ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.N.C. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare din 30 noiembrie 2011 întocmit de Agenția Națională de Integritate, iar prin sentința civilă nr. 1047 din 14 martie 2012 a acestei instanțe a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat la 09 august 2012 pe rolul Curții de Apel București. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6265 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului D.N.C.

ca neîntemeiată. Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că prin raportul de evaluare din data de 30 noiembrie 2011, autoritatea publică pârâtă a constatat că în perioada 25 mai 2009 - 12 noiembrie 2009, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât: - î n perioada 25 mai 2009 - 12 noiembrie 2009 a deținut atât calitatea de funcționar public - d irector coordonator cât și cea de administrator la SC L. SA; - î n perioada 25 mai 2009 - 12 noiembrie 2010 a deținut atât calitatea de funcționar public - d irector coordonator cât și cea de consilier local, încălcând astfel dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

S-a arătat că din actele cauzei rezultă că în perioada vizată, reclamantul a deținut funcția de director coordonator în cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, fiind numit prin Ordinul nr. 843 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii Familiei și Protecției Sociale, funcție deținută până la data de 30 noiembrie 2009 când contractul de management a încetat, prin Ordinul nr. 508 din 30 noiembrie 2009, emis de același ministru. De asemenea, din adresa din 03 martie 2011 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că reclamantul, în perioada vizată a deținut funcția de administrator - vicepreședinte al SC L. SA; Totodată, potrivit adresei din 28 martie 2011 emisă de Primăria Orașului Scornicești, reclamantul a deținut și funcția de consilier local în perioada vizată de raportul de evaluare atacat în cauza de față.

Instanța de fond a observat însă că, prin acțiunea promovată, reclamantul nu a contestat situația de fapt reținută ci doar a susținut că autoritatea publică pârâtă a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în sensul că, pe de o parte, nu exista cadrul legal care să permită verificarea activității sale câtă vreme, perioada supusă verificării a fost cuprinsă între 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009, perioadă ce se afla sub imperiul Legii nr. 144/2007, lege ale cărei prevederi esențiale, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale și deci, la data de 16 noiembrie 2010, când ANI a procedat la verificarea sa era în vigoare Legea nr. 176/2010, aceasta neputând retroactiva.

Pe de altă parte, s-a susținut că nu exista nici o incompatibilitate între cele trei funcții deținute (aceea de director coordonator, administrator la SC L. SA și consilier local), întrucât, funcția de director coordonator nu era o funcție publică. Referitor la aceste critici, s-a constatat că, într-adevăr, perioada supusă verificării este cuprinsă între 25 mai 2009 - 12 noiembrie 2009, iar temeiul legal în baza căruia a fost întocmit Raportul de evaluare sunt prevederile art. 8, 9, 10 lit. f) art. 11 și 21 din Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

Or, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: ”activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora”. Cum, în cauza de față, contractul de management al reclamantului din funcția de director coordonator a încetat la data de 30 noiembrie 2009, iar activitatea de evaluare s-a încheiat în data de 30 noiembrie 2011 prin emiterea raportului de evaluare, rezultă că, pârâta a respectat termenul de 3 ani reglementat de prevederile legale mai sus citat, iar criticile formulate de reclamant sub acest aspect au fost respinse.

În ceea ce privește consemnarea în partea finală a raportului de evaluare a datei de ”28 mai”, în loc de ”25 mai”, instanța a reținut că aceasta este o evidentă eroare de tehnoredactare, câtă vreme, din tot cuprinsul raportului, dar și din probele administrate rezultă în mod evident că este vorba de data de 25 mai 2009, data la care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator prin Ordinul nr. 843 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii Familiei și Protecției Sociale. Susținerea reclamantului potrivit căreia calitatea de director coordonator conferită în baza O.U.G. nr. 37/2009 nu reprezintă o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost considerată întemeiată, însă, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile acestei legi în ceea ce privește stabilirea statutului funcției respective ci, dispozițiile art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Potrivit acestui text de lege „pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupa funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplica prevederile art. 70, 71, 79, 94-98 și 111-114 din cartea I, titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare". Î n cauză, este necontestat că reclamantul a exercitat funcția de director coordonator în baza unui contract de management, care era asimilat contractului individual de muncă, încheiat pe durată determinată, în conformitate cu prevederile art. III alin. (6) și (7) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și din interpretarea conținutului art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 rezultă în mod evident că intenția legiuitorului a fost aceea de a asimila calitatea de director coordonator, în ceea ce privește regimul incompatibilităților și conflictelor de interese, cu statutul de funcționar făcând pe deplin aplicabile dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003. Cum la data încheierii contractului de management, dispozițiile art. 94 și urm. din Legea nr. 161/2003, precum și dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare, exista obligația reclamantului de a le cunoaște și de a se conforma în termenele prevăzute de lege.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.N.C. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare din 30 noiembrie 2011. În motivele de recurs s-a arătat că sentința a fost pronunțară cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru că instanța de fond a preluat apărările intimatei, fără a ține seama de argumentele invocate și, deși a reținut că susținerea reclamantului potrivit căreia calitatea de director coordonator pe care o deține nu reprezintă o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 este întemeiată, a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 161/2003 raportate la art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009. Recurentul a invocat faptul că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 Curtea Constituțională a analizat atât O.U.G. nr. 37/2009 cât și legea de aprobare a acestei ordonanțe și a constatat neconstituționalitatea lor și s-a arătat că acel contract de management are caracterul unui contract individual de muncă. Aceeași situație este și în cazul O.U.G. nr. 105/2009, act invocat în raportul de evaluare și s-a arătat că prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțional art. IV din acest act normativ, temeiul juridic utilizat de A.N.I. pentru întocmirea raportului de evaluare.

Au fost invocate dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și faptul că la data controlului cele două ordonanțe își încetaseră efectele, iar faptul că o anumită perioadă de timp au produs efecte juridice nu poate justifica invocarea respectivelor efecte neconstituționale în cadrul unui control ulterior. Referitor la starea de incompatibilitate constatată prin raportul de evaluare contestat s-a apreciat că nu există o stare de incompatibilitate între calitățile deținute de recurent în intervalele de timp menționate în acesta. Recurentul susține că între calitățile deținute de el în perioada 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009 nu există incompatibilitate, iar calitatea de director coordonator al D.G.M.P.S.

Olt a fost deținută în perioada 15 aprilie 2009 - 30 noiembrie 2009 în baza unui contract de management asimilat unui contract de muncă și nu a dobândit calitatea de funcționar public, astfel că nu operează incompatibilitatea prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Acest aspect a fost subliniat și prin adresa din 07 februarie 2012 emisă de A.N.F.P. unde s-a precizat că în perioada 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009 recurentul nu a avut calitatea de funcționar public. S-a arătat că nici calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Scornicești în perioada 25 mai 2009 - 25 ianuarie 2010 nu a generat incompatibilitatea cu funcția de director coordonator la D.G.M.P.S. Olt, pentru că art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă la alte funcții.

Raportat la dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, recurentul susține că nu există incompatibilitate nici între calitatea de director coordonator la D.G.M.P.S. Olt și cea de administrator la SC L. SA pentru că nu există legături de subordonare sau colaborare între cele două. În ceea ce privește presupusa incompatibilitate între calitatea de consilier local în cadrul Consiliul Local Scornicești și cea de membru în consiliul de administrație al SC L. SA Slatina, s-a arătat că societatea comercială nu se află în subordinea Consiliului Local Scornicești și nici nu au existat relații contractuale între cele două entități. S-a susținut de către recurent că raportul de evaluare este întocmit lapidar, superficial, conține date eronate și a constatat existența unei stări de incompatibilitate care nu a fost dovedită.

În acest sens, s-a precizat că în raportul contestat i s-a atribuit o calitate pe care nu a deținut-o, aceea de director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Olt, deși funcția deținută de recurent a fost cea de director coordonator al D.G.M.P.S. Olt, iar motivarea instanței de fond sub acest aspect nu poate fi convingătoare pentru că raportul are consecințe juridice și trebuie evitate erorile. A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că a interpretat greșit apărările referitoare la inaplicabilitatea Legii nr. 144/2007, lege care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 și de aceea prevederile ei nu mai puteau fi aplicate.

Încă, instanța de fond nu s-a pronunțat pe aceste apărări, ci numai pe tardivitate, iar la 02 septembrie 2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 176/2009, nu putea fi reținut nici un temei legal valabil din punct de vedere juridic pentru cele reținute de către intimată în raportul de evaluare anterior acestei date. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate și anulării raportului de evaluare din 30 noiembrie 2011 întocmit de A.N.I. Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a raportului de evaluare din 30 noiembrie 2011 întocmit de A.N.I., prin care s-a constatat starea de incompatibilitate pentru că în perioada 28 mai 2009 - 12 noiembrie 2009 a deținut atât calitatea de director coordonator cât și pe cea de administrator al unei societăți comerciale, dar și pe cea de consilier local, încălcând astfel prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Acțiunea reclamantului a fost respinsă în raport de dispozițiile art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. În motivele de recurs a fost invocat faptul că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale a fost declarată neconstituțională legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, cât și ordonanța în integralitatea sa. Este adevărat că potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Însă, în cauză trebuie să fie analizate efectele pe care O.U.G. nr. 37/2009 le-a produs până la momentul declarării ca neconstituțional a actului normal respectiv. Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, însă ea produce efecte numai pentru viitor, astfel încât efectele juridice produse anterior declarării neconstituționalității actului normativ nu pot fi ignorate. Mai mult, neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 a fost constatată implicit pentru că legea de aprobare a acesteia a fost declarată neconstituțională, iar în considerentele Deciziei nr. 1257/2009 a Curții Constituționale s-a reținut că O.U.G.

nr. 37/2009 „afectează” statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcertate stabilit prin Legea nr. 188/1999, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și că ea exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale. Prin urmare, faptul că O.U.G. nr. 37/2009 ca și legea de aprobare a acesteia au fost declarate neconstituționale, nu înlătură efectele juridice produse de această ordonanță, iar A.N.I. a putut să analizeze dacă cei numiți în funcție potrivit acestui act normativ au respectat sau nu regimul incompatibilităților stabilit prin art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009. Susținerile recurentului potrivit cărora nu ar exista stare de incompatibilitate între calitățile deținute de recurent și intervalul de timp menționat în cuprinsul raportului de evaluare, respectiv în perioada 25 mai 2009 - 30 noiembrie 2009, sunt nefondate. Chiar dacă funcția de director coordonator la D.G.M.P.S. Olt a fost deținută în baza unui contract de management și chiar dacă în acea perioadă nu a avut calitatea de funcționar public, starea de incompatibilitate a fost stabilită în raport de prevederile art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009.

Conform acestor prevederi pe perioada executării contractului de management, persoanelor prevăzute la alin. (3) (director coordonator sau director coordonator adjunct) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94-98 și 111-114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, primirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin instituirea acestor prevederi s-a urmărit ca regimul incompatibilităților și al conflictului de interese să fie aplicabil și celor care dețineau funcția publică de director coordonator sau director coordonator adjunct, iar în Ordinul de numire nr. 843 din 25 mai 2009 emis de M.M.F.P.S., la art. 2 au fost reluate prevederile art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009 și recurentului i-a fost subliniată importanța respectării regimului conflictului de interese și al incompatibilităților. De altfel, din probele depuse la dosar rezultă că recurentul a și respectat parțial acest regim pentru că a depus declarație de avere și declarație de interese, tocmai ca urmare a obligațiilor ce îi reveneau, conform art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009. Starea de incompatibilitate este atrasă nu ca urmare a incidenței art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, text invocat de recurent, ci de nerespectarea prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 care stabilește starea de incompatibilitate în raport cu deținerea de funcții în cadrul autorităților sau instituțiilor publice și în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.

Nu prezintă nicio relevanță, așa cum susține recurentul, faptul că între D.G.M.P.S. Olt și SC L. SA nu ar fi existat raporturi de subordonare sau colaborare și nici că societatea respectivă nu se află în subordinea Consiliului Local Scornicești sau că nu au existat relații contractuale deoarece aceste aspecte se analizează în cazul incompatibilităților prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Or, în cauză, așa cum am arătat, incompatibilitatea a fost stabilită în raport de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că recurentul a deținut simultan funcția de director coordonator al D.G.M.P.S. Olt și calitatea de consilier local la Consiliul Local Scornicești [art. 94 lit. a) din Legea nr. 161/2003] și calitatea de administrator la SC L. SA Slatina [art. 94 lit. c) din Legea nr. 161/2003].

Nu vor fi reținute nici susținerile recurentului referitoare la faptul că raportul de evaluare este întocmit lapidar, superficial, pentru că din analiza acestuia rezultă că au fost prezentate: situația de fapt, punctul de vedere al persoanei evaluate, evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și concluziile, iar eventualele erori materiale nu duc la nelegalitatea raportului de evaluare. În privința susținerilor recurentei legate de inaplicabilitatea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, lege care a fost declarată ca neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, se constată că în raportul de evaluare contestat în fața instanței de fond nu se face nicio referire la Legea nr. 144/2007, ci la Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007.

Faptul că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută în O.U.G. nr. 37/2009 și Legea nr. 161/2003 atunci când era în vigoare Legea nr. 144/2007, lege care a fost parțial declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010, dar această stare de incompatibilitate a fost constatată după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, nu reprezintă un caz de neretroactivitate a legii, așa cum susține recurentul. Și prin Legea nr. 176/2010 care a modificat și completat Legea nr. 144/2007, A.N.I. a putut valorifica declarațiile de avere și de interese depuse anterior intrării sale în vigoare.

Potrivit art. 34 alin. (4) din acest act normativ, prevede expres că „Declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile și vor putea fi valorificate de către Agenție în cadrul procedurile sale pentru exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de lege”, iar scopul prevăzut în art. 8 din aceeași lege este acela că Agenția asigură integritatea în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a incompatibilităților și conflictelor de interese pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. Or, așa cum am arătat anterior, incompatibilitățile reținute în raportul de evaluare sunt prevăzute în Legea nr. 161/2003 și O.U.G.

nr. 37/2009, iar faptul că raportul de evaluare a fost întocmit după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010 ce reglementează modul de constatare al incompatibilităților nu duce la nelegalitatea acestuia, ci prevede numai o limitare în timp a acțiunii de evaluare ce o poate efectua A.N.I., respectiv durata exercitării funcției ori demnității publice sau în decurs de 3 ani după încetarea acestora. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.N.C. împotriva sentinței civile nr. 6265 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2014.