ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1942/2011

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 264 din 23 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au dispus următoarele: În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.Z.T., la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 7 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 16 iunie 2010 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de lan și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 269 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei Satu Mare pedeapsă pe care a urmat să o execute separat de pedeapsa aplicată prin această sentință.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 iunie 2010 și până lăzi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații în mod solidar la plata către partea civilă D.F.L., a sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în cheltuieli de înmormântare. În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor corp delict înregistrate în Registrul de Corpuri Delicte la poziția 80/2010. În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 80 lei reprezentând contravaloarea bunului sustras.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 3000 lei, câte 1500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele : Cei doi inculpați erau prieteni cu victima H.C.M., iar pe fondul acestor relații de prietenie au luat toți trei hotărârea ca la începutul lunii iunie 2010 să se mute împreună, urmând să locuiască la domiciliul victimei H.C.M. În data de 5 iunie 2010, în timp ce consumau toți trei alcool, victima Ie-a reproșat celor doi inculpați că nu spală vase și nu participă la activitățile gospodărești, susținând că ar trebui să asculte de el întrucât el este proprietarul, motiv pentru care cei doi inculpați s-au supărat, inculpatul P.Z.T.

a intrat în locuință cu intenția declarată de a face bagajele, iar inculpatul M.N.A. a rămas în curte certându-se cu victima. La un moment dat victima a vărsat un pahar de vin pe inculpatul M.N.A., motiv pentru care acesta s-a enervat, i-a dat o palmă și au început să-și aplice lovituri reciproce, în acel moment a ieșit din locuință și inculpatul P.Z.T. care l-a văzut pe coinculpat lovind victima cu pumnii și picioarele în timp ce victima era căzută la pământ și a început și el să-i aplice lovituri, tot cu pumnii și picioarele. Inculpatul M.N.A. a declarat că nu poate preciza câte lovituri a aplicat victimei cu pumnii și picioarele, precizând doar că loviturile au fost aplicate în toate zonele corpului, iar inculpatul P.Z.T.

a apreciat că el personal i-a aplicat vreo 10 lovituri, ambii inculpați declarând că au încetat loviturile doar în momentul în care victima a rămas culcată lângă gardul de sârmă din spatele casei, în stare de inconștiență. De asemenea, din declarațiile celor doi inculpați, a rezultat că au continuat să consume alcool și, deși au observat că victima s-a mișcat de câteva ori, au lăsat-o să zacă în stare de inconștiență, fără a-i acorda niciun fel de ajutor. După ce au mai consumat împreună alcool, convinși fiind că victima a decedat, celor doi inculpați Ie-a venit ideea să sustragă bunuri de la domiciliul victimei, motiv pentru care inculpatul M.N.A. l-a sunat pe martorul B.L. întrebându-l dacă nu dorește să cumpere un televizor și un DVD și pentru că acesta s-a arătat a fi de acord, cei doi inculpați au sustras din locuința victimei un televizor și un DVD, pe care le-au vândut acestuia pentru suma de 80 de lei.

Suma de bani astfel obținută a fost împărțită de cei doi inculpați care s-au întors la domiciliul victimei în jurul orelor 23. Odată ajunși la domiciliul victimei s-au deplasat în curtea din spatele casei și au constatat că victima își schimbase poziția, în sensul că se afla tot în curtea din spate, dar nu lângă gardul de sârmă, ci în poziție șezând, sprijinit de casă. Ambii inculpați i-au mai aplicat acestuia câte o lovitură cu piciorul, după care au consumat alcool, s-au schimbat și au plecat la discotecă în oraș, loc în care au rămas până în jurul orelor 4-5 dimineața, oră la care inculpații s-au întors la domiciliul victimei și s-au culcat. După câteva ore de somn inculpatul P.Z.T. s-a trezit, s-a dus la victimă, i-a pus mâna la gât pentru a verifica dacă are puls și constatând că aceasta a decedat a târât-o și a ascuns-o după WC-ul din spatele curții, punând peste victimă niște cădite de plastic pentru a nu fi vizibilă.

După ce a ascuns victima, inculpatul P.Z.T. l-a trezit pe inculpatul M.N.A. și i-a adus la cunoștință că H.C.M. a decedat. Amândoi inculpații s-au culcat în continuare până în jurul orelor 11,00, apoi inculpatul M.N.A. și-a amintit că și-a murdărit hainele și adidașii în timp ce lovea victima, motiv pentru care și-a ascuns adidașii în locuința victimei după o sobă de teracotă, iar restul hainelor au fost strânse de cei doi inculpați în două genți pe care le-au transportat la martorul Y.T.Y., căruia nu i-au relatat nimic din cele întâmplate, rugându-l doar să le țină cele două genți. Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpații P.Z.T. și M.N.A. solicitând instanței desființarea ei ca fiind netemeinică.

Prin decizia penală nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile celor doi inculpați. Împotriva deciziei instanței de apel, ambii inculpați au declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate.

În ce privește critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată. Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor, iar nu cele ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Distincția între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul și scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă și conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăție cu care a acționat autorul faptei, respectiv intenția directă ori indirectă.

De regulă, modalitatea intenției se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate. În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpați - în mod repetat, cu o intensitate deosebită, în timp ce victima era căzută la pământ, iar apoi au lăsat-o culcată lângă un gard de sârmă din spatele casei în stare de inconștiență, fără a-i acorda nici un fel de ajutor - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, inculpații, chiar dacă nu au urmărit rezultatul letal, au acceptat posibilitatea producerii acestuia. Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat faptele de omor și furt calificat (prin lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele, lăsarea acesteia fără ajutor), precum și de datele ce caracterizează persoana acestora (ambii inculpați fiind recidiviști), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenții inculpați P.Z.T.

și M.N.A. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.Z.T. și M.N.A. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la 16 iunie 2010 la 12 mai 2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.