ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1078/2014

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: Achită pe inculpatul E.D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 323 C. pen.: Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - art. .209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe. inculpatul E.D.D. la. pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat. În baza art. 290 C. pen.: Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002: Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.: Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul E.D.D. executând în total pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009. În baza. art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul E.D.D. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: Achită pe inculpatul A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 323 C. pen.: Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat. În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002: Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 Iit. b) C. pen.: Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul A.C. executând în total pedeapsa de 9 ani închisoare. În baza, art. 71. C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul A.C. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 323 C. pen.: Condamnă.pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) ș| g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.: Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul Ț.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul Ț.C.N. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: Achită pe inculpata R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 323 C. pen.: Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 291 C. pen.: Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 26 C. pen. raportat Ia art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002: Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.: Contopeșțe pedepsele și dispune ca inculpata R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen.: Dispune pentru inculpata R.C. suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare. În baza art. 86 3 C. pen.: Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpata R.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să: se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 86 4 alin. (2) C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: Achită pe inculpatul C.G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002: Condamnă pe inculpatul C.G.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe inculpatul D.N.R. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe inculpatul D.V. Ia pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: Condamnă pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 1000 alin. (3) și 1003 C. civ. 1864: Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A.M. SA Galați împotriva inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și împotriva părților responsabile civilmente SC S.P. SRL Constanța și SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța. Obligă pe. inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și pe părțile resonsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.T.C. SRL, în solidar, să plătească părții civile SC A.M. SA Galați suma de 159.695,90 RON reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.: Constată ca fiind recuperate în natură cantitățile de 54.340 kg cocs metalurgic și 23.880 kg cocs metalurgic sustrase de inculpați din posesia SC C. SA Constanța. Î n baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.: Dispune restituirea către SC A.M. SA Galați, la rămânerea definitivă a hotărârii, a cantităților de cocs ridicate ca mijloc de probă și rămase în custodia I.P.J. Constanța, conform dovezii din 26 ianuarie 2009, după efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 26 noiembrie 2008. Dispune comunicarea unui extras al sentinței către I.G.P.R. - Serviciul Transporturi - Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța. la act că părțile vătămate Statul Român, prin A.N.A.F., și SC C. SA Constanța nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 353 și 356 C. proc. pen.: Menține măsura sechestrului asigurător, fără deposedare, până la concurența valorii de 159.695,90 RON, asupra următoarelor bunuri: - imobilul apartament compus din suprafață utilă de 96,10 m.p. și teren în .proprietate indiviză, în suprafață de 17 m.p., situat în municipiul Constanța, deținut în proprietate de A.C. și R.R.C.; - imobilul casă în suprafață de 87,78 m.p. și teren intravilan aferent în suprafață de 1.072 m.p., situate în comuna C., județul Constanță, deținute în proprietate de D.N.R. și D.M.S.; - autoturism marca M.B. aflat în proprietatea SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța; - autotractor marca D., aflat în proprietatea SC C.T.C. SRL Poarta Albă, județul Constanța. Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament compus din suprafață utilă de 97,85 m.p. și teren în proprietate indiviză de 39,52 mp, situat în municipiul Constanța, deținut în proprietate de inculpata R.C. În baza art. 348 C. proc. pen.: Dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate: - factura din 08 octombrie 2008 emisă de SC F.A. SRL către SC S.P. SRL; - factura din 28 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SG S.P. SRL; - factura din 04 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL; - factura din 30 august 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL; - contractul de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2008 încheiat între SC P.M. SRL și SC S.P. SRL. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. și D.V. În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond pentru următoarele aspecte: 1. instanța nu s-a pronunțat pentru una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L., respectiv cea de abuz în serviciu. În măsura în care se va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni în una singură de furt calificat, solicită a se avea în vedere că acest motiv de apel rămâne fără obiect. 2. greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată. S-a apreciat, în cadrul motivelor de apel, că motivarea primei instanțe nu poate fi primită, aceasta constând, în principiu, în aceea că inculpații au evidențiat vânzările, înregistrând astfel în contabilitate și un venit, plătind corespunzător impozite către stat. O asemenea susținere nu poate fi primită, întrucât cheltuielile cu proveniența acelei mărfi erau încărcate fictiv în contabilitate. În mod cert, prin înregistrarea acelor facturi în contabilitate, inculpații au înregistrat niște cheltuieli pe care nu le-au făcut, astfel că săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reiese cu prisosință. 3. greșita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C. din infracțiunea de furt calificat în cea de instigare Ia furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies atât acte de instigare, cât și cele de complicitate, astfel că în final se impune să se rețină că inculpații au săvârșit acte de autorat, așa cum se reține în rechizitoriu. 4. greșita achitarea inculpatului C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiind irelevant faptul că inculpatul cunoștea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanță deosebită dacă inculpatul C.G.A. cunoștea sau nu proveniența cocsului, atâta timp cât a ascuns proveniența acestuia. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului E.D.D. s-a solicitat admiterea apelului inculpatului E.D.D. și achitarea acestuia pentru săvârșirea.infracțiunilor deduse judecății și, ca o consecință, greșita obligare la despăgubiri civile; în subsidiar, s-a apreciat că s-a făcut greșit aplicarea disp. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., privind sporul care a fost aplicat; în acest sens, s-a solicitat a se constata că faptele care se rețin în sarcina inculpatului E.D.D se fundamentează pe niște convorbiri telefonice, care însă s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt participant, la săvârșirea infracțiunii de furt; astfel, acesta la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia, la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, la 05 iulie 2008 discuția se referă la un comerț cu cereale cu o societate comercială cunoscută la acel moment pe piață, iar la 30 august 2008 se afla în Turcia; nici din rechizitoriu și nici din hotărârea instanței de fond nu se înțelege de ce și pentru care motiv anume se consideră că discuțiile despre cărbune nu ar fi chiar despre cărbune, ci despre cocs, care în accepțiunea.specialiștilor este tot un cărbune, sau de ce termenul de „cartofi” folosit în discuție nu este folosit pentru cărbune, dar este folosit cu certitudine pentru cocs; s-a mai arătat că în cursul judecării apelului au fost primite la dosar adrese de la SC C. SA din care rezultă două lucruri esențiale: în timpul operațiunilor de descărcare și expediere au apărut diferențe în minus sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002; de asemenea, din rapoartele de încărcare pentru barje și vapoare, care au fost depuse la dosar, rezultă aceleași lucruri, iar conosamentele și D.V.I.-urile depuse la dosar sunt la fel de explicite și foarte importante, nefiind evidențiate lipsuri. S-a mai arătat că adresele depuse la dosar de către SC A.M. SA Galați sunt contradictorii: inițial au comunicat că nu există nici un prejudiciu, adresa fiind din 29 aprilie 2013, prin care se comunica instanței că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr, 111 din 07 februarie 2002. Au fost criticate și rapoartele de constatare tehnico-științifică de Ia dosar de urmărire penală prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conțin aceleași elemente chimice principale, dar în concentrații diferite, datorită neomogenității ridicate a acestora. De fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenușă, etc.) și atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7 probe atât la exterior, cât și la interiorul acestora, dar nu se explică în ce mod; în funcție de calitate, de felul lor, cărbunii prezintă anume caracteristici care ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru a se ajunge cu certitudine la concluzia că ceea ce s-a găsit într-un depozit este acel cărbune, acel cocs de la SC C. SA, transportat cu anumite barje și destinat SC A.M. SA Galați. În aceste condiții, s-a solicitat a se constata că pentru infracțiunea de furt calificat, indiferent în ce manieră, coautor, instigator, pentru urmări deosebit de grave sau nu, se impune achitarea inculpatului E.D.D., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că el nu a săvârșit această faptă, presupunând că s-ar putea dovedi vreodată că există o lipsă de cantitate de cocs din depozitele SC C. SA, dincolo de normele tehnologice, care ar fi dispărut la un moment dat, lucru nedovedit, motiv pentru care ar trebui să conducă, în principal, la soluția de achitare, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. De aici derivă și soluțiile pentru celelalte infracțiuni, respectiv achitarea, pentru art. 290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., menținerea soluției de achitare pentru evaziune fiscală de la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, așa cum a fost pronunțată de către Tribunal, ca instanță de fond, achitare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, pentru că s-a susținut că inculpatul E.D.D., împreună cu A.C. au folosit documente care atestă că ar fi cumpărat o cantitate de marfă, iar efectuarea de plăți către așa-zișii furnizori, în opinia Parchetului, (în legătură cu aceasta solicită a se avea în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, în apel, respectiv martorul F. și societatea acestuia), s-ar fi realizat pentru mascarea originii infracționale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; din toate acestea rezultă că E.D.D. nu a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat nici ca autor, nici ca instigator, nici în altă formă de participație penală. Nu au fost întocmite documente false, iar operațiunile comerciale au fost reale și nu se poate concluziona în sensul că ar fi acționat pentru a masca originea infracțională a mărfii. S-a mai solicitat achitarea inculpatului E.D.D. și pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., în condițiile în care, fără a se motiva, s-a considerat că toate persoanele care au fost implicate într-un fel sau altul în acele operațiuni comerciale s-ar fi pregătit și s-ar fi organizat mai dinainte ca să săvârșească astfel de infracțiuni. În acest sens au fost precizate care au fost legăturile între E.D.D. și persoanele în legătură cu care se reține asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. A.C. este asociatul lui E.D.D. la SC S.P. SRL, R.C. era administratorul SC S.P. SRL, P.M., de la SC P.M. SRL, reprezintă o societate comercială cu care SC S.P. SRL se afla în raporturi comerciale, Ț.C., ca și G.V., sunt transportatori, proprietari ai unor mijloace de transport auto, care au realizat servicii pentru SC S.P. SRL, F.G. este cel care a pus la dispoziție marfa, din luna octombrie 2008, în derularea unor raporturi comerciale și nu în vederea asocierii în vederea comiterii de infracțiuni. C. este persoana cu care E.D.D. a derulat raporturi comerciale cu cereale în alte raporturi comerciale decât acestea, ca și cu SC P.M. SRL, activități reale și corecte și nu în vederea asocierii pentru comiterea de infracțiuni. În legătură cu acest lucru solicită a se observa că chiar în rechizitoriu se descriu activități comerciale care s-au desfășurat într-o modalitate legală. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului A.C. s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înstigare la comiterea infracțiunii de furt, pentru care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai mare de către instanța de fond, urmând a se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu nu există autor. Astfel, se presupune că există un furt, în condițiile în care nici o parte vătămată nu reclamă un prejudiciu. Ulterior, prin actele de urmărire penală se demonstrează că nici măcar SC A.M. SA Galați nu își însușește acea cantitate. Se discută despre o trimitere la produsul finit, sau produsul care se presupune că ar fi fost sustras, dar nu se regasește o identitate între datele caracteristice prezentate, de SC A.M. SA Galați și cele care au fost prelevate ca și probă. Constatarea științifică din cauză este empirică și este greu de crezut că două probe de cocs ar prezenta aceleași caracteristici, chiar fiind vorba despre același produs, pentru că trebuia să se discute despre concentrația de carbon, dacă într-adevăr prezintă caracteristici, pentru că diferă zona de unde este extras și este supus unui proces de îmbogățire cu carbon, aspect care nu rezultă de nicăieri. Astfel, se poate trage concluzia că acel cocs care se presupune că ar fi fost sustras, de fapt nu a fost niciodată sustras și nici măcar nu aparține din cocsul la care face referire SC A.M. SA Galați atâta timp cât nu există identitate a structurii și nici din punct de vedere al cantității care se presupune că a fost sustrasă, în condițiile în care aceasta a fost introdusă în fluxul tehnologic ca și pierdere, astfel că nu se poate discuta despre comiterea unei infracțiuni de furt. Cu privire la cealaltă infracțiune, respectiv asociere în vederea comiterii de infracțiuni, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C., s-a arătat că este greu de crezut că o societate care se înființează cu doi asociați, cu o structură administrativă, cel puțin logistică în ceea ce privește transportul, ar avea drept scop comiterea de infracțiuni, în contextul în care nici măcar nu se demonstrează că aceștia ar fi comis vreo infracțiune în acest sens. Modalitatea prin care instanța de judecată argumentează prin perspectiva convorbirilor purtate între inculpați, nu demonstrează o asociere, o ierarhizare în ceea ce privește comiterea de infracțiuni, ci o ierarhizare în ceea ce privește atribuțiile în cadrul organizatoric, al societății, stabilite prin statutul societății comerciale. Pe cale de consecință, orice susținere contrară că între inculpatul A.C. și celălalt asociat, precum și aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relație în ceea ce privește comiterea de infracțiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor telefonice. Este normal ca între asociați să se discute despre profit, să se dea indicații șoferului cu privire la marfa care intră în contabilitate, în condițiile în care în urma verificărilor de fond în contabilitatea societății nu s-au regăsit nereguli care să atragă suspiciuni în ce privește o eventuală infracțiune de spălare de bani; s-a mai solicitat a se constata că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A.C., făcând abstracție de funcția pe care acesta o deținea în cadrul societății, că nici din conduita acestuia și nici din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi încercat să comită o infracțiune de natura celor descrise de Ministerul Public, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată nu analizează în mod obiectiv, pe fiecare faptă și pe fiecare inculpat și face doar o trimitere sumară la o prezumție în ceea ce privește existența comiterii acestor infracțiuni. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului Ț.C.N. s-a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ț.C.N., întrucât fapta nu există. În acest sens, s-a arătat că deși a respins solicitarea apărării de a efectua o probă științifică ca nefiind utilă cauzei, în cadrul hotărârii de condamnare instanța reține ca motiv de condamnare concluziile celor 2 rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală, nefiind respectate dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen.: „instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, în mod nemijlocit”; pentru a se administra această probă științifică s-a formulat aceeași cerere și în fața instanței de apel, care prin încheierea din 07 februarie 2013, s-a pronunțat la fel ca și instanța de fond, respingând proba ca nefiind utilă cauzei; având în vedere această situație, raportat la art. 64 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către Parchet, nefiind respectate dispozițiile art. 112 C. proc. pen., prin care legiuitorul prevede o serie de condiții imperative, care trebuie îndeplinite de către o anumită situație de fapt, pentru a se putea efectua un raport de constatare: una din condițiile imperative este urgența cu care trebuie soluționată și determinată o situație de fapt, cea de a doua fiind pericolul că dacă nu se face un raport de constatare, există posibilitatea pierderii sau dispariției obiectului care ar face obiectul raportului de constatare, în cazul de față nefiind îndeplinită niciuna din aceste condiții; s-a mai arătat că în cazul unui raport de constatare, inculpatul nu poate avea un expert parte, nu poate să formuleze întrebări, nu poate să supravegheze și să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de constatare și, mai mult decât atât, raportul de constatare se face de către un expert din cadrul Parchetului sau poliției, care este subordonat procurorului de caz, astfel că nu se poate discuta despre o imparțialitate, așa cum se poate discuta cu privire la o expertiză. A fost criticată și concludenta rapoartelor de constare, arâtându-se că în cadrul acestora, specialiștii din poliție au concluzionat că întrucât nu dispun de aparatura specifică analizelor de cărbune, există elemente identice sau nu, cu precizarea că pentru a se face o analiză pertinentă a probelor de cocs trebuie omogenizată o cantitate mai mare de cocs; specialiștii din cadrul poliției au concluzionat în raportul de constatare că nu dețin instrumente de specialitate pentru omogenizarea unei cantități de cocs și pentru a afirma cu certitudine dacă probele de cocs coincid între ele sau nu. Specialiștii au analizat vizual și au spart cu un ciocan acele probe de cocs, acestea fiind constatate în cadrul rapoartelor de constatare. S-a criticat și concludența altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video și planșele foto de la dosar, instanța de fond reținând că în baza acestor mijloace de probă, înregistrări video și planșe foto, au fost dovedite 9 acte materiale care stau Ia baza pronunțării hotărârii; s-a arătat însă că instanța de fond a reținut o situație care excede probelor administrate în cauză, motivat de faptul că nici din înregistrări și nici din planșele foto nu rezultă 9 acte materiale. Din înregistrările video și planșele foto aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că a fost surprinsă mașina condusă de inculpatul D., intrând și ieșind din port doar în 4 seri, respectiv în seara de 26/27 septembrie 2008 (mașina este surprinsă intrând și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are); în seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port descărcată - cu prelata trasă); în seara de 04/05 octombrie 2008 (mașina este surprinsă intrând și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are), iar în seara de 08/09 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port - seara flagrantului). Inculpatul Ț.C. are o firmă de transport, are relații comerciale cu portul zilnic, astfel că și înainte de anul 2008, în timpul anului 2008 și după 2008, iar faptul că inculpatul D. în seara de 27/28 septembrie 2008 a fost surprins ieșind din port cu mașina încărcată cu ceva anume, nu poate să ducă la concluzia că aceasta era încărcată cu cocs. În seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 mașina este surprinsă ieșind din pot, dar cu prelata trasă, astfel că nu se poate observa dacă este încărcată sau nu și eventual cu ce, neexistând nici un alt indiciu cu privire la ceea ce se transporta. În seara de 04/05 octombrie 2008 este văzută ieșind mașina, dar nu se poate ști cu ce încărcătură. Singura dată în care se poate ști cu certitudine că mașină a ieșit din port și avea o cantitate de cocs, fără a se putea ști de unde provenea acel cocs, inculpații declarând că acel cocs provenea din afara gardului SC C. SA este seara de 08/09 octombrie 2008, fiind și data flagrantului. Un singur act material este dovedit cu planșele foto și cu înregistrările. Inculpatul D. a indicat o grămadă de cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapa de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din portul Constanța, astfel că declarația acestuia a fost interpretată greșit. Un alt motiv de susținere al motivelor de apel este reprezentat de convorbirile telefonice reținute în sarcina inculpatului Ț.C., reținându-se ca dovadă a vinovăției sale două convorbiri telefonice purtate între acesta și E.D.D. din data de 25 august 2008 și din data de 30 augsut 2008, ale căror transcrieri nu au fost efectuate, ci doar listinguri care dovedesc că au fost purtate convorbiri. Astfel, după cum chiar instanța a reținut, nu se poate discuta de nici o rezoluție infracțională, motivat de faptul ca primul așa-zis act material este din data de 06/07 septembrie 2008. Cu privire la constituirea ca parte civilă a SC A.M. SA Galați s-a apreciat că se discută despre o simplă hârtie emisă de această societate, care nu este susținută în vederea certificării constituirii ca parte civilă, nu s-a depus nici un act contabil din care să reiasă că aceasta a înregistrat o pierdere de cocs în zilele în care au fost reținute cele 9 acte materiale de către instanța de fond. În subsidiar s-a solicitat reducerea cu mult a pedepsei aplicate inculpatului Ț.C.N., raportat la faptul că s-ar putea discuta despre un singur act material și ar fi infractor primar, iar dacă ar fi reținută în sarcina inculpatului vreo faptă penală, aceasta nu ar reprezenta un pericol social atât de mare încât să atragă o pedeapsă de 7 ani de detenție. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului R.C. s-a arătat că acestea vizează greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru infracțiunea de spălare de bani și pentru infracțiunea de uz de fals, precizând temeiul achitării pentru prima faptă, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la prima faptă penală s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că aceasta s-ar fi asociat cu vreunul dintre ceilalți inculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni, niciuna din condițiile faptice ale acestei infracțiuni, nici forma cadru, nici forma asocierii, nici forma aderării, forma inițierii sau forma sprijinirii nefiind întrunite în cazul inculpatei R.C. S-a solicitat a se avea în vedere că aceasta purta discuții numai cu inculpatul E.D.D., motiv pentru care nu avea cunoștință că existau și alte persoane; legat de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prima instanță a reținut faptul că singurul rol al inculpatei a fost acela de a ține evidența contabilă, fără a detalia alte aspecte legate de alte legături cu alți inculpați; simplul fapt că inculpata se cunoștea numai cu inculpatul E.D.D. și cu acesta purta discuții care nu sunt de natură a proba săvârșirea unei infracțiuni, nu poate reprezenta săvârșirea infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, chiar și în forma sprijinirii grupului infracțional. Pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciindu-se că acestei infracțiuni îi lipsește latura subiectivă, în sensul că inculpata nu era conștientă că respectiva cantitate de marfă sustrasă, dacă s-ar reține o asemenea situație, ar proveni dintr-o infracțiune; în consecință, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că din perspectiva intenției indirecte, care s-ar putea reține în sarcina inculpatei, nu există nici un element care să indice că aceasta ar fi cunoscut proveniența mărfii respective; din convorbirile telefonice purtate de inculpată cu E.D.D. rezultă că s-au purtat discuții cu privire la înregistrarea unor facturi, iar instanța de fond reține în mod corect că s-au înregistrat respectivele facturi din dispoziția inculpatului A.C.; acesta era doar administrator în cadrul societății, iar R.C. nu a făcut altceva decât să efectueze niște operațiuni contabile corecte, fără nici un fel de element care să trădeze o rezoluție infracțională din partea acesteia. Cu privire la infracțiunea de uz de fals, apreciază că se impune achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din perspectiva lipsei laturii subiective în sensul că inculpata ar fi cunoscut proveniența ilicită sau faptul că acele facturi ar fi evidențiat operațiuni nelegale. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.G.A. s-a criticat greșita condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că a depus la dosar, la instanța de fond, o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 07 martie 2013, o rezoluție care pune într-o altă lumină contribuția inculpatului C.G.A., fie și minimală, în sensul de a obține acele acte pentru SC P.M. SRL, care societate în eșafodajul Ministerului Public a avut un rol determinant în ascunderea provenienței bunurilor, respectiv acea cantitate de cocs care ar fi provenit dintr-o infracțiune de furt. S-a arătat că soluția dată, de scoatere de sub urmărire penală a lui C.G.A., dată în dosarul menționat anterior, vizează o cu totul altă infracțiune, de evaziune fiscală, în condițiile în care situația de fapt analizată este aceeași pe care instanța o are de analizat în cauza de față, respectiv existența sau inexistența în posesia lui C.G.A. a actelor și a ștampilei SC P.M. SRL, în baza cărora s-ar fi procedat, pe de o parte, la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (P.M. a fost condamnat pentru acea infracțiune, iar C.G.A. a fost scos de sub urmărirea penală). Astfel, în rezoluția atașată la dosarul cauzei se susține clar că în dosarul de urmărire penală nr. 2640/P/2008 au fost înlăturate apărările numitului P.M. referitoare la faptul că documentele contabile și ștampila SC P.M. SRL s-au aflat în posesia lui C.G.A., motivat de faptul că documentele de constituire a societății și ștampila societății au fost predate de P.M. administratorului judiciar al societății, iar P.M. a declarat el însuși că s-a aflat în posesia documentelor de evidență contabilă pentru o lungă perioadă de timp. Această teză corectă, susținută de un material probator substanțial, vine în totală contradicție cu argumentele instanței de fond care îl condamnă pe C.G.A. la o pedeapsă de 3 ani cu executare, motivat de faptul că declarațiile martorului P.M. referitoare la participarea inculpatului C.G.A., potrivit căreia acesta controla, de fapt, întreaga activitate, el fiind cel care deținea facturierul și ștampila, sunt doar verosimile, și din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru care C.G.A. ar fi investit bani și timp personal pentru a îl ajuta dezinteresat pe P.M. S-a solicitat a se avea în vedere că P.M. a avut controlul deplin al societății și al actelor, C.G.A., chiar dacă la un moment dat s-a aflat la tipografia C.L., de unde ar fi ridicat o serie de acte specifice contabilității unei societăți, nu sunt elemente necesare și suficiente pentru a pronunța o soluție de condamnare pentru o spălare de bani, în condițiile în care se pronunță o soluție corectă de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar instanța de fond face precizarea că inculpatul C.G.A. habar nu avea de proveniența ilicită a acelei cantități de cocs. Față de aceste considerente s-a solicitat să se constate că actul lui C.G.A. nu se regăsește sub incidența art. 19 lit. a) sau b), deci nu se poate discuta nici măcar de o intenție indirectă; dacă a dat o mână de ajutor, a făcut-o din varii considerente, inclusiv din aceea care rezultă din dosar, că ar fi avut o sumă împrumutată de la inculpatul P.M. Or, ajutorul dat nemijlocit care ar intra sub incidența art. 23 lit. b) nu transpare de nicăieri. Față de acestea, apreciază că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit d) C. proc. pen. și din perspectiva acestei infracțiuni. În subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere o cu totul altă modalitate de executare, respectiv aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu incidența art. 86 1 C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.N.R. s-a solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune, ca să comită infracțiuni, dar mai puțin autorul infracțiunii, care nu s-a asociat în vederea comiterii de infracțiuni; s-a solicitat a se avea în vedere poziția constantă din primul moment a acestui inculpat, încă de la momentul la care a fost oprit în trafic, așa-zisul flagrant; acesta, ca șofer, a fost oprit în trafic și a spus organelor de poliție din prima clipă că a acționat din dispoziția patronului său, Ț.C.N., indicând proveniența mărfii, arătând că nu poate preciza destinația acesteia, întrucât urma să îi fie comunicată pe timpul transportului, lucru care se coroborează cu interceptările telefonice și cu cele precizate în chiar hotărârea atacată, cum că a fost instrucționat unde să meargă să încarce și ce traseu să urmeze, fiind supravegheat în permanență, așa cum chiar procurorul spune. Tot în acel moment, conducătorul auto, inculpatul, a indicat locul de unde a încărcat acea cantitate de cocs și s-au desfășurat acele activități și, tot acesta, de bună credință, a indicat organelor de poliție că a mai efectuat un transport similar cu o săptămână înainte și a indicat locul unde a descărcat acea cantitate de marfă; s-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul D.N.R. nu s-a dus cu mașina să extragă vreun bun sau vreun produs din posesia sau din patrimoniul părții vătămate, ci doar a parcat, a așteptat să fie încărcat, fără să poarte nici un fel de discuție, pentru că șoferii nu cer explicații suplimentare de genul a cui e marfa, în ce condiții operează vânzarea-cumpărârea, prețul mărfii, condițiile de plată, etc. Este nereală susținerea instanței de fond cum că transporturile s-au efectuat fără documente de transport, acest lucru fiind relevat în rechizitoriu, unde se arată că transporturile au fost efectuate în baza unor documente de însoțire a mărfii, documente care după predarea mărfii la beneficiar erau distruse prin ardere, dar nu de către șoferul D.N.R. Acesta preda marfa, documentul de transport și pleca. Nu se poate susține că a fost autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport. De asemenea, s-a criticat hotărârea instanței de fond raportat la împrejurarea că se reține că inculpatul D.N.R. a participat la cele 9 acte materiale, deși rechizitoriul nu precizează decât forma continuată, cu reținerea art. 41.alin. (2) C. pen.; materialul probator demonstrează că inculpatul D.N.R. a participat doar la 2 acte materiale, cel de la momentul la care a fost oprit în trafic și cel indicat personal de inculpat, cu o săptămână înainte. Acesta putea să spună organelor de poliție, cum a spus că a participat la un transport, că a participat la două sau mai multe transporturi, având în vedere că nu avea nimic de ascuns, indicând de unde Ie-a luat și unde Ie-a dus chiar la momentul depistării în trafic, înregistrările nu demonstrează că inculpatul a condus tirul aparținând societății la care era angajat, sau că ar fi fost de muncă în zilele în care s-au efectuat acele transporturi, despre care acuzarea spune că reprezentau acte materiale ale infracțiunii de furt. Ca atare, din perspectiva încadrării juridice și din perspectiva soluționării acțiunii civile, s-a solicitat a se constata că inculpatul D.N.R. a participat în mod efectiv și este probată participarea la cele 2 acte materiale, în condițiile în care, pentru ambele transporturi, mărfurile au fost recuperate în totalitate; în aceste condiții, s-a solicitat respingerea acțiunii civile pentru infracțiunea de furt calificat în legătură cu acest inculpat și a se avea în vedere că pentru ambele transporturi marfa a fost recuperată în totalitate și predată părții civile din prezenta cauză, despre care, de altfel, acuzarea a arătat că a fost recuperată și nu a mai fost inclusă în cuprinsul prejudiciului. În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului D.N.R. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că inculpatul nu se face vinovat pentru săvârșirea vreunei fapte penale cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile în care se rețin disp. art. 31 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul Ț.C., fiind evident din tot materialul probatoriu că în calitate de șofer, inculpatul D.N.R. nu a acționat cu intenție, cu scopul de a deposeda partea vătămată de acea cantitate de cocs și nu a avut nici un beneficiu în urma celor două transporturi efectuate. Acesta și-a încasat salariul și nimic mai mult. La momentul la care au început cercetările în prezenta cauză, imediat a încetat raporturile de muncă cu inculpatul Ț.C., relațiile cu acesta nefiind tensionate, dar în această direcție, nefiind normal ca inculpatul D.N.R. să răspundă penal sau civil, în condițiile în care nu a avut nici un fel de participare la această faptă și nici un fel de beneficiu, și cu toate acestea este singurul care are casa sechestrată în prezent, măsură dispusă de instanța de fond. În subsidiar, raportat la argumentele prezentate, la poziția procesuală a inculpatului D.N.R. și la actele depuse în circumstanțiere, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii instanței de fond și, rejudecând, aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării sau suspendare sub supraveghere. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.L. s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate considerentele arătate de antevorbitorii săi. În subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, s-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim, cu suspendarea executării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, faptul că este căsătorit, are familie, are foc de muncă și nu a mai săvârșit alte fapte penale. În ceea ce privește prejudiciul, apreciază că acesta este inexistent pentru societățile care sunt proprietare ale cocsului. Neexistând acest prejudiciu dovedit, inculpatul C.L. nu poate răspunde pentru vreun prejudiciu, pentru că în condițiile în care s-ar recupera de la inculpat contravaloarea unui așa-zis cocs sustras, ar însemna să fie îmbogățită societatea parte civilă fără just temei. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.V. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul D.V., constatând că din materialul probator administrat în cauză, raportat la activitatea infracțională, acesta nu a săvârșit fapta, urmând a dispune achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, raportat la fapta săvârșită, la gradul de participare și la circumstanțele personale, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse mai puțin privative de libertate, în baza art. 86 1 C. pen. Pe latură civilă au fost susținute aceleași aspecte invocate de către ceilalți inculpați. În apel, s-a depus la dosar o caracterizare a inculpatului C.L., acte de stare civilă pentru inculpatul D.V., înscrisuri privind raporturile salariale ale inculpatei R.C., copia certificatului de naștere a fiicei inculpatei R.C. La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013, inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.V. au declarat personal că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel. În apel au fost audiați martorii F.G.I., inculpatul D.N.R. Inculpatul C.L. nu s-a prezentat în fața instanței de apel, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere reieșind că acesta este plecat în Italia și nu se cunoaște când se va întoarce în România; Curtea a mai reținut că inculpatul C.L. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat judecarea în lipsă, precizând că pleacă în Italia la muncă, atașând și copia cărții de identitate și copia biletului de transport. La dosar au mai fost depuse relații de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, SC C. SA, care a atașat și un set de conosamente, de la lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL, o precizare a SC A.M. SA Galați de menținere a constituirii de parte civilă. La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția părților cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză: - cererea solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reținerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpații E.D.D., Ț.C.N., D.N.R., D.V., C.L., și A.C.; - cererea de schimbare a încadrării juridice invocate de instanță, din oficiu, așa cum s-a arătat în încheierea din 24 octombrie 2013, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., din două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și alin. (4), așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Părțile au pus concluzii cu privire la aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor la termenul din data de 28 noiembrie 2013. Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt fondate doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul C.L. (pentru acesta sub alt aspecte decât cele invocate), apelurile formulate de către inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. fiind nefondate, pentru următoarele: 1. Cu privire ia apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța: Curtea a constatat că primul motiv de apel a rămas fără obiect, raportat la faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului E.D.D. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse mai jos. Curtea a constatat că nu este întemeiat cel de-al doilea motiv de apel invocat prin care s-a criticat greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În acest sens, Curtea a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina lor că în calitate de asociați - primii doi - și administrator al societății comerciale SC S.P. SRL, au evidențiat în documentele contabile ale societății cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, respectiv că ar fi achiziționat cocs de la SC P.M. SRL Slobozia și de la SC F.A. SRL Deva, marfă cea fost ulterior valorificată la SC M. SA Medgidia, SC L. SA Năvodari și SC T. SA Balș. Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod cor