator, nici în altă formă de participație penală. Nu au fost întocmite

documente false, iar operațiunile comerciale au fost reale și nu se poate concluziona

în sensul că ar fi acționat pentru a masca originea infracțională a mărfii.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului

E.D.D. și pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., în condițiile în care,

fără a se motiva, s-a considerat că toate persoanele care au fost implicate într-un

fel sau altul în acele operațiuni comerciale s-ar fi pregătit și s-ar fi organizat

mai dinainte ca să săvârșească astfel de infracțiuni. În acest sens au fost precizate

care au fost legăturile între E.D.D. și persoanele în legătură cu care se reține

asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. A.C. este asociatul lui E.D.D. la SC

S.P. SRL, R.C. era administratorul SC S.P. SRL, P.M., de la SC P.M. SRL, reprezintă

o societate comercială cu care SC S.P. SRL se afla în raporturi comerciale, Ț.C.,

ca și G.V., sunt transportatori, proprietari ai unor mijloace de transport auto,

care au realizat servicii pentru SC S.P. SRL, F.G. este cel care a pus la dispoziție

marfa, din luna octombrie 2008, în derularea unor raporturi comerciale și nu în

vederea asocierii în vederea comiterii de infracțiuni. C. este persoana cu care

E.D.D. a derulat raporturi comerciale cu cereale în alte raporturi comerciale decât

acestea, ca și cu SC P.M. SRL, activități reale și corecte și nu în vederea asocierii

pentru comiterea de infracțiuni. În legătură cu acest lucru solicită a se observa

că chiar în rechizitoriu se descriu activități comerciale care s-au desfășurat într-o

modalitate legală.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului

A.C. s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea de înstigare la comiterea infracțiunii de furt, pentru care i-a fost

aplicată inculpatului pedeapsa cea mai mare de către instanța de fond, urmând a

se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu

nu există autor. Astfel, se presupune că există un furt, în condițiile în care nici

o parte vătămată nu reclamă un prejudiciu. Ulterior, prin actele de urmărire penală

se demonstrează că nici măcar SC A.M. SA Galați nu își însușește acea cantitate.

Se discută despre o trimitere la produsul finit, sau produsul care se presupune

că ar fi fost sustras, dar nu se regasește o identitate între datele caracteristice

prezentate, de SC A.M. SA Galați și cele care au fost prelevate ca și probă. Constatarea

științifică din cauză este empirică și este greu de crezut că două probe de cocs

ar prezenta aceleași caracteristici, chiar fiind vorba despre același produs, pentru

că trebuia să se discute despre concentrația de carbon, dacă într-adevăr prezintă

caracteristici, pentru că diferă zona de unde este extras și este supus unui proces

de îmbogățire cu carbon, aspect care nu rezultă de nicăieri. Astfel, se poate trage

concluzia că acel cocs care se presupune că ar fi fost sustras, de fapt nu a fost

niciodată sustras și nici măcar nu aparține din cocsul la care face referire SC

A.M. SA Galați atâta timp cât nu există identitate a structurii și nici din punct

de vedere al cantității care se presupune că a fost sustrasă, în condițiile în care

aceasta a fost introdusă în fluxul tehnologic ca și pierdere, astfel că nu se poate

discuta despre comiterea unei infracțiuni de furt.

Cu privire la cealaltă infracțiune, respectiv

asociere în vederea comiterii de infracțiuni, pentru care s-a dispus condamnarea

inculpatului A.C., s-a arătat că este greu de crezut că o societate care se înființează

cu doi asociați, cu o structură administrativă, cel puțin logistică în ceea ce privește

transportul, ar avea drept scop comiterea de infracțiuni, în contextul în care nici

măcar nu se demonstrează că aceștia ar fi comis vreo infracțiune în acest sens.

Modalitatea prin care instanța de judecată argumentează prin perspectiva convorbirilor

purtate între inculpați, nu demonstrează o asociere, o ierarhizare în ceea ce privește

comiterea de infracțiuni, ci o ierarhizare în ceea ce privește atribuțiile în cadrul

organizatoric, al societății, stabilite prin statutul societății comerciale. Pe

cale de consecință, orice susținere contrară că între inculpatul A.C. și celălalt

asociat, precum și aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relație în ceea ce privește

comiterea de infracțiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor

telefonice. Este normal ca între asociați să se discute despre profit, să se dea

indicații șoferului cu privire la marfa care intră în contabilitate, în condițiile

în care în urma verificărilor de fond în contabilitatea societății nu s-au regăsit

nereguli care să atragă suspiciuni în ce privește o eventuală infracțiune de spălare

de bani; s-a mai solicitat a se constata că, în ceea ce îl privește pe inculpatul

A.C., făcând abstracție de funcția pe care acesta o deținea în cadrul societății,

că nici din conduita acestuia și nici din probele administrate în cauză nu rezultă

că acesta ar fi încercat să comită o infracțiune de natura celor descrise de Ministerul

Public, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată nu analizează în mod obiectiv,

pe fiecare faptă și pe fiecare inculpat și face doar o trimitere sumară la o prezumție

în ceea ce privește existența comiterii acestor infracțiuni.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului Ț.C.N. s-a

solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2)

lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului

Ț.C.N., întrucât fapta nu există.

În

acest sens, s-a arătat că deși a respins solicitarea apărării

de a efectua o probă științifică ca nefiind utilă cauzei, în cadrul hotărârii de

condamnare instanța reține ca motiv de condamnare concluziile celor 2 rapoarte de

constatare efectuate în faza de urmărire penală, nefiind respectate dispozițiile

art. 287 alin. (2) C. proc. pen.: „instanța își formează convingerea pe baza probelor

administrate în cauză, în mod nemijlocit”; pentru a se administra această probă

științifică s-a formulat aceeași cerere și în fața instanței de apel, care prin

încheierea din 07 februarie 2013, s-a pronunțat la fel ca și instanța de fond, respingând

proba ca nefiind utilă cauzei; având în vedere această situație, raportat la

art. 64 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat excluderea, ca mijloace de probă,

a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către

Parchet, nefiind respectate dispozițiile art. 112 C. proc. pen., prin care legiuitorul

prevede o serie de condiții imperative, care trebuie îndeplinite de către o anumită

situație de fapt, pentru a se putea efectua un raport de constatare: una din condițiile

imperative este urgența cu care trebuie soluționată și determinată o situație de

fapt, cea de a doua fiind pericolul că dacă nu se face un raport de constatare,

există posibilitatea pierderii sau dispariției obiectului care ar face obiectul

raportului de constatare, în cazul de față nefiind îndeplinită niciuna din aceste

condiții; s-a mai arătat că în cazul unui raport de constatare, inculpatul nu poate

avea un expert parte, nu poate să formuleze întrebări, nu poate să supravegheze

și să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de constatare și,

mai mult decât atât, raportul de constatare se face de către un expert din cadrul

Parchetului sau poliției, care este subordonat procurorului de caz, astfel că nu

se poate discuta despre o imparțialitate, așa cum se poate discuta cu privire la

o expertiză.

A fost criticată și concludenta rapoartelor

de constare, arâtându-se că în cadrul acestora, specialiștii din poliție au concluzionat

că întrucât nu dispun de aparatura specifică analizelor de cărbune, există elemente

identice sau nu, cu precizarea că pentru a se face o analiză pertinentă a probelor

de cocs trebuie omogenizată o cantitate mai mare de cocs; specialiștii din cadrul

poliției au concluzionat în raportul de constatare că nu dețin instrumente de specialitate

pentru omogenizarea unei cantități de cocs și pentru a afirma cu certitudine dacă

probele de cocs coincid între ele sau nu. Specialiștii au analizat vizual și au

spart cu un ciocan acele probe de cocs, acestea fiind constatate în cadrul rapoartelor

de constatare.

S-a criticat și concludența altor probe

care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video

și planșele foto de la dosar, instanța de fond reținând că în baza acestor mijloace

de probă, înregistrări video și planșe foto, au fost dovedite 9 acte materiale care

stau Ia baza pronunțării hotărârii; s-a arătat însă că instanța de fond a reținut

o situație care excede probelor administrate în cauză, motivat de faptul că nici

din înregistrări și nici din planșele foto nu rezultă 9 acte materiale. Din înregistrările

video și planșele foto aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că a fost surprinsă

mașina condusă de inculpatul D., intrând și ieșind din port doar în 4 seri, respectiv

în seara de 26/27 septembrie 2008 (mașina este surprinsă intrând și ieșind din port

încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are); în seara de 30

septembrie/01 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port descărcată -

cu prelata trasă); în seara de 04/05 octombrie 2008 (mașina este surprinsă intrând

și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are),

iar în seara de 08/09 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port - seara

flagrantului). Inculpatul Ț.C. are o firmă de transport, are relații comerciale

cu

portul zilnic, astfel că și înainte

de anul 2008, în timpul anului 2008 și după 2008, iar faptul că inculpatul D. în

seara de 27/28 septembrie 2008 a fost surprins ieșind din port cu mașina încărcată

cu ceva anume, nu poate să ducă la concluzia că aceasta era încărcată cu cocs. În

seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 mașina este surprinsă ieșind din pot, dar

cu prelata trasă, astfel că nu se poate observa dacă este încărcată sau nu și eventual

cu ce, neexistând nici un alt indiciu cu privire la ceea ce se transporta. În seara

de 04/05 octombrie 2008 este văzută ieșind mașina, dar nu se poate ști cu ce încărcătură.

Singura dată în care se poate ști cu certitudine că mașină a ieșit din port și avea

o cantitate de cocs, fără a se putea ști de unde provenea acel cocs, inculpații

declarând că acel cocs provenea din afara gardului SC C. SA este seara de 08/09

octombrie 2008, fiind și data flagrantului. Un singur act material este dovedit

cu planșele foto și cu înregistrările.

Inculpatul D. a indicat o grămadă de cărbune

distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapa de

gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din portul Constanța,

astfel că declarația acestuia a fost interpretată greșit.

Un alt motiv de susținere al motivelor

de apel este reprezentat de convorbirile telefonice reținute în sarcina inculpatului

Ț.C., reținându-se ca dovadă a vinovăției sale două convorbiri telefonice purtate

între acesta și E.D.D. din data de 25 august 2008 și din data de 30 augsut 2008,

ale căror transcrieri nu au fost efectuate, ci doar listinguri care dovedesc că

au fost purtate convorbiri. Astfel, după cum chiar instanța a reținut, nu se poate

discuta de nici o rezoluție infracțională, motivat de faptul ca primul așa-zis act

material este din data de 06/07 septembrie 2008.

Cu privire la constituirea ca parte civilă

a SC A.M. SA Galați s-a apreciat că se discută despre o simplă hârtie emisă de această

societate, care nu este susținută în vederea certificării constituirii ca parte

civilă, nu s-a depus nici un act contabil din care să reiasă că aceasta a înregistrat

o pierdere de cocs în zilele în care au fost reținute cele 9 acte materiale de către

instanța de fond.

În subsidiar s-a solicitat reducerea cu

mult a pedepsei aplicate inculpatului Ț.C.N., raportat la faptul că s-ar putea discuta

despre un singur act material și ar fi infractor primar, iar dacă ar fi reținută

în sarcina inculpatului vreo faptă penală, aceasta nu ar reprezenta un pericol social

atât de mare încât să atragă o pedeapsă de 7 ani de detenție.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului R.C. s-a arătat

că acestea vizează greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru infracțiunea de spălare de bani și

pentru infracțiunea de uz de fals, precizând temeiul achitării pentru prima faptă,

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la prima faptă penală s-a apreciat

că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că aceasta s-ar fi asociat cu vreunul

dintre ceilalți inculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni, niciuna din condițiile

faptice ale acestei infracțiuni, nici forma cadru, nici forma asocierii, nici forma

aderării, forma inițierii sau forma sprijinirii nefiind întrunite în cazul inculpatei

R.C. S-a solicitat a se avea în vedere că aceasta purta discuții numai cu inculpatul

E.D.D., motiv pentru care nu avea cunoștință că existau și alte persoane; legat

de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prima instanță a reținut faptul

că singurul rol al inculpatei a fost acela de a ține evidența contabilă, fără a

detalia alte aspecte legate de alte legături cu alți inculpați; simplul fapt că

inculpata se cunoștea numai cu inculpatul E.D.D. și cu acesta purta discuții care

nu sunt de natură a proba săvârșirea unei infracțiuni, nu poate reprezenta săvârșirea

infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, chiar și în forma

sprijinirii grupului infracțional.

Pentru infracțiunea de spălare de bani,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002,

s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciindu-se că

acestei infracțiuni îi lipsește latura subiectivă, în sensul că inculpata nu era

conștientă că respectiva cantitate de marfă sustrasă, dacă s-ar reține o asemenea

situație, ar proveni dintr-o infracțiune; în consecință, s-a solicitat a se avea

în vedere faptul că din perspectiva intenției indirecte, care s-ar putea reține

în sarcina inculpatei, nu există nici un element care să indice că aceasta ar fi

cunoscut proveniența mărfii respective; din convorbirile telefonice purtate de inculpată

cu E.D.D. rezultă că s-au purtat discuții cu privire la înregistrarea unor facturi,

iar instanța de fond reține în mod corect că s-au înregistrat respectivele facturi

din dispoziția inculpatului A.C.; acesta era doar administrator în cadrul societății,

iar R.C. nu a făcut altceva decât să efectueze niște operațiuni contabile corecte,

fără nici un fel de element care să trădeze o rezoluție infracțională din partea

acesteia.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals,

apreciază că se impune achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., având

în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din perspectiva

lipsei laturii subiective în sensul că inculpata ar fi cunoscut proveniența ilicită

sau faptul că acele facturi ar fi evidențiat operațiuni nelegale.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.G.A. s-a

criticat greșita condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că a depus la

dosar, la instanța de fond, o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița

din 07 martie 2013, o rezoluție care pune într-o altă lumină contribuția inculpatului

C.G.A., fie și minimală, în sensul de a obține acele acte pentru SC P.M. SRL, care

societate în eșafodajul Ministerului Public a avut un rol determinant în ascunderea

provenienței bunurilor, respectiv acea cantitate de cocs care ar fi provenit dintr-o

infracțiune de furt. S-a arătat că soluția dată, de scoatere de sub urmărire penală

a lui C.G.A., dată în dosarul menționat anterior, vizează o cu totul altă infracțiune,

de evaziune fiscală, în condițiile în care situația de fapt analizată este aceeași

pe care instanța o are de analizat în cauza de față, respectiv existența sau inexistența

în posesia lui C.G.A. a actelor și a ștampilei SC P.M. SRL, în baza cărora s-ar

fi procedat, pe de o parte, la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (P.M.

a fost condamnat pentru acea infracțiune, iar C.G.A. a fost scos de sub urmărirea

penală). Astfel, în rezoluția atașată la dosarul cauzei se susține clar că în dosarul

de urmărire penală nr. 2640/P/2008 au fost înlăturate apărările numitului P.M. referitoare

la faptul că documentele contabile și ștampila SC P.M. SRL s-au aflat în posesia

lui C.G.A., motivat de faptul că documentele de constituire a societății și ștampila

societății au fost predate de P.M. administratorului judiciar al societății, iar

P.M. a declarat el însuși că s-a aflat în posesia documentelor de evidență contabilă

pentru o lungă perioadă de timp. Această teză corectă, susținută de un material

probator substanțial, vine în totală contradicție cu argumentele instanței de fond

care îl condamnă pe C.G.A. la o pedeapsă de 3 ani cu executare, motivat de faptul

că declarațiile martorului P.M. referitoare la participarea inculpatului C.G.A.,

potrivit căreia acesta controla, de fapt, întreaga activitate, el fiind cel care

deținea facturierul și ștampila, sunt doar verosimile, și din perspectiva faptului

că nu se întrevede motivul pentru care C.G.A. ar fi investit bani și timp personal

pentru a îl ajuta dezinteresat pe P.M. S-a solicitat a se avea în vedere că P.M.

a avut controlul deplin al societății și al actelor, C.G.A., chiar dacă la un moment

dat s-a aflat la tipografia C.L., de unde ar fi ridicat o serie de acte specifice

contabilității unei societăți, nu sunt elemente necesare și suficiente pentru a

pronunța o soluție de condamnare pentru o spălare de bani, în condițiile în care

se pronunță o soluție corectă de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni, iar instanța de fond face precizarea că inculpatul C.G.A. habar

nu avea de proveniența ilicită a acelei cantități de cocs.

Față de aceste considerente s-a solicitat

să se constate că actul lui C.G.A. nu se regăsește sub incidența art. 19 lit. a)

sau b), deci nu se poate discuta nici măcar de o intenție indirectă; dacă a dat

o mână de ajutor, a făcut-o din varii considerente, inclusiv din aceea care rezultă

din dosar, că ar fi avut o sumă împrumutată de la inculpatul P.M. Or, ajutorul dat

nemijlocit care ar intra sub incidența art. 23 lit. b) nu transpare de nicăieri.

Față de acestea, apreciază că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit d) C. proc. pen. și din perspectiva acestei

infracțiuni.

În

subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere o cu totul altă

modalitate de executare, respectiv aplicarea unei pedepse neprivative de libertate,

cu incidența art. 86

1

C. proc. pen.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.N.R. s-a

solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune,

ca să comită infracțiuni, dar mai puțin autorul infracțiunii, care nu s-a asociat

în vederea comiterii de infracțiuni; s-a solicitat a se avea în vedere poziția constantă

din primul moment a acestui inculpat, încă de la momentul la care a fost oprit în

trafic, așa-zisul flagrant; acesta, ca șofer, a fost oprit în trafic și a spus organelor

de poliție din prima clipă că a acționat din dispoziția patronului său, Ț.C.N.,

indicând proveniența mărfii, arătând că nu poate preciza destinația acesteia, întrucât

urma să îi fie comunicată pe timpul transportului, lucru care se coroborează cu

interceptările telefonice și cu cele precizate în chiar hotărârea atacată, cum că

a fost instrucționat unde să meargă să încarce și ce traseu să urmeze, fiind supravegheat

în permanență, așa cum chiar procurorul spune. Tot în acel moment, conducătorul

auto, inculpatul, a indicat locul de unde a încărcat acea cantitate de cocs și s-au

desfășurat acele activități și, tot acesta, de bună credință, a indicat organelor

de poliție că a mai efectuat un transport similar cu o săptămână înainte și a indicat

locul unde a descărcat acea cantitate de marfă; s-a mai solicitat a se avea în vedere

că inculpatul D.N.R. nu s-a dus cu mașina să extragă vreun bun sau vreun produs

din posesia sau din patrimoniul părții vătămate, ci doar a parcat, a așteptat să

fie încărcat, fără să poarte nici un fel de discuție, pentru că șoferii nu cer explicații

suplimentare de genul a cui e marfa, în ce condiții operează vânzarea-cumpărârea,

prețul mărfii, condițiile de plată, etc. Este nereală susținerea instanței de fond

cum că transporturile s-au efectuat fără documente de transport, acest lucru fiind

relevat în rechizitoriu, unde se arată că transporturile au fost efectuate în baza

unor documente de însoțire a mărfii, documente care după predarea mărfii la beneficiar

erau distruse prin ardere, dar nu de către șoferul D.N.R. Acesta preda marfa, documentul

de transport și pleca. Nu se poate susține că a fost autor al furtului pentru că

nu a avut documente de transport.

De asemenea, s-a criticat hotărârea instanței

de fond raportat la împrejurarea că se reține că inculpatul D.N.R. a participat

la cele 9 acte materiale, deși rechizitoriul nu precizează decât forma continuată,

cu reținerea art. 41.alin. (2) C. pen.; materialul probator demonstrează că inculpatul

D.N.R. a participat doar la 2 acte materiale, cel de la momentul la care a fost

oprit în trafic și cel indicat personal de inculpat, cu o săptămână înainte. Acesta

putea să spună organelor de poliție, cum a spus că a participat la un transport,

că a participat la două sau mai multe transporturi, având în vedere că nu avea nimic

de ascuns, indicând de unde Ie-a luat și unde Ie-a dus chiar la momentul depistării

în trafic, înregistrările nu demonstrează că inculpatul a condus tirul aparținând

societății la care era angajat, sau că ar fi fost de muncă în zilele în care s-au

efectuat acele transporturi, despre care acuzarea spune că reprezentau acte materiale

ale infracțiunii de furt. Ca atare, din perspectiva încadrării juridice și din perspectiva

soluționării acțiunii civile, s-a solicitat a se constata că inculpatul D.N.R. a

participat în mod efectiv și este probată participarea la cele 2 acte materiale,

în condițiile în care, pentru ambele transporturi, mărfurile au fost recuperate

în totalitate; în aceste condiții, s-a solicitat respingerea acțiunii civile pentru

infracțiunea de furt calificat în legătură cu acest inculpat și a se avea în vedere

că pentru ambele transporturi marfa a fost recuperată în totalitate și predată părții

civile din prezenta cauză, despre care, de altfel, acuzarea a arătat că a fost recuperată

și nu a mai fost inclusă în cuprinsul prejudiciului.

În

consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului D.N.R. în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că inculpatul nu se face vinovat pentru

săvârșirea vreunei fapte penale cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile

în care se rețin disp. art. 31 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul Ț.C., fiind evident

din tot materialul probatoriu că în calitate de șofer, inculpatul D.N.R. nu a acționat

cu intenție, cu scopul de a deposeda partea vătămată de acea cantitate de cocs și

nu a avut nici un beneficiu în urma celor două transporturi efectuate. Acesta și-a

încasat salariul și nimic mai mult. La momentul la care au început cercetările în

prezenta cauză, imediat a încetat raporturile de muncă cu inculpatul Ț.C., relațiile

cu acesta nefiind tensionate, dar în această direcție, nefiind normal ca inculpatul

D.N.R. să răspundă penal sau civil, în condițiile în care nu a avut nici un fel

de participare la această faptă și nici un fel de beneficiu, și cu toate acestea

este singurul care are casa sechestrată în prezent, măsură dispusă de instanța de

fond.

În subsidiar, raportat la argumentele prezentate,

la poziția procesuală a inculpatului D.N.R. și la actele depuse în circumstanțiere,

s-a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii instanței

de fond și, rejudecând, aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării

sau suspendare sub supraveghere.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.L. s-a solicitat

achitarea inculpatului pentru toate considerentele arătate de antevorbitorii săi.

În

subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat

de săvârșirea vreunei infracțiuni, s-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate

spre minim, cu suspendarea executării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului,

faptul că este căsătorit, are familie, are foc de muncă și nu a mai săvârșit alte

fapte penale.

În

ceea ce privește prejudiciul, apreciază că acesta este inexistent

pentru societățile care sunt proprietare ale cocsului. Neexistând acest prejudiciu

dovedit, inculpatul C.L. nu poate răspunde pentru vreun prejudiciu, pentru că în

condițiile în care s-ar recupera de la inculpat contravaloarea unui așa-zis cocs

sustras, ar însemna să fie îmbogățită societatea parte civilă fără just temei.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului

D.V. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul D.V., constatând că

din materialul probator administrat în cauză, raportat la activitatea infracțională,

acesta nu a săvârșit fapta, urmând a dispune achitarea, în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În

subsidiar, raportat la fapta săvârșită, la gradul de participare

și la circumstanțele personale, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea

unei pedepse mai puțin privative de libertate, în baza art. 86

1

C. pen.

Pe latură civilă au fost susținute aceleași aspecte invocate de către ceilalți inculpați.

În

apel, s-a depus la dosar o caracterizare a inculpatului C.L.,

acte de stare civilă pentru inculpatul D.V., înscrisuri privind raporturile salariale

ale inculpatei R.C., copia certificatului de naștere a fiicei inculpatei R.C.

La termenul de judecată din data de 10

ianuarie 2013, inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.V. au declarat personal

că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel.

În

apel au fost audiați martorii F.G.I., inculpatul D.N.R.

Inculpatul C.L. nu s-a prezentat în fața

instanței de apel, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere reieșind

că acesta este plecat în Italia și nu se cunoaște când se va întoarce în România;

Curtea a mai reținut că inculpatul C.L. a depus la dosar un înscris prin care a

solicitat judecarea în lipsă, precizând că pleacă în Italia la muncă, atașând și

copia cărții de identitate și copia biletului de transport.

La dosar au mai fost depuse relații de

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, SC C. SA, care a atașat și

un set de conosamente, de la lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL, o precizare a

SC A.M. SA Galați de menținere a constituirii de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28

noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția părților cererile de schimbare a încadrării

juridice formulate în cauză:

- cererea solicitată de reprezentantul

Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de

completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reținerii alin. (4) al

art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpații

E.D.D., Ț.C.N., D.N.R., D.V., C.L., și A.C.;

- cererea de schimbare a încadrării juridice

invocate de instanță, din oficiu, așa cum s-a arătat în încheierea din 24

octombrie 2013, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., din două infracțiuni reținute

în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a)

și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de complicitate la furt calificat,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1)

lit. a) și g) C. pen. și alin. (4), așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului

Public, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- cererea de schimbarea a încadrării juridice

formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului

Ț.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C.

pen. rap. Ia art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Părțile au pus concluzii cu privire la

aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor la termenul din data

de 28 noiembrie 2013.

Examinând sentința apelată în raport de

motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat

că sunt fondate doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța și inculpatul C.L. (pentru acesta sub alt aspecte decât cele invocate),

apelurile formulate de către inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N.,

R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. fiind nefondate,

pentru următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța:

Curtea a constatat că primul motiv de apel

a rămas fără obiect, raportat la faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice

dată faptelor reținute în sarcina inculpatului E.D.D. din infracțiunea prev. de

art. 25 C. pen. rap. la. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit considerentelor ce urmează

a fi expuse mai jos.

Curtea a constatat că nu este întemeiat

cel de-al doilea motiv de apel invocat prin care s-a criticat greșita achitare a

inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În

acest sens, Curtea a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a

reținut în sarcina lor că în calitate de asociați - primii doi - și administrator

al societății comerciale SC S.P. SRL, au evidențiat în documentele contabile ale

societății cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, respectiv că ar fi achiziționat

cocs de la SC P.M. SRL Slobozia și de la SC F.A. SRL Deva, marfă cea fost ulterior

valorificată la SC M. SA Medgidia, SC L. SA Năvodari și SC T. SA Balș.

Curtea a constatat că instanța de fond

a reținut în mod cor