ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 64/A din 21 octombrie
2011 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de
inculpatul K.I. împotriva sentinței penale nr. 196 din 12 august 2011 a
Tribunalului Harghita.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța
această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 196 din 12 august
2011 a Tribunalului Harghita în Dosarul nr. 856/96/2011 a fost respinsă cererea
inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea
de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d), raportat la
art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 176
alin. (1) lit. d), raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c)
C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I. la pedeapsa de 18 ani închisoare și la
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii
de omor deosebit de grav.
În baza art. 211
alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. c) C. pen. a fost condamnată
același inculpatul K.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e)
C. pen. timp de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa
cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp
de 10 ani.
În baza art. 71 C.
pen. în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute
de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C.
pen. i s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive
de la data de 25 decembrie 2010 până la zi.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 348 C. proc.
pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată K.E. a următoarelor lucruri:
- autoturism marca V.G.
precum și documentele acestuia;
- telefon mobil marca
N., fără cartelă, cu încărcător și documente;
- telefon mobil marca
N. cu cartelă O. reîncărcabilă și documente;
- o bancnotă de 100 RON;
- două bancnote a câte
10.000 forinți;
- suma de 153 RON constând
dintr-o bancnotă de 100 RON, 4 bancnote de câte 10 RON, 2 bancnote de câte 5 RON
și 3 bancnote de câte 1 RON;
- suma de 23.500 forinți
constând în 2 bancnote de câte 5.000 forinți, 1 bancnotă de 2.000 forinți, 1 bancnotă
de 10.000 forinți, 1 bancnotă de 1.000 forinți, 1 bancnotă de 500 forinți;
- suma de 1.060 forinți
în monede.
Bunurile dispuse a fi
restituite au fost predate în cursul urmăririi penale către K.E. și K.L. și au făcut
obiectul masei succesorale a defunctei K.J.
A fost obligat inculpatul
să plătească statului suma de 1.883,62 RON cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî în acest
sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Așa cum a rezultat din
declarațiile inculpatului, care s-au coroborat cu cele ale martorilor M.C. și I.S.,
în ziua de 22 decembrie 2010 cei trei au consumat băuturi alcoolice în localitatea
V.S. Astfel cum au declarat martorii, în jurul orei 22:00 inculpatul a plecat, spunând
că merge să doarmă. Martorul I.S. a precizat că inculpatul spusese că merge la bunica
lui.
Martorii au descris starea
în care se afla inculpatul la plecare ca pe o stare de ebrietate comună. Aceștia
nu au putut constata nimic neobișnuit în comportamentul inculpatului aflat sub influența
alcoolului.
După aproximativ 30 de
minute inculpatul s-a întors, arătându-le martorilor o sumă mare de bani. Aceștia
și-au manifestat uimirea și neîncrederea dar inculpatul i-a liniștit, susținând
că bunica sa i-a dăruit acei bani, întrucât simțea că va muri în curând. M.C. a
precizat că era o sumă mai mare de o sută de milioane ROL.
Astfel cum a rezultat
din cercetarea locului faptei, precum și din raportul de necropsie, inculpatul,
ajuns la locuința bunicii sale, victima K.J., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri
cu corpuri dure, probabil cu mâinile și cu picioarele. De asemenea, inculpatul i-a
aplicat victimei o lovitură în zona cervicală cu un corp dur cu suprafața plană.
Raportul medico-legal
a precizat că această din urmă leziune cervicală putea fi provocată și prin comprimare
între două planuri dure sau comprimare cu mâna. Instanța a reținut că loviturile
au fost aplicate victimei în mod activ. Niciuna dintre leziuni nu s-a constatat
a fi provocată prin cădere. Este infirmată astfel apărarea inculpatului care a susținut
că victima a căzut și s-a lovit de obiectele din încăpere.
Instanța a reținut că
în legătură cu aceste aspecte ale faptei inculpatul a formulat o cerere de schimbare
a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută
de art. 183 C. pen.
Pentru motivele expuse
mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
S-a reținut că modalitatea
de acțiune a inculpatului, care a lovit activ victima, zonele vitale vizate, precum
și numărul mare al loviturilor aplicate au demonstrat existența intenției directe
de a ucide victima. Instanța a apreciat că nu se poate reține că moartea victimei
a survenit ca un rezultat praeterintenționat, neurmărit sau neacceptat de inculpat.
De asemenea, potrivit completării la raportul de expertiză, moartea victimei a survenit
independent de sexul, vârsta și starea de sănătate acesteia.
Din declarațiile acelorași
martori, instanța a reținut în continuare că după uciderea victimei, inculpatul
a sustras banii pe care aceasta îi păstra, cel mai probabil în frigider. Astfel,
la locul faptei a fost descoperită o pungă de plastic în preajma frigiderului. Totodată,
inculpatul s-a întors la cei doi martori cu o sumă consistentă. Inculpatul a recunoscut
că a doua zi avea asupra sa suma de 13.000 RON cu care a achiziționat un autoturism
și două telefoane mobile.
În continuarea faptelor,
inculpatul și martorii au arătat că au plecat în Municipiul Gheorgheni cu taxiul.
În drumul lor aceștia s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii
în grajd. Cei trei au continuat să consume alcool în Gheorgheni. Dimineața ei s-au
întors pe același traseu, iar inculpatul a recuperat banii.
În dimineața de 23 decembrie
2010, potrivit declarației inculpatului dată în cursul urmăririi penale, acesta
a vorbit la telefon cu mama sa care l-a învinuit de moartea bunicii K.J. Inculpatul
a arătat că s-a speriat și a fugit în Ungaria, cumpărând în acest scop un autoturism
dintr-o piață auto din Miercurea Ciuc. Totodată, s-a mai reținut că potrivit declarației
inculpatului, acesta a achiziționat două telefoane mobile.
Instanța a apreciat că
faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor
deosebit de grav și tâlhărie.
La individualizarea pedepselor
instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special de
persoana inculpatului. S-a reținut că acesta suferă de tulburare de personalitate
în urma abuzurilor etilice, având gândire autistică, indisciplinată, ireală. Având
în vedere aceste aspecte, care diminuează capacitatea de apreciere critică a faptelor,
s-a apreciat că pedeapsa nu se va orienta spre maximul special prevăzut de lege,
ci mai degrabă spre minim, cu toate că inculpatul are antecedente penale.
În ce privește latura
civilă a cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 348 C. proc. pen. potrivit
cărora este datoare să se pronunțe din oficiu asupra restituirii lucrurilor, chiar
în lipsa constituirii de parte civilă. Astfel, Tribunalul a constatat că bunurile
obținute de inculpat cu banii sustrași de la victimă au fost predate succesorilor
K.E. și K.L. în cursul urmăririi penale. S-a reținut că aceste bunuri urmează să
fie restituite, făcând parte din masa succesorală a defunctei și că nu se impune
confiscarea bunurilor.
Împotriva sentinței instanței
de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei
aplicate.
Inculpatul a susținut
că el a recunoscut fapta, că era beat la momentul săvârșirii faptei astfel că această
stare de beție a constituit o circumstanță atenuantă.
Analizând
sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu,
conform art. 378 C. proc. pen. s-au reținut următoarele:
La judecarea
cauzei în apel inculpatul a arătat că nu dorește să facă declarații în fața acestei
instanțe.
Din probele
administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probe care
nu au necesitat, în opinia Curții, o nouă apreciere, a rezultat fără putință de
tăgadă, că la data de 22 decembrie 2010 după ce a consumat băuturi alcoolice cu
martorii M.C. și I.S. inculpatul s-a deplasat la bunica sa, victima K.J., să doarmă.
Acest aspect
a fost confirmat de cei doi martori indicați mai sus, declarațiilor lor aflându-se
la filele dosarului.
Tot acești
doi martori au mai arătat că după aproximativ 30 de minute inculpatul s-a întors
și le-a arătat o sumă de bani, martorii susținând că le-a spus cu acea ocazie că
banii i-au fost dați de bunica lui deoarece era pe moarte.
Martorii au
mai relatat că după aceea au plecat toți trei cu taxiul în Gheorgheni și în drum
s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii în grajd după care
au consumat alcool până dimineața, când s-au întors, iar a inculpatul a recuperat
banii.
A doua zi
dimineața inculpatul a fost sunat de mama sa care i-a spus că a omorât-o pe bunica
lui, inculpatul s-a speriat și a fugit în Ungaria.
Inculpatul
nu a făcut declarații în fața instanței de fond și apel, iar în faza de urmărire
penală a arătat că este posibil să o fi omorât pe bunica lui însă nu-și mai amintește.
Cert este
că victima K.J. a fost găsită a doua zi dimineața de către rudele sale fiind decedată.
În cauză a
fost efectuată cercetarea la fața locului de unde au fost prelevate urme papilare
și obiecte de îmbrăcăminte. Totodată s-a efectuat și un raport de necropsie a victimei
care a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe
respiratorie acută consecutivă unei asfixii mecanice produse prin aspirat de sânge.
Leziunile
de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri
dure, cele din regiunea cervicală prin lovire cu corp dur cu suprafața plană sau
comprimare între două planuri dure, precum și posibil comprimare cu mâna. Leziunile
de la nivelul antebrațului drept cu caracter de autoapărare.
Între leziunile
traumatice suferite și deces a existat legătură de cauzalitate directă, moartea
putând data din 22 decembrie 2010.
Toate aceste
probe, enumerate mai sus, au confirmat faptul că inculpatul este autorul faptei.
Curtea a reținut,
ca și instanța de fond, că, după ce a ajuns la domiciliul bunicii, inculpatul i-a
aplicat acesteia mai multe lovituri care au determinat decesul după care și-a însușit
banii pe care bunica îi avea ascunși în casă, probabil în frigider.
În ceea ce
privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat Curtea a apreciat că
fapta lui, de a aplica victimei mai multe lovituri care au dus la deces după care
și-a însușit o sumă de bani, faptă comisă în împrejurările descrise mai sus, a întrunit
elementele constitutive a două infracțiuni concurente, una prev. de art. 176
alin. (1) lit. d), rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C.
pen., omor deosebit de grav și alta prev. de art. 211 alin. (1), alin. (1) lit.
b) și alin. (2
1
) lit. c) C. pen., tâlhărie.
De fapt, nici
starea de fapt și nici încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de inculpat
în apel, acesta fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată.
Sub acest
aspect, al pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că în cauză s-a făcut o corectă
aplicare a art. 72 C. pen.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere atât împrejurările
în care s-a comis fapta cât și persoana inculpatului, care este cu antecedente penale
și prezintă tulburări de personalitate.
De fapt, acestea
au fost motivele care au determinat instanța de fond să aplice inculpatului pedepse
orientate spre minimum special.
În opinia
Curții susținerile inculpatului, cum că a recunoscut fapta și că a comis-o sub influența
stării de ebrietate, nu pot fi apreciate ca de natură să ducă la aplicarea de circumstanțe
atenuante sau la reducerea pedepselor, până la minimum special.
Atitudinea
inculpatului, de recunoaștere a faptei, a fost avută în vedere de către instanța
de fond atunci când a aplicat pedepse spre minimum special, deși inculpatul era
recidivist. În opinia Curții starea de beție în nici un caz nu poate fi considerată
de natură a atrage aplicarea de circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât
s-a aflat în situația unei beții voluntare și nu a uneia involuntare.
În ceea ce
privește măsura arestării preventive a inculpatului, Curtea a apreciat, în raport
de cele de mai sus, că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a justifica
punerea în libertate a inculpatului astfel că s-a menținut starea de arest a acestuia.
În raport
de cele de mai sus apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în conformitate
cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri
a formulat recurs inculpatul K.I.,. criticând soluția ca netemeinică și solicitând
reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazul de casare
prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat și constatând că nu este
incident niciunul din cazurile de casare care, conform disp. art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul
formulat este nefondat.
Inculpatul se face vinovat
de uciderea bunicii sale în scopul procurării unei sume de bani, faptă ce întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de
art. 174-175 lit. c)-176 lit. d) și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2)
lit. b) și alin. (2
1
) lit. c) C. pen.
Prima instanță a aplicat
pentru infracțiunea de omor deosebit de grav o pedeapsă principală de 18 ani, iar
pentru infracțiunea de tâlhărie o pedeapsă principală de 12 ani închisoare deși
limitele legale prevăzute de lege sunt 15-25 ani închisoare alternativ cu detențiunea
pe viață pentru prima infracțiune, respectiv 7-20 de ani închisoare pentru cea de-a
doua.
Înalta Curte apreciază
că pedepsele aplicate sunt foarte blânde în raport cu gravitatea concretă a faptelor
comise și de circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente
penale.
O scădere a cuantumului
pedepselor aplicate ar fi de natură să ducă la înfrângerea finalităților prevenției
generale și ale prevenției speciale și ca atare a scopurilor trasate pentru sancțiunea
penală în art. 52 C. pen.
De aceea, va respinge
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de
inculpat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat K.I. împotriva deciziei penale nr. 64/A
din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată
recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 25 decembrie
2010 la 26 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie
2012.