ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1933/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1933/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța,

în dosarul penal nr. 927/118/2009, s-a hotărât:

"În

baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune

schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților

E.D.D. și A.C., din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C.

pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.:

Achită

pe inculpatul E.D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În

baza art. 323 C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit.

a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă

pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la furt calificat.

În

baza art. 290 C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În

baza art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă

pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare de bani.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește

pedepsele și dispune ca inculpatul E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de

9 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul E.D.D. executând

în total pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art. 88 C. pen.:

Scade

din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie

2009.

În

baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul

E.D.D. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.:

Achită

pe inculpatul A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În

baza art 323 C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În

baza art 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă

pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la furt calificat.

În

baza art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă

pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare de bani.

În

baza art. 33 lit. a) - art 34 lit. b) C. pen.:

Contopește

pedepsele și dispune ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul A.C.

executând în total pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art 88 C. pen.:

Scade

din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie

2009.

În

baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul

A.C. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

3.

În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art 209 alin. (1) lit. a)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă

pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește

pedepsele și dispune ca inculpatul Ț.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de

7 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art. 88 C. pen.:

Scade

din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie

2009.

În

baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul

Ț.C.N. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

4.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.:

Achită

pe inculpata R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În

baza art 323 C. pen.:

Condamnă

pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În

baza art. 291 C. pen.:

Condamnă

pe inculpata R.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă

pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește

pedepsele și dispune ca inculpata R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3

ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art. 86 - 86

2

C. pen.:

Dispune

pentru inculpata R.C. suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la

rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare.

În

baza art. 86

3

C. pen.:

Dispune

ca pe durata termenului de încercare inculpata R.C. să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Constanța;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență;

În

baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor

art. 83 și 86

4

alin. (2) C. pen., privind cazurile de revocare a

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepselor

accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

5.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.:

Achită

pe inculpatul C.G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă

pe inculpatul C.G.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

6.

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul D.N.R. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

7.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul D.V. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

8.

În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă

pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În

baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 1000 alin. (3)

și 1003 C. civ. 1864 :

Admite

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A.M. SA Galați împotriva

inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și împotriva părților

responsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.Ț.C. SRL.

Obligă

pe inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și pe părțile

responsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.Ț.C. SRL, în solidar, să plătească

părții civile SC A.M. SA Galați suma de 159.695,90 RON reprezentând despăgubiri

civile.

În

baza art. 14 alin 3 lit. a) C. proc. pen.:

Constată

ca fiind recuperate în natură cantitățile de 54.340 kg cocs metalurgic și

23.880 kg cocs metalurgic sustrase de inculpați din posesia SC C. SA Constanța.

În

baza art. 109 alin 5 C. proc. pen.:

Dispune

restituirea către SC A.M. SA Galați, la rămânerea definitivă a hotărârii, a

cantităților de cocs ridicate ca mijloc de probă și rămase în custodia IPJ

Constanța, conform dovezii seria AB nr 0028154 din 26 ianuarie 2009, după

efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 756538 din 26

noiembrie 2008 și nr 756537 din 26 noiembrie 2008.

Dispune

comunicarea unui extras al sentinței către IGPR - Serviciul Transporturi -

Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța.

Ia

act că părțile vătămate Statul Român prin ANAF și SC C. SA Constanța nu s-au constituit

părți civile în cauză.

În

baza art. 353 și 356 C. proc. pen.:

Menține

măsura sechestrului asigurător, fără deposedare, până la concurența valorii de

159.695,90 RON, asupra următoarelor bunuri:

-

imobilul apartament compus din suprafață utilă de 96,10 mp și teren în

proprietate indiviză în suprafață de 17 mp, situat la adresa mun. Constanța,

jud Constanța, deținut în proprietate de A.C. și R.R.C.

-

imobilul casă în suprafață de 87,78 mp și teren intravilan aferent în suprafață

de 1072 mp, situate în localitatea Castelu, comuna Castelu, jud. Constanța,

având ca vecini la nord lot 9 SA, la sud SC A. SA, la est strada 1 Mai, la vest

SC A. SA, deținute în proprietate de D.N.R. și D.M.S.

-

autoturism M.B. cu seria motor 30506700, serie șasiu WDB2030061A310620 aflat în

proprietatea SC C.Ț.C. SRL cu sediul în Strada G., localitatea Poarta Albă, jud

Constanța.

-

autotractor D. cu serie motor PI 9675, serie șasiu XLRTE47WSOE445508, aflat în

proprietatea SC C.Ț.C. SRL cu sediul în Strada G. nr 1, localitatea Poarta

Albă, jud Constanța.

Dispune

ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament compus

din suprafață utilă de 97,85 mp și teren în proprietate indiviză de 39,52 mp,

situat în mun. Constanța, strada I.L.C., jud Constanța, deținut în proprietate

de inculpata R.C.

În

baza art 348 C. proc. pen.:

Dispune

anularea următoarelor înscrisuri falsificate:

-

factura seria FASS nr 000001 din 08 octombrie 2008 emisă de SC F.A. SRL către

SC S.P. SRL.

-

factura seria PINTI nr 00021 din 28 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către

SC S.P. SRL.

-

factura seria PINTI nr 00007 din 04 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către

SC S.P. SRL.

-

factura seria PINTI nr 00006 din 30 august 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC

S.P. SRL.

-

contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 25 iulie 2008 încheiat între SC P.M.

SRL și SC S.P. SRL."

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și

inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. și D.V.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța

s-a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond pentru următoarele

aspecte:

1.

Instanța nu s-a pronunțat pentru una din infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul C.L., respectiv cea de abuz în serviciu. În

măsura în care se va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni în

una singură de furt calificat, solicită a se avea în vedere că acest motiv de

apel rămâne fără obiect.

2.

Greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată. S-a apreciat, în cadrul

motivelor de apel că motivarea primei instanțe nu poate fi primită, aceasta

constând, în principiu, în aceea că inculpații au evidențiat vânzările,

înregistrând astfel în contabilitate și un venit, plătind corespunzător

impozite către stat. O asemenea susținere nu poate fi primită, întrucât

cheltuielile cu proveniența acelei mărfi erau încărcate fictiv în

contabilitate. În mod cert, prin înregistrarea acelor facturi în contabilitate,

inculpații au înregistrat niște cheltuieli pe care nu le-au făcut, astfel că

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reiese cu prisosință.

3.

Greșita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina

inculpaților E.D.D. și A.C. din infracțiunea de furt calificat în cea de

instigare la furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies

atât acte de instigare cât și cele de complicitate, astfel că în final se

impune să se rețină că inculpații au săvârșit acte de autorat, așa cum se

reține în rechizitoriu.

4.

Greșita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiind irelevant faptul că

inculpatul cunoștea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul

dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are

o relevanță deosebită dacă inculpatul C. cunoștea sau nu proveniența cocsului,

atâta timp cât a ascuns proveniența acestuia.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului E.D.D. s-a solicitat admiterea

apelului inculpatului E.D.D. și achitarea acestuia pentru săvârșirea

infracțiunilor deduse judecății și, ca o consecință, greșita obligare la

despăgubiri civile; în subsidiar, s-a apreciat că s-a făcut greșit aplicarea

disp. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., privind sporul care a fost aplicat; în

acest sens, s-a solicitat a se constata că faptele care se rețin în sarcina

inculpatului E.D.D. se fundamentează pe niște convorbiri telefonice, care însă

s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în

vreun fel, ca autor sau alt participant, la săvârșirea infracțiunii de flirt;

astfel, acesta la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia, la 02 noiembrie 2007

era la Amsterdam, la 5 iulie 2008 discuția se referă la un comerț cu cereale cu

o societate comercială cunoscută la acel moment pe piață, iar la 30 august 2008

se afla în Turcia; nici din rechizitoriu și nici din hotărârea instanței de

fond nu se înțelege de ce și pentru care motiv anume se consideră că discuțiile

despre cărbune nu ar fi chiar despre cărbune, ci despre cocs, care în

accepțiunea specialiștilor este tot un cărbune, sau de ce termenul de

"cartofi" folosit în discuție nu este folosit pentru cărbune, dar

este folosit cu certitudine pentru cocs; s-a mai arătat că în cursul judecării

apelului au fost primite la dosar adrese de la SC C. SA din care rezultă două

lucruri esențiale; în timpul operațiunilor de descărcare și expediere au apărut

diferențe în minus sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime

stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002; de asemenea, din

rapoartele de încărcare pentru barje și vapoare, care au fost depuse la dosar,

rezultă aceleași lucruri iar conosamentele și D.V.I. - urile depuse la dosar

sunt la fel de explicite și foarte importante, nefiind evidențiate lipsuri. S-a

mai arătat că adresele depuse la dosar de către A.G. SA sunt contradictorii:

inițial au comunicat că nu există niciun prejudiciu, adresa fiind din 29

aprilie 2013, prin care se comunica instanței că pierderile totale au fost sub

1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr. 111 din 07 februarie

care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate

rezultă că probele de cocs conțin aceleași elemente chimice principale, dar în

concentrații diferite, datorită neomogenității ridicate a acestora. De fiecare

dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru

că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenușă,

etc.) și atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7

probe atât la exterior, cât și la interiorul acestora, dar nu se explică în ce

mod. În funcție de calitate, de felul lor, cărbunii prezintă anume

caracteristici care ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru a se

ajunge cu certitudine la concluzia că ceea ce s-a găsit într-un depozit este

acel cărbune, acel cocs de la SC C. SA, transportat eu anumite barje și

destinat A.G. SA.

În

aceste condiții, s-a solicitat a se constata că pentru infracțiunea de furt

calificat, indiferent în ce manieră, coautor, instigator, pentru urmări

deosebit de grave, sau nu, se impune achitarea inculpatului E.D.D., în temeiul

art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că el nu a săvârșit această faptă,

presupunând că s-ar putea dovedi vreodată că există o lipsă de cantitate de

cocs din depozitele SC C., dincolo de normele tehnologice, care ar fi dispărut

la un moment dat, lucru nedovedit, motiv pentru care ar trebui să conducă, în

principal, la soluția de achitare, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. De

aici derivă și soluțiile pentru celelalte infracțiuni, respectiv achitarea

pentru art. 290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., menținerea

soluției de achitare pentru evaziune fiscală de la art. 9 lit. c) din Legea nr.

241/2005, așa cum a fost pronunțată de către tribunal, ca instanță de fond,

achitare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, pentru că s-a

susținut că inculpatul E.D.D., împreună cu A. au folosit documente care atestă

că ar fi cumpărat o cantitate de marfă, iar efectuarea de plăți către așa zișii

furnizori, în opinia Parchetului, (în legătură cu aceasta solicită a se avea în

vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, în apel,

respectiv martorul F. și societatea acestuia), s-ar fi realizat pentru mascarea

originii infracționale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; din

toate acestea rezultă că E.D.D. nu a participat la săvârșirea infracțiunii de

furt calificat nici ca autor, nici ca instigator, nici în altă formă de

participație penală. Nu au fost întocmite documente false, iar operațiunile

comerciale au fost reale și nu se poate concluziona în sensul că ar fi acționat

pentru a masca originea infracțională a mărfii.

S-a

mai solicitat achitarea inculpatului E.D.D. și pentru infracțiunea prev. de art.

323 C. pen., în condițiile în care, fără a se motiva, s-a considerat că toate

persoanele care au fost implicate într-un fel sau altul în acele operațiuni

comerciale s-ar fi pregătit și s-ar fi organizat mai dinainte ca să săvârșească

astfel de infracțiuni. În acest sens, au fost precizate care au fost legăturile

între E.D.D. și persoanele în legătură cu care se reține asocierea pentru

săvârșirea de infracțiuni. A.C. este asociatul lui E.D.D. la SC S.P. SRL, R.C.

era administratorul societății S.P. S.R.L, P.M., de la SC P. SRL, reprezintă o

societate comercială cu care S.P. SRL se afla în raporturi comerciale, Ț.C., ca

și G.V., sunt transportatori, proprietari ai unor mijloace de transport auto,

care au realizat servicii pentru S.P. SRL F.G. este cel care a pus la

dispoziție marfa din luna octombrie 2008, în derularea unor raporturi

comerciale și nu în vederea asocierii în vederea comiterii de infracțiuni. C.

este persoana cu care E.D.D. a derulat raporturi comerciale cu cereale în alte

raporturi comerciale decât acestea, ca și cu SC P. SRL, activități reale și

corecte și nu în vederea asocierii pentru comiterea de infracțiuni. În legătură

cu acest lucru solicită a se observa că, chiar în rechizitoriu, se descriu

activități comerciale care s-au desfășurat într-o modalitate legală.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului A.C. s-a solicitat achitarea

acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

instigare la comiterea infracțiunii de furt, pentru care i-a fost aplicată inculpatului

pedeapsa cea mai mare de către instanța de fond, urmând a se constata că din

punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu, nu există

autor. Astfel, se presupune că există un furt, în condițiile în care nicio

parte vătămată nu reclamă un prejudiciu. Ulterior, prin actele de urmărire

penală se demonstrează că nici măcar SC A.G. SA nu își însușește acea

cantitate. Se discută despre o trimitere la produsul finit, sau produsul care

se presupune că ar fi fost sustras, dar nu se regăsește o identitate între

datele caracteristice prezentate de A.G. SA și cele care au fost prelevate ca

și probă. Constatarea științifică din cauză este empirică și este greu de

crezut că două probe de cocs ar prezenta aceleași caracteristici, chiar fiind vorba

despre același produs, pentru că trebuia să se discute despre concentrația de

carbon, dacă într-adevăr prezintă caracteristici, pentru că diferă de zona de

unde este extras și este supus unui proces de îmbogățire cu carbon, aspect care

nu rezultă de nicăieri. Astfel, se poate trage concluzia că acel cocs care se

presupune că ar fi fost sustras, de fapt nu a fost niciodată sustras și nici

măcar nu aparține din cocsul la care face referire A.G. SA atâta timp cât nu

există o identitate a structurii și nici din punct de vedere al cantității care

se presupune că a fost sustrasă, în condițiile în care aceasta a fost introdusă

în fluxul tehnologic ca și pierdere, astfel că nu se poate discuta despre

comiterea unei infracțiuni de furt.

Cu

privire la cealaltă infracțiune, respectiv asociere în vederea comiterii de

infracțiuni, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C., s-a arătat

că este greu de crezut că o societate care se înființează, cu doi asociați, cu

o structură administrativă, cel puțin logistică în ceea ce privește

transportul, ar avea drept scop comiterea de infracțiuni, în contextul în care

nici măcar nu se demonstrează că aceștia ar fi comis vreo infracțiune în acest

sens. Modalitatea prin care instanța de judecată argumentează prin perspectiva

convorbirilor purtate între inculpați, nu demonstrează o asociere, o

ierarhizare în ceea ce privește comiterea de infracțiuni, ci o ierarhizare în

ceea ce privește atribuțiile în cadrul organizatoric al societății, stabilite

prin statutul societății comerciale. Pe cale de consecință, orice susținere

contrară că între inculpatul A.C. și celălalt asociat, precum și aparatul

administrativ, s-ar fi găsit o relație în ceea ce privește comiterea de

infracțiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor

telefonice. Este normal ca între asociați să se discute despre profit, să se

dea indicații șoferului cu privire la marfa care intră în contabilitate, în

condițiile în care în urma verificărilor de fond în contabilitatea societății

nu s-au regăsit nereguli care să atragă suspiciuni în ce privește o eventuală

infracțiune de spălare de bani; s-a mai solicitat a se constata că, în ceea ce

îl privește pe inculpatul A.C., făcând abstracție de funcția pe care acesta o

definea în cadrul societății, că nici din conduita acestuia și nici din probele

administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi încercat să comită o

infracțiune de natura celor descrise de Ministerul Public, cu atât mai mult cu

cât instanța de judecată nu analizează în mod obiectiv, pe fiecare faptă și pe

fiecare inculpat și face doar o trimitere sumară la o prezumție în ceea ce

privește existența comiterii acestor infracțiuni.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului Ț.C.N. s-a solicitat, în baza

art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2) lit. a),

coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea

inculpatului Ț.C.N., întrucât fapta nu există.

În

acest sens, s-a arătat că deși a respins solicitarea apărării de a efectua o

probă științifică ca nefiind utilă cauzei, în cadrul hotărârii de condamnare

instanța reține ca motiv de condamnare concluziile celor 2 rapoarte de

constatare efectuate în faza de urmărire penală, nefiind respectate

dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen.: "instanța își formează

convingerea pe baza probelor administrate în cauză, în mod nemijlocit";

pentru a se administra această probă științifică s-a formulat aceeași cerere și

în fața instanței de apel, care prin Încheierea din 07 februarie 2013, s-a

pronunțat la fel ca și instanța de fond, respingând proba ca nefiind utilă

cauzei; având în vedere această situație, raportat la art. 64 alin. (2) din C.

proc. pen., s-a solicitat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două

rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către parchet,

nefiind respectate dispozițiile art. 112 C. proc. pen., prin care legiuitorul

prevede o serie de condiții imperative, care trebuie îndeplinite de către o

anumită situație de fapt, pentru a se putea efectua un raport de constatare:

una din condițiile imperative este urgența cu care trebuie soluționată și

determinată o situație de fapt, cea de a doua fiind pericolul că dacă nu se

face un raport de constatare, există posibilitatea pierderii sau dispariției

obiectului care ar face obiectul raportului de constatare, în cazul de față

nefiind îndeplinită nici una din aceste condiții; s-a mai arătat că în cazul

unui raport de constatare, inculpatul nu poate avea un expert parte, nu poate

să formuleze întrebări, nu poate să supravegheze și să formuleze obiecțiuni cu

privire la concluziile raportului de constatare și, mai mult decât atât,

raportul de constatare se face de către un expert din cadrul parchetului sau

poliției, care este subordonat procurorului de caz, astfel că nu se poate discuta

despre o imparțialitate, așa cum se poate discuta cu privire la o expertiză.

A

fost criticată și concludenta rapoartelor de constatare, arătându-se că în

cadrul acestora, specialiștii din poliție au concluzionat că întrucât nu dispun

de aparatura specifica analizelor de cărbune, există elemente identice sau nu,

cu precizarea că pentru a se face o analiză pertinentă a probelor de cocs,

trebuie omogenizată o cantitate mai mare de cocs; specialiștii din cadrul

poliției au concluzionat în raportul de constatare că nu rețin instrumente de

specialitate pentru omogenizarea unei cantități de cocs și pentru a afirma cu

certitudine dacă probele de cocs coincid între ele sau nu. Specialiștii au

analizat vizual și au spart cu un ciocan acele probe de cocs, acestea fiind

constatate în cadrul rapoartelor de constatare.

S-a

criticat și concludența altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii

contestate, respectiv înregistrările video și planșele foto de la dosar,

instanța de fond reținând că în baza acestor mijloace de probă, înregistrări

video și planșe foto, au fost dovedite 9 acte materiale care stau la baza

pronunțării hotărârii; s-a arătat însă că instanța de fond a reținut o situație

care excede probelor administrate în cauză, motivat de faptul că nici din înregistrări

și nici din planșele foto nu rezultă 9 acte materiale. Din înregistrările video

și planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă că a fost

surprinsă mașina condusă de inculpatul D. intrând și ieșind din port doar în 4

seri, respectiv în seara de 26/27 septembrie 2008 (mașina este surprinsa

intrând și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce

încărcătura are); în seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 (mașina este

surprinsă ieșind din port descărcată - cu prelate trasă); în seara de 04/05

octombrie 2008 (mașina este surprinsa intrând și ieșind din port încărcată, dar

nu se poate distinge exact ce încărcătura are, iar în seara de 08/09 octombrie

2008 (mașina este surprinsă ieșind din port - seara flagrantului). Inculpatul

Ț. are o firmă de transport, are relații comerciale cu portul zilnic, astfel că

și înainte de anul 2008, în timpul anului 2008 și după 2008, iar faptul că

inculpatul D. în seara de 27 spre 28 septembrie 2008 a fost surprins ieșind din

port cu mașina încărcată cu ceva anume, nu poate să ducă la concluzia că

aceasta era încărcată cu cocs. În seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008

mașina este surprinsă ieșind din pot, dar cu prelata trasă, astfel că nu se

poate observa dacă este încărcată sau nu și eventual cu ce, neexistând niciun

alt indiciu cu privire la ceea ce se transporta. În seara de 04/05 octombrie

2008 este văzută ieșind mașina, dar nu se poate ști cu ce încărcătură. Singura

dată în care se poate ști cu certitudine că mașina a ieșit din port și avea o

cantitate de cocs, fără a se putea ști de unde provenea acel cocs, inculpații

declarând că acel cocs provenea din afara gardului C., este seara de 08/09

octombrie 2008, fiind și data flagrantului. Un singur act material este dovedit

cu planșele foto și cu înregistrările.

Cu

referire dosarul de urmărire penală, inculpatul D. a indicat o grămadă de

cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o

groapă de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din

portul Constanța, astfel că declarația acestuia a fost interpretată greșit.

Un

alt motiv de susținere al motivelor de apel este reprezentat de convorbirile

telefonice reținute în sarcina inculpatului Ț., reținându-se, ca dovadă a

vinovăției sale, respectiv două convorbiri telefonice purtate intre acesta și

E. din data de 25 august 2008 și din data de 30 august 2008, ale căror

transcrieri nu au fost efectuate, ci doar listinguri care dovedesc că au fost

purtate convorbiri. Astfel, după cum, chiar instanța a reținut, nu se poate

discuta de nicio rezoluție infracțională, motivat de faptul ca primul așa zis

act material este din data de 06/07 septembrie 2008.

Cu

privire la constituirea ca parte civilă a SC A.G. SA s-a apreciat că se discută

despre o simplă hârtie emisă de această societate, care nu este susținută în

vederea certificării constituirii ca parte civilă, nu s-a depus niciun act

contabil din care să reiasă că aceasta a înregistrat o pierdere de cocs în

zilele în care au fost reținute cere 9 acte materiale de către instanța de

fond.

În

subsidiar, s-a solicitat reducerea cu mult a pedepsei aplicate inculpatului

Ț.C.N., raportat la faptul că s-ar putea discuta despre un singur act material

și ar fi infractor primar, iar dacă ar fi reținută în sarcina inculpatului vreo

faptă penală, aceasta nu ar reprezenta un pericol social atât de mare încât să

atragă o pedeapsă de 7 ani de detenție.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei R.C. s-a arătat că acestea vizează

greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, pentru infracțiunea de spălare de bani și pentru

infracțiunea de uz de fals, precizând temeiul achitării pentru prima faptă,

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a)

din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc.

pen.

Referitor

la prima faptă penală, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut

faptul că aceasta s-ar fi asociat cu vreunul dintre ceilalți inculpați în

vederea săvârșirii de infracțiuni, nici una din condițiile faptice ale acestei

infracțiuni, nici forma cadru, nici forma asocierii, nici forma aderării, forma

inițierii, sau forma sprijinirii nefiind întrunite în cazul inculpatei R.C. S-a

solicitat a se avea în vedere că aceasta purta discuții numai cu inculpatul

E.D., motiv pentru care nu avea cunoștință că existau și alte persoane, legat

de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni; prima instanță a reținut

faptul că singurul rol al inculpatei a fost acela de a ține evidența contabilă,

fără a detalia alte aspecte legate de alte legături cu alți inculpați; simplul

fapt că inculpata se cunoștea numai cu inculpatul E. și cu acesta purta

discuții care nu sunt de natură a proba săvârșirea unei infracțiuni, nu poate

reprezenta săvârșirea infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, chiar și în forma sprijinirii grupului infracțional.

Pentru

infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în

baza 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10

lit. d) din C. proc. pen., apreciindu-se că acestei infracțiuni îi lipsește

latura subiectivă, în sensul că inculpata nu conștientă că respectiva cantitate

de marfă sustrasă, dacă s-ar reține o asemenea situație, ar proveni dintr-o

infracțiune; în consecință, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că din

perspectiva intenției indirecte, care s-ar putea reține în sarcina inculpatei,

nu există niciun element care să indice că aceasta ar fi cunoscut proveniența

mărfii respective; din convorbirile telefonice purtate de inculpată cu E.D.

rezultă că s-au purtat discuții cu privire la înregistrarea unor facturi, iar

instanța de fond reține în mod corect că s-au înregistrat respectivele facturi

din dispoziția inculpatului A., acesta era doar administrator în cadrul

societății, iar R.C. nu a făcut altceva decât să efectueze niște operațiuni

contabile corecte, fără niciun fel de element care să trădeze o rezoluție

infracțională din partea acesteia.

Cu

privire la infracțiunea de uz de fals, apreciază că se impune achitarea

inculpatei R.C. în baza 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la

dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen., având în vedere că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din perspectiva lipsei

laturii subiective în sensul că inculpata ar fi cunoscut proveniența ilicită,

sau faptul că acele facturi ar fi evidențiat operațiuni nelegale.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.G.A. s-a criticat greșita

condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la

art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că a depus la dosar, la

instanța de fond, o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din

07 martie 2013, o rezoluție care pune într-o altă lumină contribuția

inculpatului C.G.A., fie și minimală, în sensul de a obține acele acte pentru

societatea P., care societate în eșafodajul Ministerului Public a avut un rol

determinant în ascunderea provenienței bunurilor, respectiv acea cantitate de

cocs care ar fi provenit dintr-o infracțiune de furt. S-a arătat că soluția

dată, de scoatere de sub urmărire penală a lui C.G.A., dată în dosarul menționat

anterior, vizează o cu totul altă infracțiune, de evaziune fiscală, în

condițiile în care situația de fapt analizată este aceeași pe care instanța o

are de analizat în cauza de față, respectiv existența sau inexistența în

posesia lui C. a actelor și a ștampilei SC P., în baza cărora s-ar fi procedat,

pe de o parte, la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (P.M. a fost

condamnat pentru acea infracțiune, iar C. a fost scos de sub urmărirea penală).

Astfel, în rezoluția atașată la dosarul cauzei se susține clar că în dosarul de

urmărire penală nr. 2640/P/2008 au fost înlăturate apărările numitului P.M.

referitoare la faptul că documentele contabile și ștampila SC P. s-au aflat în

posesia lui C., motivat de faptul că documentele de constituire a societății și

ștampila societății au fost predate de P.M. administratorului judiciar al

societății, iar P.M. a declarat el însuși că s-a aflat în posesia documentelor

de evidență contabilă pentru o lungă perioadă de timp. Această teză corectă,

susținută de un material probator substanțial, vine în totală contradicție cu

argumentele instanței de fond care îl condamnă pe C.G.A. la o pedeapsă de 3 ani

cu executare, motivat de faptul că declarațiile martorului P.M. referitoare la

participarea inculpatului C., potrivit căreia acesta controla, de fapt,

întreaga activitate, el fiind cel care deținea facturierul și ștampila, sunt

doar verosimile, și din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru

care C. ar fi investit bani și timp personal pentru a îl ajuta dezinteresat pe

P.M. S-a solicitat a se avea în vedere că P.M. a avut controlul deplin al

societății și al actelor, C., chiar dacă la un moment dat s-a aflat la

tipografia C.L., de unde ar fi ridicat o serie de acte specifice contabilității

unei societăți, nu sunt elemente necesare și suficiente pentru a pronunța o

soluție de condamnare pentru o spălare de bani, în condițiile în care se

pronunță o soluție corectă de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, iar instanța de fond face precizarea că

inculpatul C. habar nu avea de proveniența ilicită a acelei cantități de cocs.

Față

de aceste considerente, s-a solicitat să se constate că actul lui C. nu se

regăsește sub incidența art. 19 lit. a) sau b), deci nu se poate discuta nici

măcar de o intenție indirectă; dacă a dat o mână de ajutor, a făcut-o din varii

considerente, inclusiv din acela care rezultă din dosar, că ar fi avut o sumă

împrumutată de la inculpatul P.M. Or ajutorul dat nemijlocit care ar intra sub

incidența art. 23 lit. b), nu transpare de nicăieri. Față de acestea, apreciază

că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și din perspectiva acestei infracțiuni.

În

subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere o cu totul altă modalitate de

executare, respectiv aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu

incidența art. 86

1

C. proc. pen.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.N.R. s-a solicitat a se

constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se

presupune, ca să comită infracțiuni, dar mai puțin autorul infracțiunii, care

nu s-a asociat în vederea comiterii de infracțiuni; s-a solicitat a se avea în

vedere poziția constantă din primul moment a acestui inculpat, încă de la

momentul la care a fost oprit în trafic, așa zisul flagrant; acesta, ca șofer,

a fost oprit în trafic și a spus organelor de poliție din prima clipă că a

acționat din dispoziția patronului său, Ț., indicând proveniența mărfii,

arătând că nu poate preciza destinația acesteia, întrucât urma să îi fie

comunicată pe timpul transportului, lucru care se coroborează cu interceptările

telefonice și cu cele precizate în chiar hotărârea atacată, cum că a fost

instrucționat unde să meargă să încarce și ce traseu să urmeze, fiind

supravegheat în permanență, așa cum chiar procurorul spune. Tot în acel moment,

conducătorul auto, inculpatul, a indicat locul de unde a încărcat acea

cantitate de cocs și s-au desfășurat acele activități și, tot acesta, de bună

credință, a indicat organelor de poliție că a mai efectuat un transport similar

cu o săptămână înainte și a indicat locul unde a descărcat acea cantitate e

marfă; s-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul D.N.R. nu s-a dus cu

mașina să extragă vreun bun sau vreun produs din posesia sau din patrimoniul

părții vătămate, ci doar a parcat, a așteptat să fie încărcat, fără să poarte

niciun fel de discuție, pentru că șoferii nu cer explicații suplimentare de

genul a cui e marfa, în ce condiții operează vânzarea-cumpărarea, prețul

mărfii, condițiile de plată, etc. este nereală susținerea instanței de fond cum

că transporturile s-au efectuat fără documente de transport, acest lucru fiind

relevat în rechizitoriu, unde se arată că transporturile au fost efectuate în

baza unor documente de însoțire a mărfii, documente care după predarea mărfii

la beneficiar erau distruse prin ardere, dar nu de către șoferul D. Acesta

preda marfa, documentul de transport și pleca. Nu se poate susține că a fost

autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport.

De

asemenea, s-a criticat hotărârea instanței de fond raportat la împrejurarea că

se reține că inculpatul D.N.R. a participat la cele 9 acte materiale, deși

rechizitoriul nu precizează decât forma continuată, cu reținerea art. 41 alin.

(2) C. pen.; materialul probator demonstrează că inculpatul D.N.R. a participat

doar la 2 acte materiale, cel de la momentul la care a fost oprit în trafic și

cel indicat personal de inculpat, cu o săptămână înainte. Acesta putea să spună

organelor de poliție, cum a spus că a participat la un transport, că a

participat la două sau mai multe transporturi, având în vedere că nu avea nimic

de ascuns, indicând de unde le-a luat și unde le-a dus chiar la momentul

depistării în trafic. Înregistrările nu demonstrează că inculpatul a condus

tirul aparținând societății la care era angajat, sau că ar fi fost de muncă în

zilele în care s-au efectuat acele transporturi, despre care acuzarea spune că

reprezentau acte materiale ale infracțiunii de furt. Ca atare, din perspectiva

încadrării juridice și din perspectiva soluționării acțiunii civile, s-a

solicitat a se constata că inculpatul D.N.R. a participat în mod efectiv și

este probată participarea la cele 2 acte materiale, în condițiile în care,

pentru ambele transporturi, mărfurile au fost recuperate în totalitate; în

aceste condiții, s-a solicitat respingerea acțiunii civile pentru infracțiunea

de furt calificat în legătură cu acest inculpat și a se avea în vedere că

pentru ambele transporturi marfa a fost recuperată în totalitate și predată

părții civile din prezenta cauză, despre care, de altfel, acuzarea a arătat că

a fost recuperată și nu a mai fost inclusă în cuprinsul prejudiciului.

În

consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului D.N.R. în baza art. 10 lit. d)

C. proc. pen., apreciind că inculpatul nu se face vinovat pentru săvârșirea

vreunei fapte penale cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile în

care se rețin disp. art. 31 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul Ț., fiind

evident din tot materialul probatoriu că în calitate de șofer, inculpatul

D.N.R. nu a acționat cu intenție, cu scopul de a deposeda partea vătămată de

acea cantitate de cocs și nu a avut niciun beneficiu în urma celor două

transporturi efectuate. Acesta și-a încasat salariul și nimic mai mult. La

momentul la care au început cercetările în prezenta cauză, imediat a încetat

raporturile de muncă cu inculpatul Ț., relațiile cu acesta nefiind tensionate,

dar în această direcție, nefiind normal ca inculpatul D.N.R. să răspundă penal

sau civil, în condițiile în care, nu a avut niciun fel de participare la această

faptă și niciun fel de beneficiu, și cu toate acestea este singurul care are

casa sechestrată în prezent, măsură dispusă de instanța de fond.

În

subsidiar, raportat la argumentele prezentate, la poziția procesuală a

inculpatului D.N.R. și la actele depuse în circumstanțiere, s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii instanței de fond și,

rejudecând, aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării, sau

suspendare sub supraveghere.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.L. s-a solicitat achitarea

inculpatului pentru toate considerentele arătate de antevorbitorii săi.

În

subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

vreunei infracțiuni, s-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate spre

minim, cu suspendarea executării pedepsei, având în vedere persoana

inculpatului, faptul că este căsătorit, are familie, are loc de muncă și nu a

mai săvârșit alte fapte penale.

În

ceea ce privește prejudiciul, apreciază că acesta este inexistent pentru

societățile care sunt proprietare ale cocsului. Neexistând acest prejudiciu

dovedit, inculpatul C.L. nu poate răspunde pentru vreun prejudiciu, pentru că

în condițiile în care s-ar recuperat de la inculpat contravaloarea unui așa zis

cocs sustras, ar însemna să fie îmbogățită societatea parte civilă fără just

temei.

În

dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.V. s-a solicitat admiterea

apelului declarat de inculpatul D.V., constatând că din materialul probator

administrat în cauză, raportat la activitatea infracțională, acesta nu a

săvârșit fapta, urmând a dispune achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

În

subsidiar, raportat la fapta săvârșită, la gradul de participare și la

circumstanțele personale, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și

aplicarea unei pedepse mai puțin privative de libertate, în baza art. 86

1

C. pen.

Pe

latură civilă au fost susținute aceleași aspecte invocate de către ceilalți

inculpați.

În

apel, s-a depus la dosar o caracterizare a inculpatului C.L., acte de stare

civilă pentru inculpatul D.V., înscrisuri privind raporturile salariale ale

inculpatei R.C., copia certificatului de naștere a fiicei inculpatei R.C.

La

termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013, inculpații E.D.D., A.C.,

Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.V. au declarat personal că nu doresc să dea declarație

în fața instanței de apel.

În

apel au fost audiați martorii F.G.I., inculpatul D.N.R.

Inculpatul

C.L. nu s-a prezentat în fața instanței de apel, din procesele-verbale de

executare a mandatelor de aducere reieșind că acesta este plecat în Italia și

nu se cunoaște când se va întoarce în România; Curtea a mai reținut că

inculpatul C.L. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat judecarea în

lipsă, precizând că pleacă în Italia la muncă, atașând și copia cărții de

identitate și copia biletului de transport.

La

dosar au mai fost depuse relații de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța, SC C. SA care a atașat și un set de conosamente, de la

lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL, o precizare a A.M. Galați SA de menținere

a constituirii de parte civilă.

La

termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția

părților cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză:

-

cererea solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de

judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a

faptelor prin prisma reținerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de

prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpații E.D.D., Ț.C.N., D.N.R.,

D.V., C.L., și A.C.,

-

cererea de schimbare a încadrării juridice invocate de instanță, din oficiu,

așa cum s-a arătat în Încheierea din 24 octombrie 2013, în ceea ce-l privește

pe inculpatul C.L., din două infracțiuni reținute în sarcina acestuia,

respectiv art. 246 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

într-o singură infracțiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. a)

și g) C. pen. și alin. (4), așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului

Public, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul

inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.C.N. cu

referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Părțile

au pus concluzii cu privire la aceste cereri de schimbare a încadrării juridice

a faptelor la termenul din data de 28 noiembrie 2013.

Examinând

sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt fondate doar apelurile

formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul

C.L. (pentru acesta sub alt aspecte decât cel invocate), apelurile formulate de

către inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. fiind

nefondate, pentru următoarele:

I.

Cu privire la apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța:

Curtea

a constatat că primul motiv de apel a rămas fără obiect, raportat la faptul că

s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina

inculpatului E.D.D. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208

alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1)

- art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse mai jos.

Curtea

a constatat că nu este întemeiat cel de al doilea motiv de apel invocat prin

care s-a criticat greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru

comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din

Legea nr 241/2005.

În

acest sens, Curtea a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina

lor că în calitate de asociați - primii doi - și administrator al societății

comerciale SC S.P. SRL, au evidențiat în documentele contabile ale societă