ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2012

HOTĂRÂRE
26.01.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 64/A din 21 octombrie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul K.I. împotriva sentinței penale nr. 196 din 12 august 2011 a

Tribunalului Harghita.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 196 din 12 august

2011 a Tribunalului Harghita în Dosarul nr. 856/96/2011 a fost respinsă cererea

inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d), raportat la

art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 176

alin. (1) lit. d), raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c)

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen. a fost condamnată

același inculpatul K.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e)

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa

cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp

de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen. în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen. i s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive

de la data de 25 decembrie 2010 până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 348 C. proc.

pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată K.E. a următoarelor lucruri:

- autoturism marca V.G.

precum și documentele acestuia;

- telefon mobil marca

N., fără cartelă, cu încărcător și documente;

- telefon mobil marca

- o bancnotă de 100 RON;

- două bancnote a câte

10.000 forinți;

- suma de 153 RON constând

dintr-o bancnotă de 100 RON, 4 bancnote de câte 10 RON, 2 bancnote de câte 5 RON

și 3 bancnote de câte 1 RON;

- suma de 23.500 forinți

constând în 2 bancnote de câte 5.000 forinți, 1 bancnotă de 2.000 forinți, 1 bancnotă

de 10.000 forinți, 1 bancnotă de 1.000 forinți, 1 bancnotă de 500 forinți;

- suma de 1.060 forinți

în monede.

Bunurile dispuse a fi

restituite au fost predate în cursul urmăririi penale către K.E. și K.L. și au făcut

obiectul masei succesorale a defunctei K.J.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului suma de 1.883,62 RON cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a hotărî în acest

sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Așa cum a rezultat din

declarațiile inculpatului, care s-au coroborat cu cele ale martorilor M.C. și I.S.,

în ziua de 22 decembrie 2010 cei trei au consumat băuturi alcoolice în localitatea

V.S. Astfel cum au declarat martorii, în jurul orei 22:00 inculpatul a plecat, spunând

că merge să doarmă. Martorul I.S. a precizat că inculpatul spusese că merge la bunica

lui.

Martorii au descris starea

în care se afla inculpatul la plecare ca pe o stare de ebrietate comună. Aceștia

nu au putut constata nimic neobișnuit în comportamentul inculpatului aflat sub influența

alcoolului.

După aproximativ 30 de

minute inculpatul s-a întors, arătându-le martorilor o sumă mare de bani. Aceștia

și-au manifestat uimirea și neîncrederea dar inculpatul i-a liniștit, susținând

că bunica sa i-a dăruit acei bani, întrucât simțea că va muri în curând. M.C. a

precizat că era o sumă mai mare de o sută de milioane ROL.

Astfel cum a rezultat

din cercetarea locului faptei, precum și din raportul de necropsie, inculpatul,

ajuns la locuința bunicii sale, victima K.J., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri

cu corpuri dure, probabil cu mâinile și cu picioarele. De asemenea, inculpatul i-a

aplicat victimei o lovitură în zona cervicală cu un corp dur cu suprafața plană.

Raportul medico-legal

a precizat că această din urmă leziune cervicală putea fi provocată și prin comprimare

între două planuri dure sau comprimare cu mâna. Instanța a reținut că loviturile

au fost aplicate victimei în mod activ. Niciuna dintre leziuni nu s-a constatat

a fi provocată prin cădere. Este infirmată astfel apărarea inculpatului care a susținut

că victima a căzut și s-a lovit de obiectele din încăpere.

Instanța a reținut că

în legătură cu aceste aspecte ale faptei inculpatul a formulat o cerere de schimbare

a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen.

Pentru motivele expuse

mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.

S-a reținut că modalitatea

de acțiune a inculpatului, care a lovit activ victima, zonele vitale vizate, precum

și numărul mare al loviturilor aplicate au demonstrat existența intenției directe

de a ucide victima. Instanța a apreciat că nu se poate reține că moartea victimei

a survenit ca un rezultat praeterintenționat, neurmărit sau neacceptat de inculpat.

De asemenea, potrivit completării la raportul de expertiză, moartea victimei a survenit

independent de sexul, vârsta și starea de sănătate acesteia.

Din declarațiile acelorași

martori, instanța a reținut în continuare că după uciderea victimei, inculpatul

a sustras banii pe care aceasta îi păstra, cel mai probabil în frigider. Astfel,

la locul faptei a fost descoperită o pungă de plastic în preajma frigiderului. Totodată,

inculpatul s-a întors la cei doi martori cu o sumă consistentă. Inculpatul a recunoscut

că a doua zi avea asupra sa suma de 13.000 RON cu care a achiziționat un autoturism

și două telefoane mobile.

În continuarea faptelor,

inculpatul și martorii au arătat că au plecat în Municipiul Gheorgheni cu taxiul.

În drumul lor aceștia s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii

în grajd. Cei trei au continuat să consume alcool în Gheorgheni. Dimineața ei s-au

întors pe același traseu, iar inculpatul a recuperat banii.

În dimineața de 23 decembrie

2010, potrivit declarației inculpatului dată în cursul urmăririi penale, acesta

a vorbit la telefon cu mama sa care l-a învinuit de moartea bunicii K.J. Inculpatul

a arătat că s-a speriat și a fugit în Ungaria, cumpărând în acest scop un autoturism

dintr-o piață auto din Miercurea Ciuc. Totodată, s-a mai reținut că potrivit declarației

inculpatului, acesta a achiziționat două telefoane mobile.

Instanța a apreciat că

faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor

deosebit de grav și tâlhărie.

La individualizarea pedepselor

instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special de

persoana inculpatului. S-a reținut că acesta suferă de tulburare de personalitate

în urma abuzurilor etilice, având gândire autistică, indisciplinată, ireală. Având

în vedere aceste aspecte, care diminuează capacitatea de apreciere critică a faptelor,

s-a apreciat că pedeapsa nu se va orienta spre maximul special prevăzut de lege,

ci mai degrabă spre minim, cu toate că inculpatul are antecedente penale.

În ce privește latura

civilă a cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 348 C. proc. pen. potrivit

cărora este datoare să se pronunțe din oficiu asupra restituirii lucrurilor, chiar

în lipsa constituirii de parte civilă. Astfel, Tribunalul a constatat că bunurile

obținute de inculpat cu banii sustrași de la victimă au fost predate succesorilor

K.E. și K.L. în cursul urmăririi penale. S-a reținut că aceste bunuri urmează să

fie restituite, făcând parte din masa succesorală a defunctei și că nu se impune

confiscarea bunurilor.

Împotriva sentinței instanței

de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Inculpatul a susținut

că el a recunoscut fapta, că era beat la momentul săvârșirii faptei astfel că această

stare de beție a constituit o circumstanță atenuantă.

Analizând

sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu,

conform art. 378 C. proc. pen. s-au reținut următoarele:

La judecarea

cauzei în apel inculpatul a arătat că nu dorește să facă declarații în fața acestei

instanțe.

Din probele

administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probe care

nu au necesitat, în opinia Curții, o nouă apreciere, a rezultat fără putință de

tăgadă, că la data de 22 decembrie 2010 după ce a consumat băuturi alcoolice cu

martorii M.C. și I.S. inculpatul s-a deplasat la bunica sa, victima K.J., să doarmă.

Acest aspect

a fost confirmat de cei doi martori indicați mai sus, declarațiilor lor aflându-se

la filele dosarului.

Tot acești

doi martori au mai arătat că după aproximativ 30 de minute inculpatul s-a întors

și le-a arătat o sumă de bani, martorii susținând că le-a spus cu acea ocazie că

banii i-au fost dați de bunica lui deoarece era pe moarte.

Martorii au

mai relatat că după aceea au plecat toți trei cu taxiul în Gheorgheni și în drum

s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii în grajd după care

au consumat alcool până dimineața, când s-au întors, iar a inculpatul a recuperat

banii.

A doua zi

dimineața inculpatul a fost sunat de mama sa care i-a spus că a omorât-o pe bunica

lui, inculpatul s-a speriat și a fugit în Ungaria.

Inculpatul

nu a făcut declarații în fața instanței de fond și apel, iar în faza de urmărire

penală a arătat că este posibil să o fi omorât pe bunica lui însă nu-și mai amintește.

Cert este

că victima K.J. a fost găsită a doua zi dimineața de către rudele sale fiind decedată.

În cauză a

fost efectuată cercetarea la fața locului de unde au fost prelevate urme papilare

și obiecte de îmbrăcăminte. Totodată s-a efectuat și un raport de necropsie a victimei

care a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe

respiratorie acută consecutivă unei asfixii mecanice produse prin aspirat de sânge.

Leziunile

de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri

dure, cele din regiunea cervicală prin lovire cu corp dur cu suprafața plană sau

comprimare între două planuri dure, precum și posibil comprimare cu mâna. Leziunile

de la nivelul antebrațului drept cu caracter de autoapărare.

Între leziunile

traumatice suferite și deces a existat legătură de cauzalitate directă, moartea

putând data din 22 decembrie 2010.

Toate aceste

probe, enumerate mai sus, au confirmat faptul că inculpatul este autorul faptei.

Curtea a reținut,

ca și instanța de fond, că, după ce a ajuns la domiciliul bunicii, inculpatul i-a

aplicat acesteia mai multe lovituri care au determinat decesul după care și-a însușit

banii pe care bunica îi avea ascunși în casă, probabil în frigider.

În ceea ce

privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat Curtea a apreciat că

fapta lui, de a aplica victimei mai multe lovituri care au dus la deces după care

și-a însușit o sumă de bani, faptă comisă în împrejurările descrise mai sus, a întrunit

elementele constitutive a două infracțiuni concurente, una prev. de art. 176

alin. (1) lit. d), rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen., omor deosebit de grav și alta prev. de art. 211 alin. (1), alin. (1) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., tâlhărie.

De fapt, nici

starea de fapt și nici încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de inculpat

în apel, acesta fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată.

Sub acest

aspect, al pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că în cauză s-a făcut o corectă

aplicare a art. 72 C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere atât împrejurările

în care s-a comis fapta cât și persoana inculpatului, care este cu antecedente penale

și prezintă tulburări de personalitate.

De fapt, acestea

au fost motivele care au determinat instanța de fond să aplice inculpatului pedepse

orientate spre minimum special.

În opinia

Curții susținerile inculpatului, cum că a recunoscut fapta și că a comis-o sub influența

stării de ebrietate, nu pot fi apreciate ca de natură să ducă la aplicarea de circumstanțe

atenuante sau la reducerea pedepselor, până la minimum special.

Atitudinea

inculpatului, de recunoaștere a faptei, a fost avută în vedere de către instanța

de fond atunci când a aplicat pedepse spre minimum special, deși inculpatul era

recidivist. În opinia Curții starea de beție în nici un caz nu poate fi considerată

de natură a atrage aplicarea de circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât

s-a aflat în situația unei beții voluntare și nu a uneia involuntare.

În ceea ce

privește măsura arestării preventive a inculpatului, Curtea a apreciat, în raport

de cele de mai sus, că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a justifica

punerea în libertate a inculpatului astfel că s-a menținut starea de arest a acestuia.

În raport

de cele de mai sus apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în conformitate

cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs inculpatul K.I.,. criticând soluția ca netemeinică și solicitând

reindividualizarea pedepsei.

A invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat și constatând că nu este

incident niciunul din cazurile de casare care, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul

formulat este nefondat.

Inculpatul se face vinovat

de uciderea bunicii sale în scopul procurării unei sume de bani, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de

art. 174-175 lit. c)-176 lit. d) și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

Prima instanță a aplicat

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav o pedeapsă principală de 18 ani, iar

pentru infracțiunea de tâlhărie o pedeapsă principală de 12 ani închisoare deși

limitele legale prevăzute de lege sunt 15-25 ani închisoare alternativ cu detențiunea

pe viață pentru prima infracțiune, respectiv 7-20 de ani închisoare pentru cea de-a

doua.

Înalta Curte apreciază

că pedepsele aplicate sunt foarte blânde în raport cu gravitatea concretă a faptelor

comise și de circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente

penale.

O scădere a cuantumului

pedepselor aplicate ar fi de natură să ducă la înfrângerea finalităților prevenției

generale și ale prevenției speciale și ca atare a scopurilor trasate pentru sancțiunea

penală în art. 52 C. pen.

De aceea, va respinge

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de

inculpat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat K.I. împotriva deciziei penale nr. 64/A

din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 25 decembrie

2010 la 26 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-04
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1013/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315 din 02 noiembrie 2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de i
ÎCCJ 2012-04-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1282/2012
Deliberând asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 21 octombrie 2011, Tribunalul Harghita, secția penală, a dispus următoarele: 1) a fost respinsă cererea inculpatului
ÎCCJ 2012-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2012
atac se împlinea la 07 noiembrie 2011, însă apelul a fost înaintat la 08 noiembrie 2011. Pe cale de consecință, hotărârea primei instanțe a rămas definitivă la 08 noiembrie 2011, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. În motivarea
ÎCCJ 2011-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2011
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 03 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul penal nr. 1963.2/102/2010, s-a dispus: - condamnarea inculpatului R.
ÎCCJ 2008-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. Prin sentința penală 87 din 31 martie 2008, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul K.G.K.R., la pedeapsa de 19 ani închisoare și 6 ani interzicerea exe
Sursă