ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor penale de

față:

Analizând actele și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.105 din

26 mai 2010, Tribunalul Vrancea, în baza art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211

alin. (2)

1

lit. a), c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. au condamnat

pe inculpații : T.R.V., H.A.M., I.M.I. și I.D.I., aflați în prezent în

Penitenciarul Focșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C.

pen. la câte 1 an închisoare fiecare;

- tâlhărie prev. de

art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit.

a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. la câte 5 ani închisoare

fiecare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I. și I.D.I. au executat

câte 5 ani închisoare fiecare, sporită cu 3 luni închisoare, în final fiecare

inculpat va executa câte 5 ani și 3 luni închisoare fiecare.

Au aplicat

inculpaților T.R.V., H.A.M., I.M.I. și I.D.I. dispozițiile art. 76 alin. (3) C.

pen. pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 71 C.

pen. au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit.

b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a), c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C.

pen. a condamnat pe inculpatul P.A., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani,

pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) și art.

37 lit. a) C. pen. la 1 an închisoare;

- tâlhărie prev. de

art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit.

a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul P.A. a executat pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C.

pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 70 din 15 ianuarie 2008 pronunțată

de Judecătoria Iași în dosarul nr. 11696/245/2007, în total inculpatul P.A. a

executat 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la

art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit.

a), c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.G., în

prezent aflat în Penitenciarul Focșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la

violare de domiciliu prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1),

art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen. la 1 an închisoare;

- complicitate la

tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), art. 211 alin.

(2) lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2)

1

lit. a), c) C. pen. și art.

211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul P.G. a executat 5 ani închisoare,

sporită cu 3 luni închisoare, în final va executa 5 ani și 3 luni închisoare.

A aplicat inculpatului

P.G. dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de

arest a inculpaților T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I., P.A. și P.G.

A dedus din pedeapsă

perioada executată începând cu data de 27 iulie 2009 pentru inculpații T.R.V., H.A.M.

și P.G. și de la data de 28 iulie 2009 pentru inculpații I.M.I., I.D.I. și P.A.,

la zi.

A admis în parte pretențiile

civile ale părților civile B.M., B.G., B.D.V. și B.F.E.

A obligat inculpații

în solidar către :

- partea civilă B.M.

la despăgubiri materiale în sumă de 357.838 lei reprezentând contravaloarea

sumei sustrase și la 10.000 lei daune morale;

- partea civilă B.G.

la 10.000 lei daune morale;

- partea civilă B.F.E.

la 2000 lei daune morale;

- partea civilă B.D.V.

la 2000 lei daune morale.

A obligat inculpații

la câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorilor din oficiu în sumă totală de 400 lei a fost plătit din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 27 iulie 2009,

organele de poliție din cadrul I.P.J. Vrancea, au fost sesizate prin plângere

penală de către numitul B.M. din mun. Huși, jud. Vaslui, cu privire la faptul

că în noaptea de 26/27 iulie 2009 autori necunoscuți au pătruns în rulota în

care locuia mama sa, B.M. și sora acestuia, B.G. și după ce le-au lovit, au

sustras dintr-o ladă metalică peste 7 miliarde lei ROL.

La jumătatea lunii

iulie 2009 familia B. s-au deplasat cu utilajele de distracții pe raza mun. Adjud,

jud. Vrancea, instalând rulotele în zona Onor din localitate pentru a participa

la bâlciul programat în data de 06 august 2009.

La data de 26 iulie 2009,

în jurul orelor 21,00 – 21,30 inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I. și P.A.,

după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice pe raza mun. Huși, jud. Vaslui,

s-au deplasat în mun. Bârlad, cu autoturismul marca AUDI A6, cu nr. de

înmatriculare, condus de T.R.V. Aici inculpații au verificat dacă B.M. se află

la bâlci, după cum primiseră informația anterior, telefonic, de la inculpatul P.G.

și observând că familia B. nu se află în zonă, tot la indicațiile telefonice

ale inculpatului P.G., au plecat în mun. Adjud, Județul Vrancea.

Ajungând în

municipiul Adjud, cei cinci inculpați s-au deplasat în zona unde era amenajat

parcul de distracții și unde se aflau rulotele familiei Buzdugan, respectiv în

zona Obor.

Întrucât, la fața

locului se aflau mai multe rulote și inculpații nu cunoșteau care este rulota

familiei B, inculpatul T.R.V. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.G., în

jurul orelor 02,07, care i-a transmis caracteristicile rulotei respective,

spunându-i că este prevăzută cu două axe, în comparație cu celelalte rulote.

Precizăm faptul că

inculpatul P.G. cunoștea că familia B. deține în rulotă, într-o ladă, o sumă

mare de bani, întrucât lucrase anterior, la sfârșitul anului 2008 la aceștia și

chiar s-a împrumutat de la membrii familiei cu diferite sume de bani.

Urmare a

informațiilor exacte primite de la P.G., inculpații au identificat rulota

familiei B. și după ce i-au lovit pe paznicii B.F.E. și B.D., s-au dus direct

la acea rulotă.

Auzind țipete afară,

partea vătămată B.M. s-a îndreptat spre ușa de acces în rulotă, moment în care

a fost trasă afară de către inculpatul T.R.V., care a și lovit-o cu un corp

contondent în zona capului, victima căzând la pământ în apropierea rulotei.

Imediat, inculpații T.R.V.,

I.D.I. și H.A.M., au intrat în rulotă unde au lovit-o cu pumnii și picioarele

pe părțile vătămate B.G. și B.M., apoi dintr-o ladă metalică au sustras bai pe

care o-au pus într-un cearceaf.

În tot acest timp

inculpatul I.M.I. și P.A. s-au deplasat la celelalte rulote pentru a asigura

succesul acțiunii și eventual a preîntâmpinat intervenția altor persoane, iar

inculpatul H.A.M. o supraveghea pe partea vătămată B.M.

În scurt timp toți

cei cinci inculpați au părăsit locul faptei, cu autoturismul condus de

inculpatul T.R.V., deplasându-se în mun. Huși, jud. Vaslui. Aici la o

ciupercărie, aparținând tatălui inculpatului T.R.V., inculpații au împărțit

banii sustrași, iar inculpatul T.R.V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului P.G.,

căruia i-a dat suma de 40.000 lei, drept recompensă pentru informațiile date.

Situația de fapt, așa

cum a fost reținută mai sus, rezultă din plângerea și declarațiile părților

vătămate constituite ca părți civile, declarații date la urmărirea penală și la

instanță, certificatele medico-legale depuse la urmărirea penală – fila 13 și

107; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto depuse la

urmărirea penală la filele 17-44; 114-135; 136-154; 171-219, coroborate cu

declarațiile martorilor P.G., P.L.M., R.R.A., I.V., P.D., B.G., M.A.C., M.S., M.M.,

date la urmărirea penală la filele 82-113 și la instanță la filele 124-129 și

nr. 183-187 ale martorilor C.D. și T.M. date doar la urmărirea penală la filele

96 și 111.

În drept, faptele

inculpaților T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I. și P.A. de a pătrunde fără drept

într-o locuință respectiv în ruleta părților civile B.M., fără consimțământul

acesteia în noaptea de 26/27 iulie 2009 în jurul orelor 2,00 împreună toți cei

cinci, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., art.192 alin. (2) C. pen.,

pentru care urmează să răspundă penal.

Faptele acestor

inculpați de violare de domiciliu, urmate de săvârșirea unei tâlhării respectiv

de furtul banilor din lada metalică prin întrebuințarea de violențe și

amenințări asupra părților civile: B.M., B.G., B.F.E. și B.D.V. și de punerea

victimelor în stare de inconștiență, pe timpul nopții, în jurul orei 2,00 de

cei cinci inculpați ce au pătruns împreună într-o locuință, respectiv în

rulotă, de unde a sustras peste 200.000 lei dintr-o ladă metalică, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de

grave prev.de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin.

(2)

1

lit. a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen., pentru

care urmează să răspundă penal.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că se impune

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea unică de tâlhărie în

infracțiunea de violare de domiciliu cât și de tâlhărie, aflate în concurs

real, întrucât tâlhăria a fost comisă într-o rulotă unde dormeau și locuiau părțile

civile, având destinația de locuință

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpații sunt tineri,

la primul conflict cu legea penală, cu excepția inculpatului P.A., care este recidivist

și față de atitudinea de regret pentru faptele comise, a apreciat că pot fi

reținute în favoarea inculpaților circumstanțelor atenuante cu consecința

coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

În ceea ce privește

soluționarea laturii civile a cauzei, reține instanța de fond că prin actul de

sesizare al instanței se arată că în ladă se află suma de 1.115.300 lei. După

comiterea faptei, în ladă s-a mai găsit suma de 338.400 lei, iar de la

inculpați s-a recuperat suma de 418.972 lei, astfel încât apreciază instanța de

fond că prejudiciul nerecuperat ar fi în sumă de 357.428 lei, sumă la plata

căreia au fost obligați în solidar inculpații.

Față de temerea și

suferința prin care au trecut părțile civile, instanța de fond a considerat că

se impune a se acorda acestora și daune morale.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, părțile

vătămate B.M. și B.G., precum și inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I., P.A.

și P.G.

Parchetul a criticat sentința

instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unor pedepse

într-un cuantum ridicat față de gravitatea faptelor comise, urmând a fi

înlăturate circumstanțele atenuante, aplicarea unui spor în urma contopirii pedepselor

și aplicarea unei pedepse complementare pentru fiecare inculpat.

Pe latură civilă a

criticat greșita stabilire a prejudiciului și cuantumul mic al daunelor morale.

Și părțile vătămate

au solicitat majorarea pedepselor aplicate, iar altă critică privește

încadrarea juridică în sensul că ar trebui să vizeze 4 infracțiuni de tâlhărie,

având în vedere numărul de părți vătămate.

Cu privire la latura

civilă a cauzei au solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de

696.328lei, cu titlu de daune materiale, susținând că aceasta este suma reală

rămasă nerecuperată și nu cea stabilită de instanța de fond.

În susținerea

apelurilor, inculpații nu au formulat motive scrise de apel, însă apărătorul

ales prin concluziile orale nu a invocat critici concrete cu privire la soluția

pronunțată de instanța de fond, solicitând doar „completarea hotărârii cu

elemente care să ducă la o mai bună argumentare”.

Prin decizia penală

nr. 120/A din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de părțile

vătămate B.M și B.G împotriva sentinței penale nr. 105 din 26 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 3047/91/2009.

A desființat în

parte, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile,

sentința penală nr. 105 din 26 mai 2010 a Tribunalului Vrancea și în

rejudecare:

A înlăturat

dispozițiile privind reținerea în favoarea inculpaților T.R.V., H.A.M., I.M.I.,

I.D.I., P.A. și P.G. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a), alin. (2) C. pen. și dispozițiile privind aplicarea art. 76 lit. c), art.

76 alin. (2) și art. 76 alin. (3) C. pen.

A condamnat pe

inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

:

- violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 192 alin. (2) C. pen. la câte o

pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare;

- tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) și art. 211 alin. (3) C. pen. la câte o pedeapsă de 15 ani

închisoare fiecare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 8 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I.

și I.D.I. au executat fiecare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare,

sporită la 16 (șaisprezece) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani.

A condamnat pe

inculpatul P.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 192 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) și art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul P.A. va executa

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani închisoare,

precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani.

În temeiul art. 83 C.

pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 70 din 15 ianuarie 2008

a Judecătoriei Iași și dispune executarea alături de pedeapsa aplicată în

prezenta cauză astfel că în final inculpatul P.A. va executa o pedeapsă de 17

(șaptesprezece) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 8 ani.

A condamnat pe

inculpatul P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- complicitate la violare

de domiciliu prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1), art.

192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- complicitate la

tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), art. 211 alin.

(2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) și art. 211 alin. (3)

C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul P.G. a executat

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 16 (șaisprezece) ani

închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 8

ani.

A menținut măsura

arestării preventive luată față de inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I., P.A.

și P.G. iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate, pentru

inculpații T.R.V., H.A.M. și P.G. durata reținerii și a arestării preventive de

la data de 27 iulie 2009 la zi și pentru inculpații I.M.I., I.D.I. și P.A. durata

arestării preventive de la 28 iulie 2009 la zi.

A modificat

dispoziția de obligare a inculpaților în solidar către partea vătămată B.M. în

sensul majorării sumai stabilite cu titlu de despăgubiri materiale de la

357.838 lei la 695.938 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., I.D.I., P.A.

și P.G. împotriva sentinței penale nr. 105 din 26 mai 2010 a Tribunalului

Vrancea.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații apelanți la plata

sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de prim control judiciar a reținut că încadrarea juridică a faptei

este corectă, în concordanță cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție,

referitoare la tâlhăria comisă într-o locuință, sens în care s-a făcut aplicarea

prevederilor art. 334 C. proc. pen.

Instanța de apel a

considerat că nu pot fi reținute 4 infracțiuni de tâlhărie corespunzător

numărului de persoane agresate, întrucât infracțiunea de tâlhărie deși este o

infracțiune complexă vizează totuși, în principal relațiile patrimoniale referitoarea

la posesia și detenția bunurilor mobile, nefiind relevant numărul de persoane

agresate.

Cu privire la individualizarea

pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că în mod greșit au fost

reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților cu consecința

aplicării unor pedepse mult mai reduse sub minimul special prevăzut de lege.

Față de gravitatea

deosebită a faptelor, față de împrejurarea că inculpații nu au avut un comportament

pozitiv anterior comiterii faptelor, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar

ale inculpaților, apreciază instanța de apel că se impune aplicarea unor

pedepse într-un cuantum situat între limitele speciale prevăzute de lege.

Referitor la modul de

soluționare a laturii civile apreciază instanța de prim control judiciar că,

deși, inițial partea vătămată a arătat că i-a fost sustrasă suma de 700.000

lei, ulterior a declarat constant că în ladă se afla suma de 1.495.300 lei,

sumă în raport de care, instanța de apel a dispus repararea prejudiciului.

În raport de

declarațiile părții vătămate și ale inculpaților, instanța de apel a stabilit,

prin apreciere, că fiecare inculpat a obținut în urma împărțirii câte 200.000

lei. Având în vedere că pe parcursul cercetărilor a fost recuperată suma de

419.062 lei a constatat că suma rămasă nerecuperată este de 695.938 lei.

Cu privire la daunele

morale stabilite de instanța de fond a reținut instanța de apel că suma de

10.000 lei pentru fiecare parte vătămată este suficientă pentru a acoperi

traumele psihice produse de activitatea infracțională a inculpaților.

Cât timp inculpații

nu au invocat critici concrete în raport de sentința instanței de fond, a

apreciat instanța de prim control judiciar că apelurile declarate de inculpați

nu sunt fondate fiind respinse ca atare.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații T.R.V., H.A.M., I.M.I., P.A.,

P.G., I.D.I. și părțile civile B.M. și B.G.

Părțile vătămate

critică decizia instanței de apel, cu privire la modul de soluționare a laturii

penale cât și cu privire la latura civilă.

Recurentele părți

vătămate solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaților față de gradul

ridicat de pericol social al faptelor comise, cât și în raport de cuantumul

mare al prejudiciului.

În latura civilă a cauzei

recurentele părți vătămate solicită majorarea cuantumului daunelor morale până

la suma de 200.000 lei pentru fiecare parte vătămată.

Părțile vătămate au invocat în

susținerea recursurilor cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recurenții inculpați solicită

reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege după

reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., considerând că

pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de circumstanțele reale și

personale ale comiterii faptelor.

Cu privire la latura

civilă a cauzei solicită a se reține valoarea prejudiciului la suma de 700.000

lei, care a fost recuperată.

În subsidiar,

apărătorul inculpaților solicită menținerea sentinței instanței de fond.

În susținerea

recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 14 și 17

2

C. proc. pen.

Analizând legalitatea și

temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că

situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei

coroborate a tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât

și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei

corespunde situației de fapt stabilită, în mod corect a reținut instanța de fond

că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpaților sub aspectul comiterii faptelor de violare de domiciliu și

tâlhărie.

În mod corect instanța de fond a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit.

b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a), c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C.

pen. în două infracțiuni prev. de art. 192 alin. (1) și art.192 alin. (2) C.

pen. și art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât față de modul în

care au acționat inculpații, infracțiunile de violare de domiciliu și cea de

tâlhărie se află în concurs real.

Ansamblul probator

administrat în cauză dovedește fără putință de tăgadă că inculpații sunt

autorii infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu.

Inculpații H.A.M., I.D.I. și T.R.V.

au recunoscut constant faptele reținute în sarcina lor, iar inculpații I.M.I., P.A.

și P.G. au negat comiterea faptelor însă poziția lor este contrazisă de

materialul probator administrat în cauză ce dovedește indubitabil implicarea

tuturor inculpaților în comiterea infracțiunilor.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au făcut o analiză judicioasă și completă asupra tuturor

probelor administrate în cauză, reținând că cei cinci inculpați, respectiv T.R.V.,

H.A.M., I.M.I., I.D.I. și P.A. au fost văzuți de martora M.A.C. care a declarat

constant atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată că în

noaptea de 26/27 iulie 2009, în timp ce dormea cu copilul său de 6 luni a fost

trezită de țipete, zgomote și uitându-se pe fereastră a văzut 5 persoane care

îi loveau pe cei doi paznici, trei dintre ei au plecat la rulota părții civile B.M.,

unul a rămas în dreptul rulotei sale, iar o altă persoană a rămas lângă rulota

mătușii sale. Ea a fost cea care a anunțat organele de poliție și a văzut cum

la plecare doi dintre inculpați țineau de un cearceaf, iar ceilalți doi mai

aveau o sacoșă.

În același sens au

declarat și părțile civile B.M., B.G., B.D.V. și B.F.E., precum și martora M.M.

Atât martora M.A.C.,

cât și martora M.M., i-au recunoscut pe inculpații I.M.I. și P.A., în momentul în

care i-au văzut în boxă în fața primei instanțe, ca fiind participanți la

infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu ale căror victime au fost

numitele B.M. și B.G.

Aceste declarații ale

martorilor și părților vătămate sunt susținute de declarațiile inculpaților H.A.M.,

I.D.I. și T.R.V., declarații date în faza de urmărire penală în care descriu în

amănunțime modalitatea de comitere a faptelor, precum și împrejurarea că toți cinci

au participat la comiterea faptelor.

Astfel, relevantă în

acest sens este declarația inculpatului H.A.M., ( fila 52 dos.urm.pen.) în care

arată că toți cinci au mers în târgul din Adjud și la un moment dat inculpatul T.R.V.

s-a oprit la o rulotă a bătut la ușă ieșind afară o persoană de sex feminin de

aproximativ 50 de ani, pe care a tras-o afară, aceasta căzând jos, după care T.R.V.,

urmat de I.D.I. au pătruns în rulotă, iar el împreună cu P.A. și I.M.I. stăteau

afară în apropierea femeii care îi implora să nu îi facă nimic.

În scurt timp, cei

doi au ieșit din rulotă ținând în mâini un cearceaf plin cu teancuri de bani și

o sacoșă după care au plecat toți de la locul faptei.

Aceste amănunte cu

privire la „cearceaful cu banii și o sacoșă” se regăsesc și în declarația

martorei M.A.C.

Este adevărat că pe

parcursul procurorului penal, inculpații au schimbat parțial declarațiile cu

scopul de a reduce contribuția unora dintre ei cu consecința atenuării răspunderii

penale, însă aceste aspecte relatate de inculpați nu pot fi dovedite cu nicio

probă.

Cu privire la

inculpatul P.G., în mod corect a reținut instanța de fond că se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la violare de domiciliu și tâlhărie

în formă calificată cu consecințe deosebit de grave, cât timp acesta i-a dat informații

importante inculpatului T.R.V. în legătură cu faptul că părțile vătămate dețin

sume importante de bani în rulota în care locuiesc, dându-i, de asemenea,

foarte multe elemente de identificare ale rulotei în care locuiau părțile

vătămate și, în același timp a tăinuit bunurile provenite din infracțiune, el

acceptând și primind de la inculpatul T.R.V. suma de 400.000 lei, provenită din

furtul comis de acesta.

Înalta Curte reține

că probele administrate în cauză dovedesc faptul că toți inculpații au fost

implicați în activitatea infracțională, în mod corect dispunându-se condamnarea

lor sub aspectul comiterii celor două infracțiuni.

De altfel, nici un

moment, nici unul dintre inculpați nu a solicitat achitarea de orice penalitate.

Astfel, în fața primei instanțe, apărătorul inculpaților nu a solicitat

achitarea ci schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat

prev. de art. 208-209 alin. (4) C. pen. și art. 180 alin. (2)C. pen., iar în

faza apelului a solicitat menținerea sentinței primei instanțe.

La fel și în fața Înaltei

Curți, apărătorul inculpaților a solicitat menținerea sentinței primei

instanțe.

Deși apărătorul

inculpatului a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen. nu a motivat incidența acestuia.

Înalta Curte reține

însă că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corect individualizate în

cauză fiind incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Procedând la o nouă

judecată în fond a cauzei, instanța de apel a dispus condamnarea inculpaților

la pedepse cu închisoarea egale cu minimul special prevăzut de lege la care s-a

adăugat și un spor de 1 an la pedeapsa rezultantă.

Potrivit disp. art. 72

C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

Din economia acestor

dispoziții legale rezultă că împrejurările referitoare la limitele de pedeapsă

și gradul de pericol social al faptei sunt primele enunțate ca și criterii de

individualizare a pedepsei având o pondere mai mare la stabilirea cuantumului pedepsei,

însă aceste criterii nu pot fi avute în vedere în mod singular la

individualizarea pedepsei ci împreună cu împrejurările referitoare la persoana

infractorului și cele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele comise de

inculpați, atât prin natura lor cât și prin modalitatea de comitere prezintă un

grad ridicat de pericol social, fiind prevăzut și un regim sancționator sever

de către legiuitor însă, la individualizarea pedepselor, instanța trebuie să

aibă în vedere circumstanțele specifice cauzei, atât cu privire la faptă cât și

cu privire la persoana inculpaților.

Atitudinea

inculpaților înainte de comiterea infracțiunilor, poziția sinceră manifestată

pe parcursul procesului penal în special de către inculpații T.R.V., H.A.M. și I.D.I.

care au ajutat organele de anchetă să stabilească adevărul, faptul că sunt

tineri, la început de viață, sunt împrejurări ce pot constitui circumstanțe

atenuante judiciare cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special

prevăzut de lege în limitele reglementate de disp. art.76 C. pen.

Este adevărat că

anterior, comiterii faptelor inculpații T.R.V., H.A.M. și I.D.I. au fost

sancționați administrativ, iar inculpatul P.G. a fost condamnat în minorat la

două pedepse de 4 luni și, respectiv, 10 luni închisoare, aceste sancțiuni și

pedepse fiind enumerate de instanța de prim control judiciar în decizia penală

atacată, însă apreciază Înalta Curte că antecedența penală a inculpaților nu

este, de asemenea, amploare încât să determine aplicarea unor pedepse într-un

cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege la care s-a adăugat și un spor

de 1 an.

Potrivit disp. art. 52

alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

La alin. (2), se

arată că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte

față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

În raport de aceste dispoziții

legale, Înalta Curte apreciază că față de gradul de instruire a inculpaților,

vârsta acestora, faptul că se află la început de drum, aplicarea unor pedepse

într-un cuantum mai mic, va asigura scopul pedepsei în sensul reeducării

inculpaților și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

regulile de conviețuire socială.

Aplicarea unei

pedepse mari, împovărătoare, într-un cuantum foarte ridicat nu poate conduce

întotdeauna la atingerea scopului pedepsei, în procesul de individualizare a

pedepsei, urmând a fi avute în vedere și posibilitățile psiho-sociale ale

inculpatului, de a realiza atât gravitatea faptei și urmările acesteia cât și

capacitatea lui de a conștientiza că săvârșirea unei fapte penale nu constituie

o cale de urmat în viață, toate aceste considerente justificând aplicarea unor

pedepse într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, urmare reținerii

acestor circumstanțe atenuante judiciare.

În acest mod,

apreciază Înalta Curte că inculpații pot fi redați societății, oferindu-le

șansa ca după executarea pedepselor să dovedească faptul că pedepsele aplicate

au fost apte să contribuie la atingerea finalității prev. de art. 52 C. pen.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpați și, în

același timp, va respinge criticile formulate de părțile vătămate sub aspectul individualizării

pedepselor în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum îndreptat către

maximul special prevăzut de lege și anume 25 de ani închisoare.

Recursurile declarate

de inculpați sunt întemeiate și sub aspectul greșitei soluționări a laturii

civile a cauzei pentru considerentele ce urmează:

La data de 27 iulie

2009, deși în seara comiterii faptei numitul B.M. a formulat plângere penală la

organele de poliție, arătând că mamei sale i-a fost sustrasă din rulota în care

dormea, suma de „peste 7 miliarde lei vechi”.

În aceeași zi a

formulat plângere și partea vătămată B.M. care menționează următoarele: „Nu

știu exact ce sumă de bani aveam în ladă, dar cu aproximație pot spune că erau

în jur de 7 miliarde de lei vechi”.

Ulterior, la câteva

zile de la comiterea faptei, respectiv la data de 5 august 2009, fiind audiată la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, partea vătămată B.M. și-a schimbat declarația,

menționând că deținea în rulotă suma de 14.953.000.000 lei, dând tot felul de

explicații cu privire la proveniența acestei sume.

Înalta Curte

apreciază că partea vătămată nu a făcut dovada că deținea această sumă în

rulotă, diferența dintre prejudiciul inițial declarat și cel menționat

ulterior, pe parcursul procesului penal fiind foarte mare, chiar dublul sumei

reclamate inițial.

În procesul verbal de

cercetare la fața locului (fil.17 dos. urm. pen), se menționează că „astăzi

data de mai sus (27 iulie 2009) Poliția mun. Adjud a fost sesizată telefonic la

112 în jurul orelor 2,10 de către numita B.M. despre faptul că persoane necunoscute

au pătruns într-o rulotă în care dormea și prin violență au deposedat-o de o

ladă metalică, în care păstra suma de 100.000 lei...”.

Este adevărat că

victima a dat primele declarații fiind tulburată de evenimentele a căror victimă

a fost, însă este greu de crezut că aceasta nu cunoștea ce sumă de bani deținea

în lada metalică și nimic nu a împiedicat-o să declare încă de la momentul formulării

plângerii că suma sustrasă ar fi fost mai mare.

Partea vătămată a

încercat să justifice proveniența sumei de 14.953.000.000 lei, în sensul că ar

proveni din încasări, din banii trimiși de rudele sale din străinătate, (deși

este curios că nu s-a găsit nici o sumă în valută) sau din diferite împrumuturi,

însă Înalta Curte apreciază că nu a făcut dovezi clare concrete care să conducă

la concluzia indubitabilă că valoarea certă a prejudiciului este în sumă de

14.953.000.000 lei.

Cât timp partea

vătămată a declarat inițial, la fel și fiul acesteia, că inculpații i-au

sustras prin violență suma de 700.000 lei, Înalta Curte va reține că

prejudiciul produs părții vătămate este în cuantum de 700.000 lei.

Având în vedere că

s-a recuperat de la inculpați suma de 418.072 lei, Înalta Curte urmează să-i

oblige pe inculpați la diferența dintre prejudiciu și suma recuperată,

respectiv la plata sumei de 281.928 lei.

Înalta Curte

apreciază că nici critica formulată de părțile vătămate în sensul majorării

cuantumului daunelor morale nu este întemeiată, instanța de fond stabilind în

mod corect sumele ce urmează a fi acordate părților vătămate cu titlu de daune

morale.

Întrucât legea nu

stabilește criterii precise cu privire la modalitatea de stabilire a

cuantumului daunelor morale, acestea se acordă prin aprecierea în raport de

datele concrete fiecărei cauze.

Față de prejudiciul

moral suferit de părțile vătămate în urma agresiunii inculpaților sumele

acordate de instanța de fond sunt apte să acopere suferințele și temerile la

care au fost supuse nefiind susceptibile de a fi majorate.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită apelurile declarate de inculpați, va

casa decizia penală și, rejudecând, în fond:

Va descontopi

pedepsele rezultante de câte 16 ani închisoare aplicate inculpaților T.R.V., H.A.M.,

I.M.I. și I.D.I., în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 15 ani

închisoare.

Va înlătura sporul de

1 an închisoare aplicat fiecărui inculpat.

Va reduce pedepsele

aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1),

art. 192 alin. (2)C. pen. de la 3 ani închisoare pentru fiecare la câte 2 ani

închisoare fiecare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen.

Va reduce pedepsele

aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211

alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a)

și c) și art. 211 alin. (3) C. pen. de la 15 ani închisoare la câte 10 ani

închisoare fiecare, urmare reținerii art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. va dispune ca inculpații T.R.V., H.A.M.,

I.M.I., I.D.I. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 10 ani închisoare și 8

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului P.A. în

pedepsele componente de câte 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

Va înlătura sporul de

1 an închisoare.

Va reduce pedeapsa

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1), art. 192 alin.

(2)C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani

închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen.

Va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) C.

pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la

15 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2)și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 70 din 15 ianuarie

2008 a Judecătoriei Iași față de fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta

decizie și o va aplica alături de fiecare pedeapsă, astfel încât inculpatul P.A.

va executa pedepsele de 3 ani închisoare și 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatului P.G. în

pedepsele componente de 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

Va înlătura sporul de

1 an închisoare.

Va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 192 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. c) C. pen.

Va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26

raportat la art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin.

(2)

1

lit. a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. de la 15

ani închisoare la 10 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va dispune ca inculpatul P.G. să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpații T.R.V., H.A.M. și P.G.,

de la 27 iulie 2009 la 14 februarie 2011;

- pentru inculpații I.M.I., I.D.I. și P.A.,

de la 28 iulie 2009 la 14 februarie 2011.

Va reduce cuantumul daunelor materiale la

care au fost obligați inculpații către partea vătămată B.M. de la 695.938 lei

la 281.928 lei, sumă la plata căreia vor fi obligați în solidar inculpații

către partea civilă B.M.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei

penale atacate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile B.M. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 120/A

din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Va obliga recurentele părți civile la plata

sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu pentru recurenții inculpați P.A. și I.D.I. în sumă de câte 50 lei, va

fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B.M.

și B.G.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.M.I.,

P.A., P.G., H.A.M., I.D.I. și T.R.V. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, și rejudecând, în fond:

Descontopește pedepsele rezultante de câte 16

ani închisoare aplicate inculpaților T.R.V., H.A.M., I.M.I. și I.D.I., în

pedepsele componente de 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

Înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat

fiecărui inculpat.

Reduce pedepsele aplicate inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art.c192 alin. (1), art. 192 alin. (2) C. pen.

de la 3 ani închisoare pentru fiecare la câte 2 ani închisoare fiecare, urmare

reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

Reduce pedepsele

aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211

alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a)

și c) și art. 211 alin. (3) C. pen. de la 15 ani închisoare la câte 10 ani

închisoare fiecare, urmare reținerii art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a)

și alin. (2)C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. dispune ca inculpații T.R.V., H.A.M.,

I.M.I., I.D.I. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 10 ani închisoare și 8

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului P.A. în

pedepsele componente de câte 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

Înlătură sporul de 1

an închisoare.

Reduce pedeapsa

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1), art. 192 alin.

(2)C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani

închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen.

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(1), art. 211 alin. (2) lit. b), art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) C.

pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la

15 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 70 din 15 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Iași față de fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta decizie și o

aplică alături de fiecare pedeapsă, astfel încât inculpatul P.A. va executa

pedepsele de 3 ani închisoare și 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatului P.G. în pedepsele

componente de 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

Înlătură sporul de 1

an închisoare.

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 192 alin. (1)C. pen., art. 192 alin. (2)C. pen. de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26

raportat la art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin.

(2)

1

lit. a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (3) C. pen. de la 15

ani închisoare la 10 ani închisoare, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul P.G. să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților,

durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpații T.R.V., H.A.M. și P.G.,

de la 27 iulie 2009 la 14 februarie 2011;

- pentru inculpații I.M.I., I.D.I. și P.A.,

de la 28 iulie 2009 la 14 februarie 2011.

Reduce cuantumul daunelor materiale la care

au fost obligați inculpații către partea vătămată B.M. de la 695.938 lei la

281.928 lei, sumă la plata căreia vor fi obligați în solidar inculpații către

partea civilă B.M.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de părțile civile B.M. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu pentru recurenții inculpați P.A. și I.D.I. în sumă de câte 50 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

februarie 2011.