ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 64/A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.I. împotriva sentinței penale nr. 196 din 12 august 2011 a Tribunalului Harghita. A fost menținută starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 196 din 12 august 2011 a Tribunalului Harghita în Dosarul nr. 856/96/2011 a fost respinsă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d), raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În baza art. 176 alin. (1) lit. d), raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I. la pedeapsa de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. a fost condamnată același inculpatul K.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

timp de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 10 ani. În baza art. 71 C. pen. în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. i s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive de la data de 25 decembrie 2010 până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată K.E. a următoarelor lucruri: - autoturism marca V.G. precum și documentele acestuia; - telefon mobil marca N., fără cartelă, cu încărcător și documente; - telefon mobil marca N. cu cartelă O. reîncărcabilă și documente; - o bancnotă de 100 RON; - două bancnote a câte 10.000 forinți; - suma de 153 RON constând dintr-o bancnotă de 100 RON, 4 bancnote de câte 10 RON, 2 bancnote de câte 5 RON și 3 bancnote de câte 1 RON; - suma de 23.500 forinți constând în 2 bancnote de câte 5.000 forinți, 1 bancnotă de 2.000 forinți, 1 bancnotă de 10.000 forinți, 1 bancnotă de 1.000 forinți, 1 bancnotă de 500 forinți; - suma de 1.060 forinți în monede.

Bunurile dispuse a fi restituite au fost predate în cursul urmăririi penale către K.E. și K.L. și au făcut obiectul masei succesorale a defunctei K.J. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.883,62 RON cheltuieli judiciare avansate de acesta. Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele: Așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului, care s-au coroborat cu cele ale martorilor M.C. și I.S., în ziua de 22 decembrie 2010 cei trei au consumat băuturi alcoolice în localitatea V.S. Astfel cum au declarat martorii, în jurul orei 22:00 inculpatul a plecat, spunând că merge să doarmă. Martorul I.S. a precizat că inculpatul spusese că merge la bunica lui.

Martorii au descris starea în care se afla inculpatul la plecare ca pe o stare de ebrietate comună. Aceștia nu au putut constata nimic neobișnuit în comportamentul inculpatului aflat sub influența alcoolului. După aproximativ 30 de minute inculpatul s-a întors, arătându-le martorilor o sumă mare de bani. Aceștia și-au manifestat uimirea și neîncrederea dar inculpatul i-a liniștit, susținând că bunica sa i-a dăruit acei bani, întrucât simțea că va muri în curând. M.C. a precizat că era o sumă mai mare de o sută de milioane ROL. Astfel cum a rezultat din cercetarea locului faptei, precum și din raportul de necropsie, inculpatul, ajuns la locuința bunicii sale, victima K.J., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu corpuri dure, probabil cu mâinile și cu picioarele.

De asemenea, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în zona cervicală cu un corp dur cu suprafața plană. Raportul medico-legal a precizat că această din urmă leziune cervicală putea fi provocată și prin comprimare între două planuri dure sau comprimare cu mâna. Instanța a reținut că loviturile au fost aplicate victimei în mod activ. Niciuna dintre leziuni nu s-a constatat a fi provocată prin cădere. Este infirmată astfel apărarea inculpatului care a susținut că victima a căzut și s-a lovit de obiectele din încăpere. Instanța a reținut că în legătură cu aceste aspecte ale faptei inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru motivele expuse mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă. S-a reținut că modalitatea de acțiune a inculpatului, care a lovit activ victima, zonele vitale vizate, precum și numărul mare al loviturilor aplicate au demonstrat existența intenției directe de a ucide victima. Instanța a apreciat că nu se poate reține că moartea victimei a survenit ca un rezultat praeterintenționat, neurmărit sau neacceptat de inculpat. De asemenea, potrivit completării la raportul de expertiză, moartea victimei a survenit independent de sexul, vârsta și starea de sănătate acesteia. Din declarațiile acelorași martori, instanța a reținut în continuare că după uciderea victimei, inculpatul a sustras banii pe care aceasta îi păstra, cel mai probabil în frigider.

Astfel, la locul faptei a fost descoperită o pungă de plastic în preajma frigiderului. Totodată, inculpatul s-a întors la cei doi martori cu o sumă consistentă. Inculpatul a recunoscut că a doua zi avea asupra sa suma de 13.000 RON cu care a achiziționat un autoturism și două telefoane mobile. În continuarea faptelor, inculpatul și martorii au arătat că au plecat în Municipiul Gheorgheni cu taxiul. În drumul lor aceștia s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii în grajd. Cei trei au continuat să consume alcool în Gheorgheni. Dimineața ei s-au întors pe același traseu, iar inculpatul a recuperat banii. În dimineața de 23 decembrie 2010, potrivit declarației inculpatului dată în cursul urmăririi penale, acesta a vorbit la telefon cu mama sa care l-a învinuit de moartea bunicii K.J.

Inculpatul a arătat că s-a speriat și a fugit în Ungaria, cumpărând în acest scop un autoturism dintr-o piață auto din Miercurea Ciuc. Totodată, s-a mai reținut că potrivit declarației inculpatului, acesta a achiziționat două telefoane mobile. Instanța a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie. La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special de persoana inculpatului. S-a reținut că acesta suferă de tulburare de personalitate în urma abuzurilor etilice, având gândire autistică, indisciplinată, ireală. Având în vedere aceste aspecte, care diminuează capacitatea de apreciere critică a faptelor, s-a apreciat că pedeapsa nu se va orienta spre maximul special prevăzut de lege, ci mai degrabă spre minim, cu toate că inculpatul are antecedente penale.

În ce privește latura civilă a cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 348 C. proc. pen. potrivit cărora este datoare să se pronunțe din oficiu asupra restituirii lucrurilor, chiar în lipsa constituirii de parte civilă. Astfel, Tribunalul a constatat că bunurile obținute de inculpat cu banii sustrași de la victimă au fost predate succesorilor K.E. și K.L. în cursul urmăririi penale. S-a reținut că aceste bunuri urmează să fie restituite, făcând parte din masa succesorală a defunctei și că nu se impune confiscarea bunurilor. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Inculpatul a susținut că el a recunoscut fapta, că era beat la momentul săvârșirii faptei astfel că această stare de beție a constituit o circumstanță atenuantă.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen. s-au reținut următoarele: La judecarea cauzei în apel inculpatul a arătat că nu dorește să facă declarații în fața acestei instanțe. Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probe care nu au necesitat, în opinia Curții, o nouă apreciere, a rezultat fără putință de tăgadă, că la data de 22 decembrie 2010 după ce a consumat băuturi alcoolice cu martorii M.C. și I.S. inculpatul s-a deplasat la bunica sa, victima K.J., să doarmă. Acest aspect a fost confirmat de cei doi martori indicați mai sus, declarațiilor lor aflându-se la filele dosarului.

Tot acești doi martori au mai arătat că după aproximativ 30 de minute inculpatul s-a întors și le-a arătat o sumă de bani, martorii susținând că le-a spus cu acea ocazie că banii i-au fost dați de bunica lui deoarece era pe moarte. Martorii au mai relatat că după aceea au plecat toți trei cu taxiul în Gheorgheni și în drum s-au oprit la locuința lui I.S. unde inculpatul a ascuns banii în grajd după care au consumat alcool până dimineața, când s-au întors, iar a inculpatul a recuperat banii. A doua zi dimineața inculpatul a fost sunat de mama sa care i-a spus că a omorât-o pe bunica lui, inculpatul s-a speriat și a fugit în Ungaria. Inculpatul nu a făcut declarații în fața instanței de fond și apel, iar în faza de urmărire penală a arătat că este posibil să o fi omorât pe bunica lui însă nu-și mai amintește.

Cert este că victima K.J. a fost găsită a doua zi dimineața de către rudele sale fiind decedată. În cauză a fost efectuată cercetarea la fața locului de unde au fost prelevate urme papilare și obiecte de îmbrăcăminte. Totodată s-a efectuat și un raport de necropsie a victimei care a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorie acută consecutivă unei asfixii mecanice produse prin aspirat de sânge. Leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, cele din regiunea cervicală prin lovire cu corp dur cu suprafața plană sau comprimare între două planuri dure, precum și posibil comprimare cu mâna. Leziunile de la nivelul antebrațului drept cu caracter de autoapărare.

Între leziunile traumatice suferite și deces a existat legătură de cauzalitate directă, moartea putând data din 22 decembrie 2010. Toate aceste probe, enumerate mai sus, au confirmat faptul că inculpatul este autorul faptei. Curtea a reținut, ca și instanța de fond, că, după ce a ajuns la domiciliul bunicii, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri care au determinat decesul după care și-a însușit banii pe care bunica îi avea ascunși în casă, probabil în frigider. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat Curtea a apreciat că fapta lui, de a aplica victimei mai multe lovituri care au dus la deces după care și-a însușit o sumă de bani, faptă comisă în împrejurările descrise mai sus, a întrunit elementele constitutive a două infracțiuni concurente, una prev. de art. 176 alin. (1) lit. d), rap.

la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., omor deosebit de grav și alta prev. de art. 211 alin. (1), alin. (1) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., tâlhărie. De fapt, nici starea de fapt și nici încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de inculpat în apel, acesta fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată. Sub acest aspect, al pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a art. 72 C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere atât împrejurările în care s-a comis fapta cât și persoana inculpatului, care este cu antecedente penale și prezintă tulburări de personalitate. De fapt, acestea au fost motivele care au determinat instanța de fond să aplice inculpatului pedepse orientate spre minimum special.

În opinia Curții susținerile inculpatului, cum că a recunoscut fapta și că a comis-o sub influența stării de ebrietate, nu pot fi apreciate ca de natură să ducă la aplicarea de circumstanțe atenuante sau la reducerea pedepselor, până la minimum special. Atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei, a fost avută în vedere de către instanța de fond atunci când a aplicat pedepse spre minimum special, deși inculpatul era recidivist. În opinia Curții starea de beție în nici un caz nu poate fi considerată de natură a atrage aplicarea de circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât s-a aflat în situația unei beții voluntare și nu a uneia involuntare. În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, Curtea a apreciat, în raport de cele de mai sus, că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a justifica punerea în libertate a inculpatului astfel că s-a menținut starea de arest a acestuia.

În raport de cele de mai sus apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul K.I.,. criticând soluția ca netemeinică și solicitând reindividualizarea pedepsei. A invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat și constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care, conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este nefondat. Inculpatul se face vinovat de uciderea bunicii sale în scopul procurării unei sume de bani, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit. c)-176 lit. d) și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

Prima instanță a aplicat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav o pedeapsă principală de 18 ani, iar pentru infracțiunea de tâlhărie o pedeapsă principală de 12 ani închisoare deși limitele legale prevăzute de lege sunt 15-25 ani închisoare alternativ cu detențiunea pe viață pentru prima infracțiune, respectiv 7-20 de ani închisoare pentru cea de-a doua. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate sunt foarte blânde în raport cu gravitatea concretă a faptelor comise și de circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale. O scădere a cuantumului pedepselor aplicate ar fi de natură să ducă la înfrângerea finalităților prevenției generale și ale prevenției speciale și ca atare a scopurilor trasate pentru sancțiunea penală în art. 52 C. pen.

De aceea, va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de inculpat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat K.I. împotriva deciziei penale nr. 64/A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 25 decembrie 2010 la 26 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.