ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

D.N.C. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare din 30 noiembrie

2011 întocmit de Agenția Națională de Integritate, iar prin sentința civilă nr.

1047 din 14 martie 2012 a acestei instanțe a fost admisă excepția necompetenței

materiale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat

la 09 august 2012 pe rolul Curții de Apel București.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 6265 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă

acțiunea reclamantului D.N.C. ca neîntemeiată.

Pentru a motiva această

soluție, instanța de fond a reținut că prin raportul de evaluare din data de 30

noiembrie 2011, autoritatea publică pârâtă a constatat că în perioada 25 mai

2009 - 12 noiembrie 2009, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât:

-

î

n

perioada

25 mai 2009 - 12 noiembrie 2009

a

deținut atât calitatea de funcționar public - d

irector coordonator cât și

cea

de

administrator

la

SC L. SA;

-

î

n perioada 25

mai

2009 - 12 noiembrie 2010

a deținut atât

calitatea de funcționar public - d

irector

coordonator cât și

cea de

consilier local, încălcând astfel dispozițiile

art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției.

S-a arătat că din actele cauzei rezultă că

în perioada vizată, reclamantul a deținut funcția de director coordonator

în cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, fiind

numit prin Ordinul nr. 843 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii Familiei și

Protecției Sociale, funcție deținută până la data de 30

noiembrie 2009 când contractul de management a încetat, prin Ordinul nr. 508

din 30 noiembrie 2009, emis de același ministru.

De asemenea, din adresa din 03 martie 2011

emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că reclamantul,

în perioada vizată a deținut funcția de administrator - vicepreședinte

al

SC L. SA;

Totodată, potrivit adresei din 28 martie 2011

emisă de Primăria Orașului Scornicești, reclamantul a deținut și

funcția de consilier local în perioada vizată de raportul de evaluare atacat

în cauza de față.

Instanța de fond a observat

însă că, prin acțiunea promovată, reclamantul nu a contestat situația

de fapt reținută ci doar a susținut că autoritatea publică pârâtă a interpretat

și aplicat greșit prevederile legale în sensul că, pe de o parte,

nu

exista cadrul legal care să permită verificarea activității sale câtă vreme,

perioada supusă verificării a fost cuprinsă între 25 mai 2009 - 30 noiembrie

2009, perioadă ce se afla sub imperiul Legii nr. 144/2007, lege ale cărei prevederi

esențiale, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 415/2010

a Curții Constituționale și deci, la data de 16 noiembrie 2010, când

ANI a procedat la verificarea sa era în vigoare Legea nr. 176/2010, aceasta neputând

retroactiva.

Pe

de altă parte, s-a susținut că nu exista nici o incompatibilitate între cele

trei funcții deținute (aceea de director coordonator, administrator la

SC L. SA și consilier local), întrucât, funcția de director coordonator

nu era o funcție publică.

Referitor

la aceste critici, s-a constatat că, într-adevăr, perioada supusă verificării este

cuprinsă între 25 mai 2009 - 12 noiembrie 2009, iar temeiul legal în baza căruia

a fost întocmit Raportul de evaluare sunt prevederile art. 8, 9, 10 lit. f)

art. 11 și 21 din Legea nr. 176/2010,

privind integritatea în

exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale

de Integritate.

Or,

potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: ”activitatea de evaluare a declarației

de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum

și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării

funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a

conflictelor de interese și a incompatibilităților, se efectuează atât

pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și

în decursul a 3 ani după încetarea acestora”.

Cum,

în cauza de față, contractul de management al reclamantului din funcția

de director coordonator a încetat la data de 30 noiembrie 2009, iar activitatea

de evaluare s-a încheiat în data de 30 noiembrie 2011 prin emiterea raportului de

evaluare, rezultă că, pârâta a respectat termenul de 3 ani reglementat de prevederile

legale mai sus citat, iar criticile formulate de reclamant sub acest aspect au fost

respinse.

În ceea ce privește

consemnarea în partea finală a raportului de evaluare a datei de ”28 mai”, în loc

de ”25 mai”, instanța a reținut că aceasta este o evidentă eroare de tehnoredactare,

câtă vreme, din tot cuprinsul raportului, dar și din probele administrate rezultă

în mod evident că este vorba de data de 25 mai 2009, data la care reclamantul a

fost numit în funcția de director coordonator prin

Ordinul nr. 843 din 25 mai 2009 al Ministrului

Muncii Familiei și Protecției Sociale.

Susținerea

reclamantului potrivit căreia calitatea de director coordonator conferită în baza

O.U.G. nr. 37/2009 nu reprezintă o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici a fost considerată întemeiată, însă, în

cauză, nu sunt incidente dispozițiile acestei legi în ceea ce privește stabilirea

statutului funcției respective ci, dispozițiile

art. III alin. (9) din

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Potrivit acestui text

de lege „pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupa

funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplica prevederile art. 70, 71,

79, 94-98 și 111-114 din cartea I, titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele

masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările

și completările ulterioare".

Î

n

cauză, este necontestat că reclamantul a exercitat

funcția de director coordonator

în baza unui contract de management, care era asimilat contractului individual de

muncă, încheiat pe durată determinată, în conformitate cu prevederile art. III

alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice și din interpretarea conținutului art. III alin. (9) din

O.U.G. nr. 37/2009 rezultă în mod evident că intenția legiuitorului a fost aceea

de a asimila calitatea de director coordonator, în ceea ce privește regimul incompatibilităților

și conflictelor de interese, cu statutul de funcționar făcând pe deplin aplicabile

dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Cum la data încheierii

contractului de management, dispozițiile art. 94 și urm. din Legea nr. 161/2003,

precum și dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare, exista

obligația reclamantului de a le cunoaște și de a se conforma în termenele prevăzute

de lege.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul D.N.C. și a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației și anularea raportului

de evaluare din 30 noiembrie 2011.

În motivele de recurs

s-a arătat că sentința a fost pronunțară cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

pentru că instanța de fond a preluat apărările intimatei, fără a ține seama de argumentele

invocate și, deși a reținut că susținerea reclamantului potrivit căreia calitatea

de director coordonator pe care o deține nu reprezintă o funcție publică în sensul

Legii nr. 188/1999 este întemeiată, a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile

Legii nr. 161/2003 raportate la art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009.

Recurentul a invocat faptul

că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 Curtea Constituțională a analizat

atât O.U.G. nr. 37/2009 cât și legea de aprobare a acestei ordonanțe și a constatat

neconstituționalitatea lor și s-a arătat că acel contract de management are caracterul

unui contract individual de muncă.

Aceeași situație este

și în cazul O.U.G. nr. 105/2009, act invocat în raportul de evaluare și s-a arătat

că prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 Curtea Constituțională a declarat

ca neconstituțional art. IV din acest act normativ, temeiul juridic utilizat de

A.N.I. pentru întocmirea raportului de evaluare.

Au fost invocate dispozițiile

art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și

faptul că la data controlului cele două ordonanțe își încetaseră efectele, iar faptul

că o anumită perioadă de timp au produs efecte juridice nu poate justifica invocarea

respectivelor efecte neconstituționale în cadrul unui control ulterior.

Referitor la starea de

incompatibilitate constatată prin raportul de evaluare contestat s-a apreciat că

nu există o stare de incompatibilitate între calitățile deținute de recurent în

intervalele de timp menționate în acesta.

Recurentul susține că

între calitățile deținute de el în perioada 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009 nu există

incompatibilitate, iar calitatea de director coordonator al D.G.M.P.S. Olt a fost

deținută în perioada 15 aprilie 2009 - 30 noiembrie 2009 în baza unui contract de

management asimilat unui contract de muncă și nu a dobândit calitatea de funcționar

public, astfel că nu operează incompatibilitatea prevăzută de art. 56 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999.

Acest aspect a fost subliniat

și prin adresa din 07 februarie 2012 emisă de A.N.F.P. unde s-a precizat că în perioada

25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009 recurentul nu a avut calitatea de funcționar public.

S-a arătat că nici calitatea

de consilier local în cadrul Consiliului Local Scornicești în perioada 25 mai

2009 - 25 ianuarie 2010 nu a generat incompatibilitatea cu funcția de director coordonator

la D.G.M.P.S. Olt, pentru că art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se

referă la alte funcții.

Raportat la dispozițiile

art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, recurentul susține că nu există incompatibilitate

nici între calitatea de director coordonator la D.G.M.P.S. Olt și cea de administrator

la SC L. SA pentru că nu există legături de subordonare sau colaborare între cele

două.

În ceea ce privește presupusa

incompatibilitate între calitatea de consilier local în cadrul Consiliul Local Scornicești

și cea de membru în consiliul de administrație al SC L. SA Slatina, s-a arătat că

societatea comercială nu se află în subordinea Consiliului Local Scornicești și

nici nu au existat relații contractuale între cele două entități.

S-a susținut de către

recurent că raportul de evaluare este întocmit lapidar, superficial, conține date

eronate și a constatat existența unei stări de incompatibilitate care nu a fost

dovedită.

În acest sens, s-a precizat

că în raportul contestat i s-a atribuit o calitate pe care nu a deținut-o, aceea

de director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Olt, deși

funcția deținută de recurent a fost cea de director coordonator al D.G.M.P.S. Olt,

iar motivarea instanței de fond sub acest aspect nu poate fi convingătoare pentru

că raportul are consecințe juridice și trebuie evitate erorile.

A fost criticată soluția

instanței de fond și pentru că a interpretat greșit apărările referitoare la inaplicabilitatea

Legii nr. 144/2007, lege care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 și de aceea prevederile ei nu mai puteau

fi aplicate. Încă, instanța de fond nu s-a pronunțat pe aceste apărări, ci numai

pe tardivitate, iar la 02 septembrie 2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 176/2009,

nu putea fi reținut nici un temei legal valabil din punct de vedere juridic pentru

cele reținute de către intimată în raportul de evaluare anterior acestei date.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate și

anulării raportului de evaluare din 30 noiembrie 2011 întocmit de A.N.I.

Intimata a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a raportului de evaluare din 30

noiembrie 2011 întocmit de A.N.I., prin care s-a constatat starea de incompatibilitate

pentru că în perioada 28 mai 2009 - 12 noiembrie 2009 a deținut atât calitatea de

director coordonator cât și pe cea de administrator al unei societăți comerciale,

dar și pe cea de consilier local, încălcând astfel prevederile art. 94 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Acțiunea reclamantului

a fost respinsă în raport de dispozițiile art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

În motivele de recurs

a fost invocat faptul că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale

a fost declarată neconstituțională legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, cât

și ordonanța în integralitatea sa.

Este adevărat că potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile

din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează

efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale

dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Însă, în cauză trebuie

să fie analizate efectele pe care O.U.G. nr. 37/2009 le-a produs până la momentul

declarării ca neconstituțional a actului normal respectiv.

Potrivit art. 31 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori

a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie,

însă ea produce efecte numai pentru viitor, astfel încât efectele juridice produse

anterior declarării neconstituționalității actului normativ nu pot fi ignorate.

Mai mult, neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 37/2009 a fost constatată implicit pentru că legea de aprobare a acesteia

a fost declarată neconstituțională, iar în considerentele Deciziei nr. 1257/2009

a Curții Constituționale s-a reținut că O.U.G. nr. 37/2009 „afectează” statutul

juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcertate

stabilit prin Legea nr. 188/1999, potrivit cărora statutul funcționarilor publici

se reglementează prin lege organică și că ea exprimă o tendință de politizare a

structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale.

Prin urmare, faptul că

O.U.G. nr. 37/2009 ca și legea de aprobare a acesteia au fost declarate neconstituționale,

nu înlătură efectele juridice produse de această ordonanță, iar A.N.I. a putut să

analizeze dacă cei numiți în funcție potrivit acestui act normativ au respectat

sau nu regimul incompatibilităților stabilit prin art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009.

Susținerile recurentului

potrivit cărora nu ar exista stare de incompatibilitate între calitățile deținute

de recurent și intervalul de timp menționat în cuprinsul raportului de evaluare,

respectiv în perioada 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009, sunt nefondate.

Chiar dacă funcția de

director coordonator la D.G.M.P.S. Olt a fost deținută în baza unui contract de

management și chiar dacă în acea perioadă nu a avut calitatea de funcționar public,

starea de incompatibilitate a fost stabilită în raport de prevederile art. III

alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009.

Conform acestor prevederi

pe perioada executării contractului de management, persoanelor prevăzute la

alin. (3) (director coordonator sau director coordonator adjunct) li se aplică prevederile

art. 70, 71, 79, 94-98 și 111-114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici

și în mediul de afaceri, primirea și sancționarea corupției, cu modificările și

completările ulterioare.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, prin instituirea acestor prevederi s-a urmărit ca regimul incompatibilităților

și al conflictului de interese să fie aplicabil și celor care dețineau funcția publică

de director coordonator sau director coordonator adjunct, iar în Ordinul de numire

nr. 843 din 25 mai 2009 emis de M.M.F.P.S., la art. 2 au fost reluate prevederile

art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 și recurentului i-a fost subliniată importanța

respectării regimului conflictului de interese și al incompatibilităților.

De altfel, din probele

depuse la dosar rezultă că recurentul a și respectat parțial acest regim pentru

că a depus declarație de avere și declarație de interese, tocmai ca urmare a obligațiilor

ce îi reveneau, conform art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009.

Starea de incompatibilitate

este atrasă nu ca urmare a incidenței art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003,

text invocat de recurent, ci de nerespectarea prevederilor art. 94 alin. (2)

lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 care stabilește starea de incompatibilitate

în raport cu deținerea de funcții în cadrul autorităților sau instituțiilor publice

și în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop

lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau

ca persoană fizică autorizată.

Nu prezintă nicio relevanță,

așa cum susține recurentul, faptul că între D.G.M.P.S. Olt și SC L. SA nu ar fi

existat raporturi de subordonare sau colaborare și nici că societatea respectivă

nu se află în subordinea Consiliului Local Scornicești sau că nu au existat relații

contractuale deoarece aceste aspecte se analizează în cazul incompatibilităților

prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Or, în cauză, așa cum

am arătat, incompatibilitatea a fost stabilită în raport de dispozițiile art. 94

alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că recurentul a

deținut simultan funcția de director coordonator al D.G.M.P.S. Olt și calitatea

de consilier local la Consiliul Local Scornicești [art. 94 lit. a) din Legea

nr. 161/2003] și calitatea de administrator la SC L. SA Slatina [art. 94 lit.

c) din Legea nr. 161/2003].

Nu vor fi reținute nici

susținerile recurentului referitoare la faptul că raportul de evaluare este întocmit

lapidar, superficial, pentru că din analiza acestuia rezultă că au fost prezentate:

situația de fapt, punctul de vedere al persoanei evaluate, evaluarea respectării

regimului juridic al incompatibilităților și concluziile, iar eventualele erori

materiale nu duc la nelegalitatea raportului de evaluare.

În privința susținerilor

recurentei legate de inaplicabilitatea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea

și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, lege care a fost declarată ca

neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie

2010, se constată că în raportul de evaluare contestat în fața instanței de fond

nu se face nicio referire la Legea nr. 144/2007, ci la Legea nr. 176/2010 privind

integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea

și completarea Legii nr. 144/2007.

Faptul că recurentul s-a

aflat în starea de incompatibilitate prevăzută în O.U.G. nr. 37/2009 și Legea

nr. 161/2003 atunci când era în vigoare Legea nr. 144/2007, lege care a fost parțial

declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010, dar

această stare de incompatibilitate a fost constatată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 176/2010, nu reprezintă un caz de neretroactivitate a legii, așa cum susține

recurentul.

Și prin Legea nr. 176/2010

care a modificat și completat Legea nr. 144/2007, A.N.I. a putut valorifica declarațiile

de avere și de interese depuse anterior intrării sale în vigoare.

Potrivit art. 34

alin. (4) din acest act normativ, prevede expres că „Declarațiile de avere și declarațiile

de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile și

vor putea fi valorificate de către Agenție în cadrul procedurile sale pentru exercitarea

atribuțiilor specifice prevăzute de lege”, iar scopul prevăzut în art. 8 din aceeași

lege este acela că Agenția asigură integritatea în exercitarea demnităților și funcțiilor

publice, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere,

a incompatibilităților și conflictelor de interese pe perioada îndeplinirii funcțiilor

și demnităților publice.

Or, așa cum am arătat

anterior, incompatibilitățile reținute în raportul de evaluare sunt prevăzute în

Legea nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 37/2009, iar faptul că raportul de evaluare a fost

întocmit după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010 ce reglementează modul de

constatare al incompatibilităților nu duce la nelegalitatea acestuia, ci prevede

numai o limitare în timp a acțiunii de evaluare ce o poate efectua A.N.I., respectiv

durata exercitării funcției ori demnității publice sau în decurs de 3 ani după încetarea

acestora.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N.C. împotriva sentinței civile nr. 6265 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2014.