ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2013

Asupra recursurilor penale de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 229 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de către inculpatul H.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de către inculpatul H.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui formulată în sensul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale a provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul H.T. la pedeapsa de 6(șase) ani și 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. având în vedere și prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului H.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2(cinci) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatul H.T. a executat pedeapsa de 6(șase) ani și 2(două) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului H.T.

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2012 la zi.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 1349 din noul C. civ. a respins pretențiile civile ale părților civile M.G., M.P. și M.V., constând în obligarea inculpatului H.T. la plata către primele două părți civile a sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune materiale, și la plata către ultima parte civilă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune materiale, constatând faptul că inculpatul a achitat în integralitate daunele materiale cu care M.G., M.P. și M.V. s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 din Noul C. civ. a obligat pe inculpatul H.T. să achite părții civile M.G. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, parții civile M.P. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale și părții civile M.V. suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretențiilor civile ale părților civile M.G., M.P. și M.V., constând în obligarea inculpatului H.T. la plata de daune morale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul H.T. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpații să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul prevederilor at. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.T. a unui cuțit de vânătoare marca C., cu o lungime de 32 cm depus la camera de corpuri delicate a Tribunalului Vaslui și înregistrat sub nr. 55/2012 în registrul de corpuri delicte.

S-a dispus conservarea mijlocului de probă constând în D.V.D.-ului, cu inscripția F., care a conținut capturi de ecran de pe înregistrarea video efectuată la locul săvârșirii faptei cu camera de supraveghere aparținând SC I. SRL.

În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul H.T. la plata către stat a sumei de 1915 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 RON reprezentând parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, așa cum a fost acesta stabilit de către organul de urmărire penală, s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 29 august 2012, sub nr. 3143/89/2012, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 454/P/2012 din 22 august 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului H.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului H.T. că, la data de 10 iunie 2012, folosind un cuțit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N., lovituri repetate în zona coapselor, între care o lovitură de cuțit a tăiat vena și artera femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei.

În cursul urmăririi penale numitul M.V., fratele victimei, a precizat faptul că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 RON cheltuieli de înmormântare, și cu suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

Ulterior, în cursul judecății, numitul M.V., fratele victimei, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 300 RON cu titlu de daune morale și cu suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

Apoi, tot în cursul judecății, părinții victimei M.G. și M.P., s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal cu suma de 12.000 RON,cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de către ei cu privire la înmormântarea victimei și praznicele ulterioare, dar și fiecare cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012 a fost audiat inculpatul H.T., care a recurs la procedura reglementată de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând în integralitate fapta reținută în sarcina sa de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. Cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen. a fost admisă la același termen de judecată.

Totodată, la același termen de judecată a fost încuviințată pentru inculpatul H.T., proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Apoi, sub aspectul laturii civile, tot la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012, a fost încuviințată atât inculpatului, cât și părților civile M.V., M.G. și M.P. proba cu doi martori.

La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012 au fost audiați martorii B.I. și C.G., propuși de către inculpat sub aspectul laturii civile, precum și martorii S.M. și M.G., propuși de către părțile civile tot sub aspectul soluționării acțiunii civile.

Urmărirea penală s-a început față de inculpatul H.T., conform art. 228 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen., prin rezoluția procurorului din data de 10 iunie 2012, orele 18.00, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La data de 11 iunie 2012, împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul H.T. a fost reținut pentru o durată de 24 ore la data de 11 iunie 2012, ora 1,25 prin Ordonanța nr. 454/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar prin încheierea din data de 11 iunie 2012 s-a dispus arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv până la trimiterea în judecată a inculpatului.

La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 320

1

C. proc. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., motivat de faptul că, rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei este unul praeterintenționat, nu unul intenționat inculpatul acționând doar din dorința de a lovi victima, nu de a cauza moartea acesteia.

S-a arătat că pentru ideea schimbării încadrării juridice pledează împrejurările că înarmarea inculpatului cu un cuțit s-a produs în scop defensiv, în contextul în care el a mers să discute cu victima și să îi ceară socoteală pentru că îl amenință, dușmănia pe care o arăta partea vătămată față de inculpat, dușmănie manifestată de-a lungul anilor și relevată de martori, declarația inculpatului în sensul că atunci când se afla la secția de mecanizare, a trecut victima prin fața acestuia și i-a făcut gesturi obscene și de amenințare, declarația martorului N., care îl avertizase pe inculpat că partea vătămată poartă cuțit și că îl vorbește de rău prin sat, inculpatul fiind preocupat de relația cu partea vătămată, confesându-i-se martorului M.G.

Toate aceste elemente, provenite din declarațiile inculpatului și ale martorului N.A., care ar putea fi acuzat de o poziție subiectivă dată fiind relația de afinitate cu inculpatul, au fost confirmate de alți 6 martori: L.M., G.M.M., G.A., P.C., C.I.V., M.C.F.

Martorii, ale căror declarații se află în vol. II de urmărire penală, au perceput în mod direct atât faptul că partea vătămată umbla prin sat înarmat cu un cuțit pe care îl purta la bata pantalonilor cât și faptul că acesta profera amenințări la adresa inculpatului, spunând că îl va omorî.

S-a arătat că dacă ar fi existat intenția directă de a ucide, aceasta s-ar fi concretizat într-un alt mod de acțiune a inculpatului. Acesta s-a dus către masa părții vătămate să îi ceară socoteală pentru că îl amenință, s-au apucat de umeri și au început să se îmbrâncească și la un moment dat, văzând că atacul celuilalt se întețește, a scos cuțitul mai mult pentru a-l speria. Chiar procurorul spune în actul de sesizare că "a tentat" de mai multe ori cu lama cuțitului către vătămat.

S-a arătat că cea mai relevantă probă în acest sens a fost înregistrarea video din cuprinsul căreia s-a observat foarte clar că inculpatul nu a venit agitând acel cuțit, nu îl avea în mână, ci l-a scos la un moment dat după ce a început încăierarea, că inculpatul a evitat să-l lovească victima în zona abdominală sau în torace, că a plecat imediat după ce victima a căzut, cu toate că avea posibilitatea să-i aplice altă lovitură de cuțit.

Nu a existat nici intenția indirectă, așa cum se sugerează în actul de sesizare a instanței.

S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective inculpatul, nu numai că nu a urmărit, dar nici nu a prevăzut rezultat letal al acțiunii sale, aspect care a rezultat având în vedere situația personală a autorului, experiența sa de viață, pregătirea profesională.

În acest sens, s-a arătat că inculpatul este o persoană cu studii medii, cu grad de inteligență medie, la limita inferioară, este agricultor, cu posibilități în mod evident mult mai reduse de a anticipa rezultatul acțiunilor sale decât o persoană cu instrucție și un grad de inteligență mai ridicate.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în ceea ce privește caracterul notoriu al rezultatului letal pentru lovitura de cuțit în coapsă ar fi posibil să se rețină o asemenea motivație pentru o persoană care lucrează în mediul judiciar și care ar putea avea cunoștințe de acest tip din timpul studiilor (medicina legală) sau din cazuistică ori care lucrează în domeniul sanitar.

În ceea ce privește amploarea conflictului, s-a arătat că acesta a durat câteva minute și nu au fost antrenate alte persoane.

În ceea ce privește numărul loviturilor, din raportul de necropsie a rezultat că a existat o lovitură la nivelul coapsei stângi, concretizată într-o plagă de 3.9 cm, oblică în jos și spre înainte. S-a mai evidențiat o plagă înjunghiată minoră la coapsa dreaptă, fără relevanță în tanatogeneză. Restul leziunilor s-au putut produce în contextul altercației sau prin cădere.

Totodată, inculpatul a învederat faptul că și interpretarea prin analogie a prevederilor art. 51 din Legea nr. 17/1996 poate duce la concluzia neprevederii de către inculpat a rezultatului letal.

Potrivit art. 51 din Legea nr. 17/1996 "uzul de armă, în condițiile și situațiile prevăzute în prezentul capitol (III), se face în așa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se folosește arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morții acestora ."

Prin urmare legiuitorul însuși recomandă ca în cazul necesității uzului de armă, să se tragă la picioare , pentru a se evita, pe cât posibil rezultatul letal.

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, prin picior se înțelege tot membrul inferior, de la șold până în vârful degetelor.

Sigur că a fost de dorit să nu se facă nici uz de armă și nici altă acțiune de lovire a piciorului sau coapsei unei persoane însă s-a dorit să se evidențieze faptul că legiuitorul lasă să se înțeleagă prin modul de reglementare expus, că o lovitură la picioare este mai puțin periculoasă.

Inculpatul avea stagiul militar satisfăcut și era desigur familiarizat cu aceste chestiuni privind uzul de armă, care au făcut obiectul instrucției militare.

În altă ordine de idei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice privind reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări determinată de acțiunea provocatoare a părții vătămate.

În motivarea acestei cereri, s-a arătat că tabloul evenimentelor derulate, reflectate un anumit crescendo al indignării inculpatului în raport de comportamentul părții vătămate.

Pe de pe o parte amenințări și injurii directe; amenințări repetate adresate în public, inclusiv față de cumnatul inculpatului; ultima picătură care a umplut paharul, relatarea lui D.

Esențial în cauză a fost motivul acestei stări tensionate între părți, o relație pasageră petrecută în urmă cu 20 de ani între partea vătămată și soția inculpatului.

Relația a fost una de foarte scurtă durată, inculpatul și soția sa care se iubeau foarte mult, s-au reconciliat chiar de atunci, au întemeiat o familie reușită cum a rezultat din multitudinea actelor în circumstanțiere depuse și în prezent fiind un exemplu de oameni corecți, gospodari, în comunitatea locală.

Faptul că inculpatul era echilibrat și nu dorea escaladarea situației, a fost dovedit de declarațiile martorilor, care au arătat că părțile s-au mai întâlnit la magazin însă inculpatul nu i-a spus absolut nimic victimei, l-a ignorat pur și simplu.

Cu toate acestea existența, din diverse surse, de la diferite persoane a unor informații despre conduita amenințătoare a victimei în ceea ce îl privește pe el și familia sa a determinat inculpatului starea de puternică tulburare, de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie și indignare, care l-au condus la hotărârea de a-i cere socoteală victimei și de a-i cere să înceteze.

Pentru aprecierea stării inculpatului, s-a avut în vedere o serie de elemente, constând în statutul său social, familial și profesional ireproșabile, faptul că era unul dintre gospodarii fruntași ai satului, atingerea adusă demnității și vieții sale de familiei prin amenințările și injuriile proferate, cu referire la viața sa intimă, la soția sa.

Toate aceste elemente raportate la nivelul mediu de instrucție au fost de natură să amplifice, în conștiința inculpatului, consecințele în plan personal și social ale acțiunilor părții vătămate și să îi creeze acea tulburare care a fost punctul de pornire în comiterea faptei.

Caracterul verosimil al atitudinii provocatoare a părții vătămate a rezultat din depozițiile martorilor care a arătat că victima era o persoană violentă, mai ales atunci când consuma alcool, că oamenii se temeau de el întrucât era agresiv și purta cuțit.

Starea de tulburare în care se găsea inculpatul a fost descrisă de martorii D.D. și H.I., ca și de persoanele care, fiind de față la terasă au auzit începutul discuției dintre părți, respectiv reproșul și în același timp întrebarea adresată de inculpat " Cât ai de gând să mă mai ameninți prin sat ?"

În contextul descris, inculpatul a reacționat instinctiv, fiind lezat în demnitatea sa de bărbat, de soț, de gospodar al satului.

Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt, în după-amiaza zilei de 10 iunie 2012, pe terasa unui magazin din satul V., jud. Vaslui, inculpatul H.T., folosind un cuțit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N. lovituri repetate în zona coapselor,dar și alte lovituri în zona abdomenului și a feței, între care o lovitură de cuțit, aplicată în zona coapsei stângi a tăiat artera și vena femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei.

Victima M.N., în vârstă de 47 de ani, era locuitor al satului V., jud. Vaslui, dar de mulți ani trăia în străinătate, cu 2-3 săptămâni anterior datei de 10 iunie 2012 revenind în satul V., la locuința părinților.

Inculpatul H.T., în vârstă de 50 de ani, era locuitor al aceluiași sat, cu familie organizată, ocupându-se de exploatații agricole și fiind apreciat în comunitate.

După revenirea victimei din străinătate, pe fondul zvonului că în urmă cu foarte mulți ani, soția inculpatului ar fi avut o aventură cu victima M.N., acesta din urmă a proferat prin sat amenințări cu moarte, precum și cu săvârșirea altor acte de violență, la adresa inculpatului.

În ziua de 10 iunie 2012 inculpatul a aflat de la finul său D.D. că victima se afla pe terasa magazinului lui I.I. și a proferat la adresa sa amenințări.

Ca urmare, inculpatul s-a supărat, a luat un cuțit de vânătoare, cu lamă zimțată pe o parte, cuțit pe care l-a pus la bata pantalonilor, în partea din spate, și s-a deplasat la terasa respectivă, unde i-a cerut socoteală victimei pentru cele ce le spunea în public la adresa sa.

În scurt timp conflictul verbal a degenerat în violențe fizice, victima M.N. și inculpatul H.T. lovindu-se reciproc cu pumnii.

La un moment dat, după cum a rezultat și din fotografiile captate de pe înregistrarea video efectuată la locul faptei, inculpatul H.T. a scos de la spate cuțitul de vânătoare și a tentat mai multe lovituri către victimă, din care două lovituri de cuțit și-au atins ținta, în zona coapselor victimei, una din loviturile de cuțit, respectiv cea aplicată la nivelul coapsei stângi, tăind artera și vena femurală stânga a victimei, ceea ce a cauzat o hemoragie masivă.

Demn de remarcat că din cuprinsul fotografiilor captate de pe aceiași înregistrare, precum și din declarațiile martorilor oculari, printre care indicăm pe numiții F.M. și B., având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 11.06.2012, rezultă faptul că inculpatul H. l-a lovit, cu cuțitul, și în zona abdominală, dar această rană este superficială și l-a lovit, cu mânerul cuțitului, în zona feței în timp ce victima era la pământ, și aceste leziuni fiind superficiale, fără relevanță în tanat-o geneză.

Apoi, inculpatul a plecat între timp la domiciliu, a spălat cuțitul de sânge și l-a lăsat pe o masă, fiind văzut de soția sa H.I., care a luat cuțitul și l-a aruncat în podul casei.

Inculpatul a luat autoturismul și a plecat către Mănăstirea G., pe terenurile agricole, conversând ulterior telefonic cu alte persoane, de la care a aflat că s-a întâmplat ceva grav, respectiv decesul victimei.

Inculpatul H.T. a revenit la domiciliu, a colaborat cu organele de urmărire penală și și-a recunoscut fapta, iar cuțitul - arma crimei, a fost predat de soția acestuia, la cererea sa , care a indicat unde se afla aruncat.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico - legală (autopsie) al Serviciului Medico - Legal Județean Vaslui, prin care s-a concluzionat următoarele că:

3.Plaga înjunghiată de la nivelul coapsei stângi s-a produs prin lovire activă cu obiect tăietor - înțepător, posibil cuțit cu un singur tăiș, posibil cu marginea netăioasă zimțată.

4.Între plaga înjunghiată de la nivelul coapsei stângi, cu lezarea arterei femurale și a venei femurale și moarte a existat legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

7.Sângele recoltat de la cadavru conținea 0,65 g‰ alcool, umoarea vitroasă conținea 0,85 g‰ alcool, iar urina conținea 1,00 g‰ alcool.

8.Sângele recoltat de la cadavru aparținea grupei sanguine O(I).

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora ”declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpatului H.T., care a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței cu declarațiile martorilor F.M., S.M., M.N., D.D., N.Ș.A., M.G., R.G., L.M., G.A., S.M.M., P.C., C.I.V., M.C.F., având în vedere și mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului cu fotografiile anexate acestuia, dar și capturile realizate de pe înregistrarea video realizată pe terasa barului SC I. SRL, precum și luând în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală autopsie a S.M.L. Vaslui, precum și aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză.

În drept, fapta inculpatului H.T., care, la data de 10 iunie 2012, pe terasa unui magazin din satul V., jud. Vaslui, deci într-un loc public, inculpatul H.T., folosind un cuțit de vânătoare, i-a aplicat victimei M.N. lovituri repetate în zona coapselor, dar și alte lovituri în zona abdomenului și a feței, între care o lovitură de cuțit, aplicată în zona coapsei stângi a tăiat artera și vena femurală, ceea ce a condus la o hemoragie puternică, urmată de moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului H.T. față de fapta reținută în sarcina sa a fost aceea a intenției indirecte, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, deși nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii lui.

Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost corectă și nu a existat temeiuri de schimbare a acestei încadrări în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. art. 183 C. pen., așa cum s-a solicitat de către inculpatul H.T. prin apărător.

Omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al activității sale, a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.

Intenția de a ucide trebuie stabilită în fiecare caz în parte, în raport de toate împrejurările concrete ale cauzei cum sunt: instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă, atitudinea infractorului după săvârșirea faptei etc.

În speță, inculpatul H.T. a lovit victima, folosind un cuțit de vânătoare cu dimensiuni impresionante, respectiv 32 c.m. lungimea totală și lungimea lamei de 19 c.m., vârful fiind ascuțit, cu un singur tăiș și cu lamă zimțată.

Deci, instrumentul folosit de către inculpat a fost indiscutabil un instrument care este apt să producă moartea.

În ceea ce privește regiunea corpului vizată, tribunalul a remarcat faptul că, deși în limbajul comun, zona coapselor nu constituie o zonă vitală a corpului, în această zonă sunt situate două dintre cele mai mare vase de sânge din organism, respectiv artera și vena femurală, a căror secționare are rezultate letale, împrejurare cunoscută de către inculpat în condițiile în care acesta are stagiul militar satisfăcut, dar, mai mult decât atât, are permis de port armă, ceea ce semnifică că, în prealabil, a fost instruit teoretic și practic în domeniul armelor și munițiilor, mai ales cu privire la consecințele folosirii acestora asupra a diverse părți ale corpului uman.

Pe de altă parte, intensitatea loviturilor a fost dovedită atât prin declarațiile martorilor oculari, cât și prin mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului și planșele foto atașate acestuia, precum și prin concluziile raportului de expertiză medico - legală (autopsie) al Serviciului Medico - Legal Județean Vaslui, dar și din capturile de pe înregistrarea video efectuată la data respectivă.

Din coroborarea acestor probe a rezultat faptul că inculpatul, i-a aplicat victimei M.N. două lovituri, folosind cuțitul descris mai sus, una în coapsa stângă, care a fost extrem de puternică, ducând la secționarea arterei și venei femurale stângi, urmată de o hemoragie puternică(victima sângerând abundent, după cum rezultă mai ales din fotografii), dar și una în coapsa dreaptă, care nu a fost tanato-generatore.

Din capturile de pe înregistrarea video, dar și din declarațiile martorilor oculari a rezultat faptul că, după ce victima a căzut, sângerând abundent, inculpatul H.T., folosind mânerul cuțitului, i-a mai aplicat și o lovitură în zona feței.

Deci, după ce într-o primă fază victima și inculpatul s-au lovit reciproc cu pumnii, în a doua fază a conflictului, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu cuțitul în zona coapselor și una, folosind mânerul acestuia, în zona feței.

În fine, tribunalul a reținut faptul că după, săvârșirea faptei, inculpatul H.T. a lăsat victima în starea în care se afla, neacordându-i îngrijiri medicale.

Relevată pentru stabilirea formei de vinovăție a inculpatului în ceea ce privește moartea victimei a fost prima declarație a acestuia, în cuprinsul căreia a arătat că a sperat că victima nu va muri.

Toate aceste aspecte, au determinat instanța să ajungă la concluzia că încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul H.T. a fost trimis n judecată este cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, dar a considerat, fără temei, că nu se va produce.

Drept pentru care, instanța a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Este adevărat că, în practica judiciară, s-a apreciat că ne aflăm în prezența infracțiuni de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. și nu a infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. în ipoteza în care inculpatul aplică victimei o singură lovitură, folosind un cuțit, în zona coapselor, urmată de secționarea arterei femurale și instalarea morții, dar această soluție este singulară, majoritatea practicii judiciare fiind în sensul contrar.

În ceea ce privește cea de a doua cerere de schimbarea a încadrării juridice, respectiv cea constând în reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale o provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a reținut faptul că în speță nu sunt întrunite în integralitate condițiile prevăzute de lege ale circumstanței atenuante a provocării.

Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau prin orice altă acțiune ilicită gravă.

Actul provocator, în oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fie de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.

Practic, infracțiunea săvârșită trebuie să fie o ripostă la actul provocator, care trebuie să aibă o anumită gravitate, în sensul că, ținând seama de datele și împrejurările cauzei, actele de provocare au din punct de vedere obiectiv o periculozitate substanțială, fără a se cere o proporționalitate raportat la infracțiunea comisă.

În cauză, din probe (declarația martorului D.D., declarația inculpatului H.T., având în vedere și declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martorii F.M., N.Ș.A., R.G., L.M., G.M.M., G.A., P.C., C.I.V., M.C.F.) a rezultat că realmente, victima M.N., care în urmă cu aproximativ 20 ani a avut o relație extraconjugală pasageră cu soția inculpatului, martora H.I., fiind recent revenit în localitatea de domiciliu a părinților, satul V., anterior datei de 10 iunie 2012, a proferat amenințări cu moartea și cu săvârșirea altor acte de violență împotriva inculpatului, în prezența mai multe persoane din comunitatea sătească, de obicei când se afla în incinta barului din localitate, și, aspecte cunoscute și anterior datei săvârșirii faptei de către inculpat, după cum chiar el recunoaște, dar care i-au fost reiterate și la data de 10 iunie 2012 de către martorul D.D., când, fără a se simți alarmat, a luat hotărârea de a purta o discuție cu victima cu privire la comportamentul acesteia.

Astfel, după cum a relatat martorul D.D., după ce inculpatul a aflat, fiind la locuința acestui martor de atitudinea victimei, nu s-a deplasat direct spre locul unde s-a aflat victima, ci s-a deplasat la locuința sa, unde a luat un cuțit de vânătoare. Înarmat cu un cuțit de vânătoare, inculpatul s-a deplasat pe terasa magazinului din localitate, unde, a cerut explicații victimei cu privire la comportamentul său, context în care cei doi, într-o primă fază, s-au lovit reciproc cu pumnii, după care, inculpatul, folosind cuțitul, i-a aplicat victimei două lovituri în zona coapselor, dintre care una letală.

În raport de modul de desfășurare a faptelor, în condițiile în care inculpatul cunoștea înainte de data de 10 iunie 2012 comportamentul victimei, și s-a deplasat la domiciliul său tocmai pentru a se înarma, cum a afirmat martorul D.D., inculpatul chibzuind asupra modului în care urma să reacționeze, tribunalul a arătat că nu se poate reține că inculpatul a acționat spontan sub imperiul unei puternice tulburări, în condiții de natură să atragă aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Relevante în acest sens au fost mențiunile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în cuprinsul căruia, la capitolul privind investigarea personalității profunde a inculpatului, s-a arătat că inculpatul, în sfera sentimentelor, a prezentat o acumulare de furie, ură și dorință de răzbunare și o stare de anxietate de care a încercat să scape prin acte de violență.

Mai mult decât atât, tribunalul a reținut că, chiar și în contextul relațiilor anterioare de dușmănie dintre părți, comportamentul victimei a fost de o asemenea gravitate pentru a fi considerat a fi o acțiune ilicită gravă în măsură a atrage incidența prevederilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Drept pentru care, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul H.T. privind reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocări prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul H.T. are vârsta de 50 ani, este căsătorit și are doi copii majori. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și se bucură de o bună reputație în comunitatea din care provine, la dosarul cauzei existând o multitudine de declarații, precum și de caracterizări din cuprinsul cărora rezultă faptul că inculpatul era perceput în localitate ca fiind o persoană harnică, onestă, generoasă.

După ce a realizat consecințele faptelor sale inculpatul s-a întors la locuința sa pentru a se pune la dispoziția organelor de cercetare penală și, de asemenea, a solicitat celorlalți membrii ai familiei sale să predea procurorului cuțitul de vânătoare pe care l-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric din concluziile raportului de expertiză medico-legal din 12 iulie 2012 rezultând faptul că acesta nu a prezentat tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și a avut discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat.

Același raport a relevat că la investigarea personalității profunde a subiectului s-a evidențiat faptul că, în sfera afectelor, sentimentelor, acesta a prezentat o stare de anxietate din care acesta a încercat să scape prin acte de violență, prezentând, de asemenea, o acumulare de furie, ură și dorință de răzbunare.

Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea comisă, în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea pedepsei, care a fost aplicată, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (închisoarea de la 10 ani la 16 ani și 8 luni), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, pe fondul atitudinii necorespunzătoare a victimei M.N., care, în contextul în care cu aproximativ 20 ani în urmă avusese o relație extraconjugală cu soția inculpatului, fiind revenit recent în localitatea V., în prezenta mai multor persoane din localitate a proferat amenințări cu moartea și cu săvârșirea altor acte de violență la adresa inculpatului H.T., gradul concret de pericol social al acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o conduită ireproșabilă în comunitatea din care face parte, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La alegerea și individualizarea pedepsei, care a fost aplicată, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 5 ani și 8 ani și 4 luni), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Tribunalul a reținut în favoarea inculpatului H.T. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., motivat de faptul că inculpatul a avut o conduită bună atât în familie, cât și în comunitate înainte de săvârșirea faptei, aspect care a rezultat din aceea că acesta nu a avut antecedente penale și o multitudine de martori audiați în cursul urmăririi penale l-au caracterizat pe inculpat ca fiind o persoană, onestă, harnică și generoasă cu un comportament ireproșabil în comunitate, circumstanța atenuată prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. motivat de faptul că inculpatul a acoperit în integralitate prejudiciul material cauzat, familia sa achitând părților civile M.V., M.P. și M.G. toate daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal, în valoare de 15.000 RON, precum și circumstanța prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la împrejurarea că, după săvârșirea infracțiunii, s-a prezentat în fața autorității, întorcându-se la domiciliu tocmai pentru a se supune cercetării penale, și a solicitat soție și fiului său să predea reprezentantului Ministerului Public cuțitul de vânătoare pe care l-a folosit la săvârșirea infracțiunii, aspect ce rezultă din declarația martorului H.G.

Totodată, în aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. instanța de judecată s-a reținut ca și circumstanță atenuantă judiciară și împrejurarea că prezenta infracțiune a fost comisă de către inculpatul H.T. pe fondul atitudinii agresive a victimei M.N., care, în contextul în care avusese o relație extraconjugală cu soția inculpatului în urmă cu aproximativ 20 ani, revenind la locuința părintească din localitatea V., a proferat amenințări cu moartea și cu săvârșirea unor acte de violență împotriva inculpatului, în prezența mai multe persoane din comunitatea sătească și, de asemenea, a afirmat în public că intenționează să reia relația extraconjugală cu soția inculpatului.

Având însă în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat o pedeapsă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale, cu executare în regim de detenție a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., adică cel preventiv și cel educativ.

Demn de remarcat a fost și faptul că, în Noul C. pen., care ar fi intrat în vigoare în anul 2012, săvârșirea faptei în public nu mai era incriminată ca și omor calificat potrivit prevederilor art. 189 din Noul C. pen., iar fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu prev. de art. 188 din Noul C. pen.

Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpaților pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la lit. b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H.T.

În ceea ce privește măsura arestării preventive, luată și menținută în cauză față de inculpat, instanța a constatat că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanța a considerat că măsura răspunde exigențelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 6 ani și 2 luni închisoare, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2012 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul H.T. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpații să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că, la termenul de judecată din 26 septembrie 2012, având în vedere și precizările ulterioare, numiții M.G. și M.P., părinții victimei s-au constituit părți civile cu suma de 12.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare și fiecare cu suma de 100.000 daune morale.

Totodată, fratele victimei M.V., s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 RON, daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de el cu prilejul înmormântării victimei, și 100.000 RON daune morale.

Pe parcursul procesului , inculpatul H.T. a achitat în integralitate daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal de către părțile civile M.G., M.P. și M.V., cum de altfel, au recunoscut și aceste părți civile, drept pentru care instanța a respins, ca neîntemeiate pretențiile materiale ale părților civile mai sus arătate, constatând că inculpatul a achitat în integralitate aceste daune.

Pe de altă parte, tribunalul a reținut faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale au fost cuprinse, fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă membrii familiei unui fapt ilicit și culpabil.

Prejudiciul afectiv a vizat afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la soț sau la rudele apropiate.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și consecințe. Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Instanța a arătat că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părților civile, care sunt părinții și unul dintre cei 8 (opt) frați ai victimei, fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor și drepturilor nepatrimoniale. Întregul material probator administrat a demonstrat existența faptei ilicite săvârșită de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs părților civile constând în suferințele psihice apărute ca urmare a decesului fiului, respectiv fratelui, survenit în urma infracțiunii comise de către inculpat.

Suferința părinților și a fratelui victimei M.N. nu a fost măsurată și nici evaluată în bani, însă a fost cert că ei au rămas profund îndurerați și că nu au putut să fie consolați de pierderea suferită. Deși timpul o va face să se estompeze, nicicând rana din sufletul părților civile nu ar fi putut să fie vindecată, ci ea a continuat în permanență să sângereze.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de părțile civile s-a impus a fi stabilită așadar nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice și la gradul de lezare a sentimentelor de afecțiune care stau la baza relațiilor dintre părinți și copii, respectiv frați și surorii, dar și la intensitatea și profunzimea acestor relații, existența sprijinului moral, consecințele înregistrate în planul vieții familiale, profesionale și sociale, înregistrarea unor dereglări de ordin psihic.

Totodată, nu a fost ignorat faptul că victima face parte dintr-o familie compusă din părinți și aproximativ 9/10 copii, iar aceasta nu a locuit cu părinții în ultimii aproximativ 20 ani, întreținerea efectivă a acestora fiind asigurată de o soră a inculpatului, care a plecat și ea în primăvara anului 2012 în străinătate, victima, în perioada cât a fost plecată în străinătate, contribuia la întreținerea părinților, ca de altfel și ceilalți membrii ai familie, trimițându-le pachete cu bunuri și diferite sume de bani.

În raport de aceste de aceste proporții , în baza dispozițiilor art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1249 Noul C. civ. a obligat inculpatul să achite părților civile M.P. și M.G. suma de câte 10.000 daune morale, iar părții civile M.V., fratele victimei, suma de 8.000 RON daune morale,

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul H.T. la plata către stat a sumei de 1915 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 RON, reprezintă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală.

În termenul prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de părțile civile M.V., M.G., M.P. și de inculpatul H.T.

Părțile civile au criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei și consecințele ei cât și majorarea cuantumului despăgubirilor civile ce le-au fost acordate.

Inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., întrucât rezultatul letal s-a produs din culpă, în contextul altercației, sau, prin cădere. Totodată, inculpatul a susținut că soluția instanței de fond a fost netemeinică, întrucât au fost îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 73 C. pen., în sensul că a existat un act provocator – acțiunea continuă de denigrare și amenințare a familiei inculpatului de către victimă cât și o tulburare indusă în psihicul inculpatului de acțiunile victimei , fapta fiind comisă sub imperiul acestei tulburări.

Prin decizia penală nr. 31 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de părțile civile M.V., M.G. și M.P. împotriva sentinței penale nr. 229 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă.

Rejudecând cauza a majorat de la 6 ani și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului H.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C. pen., la 9 (nouă) ani închisoare.

A majorat de la 2 ani la 3 ani durata pedepsei complementare aplicate inculpatului.

A majorat la câte 20.000 RON cuantumul daunelor morale acordate părților civile M.G., M.P. și M.V.

A menținut starea de arest a inculpatului H.T. și a dedus prevenția acestuia de după data de 20 decembrie 2012.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.T. împotriva aceleiași hotărâri.

A obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 RON.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor părților civile, au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta, însă se impune majorarea pedepsei, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cât și a daunelor morale la care a fost obligat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul H.T. și de părțile civile M.V., M.G. și M.P., fiind invocate cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Potrivit art. 78 din Constituția României, „Legea se publică în M. Of. al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Față de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzut o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecință, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul pct. 15 al Art. 1 al secțiunii 1 a Ca